1,794 matches
-
dintre acestea, în versiunea românească semnată de Constantin Abăluță și de Jan H. Mysjkin (n. 1955), căruia literatura română îi datorează echivalări din Lucian Blaga, Max Blecher, Paul Celan, Nichita Stănescu, Mircea Cărtărescu ș.a.: „Vară de vis:/ sub prisoselnic soare/ domol să tot prânzești”. „Strânsă recolta/ și copacii-s deja goi. Seara-i aproape”. „Ger sculptând în lut/ model de tălpi de pantof. / Mâine mocirlă”. „S-a liniștit furtuna./ De pe-o creangă ruptă/ culeg un măr”. „Albe pietrele/ orașelor malteze
„Omul cu broaște țestoase“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4976_a_6301]
-
să se odihnească, până ce ajunse în fața ușii de la etaj. Se opri câteva clipe, își netezi cutele pardesiului și încercă să-și controleze respirația, ceva cam agitată. Apoi sună o singură dată, apăsând cu hotărâre butonul soneriei. Auzi zgomotul unor pași domoli și greoi ce se apropiau, și puțin după aceea, susurul unei respirații greoaie de partea cealaltă a ușii, ca și cum cineva se oprise să asculte. - Deschide, spuse. Știu că ești acolo. Horacio apăru în prag, cu un gest de surpriză și
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
e foarte greu”), a recuperării unui spațiu-timp privilegiat al obârșiilor („Pereții casei văruiți de lună./ Pe înserat ograda rourată/ Și-n conie, la cină, împreună.../ Nu vor mai fi acestea niciodată!”). Geografia transilvană favorizează reverberații nostalgice, transferându-și în cuvânt domoala sa alcătuire, tectonica ei armonioasă: „Și să le-arăți tăblițe scrise, de lut, de piatră și de scânduri/ Prin care lași în lumea asta fărâma ta de vis și gânduri/ Și să întrebi de unde-i pasul greoi când nu ajungi
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
nărui visul. În cele din urmă în primăvara lui 1963 Anna s-a hotărât să meargă în România. Și iată că s-a auzit muzica. Trenul se apropia de gara principală din București. Prin fereastră se vedea cum se mișcă domol platforma plină de cei ce-și așteptau pe cei din tren. O tânără mamă cu copilul în brațe, o pereche în vârstă, tineri cu înfățișare de sportivi, bărbați cu buchete de flori. Nimic nu-și mai amintește Anna. Ea și-
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
pînă la hotarele cele mai de pe urmă ale nesfîrșitului, iar din înaltul cerurilor, mîna îndurătoare a Celui-preaputernic aprinse milioanele sale de stele și, cu lumina lor strălucitoare, călăuzea, pe drumul fatal al veșnicei sale pribegii, calea oarbă a pămîntului... Susurul domol, prelung și nehotărît al tăcerii mute se ridica peste abisuri, ca o cîntare fermecată de leagăn, și lumile dormeau duse pe brațe imense de întunerec... Iar peste tot și peste toate, se aprinse la răsărit, ca o candelă de străjuire
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
verbală. În schimb, fibra castă îi vine din temperamentul stins de ființă afabilă, autorul neavînd umoarea unui spirit patetic. Îi lipsesc stridențele, accentele polemice sau surescitările, tonul fiindu-i stăpînit de o acalmie măsurată. De aceea, limba lui Creția înaintează domol și grațios, într-o derulare mătăsoasă de fraze fără cusur, al căror sunet cizelat nu provoacă vibrație. Creția scrie frumos fără să te tulbure, fiind genul de scriitor care scrie impecabil fără să te impresioneze. E o sfîrșeală doctă în
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
vivre. Găsind soluții de-a o transporta într-un alt decor, care este și nu este cel atât de bine cunoscut. În totul, școala lui Mușina e asemeni celei a lui Prévert, din Ora de dictare: „Pereții clasei se prăbușesc domol/ și geamurile redevin nisip/ cerneala redevine apă/ și creta stâncă lângă mare/ pupitrele în arbori se prefac/ penițele în păsări călătoare.” (traducere de Gellu Naum)
Profesorul A.M. by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3466_a_4791]
-
a spus și m-a sărutat pe obraz. —știu, doamnă, am spus, ca pentru mine și i-am sărutat mâna. Costache a apărut ca din pământ, a urcat În mașină și au plecat. M-am Îndreptat spre șantier cu pas domol, gândindu-mă la cele Întâmplate. Aveam impresia că trecuse mult timp, deși totul se petrecuse Într-o singură zi. Am lucrat câteva luni pe șantierul de la Borzești. Termocentrala era Într-un proces de extindere și pentru lucrările de construcție se
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
Întâlnit doi ochi căprui, Ce-oprindu-mă, i-am Întrebat.” și romanța, ca un tânguit, pe versurile din Cântece a lui Octavian Goga: „Dorurile mele, n-au Întruchipare, Dorurile mele-s frunze pe cărare, Spulberate și strivite frunze pe cărare” Cu voce domoală, ca pentru sine, a cântat și minunatele sale cântece: Doină din Maramureș (Dui, dui), Eu pe badea-m Întrebat, un cântec care vorbește despre superficialitatea În dragoste a fetelor și pe care atunci l-am auzit prima dată, Cine iubește
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
Prin care voi pătrunde, ca lunancet prin geam,/ Sau liniștea din sălcii rotind în Marea Moartă.” (Transfigurare). Amintirile servesc de bemol, de limită a vanităților, cu care se încearcă, degeaba, putințele omenești. Amintiri egoiste, în felul lor, vorbind de revelațiile domoale, limpezitoare, ale unui singur om, însă mișcând coarda clară a trecutului fiecăruia. „Destin al unor veșnic pierdute giuvaere” e soarta timpului pe care-l prețuim nechibzuit, strângând experiențe pe care nu le trăim cât trebuie. „Ani rătăciți, nu v-am
Simplificări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3606_a_4931]
-
mai strâng norii și cu totul izolat pot fi ploi de scurtă durată. Dimineața, în depresuini, izolat va fi ceață. În București, vremea se încălzește și va fi predominant frumoasă. Cerul va fi doar parțial vizitat de nori, vântul destul de domol, iar maximele ajung la 23-24 grade la umbră. MARȚI Marți, maximele vor pleca de la 18 grade pe litoral și ajung la 25-26 de grade în Banat și în Lunca Dunării. Norii acoperă doar parțial majoritatea regiunlor, dar după-amiază, instabilitatea atmosferică
Prognoza METEO. Cum va fi VREMEA până marți by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/36164_a_37489]
-
sunt desfoliate cu o migală de herborist, într-o tentativă de exorcizare a timpului, care se transformă, printr-un sortilegiu misterios, în „timp regăsit”. Mioara Cremene se lasă sedusă acum de farmecul vetust al obiectelor vechi, care posedă însă voracitatea domoală a otrăvurilor cu efect întârziat, absorb, ca niște uriașe ventuze, în masa lor spongioasă, umorile calde ale vitalului, ajungându-se, în felul acesta, la osmoza perfectă dintre oameni și lucruri. E lesne de observat că orice „regăsire” a timpului se
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
poezie din ultimul volum de Philippide, poemul Călătorie și popas, capătă valoare testamentară - căci „vrednicul Evandru“, strămoșul nostru al tuturor, trimite din depărtări o încurajare românilor, asigurîndu-i de solidaritatea culturii latine cu poporul de la Dunăre: El mă luă de braț, domol mă duse/ Pe prispa cu perdele de iederă și-mi spuse:/ „Știam că, hoinărind din vers în vers,/ Ai să sosești la mine din vremea ta tîrzie./ Nu cred că ești prea ostenit de mers,/ Că drumul l-ai făcut
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
pe tâmple să mă ung; Din isihii străvechi, de Canaan, Golâmbi salubri se pogoară-n șvung. Deocamdată neaua-i pân' la stern (Pân' la mustăți, mai va cinci-șase țoli!). Și limpede-i ca sufletul matern, Cel zugrăvit în ochii săi domoli. Or, lopătând omătul magistral, Se-ntreabă, dăulat, vecinul meu: De unde-o fi având material, Chiar într-atâta, bunul Dumnezeu!?" Iarnă-i Fulgii mari (că iarăși spun: Cât voinicii lați în spate!), Cad în satul meu străbun, Și-n galop și
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
ciudata lună a cadourilor fără sînge a orificiilor vegetale care țipă aidoma unei sirene de vapor a îngerilor îngenunchiați să-și lege șireturile luna aprilie ce mai încoace și-ncolo cînd coniacul în pahare tremură aidoma frunzișului pădurii. Peisaj Coline domoale de carne răcită prăpăstii de sînge-nchegat munți de oase transparente. Iat-o Iat-o: cultura de verbe cum de microbi o urmărim zi de zi pînă-i găsim antidotul o facem să tremure asemenea unui copil orfan să scîncească asemenea unui
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/16432_a_17757]
-
cu flori, cu crizanteme cu rugi de mure și păsări ce murmurau-priluiau într-un concert nesfîrșit este o crampă de toamnă de duminică de aur și har ziua aceasta cu un copac acolo pe deal ascuns în crepuscul și lumina domoală care nu arde nu arde ci doar încălzește și mîngîie 2. atît de ușoară atît de pufoasă apa imponderabilă spumoasă ca pielea unei copile 3. trei morți aliniați ca la morgă pregătiți de nuntă ca niște miri îmbrăcați sufletele lor
Poezii by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/16409_a_17734]
-
de spaimă Un pui de nurcă nefiresc alungit leagă iubirea cu moartea într-un același nod negru coclit Dimineața ochii albaștri ai mării înlănțuiți în rime la catafalcul acestui poem. Prevestire O peliculă subțire ca ceața unor inexacte amintiri, pâlpâire domoală la capătul zorilor liziera se tulbură de o boare șerpuitoare din pom în pom uimirea plină de ghinde crude lăptoase verzi ca surâsul primului miel pornit pe podul inocent cu două tăișuri: unul pentru aducerea-aminte și-altul, aidoma, pentru ziua
Poezie by Monica Rohan () [Corola-journal/Imaginative/2746_a_4071]
-
fine, încetează și-ntre ei prinde cheag o relație ca de la satană îndărătnică la năpăstuit înger păzitor, pun de-un dialog filozofic din cale-afară, prea de viață și de moarte pentru roman. În rama pe care Andrei Oișteanu o așază, domol, bine-ar fi să se discute puțin. Să se întîmple, mai degrabă, lucruri mici, mirosind necurat, scrise frumos, a mister, ca iubirea dintre grec și baba fermecătoare care-i luase mințile, apărîndu-i puberă: ,Toți mahalagiii ieșeau în stradă să urmărească
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
vine. Dar a delegat-o pe fosta ei colega doamna profesoară Elenă Călinescu, profesoara la liceul de fete, să vină. Doamna Călinescu avea două surori. Virginica, tot profesoară de Științele Naturale căsătorită cu profesorul de fizico-matematici Bălan-un om calm, domol, avea să ne predea pentru o scurtă perioadă în timpul războiului, si Rica, învățătoare în comuna Păușești Mâglași. O comună în drum spre Olănești, la 14 kilometri de Râmnic. Știu pentru că am fost pe acolo și cu această ocazie doamna Rica
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
cerneala prinde culoare roșie și are gust de sânge. Scriu cu sufletul, cu inima, cu conștiința, cu ura, cu dragostea, cu îndârjirea și înțelegerea de care se cuprinde orice român aflat în preajma acestor memorabile locuri. îmi ridic privirea și cercetez domoalele coline transilvane: Păuliș, Ghioroc, Cuvin - care, într-o altă pagină din istoria neamului, se numesc Mărăști, Oituz, Mărășești. îmi vin în minte cuvintele lui Sahia, rostite cu ani în urmă la Mărășești, când spunea că acest nume i-a punctat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
română se realizează anevoios și, cu timpul, dispar până la uitare. Totul mi se pare că intră în jocul propagării undei de șoc, într-un mediu acvatic, care, prin înaintare, în forma cercurilor concentrice, își pierde puterea inițială, ajungând să fie domoală, până la contopire cu mediul în care acționează. La încheierea acestor note - de luat în seamă - citeam în revista Cultura (nr. 27/1 august 2013), sub semnătura lui Cătălin Sturza, că englezul Nicholas Lezard, critic literar, după 28 de ani petrecuți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
autentic, așa cum o considera, a devenit o fata morgana, iubita în al cărei așternut cald ardea de nerăbdare să ajungă. și, și-a făcut un plan pe care era hotărât să-l ducă la îndeplinire, cu orice preț... înainta greoi, domol, cu pași rari și inegali, prin noroiul slinos, lipicios, aluneca din când în când, gata să pice, dar se redresa deîndată și mergea mai departe, vântul năprasnic, șuierând dinspre răsărit, îi răvășea și răsucea în spirale pletele bălaie, mii de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
au scris despre opera și personalitatea savantului de la Chișinău, Eugen Simion l-a portretizat, călinescian, cel mai bine. Mihai Cimpoi are „figura și semnele comportamentale ale unui răzeș din epoca lui ștefan cel Mare. Voinic, țeapăn, niciodată grăbit, cu vorba domoală [...]ține drumul drept, pe la mijloc, și, de-i pornit într-o direcție, n-o schimbă până nu ajunge la locul cuvenit. îmi place la el, între altele, că se ține de cuvânt [...]. Ca un țăran basarabean, hârșit de viață, stă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
coșmarul, visînd, fantazînd, plutind în himeră ca-ntr-o epifanie. Realul e adus în situația de-a emite năluci. De-a se idealiza punîndu-și măști utopice: ,cît timp am să te mai văd pămîntule, cu bisericile tale, cu vacile tale domoale plutind pe apele ierburilor ca niște corăbii și plouă pe trenuri, pe canapelele încăpătoare ca genunchii unei negrese, pe mesele înguste dintre două priviri care se citesc una pe alta în limbi străine. plouă și pe stîlpul unui pod se
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
de vechi sau de noi. Și altele, care desfac trecutul, răsucit ca foița de țigară, în numele cine știe cărei transparențe a unui timp prin altul. Citite într-un al treilea timp, departe și de prezentul lor, și de amintirile lui, par legende domoale, în versuri cuminți. Poeziile unei tradiții stricate. Biserica de altădată, volumul, după destule altele, al lui Ion Pillat, din 1926, arată, la Cartea Românească, pe vremea tinereții ei dintîi, ca o pictură de școlar ieșit din ora de caligrafie. Portocaliu
Lirica recuperarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10165_a_11490]