KorAP: Find »[drukola/base=domnișor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...18 >

450 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423

chifla Încet-Încet de tine cu mîna; Între timp Carlos terminase și era gata de plecare; mîna Împingea ușurel spre tine farfurioara cu chifla unsă cu unt și tu ai văzut deodată unghia neagră vineție uriașă, un punct alb, hai, mănîncă, domnișorule și tu ai văzut mănușile albe cu care Celso și Daniel serveau la palat, dar nu ți-au mai folosit la nimic: ai vărsat, Julius, ai vărsat tocmai cînd Carlos voia să plece, a trebuit să mai fumeze o țigară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
somn și lene și nu avea chef să sufere. VÎlvătaia clătitelor flambate pentru Julius va mai Înviora atmosfera, poate că era mai bine așa. VÎlvătaia lui Julius era sugestia șefului de sală și consta Într-o porție de crépes Suzette, domnișorul o să fie Încîntat. Susan acceptase gîndindu-se că asta va mai Întîrzia puțin plecarea și, ce gînduri ciudate Îmi trec prin minte, spunîndu-și că focul va face ca Înghețata să se topească mai repede și va grăbi ciocnirea inevitabilă a micii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
strălucitor, mica tigaie și toate cele necesare, privindu-l lingușitor și dorind ca el să-i Întrebe ceva, cum se face asta? și acum ce mai urmează? și venea clipa mult așteptată cînd scoteau chibrituri elegante și aprindeau vîlvătăile pentru ca domnișorul, băiatul distinșilor clienți, să rămînă cu gura căscată și mămica lui să fie mulțumită, fiindcă don Juan Lucas era cam acru În seara asta, mai bine să aprindem pur și simplu și să ne retragem cînd totul e gata. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
sală și pe toți chelnerii din lume și-i așezară de jur Împrejur: niciodată nu intraseră la Acvarium, niciodată nu ieșiseră, dintotdeauna stăteau acolo la masă și nu le era frică de foc, la naiba cu focul, la naiba, pentru domnișorul, cum Îi plac domnișorului?... Julius Își stăpîni cu greu un nou căscat, Încercă să-l Înăbușe cu palma și le spuse că mai aștepta fiindcă erau Încă prea calde; ei erau fericiți, acum erau gata clătitele pentru domnișorul, focul Începea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
chelnerii din lume și-i așezară de jur Împrejur: niciodată nu intraseră la Acvarium, niciodată nu ieșiseră, dintotdeauna stăteau acolo la masă și nu le era frică de foc, la naiba cu focul, la naiba, pentru domnișorul, cum Îi plac domnișorului?... Julius Își stăpîni cu greu un nou căscat, Încercă să-l Înăbușe cu palma și le spuse că mai aștepta fiindcă erau Încă prea calde; ei erau fericiți, acum erau gata clătitele pentru domnișorul, focul Începea să se stingă, el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
naiba, pentru domnișorul, cum Îi plac domnișorului?... Julius Își stăpîni cu greu un nou căscat, Încercă să-l Înăbușe cu palma și le spuse că mai aștepta fiindcă erau Încă prea calde; ei erau fericiți, acum erau gata clătitele pentru domnișorul, focul Începea să se stingă, el făcu o strîmbătură, scutură din cap de parcă ar fi vrut să alunge o muscă și simți că-l prindea din nou somnul, cu căldura asta, dar trebuia mai Întîi să mănînce clătitele... Șeful de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
una cu capul șoferului lui Sánchez Concha, cînd l-o vedea mîine. „Dar ce mă privește pe mine, Își zicea, conducînd Mercedesul; la urma urmei, ce mă privește pe mine, la urma urmei, dar uite că l-au bătut pe domnișorul Julius, bine, poate că a găsit ce-a căutat, În orice caz nu e treaba mea, fir-ar a dracului de intersecție, schimbă odată semaforul! uite În ce hal l-au adus pe Julius, schimbă semaforul, dobitocule!“ „Ascultă, Julius, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
niciodată nu-și exprimase dorința ca fata ei să se Întoarcă și să apară În fața ei acolo, În bucătărie. Numai cînd era singură În dormitor. De aceea venea noaptea. În schimb, Julius trecea mereu pe lîngă ea, pune-ți jachețica, domnișorule, era cu jacheta pusă, oare mai Înainte trecuse fără jachetă? Dar șuvițele negre ca pana corbului se desfăceau căzîndu-i pe față, Întrerupîndu-i firul gîndurilor tocmai cînd se Întreba de ce... Țanțoșa coborî și ea să mănînce, era sîmbătă și se trezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
devreme. După o jumătate de oră Țanțoșa năvăli din nou pe ușă cu pieptul Înainte, dar de data asta avu grijă să se uite Înăuntru și văzu că Julius nu era la măsuța lui de lucru. Ce se Întîmplase cu domnișorul? Poate că stăpînii Îl luaseră cu ei fără să anunțe. O lipsă de considerație din partea stăpînilor. Trebuia să le atragă atenția. Dar ea Îi văzuse plecînd fără Julius și pe Julius venind În bucătărie ca să-i Înștiințeze că rămîne În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
să nu se sprijine de portieră, o să se deschidă și o să cazi de-a berbeleacul, dar el nu era În stare să se țină drept, deși Își dădea seama de primejdie, Se dezmetici numai cînd Îl auzi spunînd am ajuns, domnișorule... Se uită la Carlos Înspăimîntat și azvîrli crenguța cu care atinsese pe drum o mulțime de lucruri, dar În același timp venise cu camioneta și nu străbătînd terenuri virane și nu pusese nume nici unui lucru și nici nu ținea În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Metiși, țărănoi, naiba știe ce erau! Era grozav să-i vezi cum sar. „O să-ți găuresc vîrful piciorului“, zicea și poc! o Împușcătură, poc! Încă una și poc! Încă una și tipii săreau de zor. „Nu, nu, nu! Don Fernando! Domnișorule!“ strigau argații. — O, nuuuuuuuuu! — Doar nu trăgea În ei, draga mea. — Nu trăgeam fiindcă nu era nevoie. — Du-le gheața, Întrerupse Carlos dialogul, adresîndu-se lui Celso. Le-a dus-o, spuse Arminda, dar Celso era Încă acolo. Lasă c-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Julius nu reușea să-l facă să priceapă că el o să-i ardă una care-o să-l usture cu adevărat, c-o să-l omoare cu compoziția intitulată Domnul În negru. Domnul era negru și la fel de negru se făcuse și domnișorul, fiindcă dacă Fernandito a Înțeles destul de tîrziu primele aluzii ale textului, Încetul cu Încetul multe lucruri i se păruseră familiare și Începînd de la pagina a doua suferea În tăcere gîndindu-se că personajul din compoziția lui Julius semăna foarte mult cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
nu-l auzi spunînd: ce-i cu tine, băiete?; Daniel Îl văzu urcînd pe scara de servici și dădu fuga să-l anunțe pe Celso. CÎteva clipe mai tîrziu, la etaj, pe un coridor, Țanțoșa dădu nas În nas cu domnișorul Bobby care țipa ca un nebun și vru să țipe și ea, dar Își dădu seama că țipetele nu i se adresau ei, nu-i știrbeau prin urmare nici unul din drepturi, În schimb o făceau să-și amintească de anumite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Bobby mîncarea În dormitor, dacă voia să plece să-l lase să plece, În sfîrșit să nu-și facă griji din pricina lui, Arminda Înălță capul cînd Susan ieșise din bucătărie. PÎnă În clipa aceea nu deschisese gura ca să comenteze furia domnișorului Bobby, părea că nu băgase de seamă nimic, cu toate că toți ceilalți nu făceau altceva decît să vorbească despre asta. Și de Îndată ce plecă Susan Începură din nou, Carlos cu comentariile lui ironice, Celso și Daniel cu ale lor, respectuoase. Abraham ținînd-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
În sfîrșit să obțină legătura, stăpînii plecaseră și nu știau să-i spună unde. Singura soluție era să aștepte, Carlos plecase și n-avea cine să scoată Mercedesul și s-o ia pe șoseaua care duce la Ancón În căutarea domnișorului Bobby. Țanțoșa strigă din nou că se Întîmplă și În cele mai bune familii și-i porunci lui Julius să se culce și să adoarmă imediat. Dar nici după o oră Încă nu adormise. Era imposibil, din pricina gîndurilor care-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
durat mai puțin decît a lui Julius. Ca un făcut, cînd a ajuns dis-de-dimineață a găsit-o pe Coana mare la micul dejun, „bună ziua, doamnă“, vru să-i spună, dar ea i-o luă Înainte repetînd vorbele din ajun, că domnișorul Santiago o s-o siluiască pe Vilma, tocmai În clipa cînd se ivea Țanțoșa strigînd că domnișorul Bobby merita o bătaie zdravănă și avînd fața plină de zgîrieturi. Carlos simți un fior, ba mai rău: simți că fiorul ăsta se lega

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-o pe Coana mare la micul dejun, „bună ziua, doamnă“, vru să-i spună, dar ea i-o luă Înainte repetînd vorbele din ajun, că domnișorul Santiago o s-o siluiască pe Vilma, tocmai În clipa cînd se ivea Țanțoșa strigînd că domnișorul Bobby merita o bătaie zdravănă și avînd fața plină de zgîrieturi. Carlos simți un fior, ba mai rău: simți că fiorul ăsta se lega printr-un fir inexplicabil și rece cu un alt fior din bucătăria palatului vechi, pe același

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
că-i umflase amîndoi ochii. Juan Lucas, ascultînd lunga relatare a lui Bobby, avea bănuielile lui, dar era dispus să creadă tot ce spun, atît el cît și ea, chiar dacă se contrazic. Țanțoșa țipa sus și tare că atunci cînd domnișorul Bobby a „acostat-o“, avea un ochi vînăt și cămașa ruptă. Bobby nu vru să recunoască În ruptul capului, dar deodată Începu să-i fie rușme că o femeie ar fi putut să-i tragă o asemenea bătaie. Atunci schimbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
părerea ei și de Îndată ce a terminat ce avea de spus s-a Întors fermecătoare, zîmbitoare și Îngrozită pentru a vedea dacă Țanțoșa e de acord cu părerea ei. Întru totul de acord. Țanțoșa socoti că incidentul poate fi uitat, că domnișorul Bobby fusese stăpînit de pică și că pica e un sentiment primitiv, care, amestecat cu băutura, poate ajunge o pică furioasă, dar tocmai de asta se putea spune că purtarea lui urîtă nu Însemna prin urmare că domnișorul Bobby e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
uitat, că domnișorul Bobby fusese stăpînit de pică și că pica e un sentiment primitiv, care, amestecat cu băutura, poate ajunge o pică furioasă, dar tocmai de asta se putea spune că purtarea lui urîtă nu Însemna prin urmare că domnișorul Bobby e un copil rău, ci fusese sub efectul băuturii, la care se adăuga pica și amîndouă erau circumstanțe atenuante ale acostării, În casa asta drepturile ei fuseseră respectate și o asemenea pată poate fi ștearsă de o purtare frumoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
nou, spunînd că totul se lămurise, că nu trebuia să-i poarte pică și, tocmai cînd ea Încercă să mai spună ceva, o rugă să-i mai aducă niște cuburi de gheață de la bucătărie, ca să-i pregătească o băutură specială domnișorului Bobby, ia să vedem dacă-l facem să nu mai aibă căutătura asta de bandit, cu o asemenea Înfățișare n-o să-l lase să intre cu noi la golf. Bobby zîmbi, Susan zîmbi și Julius ardea de nerăbdare s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
căruia așeza argintăria și o curăța apoi ore Întregi, terminînd treaba după ce se lăsa Întunericul. Astăzi Universo nu era obligat să vină și Țanțoșa plecase să-l ducă pe Julius la dentist, cu Mercedesul condus de Carlos. Domnul, doamna și domnișorul Bobby plecaseră să mănînce la clubul de golf, niciodată nu se Întorceau Înainte de ora șapte seara. „La revedere, doamnă. Pe diseară“, Îi spuse Abraham și, fără să-și dea seama de ce, ea se simțea mai liniștită văzînd că bucătăria rămînea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
dumneata n-oi fi fiind... Destul, nu vă certați, interveni Carlos; totul se poate face, dar cred că cel mai bun lucru și cel mai urgent e să meargă din nou Celso și să le spună fără frică stăpînilor că domnișorul Bobby a făcut asta. — Pot să vin cu tine, dacă vrei, zise Țanțoșa. — Nu. Mă duc singur. Celso se Întoarse și intră În barul de vară, unde Juan Lucas, Susan și Luis Martin continuau să stea de vorbă despre tauri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
zise Țanțoșa. — Nu. Mă duc singur. Celso se Întoarse și intră În barul de vară, unde Juan Lucas, Susan și Luis Martin continuau să stea de vorbă despre tauri și toreadori. Există unele bănuieli, spuse Celso, făcînd trei pași Înainte. — Domnișorul Bobby, nu-i așa, Celso? Întrebă Susan. Da, doamnă. — Uite, ține hîrtia asta, interveni Juan Lucas, Întinzîndu-i un cec; e bine așa, pe numele dumitale sau vrei să fac altul pe numele Clubului? În timpul ăsta, la cinema, Bobby zîmbea urmărind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-i plăceau oamenii care suferă, nici chiar dacă era vorba de Luis Martin și luă telegrama ca să citească cu glas tare cuvintele Țanțoșei, care certifica adevărul acestor note: „E o copie fidelă după originalul care rămîne la dispoziția dumneavoastră la liceul domnișorului Bobby, Markham se numește liceul“ și pe urmă două mîzgălituri. dedesubtul cărora scrisese „semnătura și parafa“. Juan Lucas scoase trei ha-ha-ha sonore și-i spuse rotofeiului să Înceteze cu vaietele, că se Întorceau la Lima, „trebuie să pregătim petrecerea asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]