380 matches
-
voce tremurândă: Sfinte Duh, ni te-te ar-ată! În lipsa Sfântului Duh, aproape îngrozit, a exclamat din nou: Sfinte-Sfinte Duh, ni te arată! Nu-i! S-a nădușit în traistă! A răspuns dascălul dintr-un ungher de lângă strană, în timp ce încerca să dosească într-o traistă ca o cutie de șah un ghemotoc alb, fără de viață. Părintele și-a revenit numaidecât, dar nu înainte de a-și reproșa tacit experiența mult prea riscantă la care a recurs. Privea totuși cu smerită înțelegere la mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
evitării unor întâlniri nedorite cu poliția, avea posibilitatea să facă bani bunicei pe lemne și să-i dubleze apoi prin valorificarea la fier vechi a câtorva capace de canal din fontă și ceva cantități de aramă pe care le-a dosit în râpa de la Serpentine, până la o posibilă pătrundere cu căruța în târg. Și iată că prilejul s-a ivit de când cu lemnele astea uscate pentru care polițaii nu prea cer acte, că nu le iau ca furturi din fondul forestier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
s-a luat cu Bianca lui. Și să mai adăugăm că gospodarul mai avea pregătite încă două cărucioare de găteje uscate, gata arvunite și ele pe la Mirăuților. Plus că i-au mai rămas și niște cantități de fiare vechi bine dosite în râpă, cu toate că a valorificat destule după ce și-a vândut uscăturile. Așa că, bine dispus și cu câteva bice aplicate sănătos la spinarea mârțoagei, a ajuns numaidecât acasă cam pe la apusul soarelui. Traista plină i-a dat-o pirandei, iar gloabei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
rămăseseră fără obiect. Primii și-au revenit copiii care și-au amintit de lecția Malenkiy negr ceea ce le-a înlesnit inițierea unor discuții firești și destul de interesante. Dumneavoastră sunteți negrul acela mic pe care l-a bătut vătaful că a dosit câteva semințe de bumbac? Nu! Eu n-am luat bătaie de la nimeni, dar nu este exclus ca alți copii albi sau negri să fi încasat ceva corecții pentru asemenea fapte. Atâta doar că eu nu am fost martorul unor astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
care se respectă. Puse într-o latură a mesei o sticlă fără etichetă, cu o licoare alb-gălbuie, socotind-o, cum mărturisi el mai târziu, cenușăreasa băuturilor sale tari... - Da’ sticla aceea care nu prea are față comercială ce tot o dosești? - E țuică, țuică de-a noastră, de la primarul din Vutcani, dar dacă vrei... - Hai să lăsăm deoparte toate importurile și să gustăm câteva pahare din rodul autohton! Să știi un lucru, e mult mai sănătoasă țuica noastră bătrânească. Are o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ținuta sau înfățișarea sunt ridicol de fără rost". Călătorii făcute prin podurile caselor după lucruri abandonate, pe la iarmaroace pestrițe scrumuindu-se la puțin timp după ce le întorci spatele, la castele ascunzând genealogii auguste alimentate din "puterea și eternitatea soarelui", la schituri dosite în creierii munților s-ar putea încropi sau detașa multe enumerări în textul lui Andrei Oișteanu, există o adevărată poetică a acestor înșiruiri de locuri și mai ales de obiecte dintre cele mai variate, mai hazardate ca proveniență, oferind, cum
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Ce? Unde-i moara, ați adus-o? Da. Unde este? La mine acasă. Las-o acolo. Dar unde credeai că o s-o duc? Nicăieri n-o s-o ducem. Ăsta va fi ploconul nostru, ploconul familiei noastre, de la revoluția calicilor. Descărcăm, dosim bine totul, apoi, stăm liniștiți, cât vom crede că va fi necesar să stăm așa , iar, pe urmă, vom acționa În funcție de situația dată. Dar, oricum, moara nu o va mai vedea, nu o va mai scoate, nimeni, din mâinile nostre
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
De mâine. Pregătești spărtura prin plasa gardului. Bine. În ziua a doua, Costel a trecut pe cărare, fluierând, cunoscutul cântec popular românesc, “Radu’, mamei, Radule”. Radu a ciulit urechile. Apoi s-a strecurat pe lângă gard și și-a luat sacoșa dosită prin buruieni. S-a retras. A stat la masă. Printre merinde s-a aflat și o sticlă de bere. Cât s-a ospătat Radu, Costel, sus, la umbra salcâmilor ornamentali, dimprejurul bazei de recepționare a cerealelor, a tot cântat, din
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
icoane ce se clătinau În fața ei, Mașa mai-mai că nu adormea În picioare. Glasul preotului Fadei o făcea să-și revină În simțiri. Pentru fiecare slujbă la care participa, fetița primea de la bunica ei câte-un bănuț, pe care-l dosea În tigva de bostan. De-a lungul anului, se adunau acolo, În pușculița ei, pe care Nicanor pictase În culori stridente un SfântIlie umblând cu capu-n nori, o mulțime de monede, unele mai mari, altele mai mici. Când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la rândul său, Mașa tresări de spaimă: capul ce se Întorsese spre ea semăna cu Extraterestrul. „Vasăzică așa, umblați cu fofârlica...“, Îngână ea. Oaspetele Însă nu catadicsi să-i răspundă. Ci, apucând În dinți ziarul vechi pe care Mașa Îl dosise Într-o crăpătură pentru ca să aibă cu ce să-și șteargă seara sticla de la lampă, Începu să-l mestece alene, privind-o cu insistență În ochi și behăind ușor. Din botul său ascuțit curgeau litere, amestecându-se cu tainul. Concentrându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-l avusese noaptea. Avea În fața lui acum un alt coșmar. Brigadierul nostru nu se lăsă Însă bătut cu una cu două. „Dacă-i vorba de halucinație, halucinație să fie“, Își spuse el și se duse direct la găleata de apă dosită Într-un colț și fără să mai ia polonicul o ridică deasupra capului sorbind Însetat din ea. Apa Îi produse o stare de șoc În organism. Subotin simți cum o răcoare binefăcătoare Îi gâdilă laringele, pătrunzând În esofag, apoi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
metal coclit. Ippolit mai caută prin maldărul de sticle risipite pe podea, dorind să găsească una neîncepută. Dar unde s-o găsești? Tot ce a fost s-a dus. Berea au băut-o salahorii, iar ce n-au băut au dosit În buzunare și au plecat acasă. Ippolit trase câteva Înjurături, apoi se potoli. În cele din urmă, Își potoli setea trăgând o dușcă zdravănă de spirt Royal. Altă transpirație, alt chin. Stomacul dădea și el semne de revoltă, iar gâtlejul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
spunând că a câștigat-o trăgând aiurea un loz-În-plic. Nevasta Însă l-ar fi mirosit de la o poștă că povestea cu lozu-i o minciună, astfel că scandalul, În loc să se atenueze, ar fi căpătat o amploare greu de prevăzut. „Mai bine dosesc banii undeva“, gândi Subotin, și așa făcu, ascunzându-i Într-un loc bine ales. Nu are rost să insist, spuse Extraterestrul, asupra scenei pe care i-a făcut consoarta după ce Ippolit a ajuns, Încă mahmur, acasă. C-un stoicism demn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
trecându-le dintr-o palmă-n alta. Grivele nu mai erau de o sută, ci de douăzeci și cinci, iar numărul bancnotelor scăzuse de la douăzeci la douăsprezece. Totuși, nici această sumă nu era de lepădat. Ippolit opri două bancnote, iar restul le dosi Într-un loc sigur din biroul său. În drum spre casă, Subotin se abătu pe la o bodegă, unde se Întâlni cu doi dintre subordonații săi. Își comandă o votcă mică și apoi Încă una, pe care le bău pe Îndelete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
un scaun liber În apropiere de Bikinski. Conform preceptelor lui Benedict, adevărul ultim avea să i se releve printr-un urlet. Dacă va avea de-a face cu un adevăr fals, va scoate alt sunet. Oricum, pentru orice eventualitate, Lawrence dosise Într-o pungă de hârtie câteva bucăți de carne, pe care avea, la noapte, să le Împartă cu Spinoza, pregătindu-se sufletește de pe acuma pentru a descifra adevărurile pe care i le va aduce la lumină luna plină. Lătrăturile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să arunce o singură privire înspre Cora, cu freza ei dată cu șprei, cu perlele, ciorapii de nailon până la genunchi și costumele ei cu pantaloni, și nici o nevastă n-o să dea vina pe ea. Cora, cu șervețele vechi de hârtie dosite în mânecile cardiganului. Cora, având pe birou o farfurie cu bomboane decorative de zahăr ars în formă de fundițe. Cu bucăți din benzile desenate Family Circus prinse de panoul ei de plută. Și totuși, nimeni nu zice că n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
coniac, toate străine. - Mergeți spre digul de la balta șaisprezece, apoi intrați pe canalul ce face legătura cu apa Prutului. Sunt sigur că aici o să aveți recoltă bogată și pește de mai multe feluri și dimensiuni. În aceste locuri puteam să dosim mașina fără a putea fi văzută în caz de control de la județeana de partid și de la Centrul piscicol de la Vaslui. Dinspre răsărit se zăreau câțiva nori și, întorcându-mă către colegul meu, îi spun. - Virgile, manevrează mașina și întoarce-o
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
eu îl voi lovi cu cuțitul pe cel care a apucat-o de mână pe Mirela, continuând: - În caz că ceilalți sar în apărarea lui, vom tăbărî cu toți și îi vom snopi în bătaie. Auzind cele spuse am încremenit, m-am dosit mai bine și am așteptat plecarea lor. Când am ajuns la masă, discret, spun către fratele Lascăr: - Eu zic să plecăm la mașină și să ne întoarcem acasă căci ce am auzit în WC, nu-i a bună. Între timp
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
Napoleon al III‑lea, i‑ar fi expus politica sa oribilă“. Dialog În infern Între Montesquieu și Machiavelli va junge În Franța cu o șaretă, sub o claie de fân (un țăran contrabandist fusese Încredințat că În cutia de carton dosea tutun de contrabandă), ca pe filiera celor care disprețuiau tirania să se propage În Întreaga țară. Dar cum oamenii iubesc mai degrabă siguranța nelibertății decât nesiguranța datorată schimbărilor, primul om care va deschide cartea (și se parte că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să pocnească, resuscitau felinarele. În inima rătăcitului, un licurici orb imita intenția focului pus sub icoană. A ajuns dimineața. Soarele, suveică în mâna lui Dumnezeu peste livada cu meri, urzeli de lumină. Printre ruinele bisericii, noaptea, ca o cloșcă întârziată, dosea pui negri. Pe locul unde au fost chiliile, bruma era mai întunecată. La vale, sub trapeză, iarba creștea a îndestulare ca-n luna mai. Din stăreție nu a mai rămas decât o movilă de praf roșu. De pe coasta Bârgăului, mamelonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Trecea cu buzele umede peste fiecare coala A4, dâră de foame în icoană. Foșnetul paginilor aducea a rochie de mătase. Lacătul auriu, chinezesc, o singură cheie era precum un clopot ce chema la miezonoptică. De sub plapumă, în tindă, descuia cufărul, dosea revista în sân și... înapoi, sub plapumă, până în zori, când haremul trebuia să fie găsit cu ușile ferecate. Un sentiment ciudat, ceva între ură și păcat, îi măcina sufletul. Mai târziu și-a dat singur răspunsul: pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se decorează; bietul adevăr, schimonosit, lipsit de zorzoane, trece neobservat prin piața publică. Nu era ca ei. Tocmai din acest motiv, Petru, în lume, nu ieșea pe de-a-ntregul. Își trimitea sufletul să pășească pe celălalt trotuar; la biserică, rămânea dosit sub preșul de la intrare; în grădinile publice, sufletul hodinea pe banca de alături. Umbra, totuna cu stâlpul telegrafului, cu fresca descompusă de pe catapeteasmă, cu cumpăna fântânii agățată într-o o căptușeală de nor. Culoarea cărnii peste culoarea curcubeului, giulgiu peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la tot satul. În acea dimineață, soarele l-a sărutat cald pe buze: Mamă?! 21. În '87, trimestrul doi, făceau practică în atelierele din Petru Poni. Clasa a X-a se sfârșea cu examen. Printre menghine, eprubete și strunguri, unii doseau caietele de pregătire, iar alții cărțile de joc. Maistrul stătea cu ei până la 11. Bă, du-te la alimentară: jumate de pâine, 300 de parizer feliat și un muștar. Voi stați în liniște și serviți-vă gustarea, care are... Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în fiecare depărtare, acolo o să-mi sap scorbură în memorie. Doamne, în cât confort o să-mi mustească conștiința? Necheza locomotiva ca o iapă în călduri, își lingea chipul în oglindă. O valiză de carton, câteva schimburi, caiete, cărți, o fotografie dosită sub plușul oglinzii, un pieptene, 4 săpunuri "Cheia", 200 de lei (bani în monede a câte 5), Psaltirea, o bucată de mălai coaptă în rolă, 10 ouă fierte. Valiza din carton, cu mânerul dintr-o curea, de la bunicul. La Sibiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
uterele cimitirelor, visele vor despleti curcubeul ca pe o fata morgana în călduri. Pe scaun în dreptul ușii, paznicul dormea cu țigara arsă pe jumătate între degete, cizmele rupte în talpă împrăștiau somnul pe dușumele, pufoaica puțea a lagăr, căciula roasă dosea bilețele de papagal, tristețile împăturite ermetic deconspirau așteptările. Voi ieși de aici, nene Matei, chiar dacă va trebui să mă strecor pe sub pardoseală. Nu sunt nebun, crede-mă, libidinosul acesta de terapeut se lovește de noi, ca să-și justifice leafa, ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]