1,226 matches
-
sa, aceea de exponent al oralității, unul din cei mai mari ai secolului. Dar Petre Țuțea nu și-a dorit el oare, prea multă vreme poate ca Socrate, cu care a fost des asemuit, această legendă? A scrie înseamnă a domoli gândul, a-l confisca în forme pe care nu întotdeauna le va șterge vântul cel bun, dar câte altele rămân în afara literei și a cuvântului? Gândul potolit și confiscat în forma prozaică a scrisului poartă în chip vădit semnul istoriei
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
tradiții și obiceiuri rămase din străbuni, iar o sărbatoare cu simbolistică adâncă, îngemănează anotimpurile-succesiuni. Datini multe se primeneau la sat odată, când în poiană fete, flăcăi se-ntâlneau, horele cu strigături se-ncingeau-ndată și doar, prin lăsarea serii se domoleau. Iar când Făurar se-apropie de sfârșite, e Dragobetele sau ,,Cap de primăvară'', păsările pădurii prin triluri-s ademenite și se-mperechează chiar, de-i frig afară. Gătiți în straie tradiționale, băieți și fete merg la pădure să culeagă primele flori
DRAGOBETELE ( SĂRBĂTOAREA IUBIRII LA ROMÂNI) de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385092_a_386421]
-
zada, ridică precum o vulpiță nările fremătânde și izbucni: -Taman la țanc, Nicole! Hai să punem colea ce ne-aduse Măriuța! Vecina Măriuța privise printre blănile gardului cât privise, apoi îndrăznise să prezinte merindea pentru cină, văzând că vorba se domolise la Doamna Nicole. Așternu dinaintea fiecăreia câte o strachină de Hurezu, linguri și furculițe pentru câte eram, iar în mijoc așeză un castron cu saramură de pui garnisită cu ardei roșii copți. Deoparte și de alta felului puse în așteptare
CAP COMPAS RÂVNITA... de ANGELA DINA în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385188_a_386517]
-
a colecționat și le-a adus acolo. Grija pentru ele o ține plăcut ocupată și îi produce bucurie. Oare ce face acum, madame Mia? Iată o întrebare nepotrivită, pe care mi-a adresez fără să gândesc, doar pentru a-mi domoli crisparea. N-am pornit niciodată, de-a lungul acestui coridor, noaptea, așa cum fac acum, când mai este puțin până la ora unu. Și aceasta, pentru că mai devreme, când toți s-au strâns să îl întâmpine pe Fred, eu am părăsit sufrageria
LOGODNICUL MEU, FRED (IV) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384615_a_385944]
-
Omul își duce greu traiul că mulți sug la hărnicia sa. Nu mai prididești cu treburile casei și ale ogorului dar nimeni nu-ți cumpără produsul, păpica culeasă pe câmp sau țesută la război că „n-are reclamă!”. În loc să mai domolească dorința de îmbogățire a omului rău care te asuprește popa lovește în tine și mai rău. Vezi Doamne Dumnezeu primește în raiul veșnic numai pe ce care se roagă și ține post, nu pe proștii care muncesc. Un mod de
A FACE BINE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384643_a_385972]
-
cumva mai deferent... -Cum?! Sunt chemat și mă prezint la ordin! Aflu ce nu credeam vreodată c-am să găsesc la el. Îmi spune-n loc de vorbe, floricele vernale și-mi face portretul Julietei? Apoi mă-mbie să-mi domolesc pornirea, s-accept ce vrea, chiar s-aduc circumstanțe că tot ce-și dorește el e potrivit?! Din luciul oglinzii reflectându-și chipul, Juniorul se face că pică pe gânduri... Apoi, izbucnește: -O știu pe Geraldine, o știu prea bine
SECRETUL LUI SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382527_a_383856]
-
perete rece, insensibil; tocmai ieșea delicată făptura cu surâs cald pe buze.I s-a adresat: -E deja în salon, nu mai e nevoie de oxigen.. În salon era liniște și cald. Copilul ei dormea molcom, iar respirația aproape se domolise. Era dimineață, în fereastră crengile unor plopi fremătători se loveau ritmic, iar în văzduh se răspândeau caierele albe depanate de acești copaci triști. Caierele, aceste scame rupte, îi făceau rău copilului ei. Cu fruntea lipită de fereastră încerca să-și
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
40 zile a decedatului Tiberiu-Ștefan. Mă îndoiesc însă ca acest nume, mai puțin frecvent, să fie pronunțat zilele acestea și unde? Doar respectivul preot este suficient de ocupat cu zilnice înmormântări, apoi cu îndatoriri mânăstirești. Tot în acțiunea de a domoli efectul pierderii suferite am recitit pe Mircea Eliade în istoria sa bisericească. Noaptea mintea colindă aiurea și totuși trebuie ordonată. O lectură o îndrumă pe drum bun și pot adormi. Nu cred că nora mea recurge la o lectură și
PA, TIBIC MIC! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383911_a_385240]
-
de pomul vieții și al bucuriei cu care mai înainte întru tine m-am desfătat“. (Imn în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai) Prin post creștinul se așază într-un alt mod de existență care reprezintă calea împărătească a curățirii, domolind patimile ca pe leii pe care i-a îmblânzit prorocul Daniel datorită înfrânării sale. Prin aceasta trupul se supune lucrării sufletului. În același timp, postul este o împreună-călătorie cu Iisus Hristos, un pelerinaj lăuntric spre Iisus Hristos, Cel care sălășluiește
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383458_a_384787]
-
CAP.III A trecut apoi printr-o perioadă în care , Maria, era foarte ocupată, și nu prea mai avea timp să se gândească la ea. Trebuia să se împartă între teatru, ,,familie” și prieteni. Dorul de tatăl său, se mai domolise. Îl văzuse, și de ce să nu recunoască, la fiecare spectacol îi simțea prezența în sală.Uneori, se gândea că este acolo, printre spectatori, dar nu mai ocupa locul din față ca să nu o intimideze.Poate da, poate nu! Cu gândul
ÎNGER SAU DEMON CAP.III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382825_a_384154]
-
Acasa > Poezie > Imagini > TIMP NEBUN... Autor: Nelu Preda Publicat în: Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Timp nebun, unde zbori așa iute cu mine Laolaltă prin vremuri și simțiri reci, străine? Stai ușor, domolește-ți curgerea cea nebună, Lasă-mi timp să mai merg cu iubita de mână; Fii blajin, dă-mi răgaz să mai scriu un poem, Despre-a noastră plimbare, de-al iubirii blestem Ce răceala absurdă a adus între noi Și
TIMP NEBUN... de NELU PREDA în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382880_a_384209]
-
în care toate lucrurile funcționează imprevizibil, scăpate de sub control, iar noi sperăm și credem că cineva trebuie și încearcă să le stăpânească. Cum oprești un foc izbucnit într-o casă, unde ard bucătăria, șura și acoperișul deopotrivă? Cine intră să domolească vâlvătaia, să scoată victimele surprinse înăuntru și care speră să scape din sinistru? Ce fel de om trebuie să fii ca să pătrunzi cu curaj și hotărâre printre limbile de foc arzânde și cu riscul ca pereții să se surpe peste
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93345_a_94637]
-
subordonare din clasa: fie elevi prea docili, dornici de a face pe plac profesorilor în detrimentul propriilor convingeri (și cred că e evident ce fel de angajați vor fi mai tarziu) sau elevi răzvrătiți, cu personalități prea puternice pentru a fi domolite. Vorbesc desigur despre extreme - mai exista desigur elevi foarte adaptabili care reușesc să își păstreze atât coloana vertebrală cât și convingerile. De fapt... cam orice discuție am putea avea despre educație, până la urmă totul depinde în mod direct de calitatea
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
Destinul Își lasă amprenta asupra locurilor, ca și asupra vieților oamenilor, se gândi. Și, asemenea vieților, și pietrele pot fi clădite Întru rău. Voia să fie lăsat singur. Simțea nevoia să respire, În speranța că aerul de afară Îi va domoli spasmele. Se gândi la mica rezervă de aconit pe care o avea În chilie, dar se Îndoia că ar fi fost suficientă pentru a-i potoli durerea. Iar, la ora aceea a dimineții, era cu neputință să găsești deschisă prăvălia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
el zâmbind, ca și cum ar fi azvârlit la voia Întâmplării o ipoteză absurdă. — Chiar asta s-a Întâmplat. Iar crima pe care o cercetez plutește pe urmele voastre. Asupra cuvintelor sale se lăsă o tăcere subită. Până și zgomotele tavernei se domoliseră. Cu coada ochiului, Dante văzu cum și Baldo, cârciumarul, se apropiase de locul lor. De la acea distanță, părea cu neputință să le fi putut asculta spusele, și totuși nu exista nici o Îndoială că Îi urmărea cu luare aminte. — În biserica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
loc, cu privirea ațintită pe grinzile tavanului, Încercând să Își stăvilească amețeala. Camera se rotea de jur Împrejur, precum veșmintele Antiliei. Strânse tare din pleoape, pentru a șterge străfulgerările de lumină Înghețată care Îi Împungeau creierul, În timp ce greața i se domolea. În cele din urmă, se ridică precaut. Trebuia să iasă și să Își recapete controlul de sine. Se blestema pentru că fusese atât de neprevăzător: un prior al Comunei Florenței ar fi trebuit să se comporte cu mai multă sobrietate, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Încă dinainte de a Îmbrăca straiele de prior, am avut prilejul de a constata opoziția dintre intențiile papei și sfatul, cuvântul și faptele mele. Fața lui Acquasparta se Încordă Într-o grimasă. — Se pare că Încăpățânarea domniei tale nu s-a domolit, cu toate că responsabilitatea rolului pe care Îl Îndeplinești ar trebui să te Îndemne la atitudini mai Împăciuitoare. Ce anume Îți induce atâta siguranță? Ești cu adevărat atât de sigur că faptul că aparții de partida Albilor te pune la adăpost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lămurit. La colțul străzii se găsea o cârciumioară. Se așeză pe o bancă afară, sub copertina care ferea intrarea, În timp ce cârciumarul scotea din ulciorul de lângă drum o măsură de vin alb. Lichidul căldicel Îi coborî pe gât fără să Îi domolească arsura. Luciul aurului artificial Îi răsărea În fața ochilor printre aburii care se ridicau din stradă, otrăviți de miasmele gunoaielor omenești și animale. Era oare cu adevărat posibil să fie fabricat, cu o puritate atât de mare Încât să Înșele până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pur În minele din patria sa. Știa că arama aceea nu există pe pământurile cunoscute. Am Încercat să Îl cumpăr și pe dânsul cu o sticluță de chandu. Am nădăjduit că, mai mult decât aurul, secretul acela avea să Îi domolească mândria intelectuală. Dar el voia altceva... voia prea mult. Privirea marinarului se Îndreptă pentru o clipă spre femeie. — Urma să caute și să găsească. Și el a plătit pentru excelența lui, adăugă cu un zâmbet palid. Poate că lumea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care au hotărât de-atâtea ori soarta rapsozilor dunăreni, i se tăiase o bună bucată din limbăî, ajunseră în fața unui luminiș. Deodată, iapa spătarului Vulture sforăi și se ridică în două picioare. — Hooo, Laika, hooo, că nu dau tătarii! - își domoli iapa spătarul Vulture, bătând-o ușurel pe grumaz. — Ba uite că dau! - urlă atunci luminișul și zeci de tătari mascați în tufe îi înconjurară pe eroii noștri, ridicând arcurile. — Nu trageți, tovarăși! - strigă repede Vulture. Suntem oameni buni! — Mucles! - urlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
calcă pe nervi chiotele, strigătele, năvălirile, omnes, omnes! Vreau un loc liniștit, fraților, un gineceu! — Cardiac ștahrâm hărbânt! - spuse atunci cu asprime soră-sa Huruzuma, trăgându-l pe han de mânecă. — Ai dreptate, n-are rost să mă înfierbânt! se domoli tătarul. Să mergem la masă, fraților! Episodul 15 îNAINTE DE MASĂ Să ne strecurăm și noi, Cetitoriule, la masa de care pomenea hanul tătărăsc în precedentul episod, o masă mare, întinsă, cu făclii prea luminate, cu jilțurile largi, tipizate, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
omoare în duel pentru două gropi în obraz, iar alții cum bolesc după rotunjimi zărite o clipă, printr-un capriciu al rochiei. Era burlac nu prin forța împrejurărilor, ci prin structură. Clocotul ce-l simțea câteodată răscolindu-i sângele, îl domolea în luptă, și pe bună dreptate: care femeie, cinstit vorbind, merita descărcarea pe care o simțea căpitanul tăind doi turci dintr-o dată, spre binele nu al unei mironosițe oarecare, ci al patriei? Și-acum, poftim! El, care luptase pe mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-nvăț, eu mai mult cu luptele... Da’ voi... Se-ntoarse spre grec: — Ai noroc, jupâne, că nu știm scrie. Da’ și când om pune mâna pe carte... Episodul 228 SOMNUL DE CAMPANIE După această discuție, comandantul turc păru a se domoli și-l lăsă în pace pe căpitanul Georgios. S-ar fi putut spune că la un moment dat chiar ațipise, cum stătea rezemat cu spatele de parapetul bordului, însă ideea de somn era alungată, pentru cine-l privea, de faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
stângă, mă doare des. Uneori am senzația că inima vrea să-mi iasă prin degetele acestei mâini, numai și numai pentru a-mi arăta un adevăr crud și brutal. Se întâmpla ca mâna dreaptă să mângâie mâna stângă, încercând să domolească într-un fel duritatea ei, ca un bărbat înțelept și bun surprins de severitatea soției sale. Cu toate că nimeni n-o poate împiedica să se arate așa cum este ea în realitate. Corpul meu atârnă între mâinile mele - cum atârna în copilărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Fusese mereu amabil și generos cu soția lui, Rita. Dar ea nu remarcase niciodată. Și, cu timpul, apăruseră între ei numai jigniri, vorbe grele și țipete. Rita e vânzătoare ambulantă, are un chioșc pe roate - fierbe cartofi și cârnați să domolească foamea universală a trecătorilor din marele oraș Stockholm. Afacerile merg bine și banii se adună în grămezi. Feifel e jurnalist la un ziar evreiesc și, după propria descriere, un om minunat cu inimă fierbinte și foarte citit. Rita se măritase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]