315 matches
-
l5... post Christum natum trăiește și un autor spaniol, Moretto, și scrie și acela o comedie cu titlul Dona Diana, adică... lotrul de el! schimba pe Elena lui chir Cocoveiu în Diana - și din România transpune scena tumna-n Spania. Ei drăcia dracului! - Ș-apoi neci nu spune chir Moretto c-a tradus-o de pe moldovenie pe spaniolie. I-am trimis lui Moretto o depeșă în regiunile cerești ca altădată de va îndrăzni să copieze în anul.,. o comedie scrisă românește în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să stea călare. Destul de dificil, din câte-mi dau eu seama. Nici măcar nu știu dacă așa ceva se poate face. —O, nu, ar trebui să fie destul de simplu, o liniștii eu. Evident, ar trebui simplificat designul oricum - nu poți păstra toate drăciile alea pe niște chestii care urcă și coboară și care se pot agăța. I-am arătat firele de argint care, asemenea inelelor planetare, înconjurau majoritatea mobilelor mele. Va trebui să le dăm jos și să le stilizăm. Cel pentru Puck
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a încurajat-o foarte mult. Hugo se mohorî. — Frecție la piciorul de lemn, zise el, te asigur că după incidentul ăla pe mine nu mă mai bagă nimeni în nici un ham, cât oi trăi. Oricum n-aveam eu încredere în drăciile alea, dar acum am un motiv cât se poate de solid să refuz. E, acum, zise Violet fără să dramatizeze. Era o șansă la un milion. Chestiile astea se întâmplă foarte rar. —Ce mai șansă, Vi, zise Hugo, tăios. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
era maniera lui Dumnezeu de a ne cere să ne știm locul, să rămânem cu picioarele pe pământ. Să ne amintim de Icar... Henry recita în minte acest discurs de fiecare dată când se vedea prizonier într-o astfel de drăcie nenorocită. Capătase statut de ritual. Deși nu tolera superstițiile, Henry ajunsese să creadă că mica lui scuză mentală adresată Creatorului - în care își exprima regretul pentru nelegiurea săvârșită de omenire prin cucerirea aerului - îl proteja. Dacă ar uita vreodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
MAJORDOMUL dă din cap mustrător către BRUNO și GRUBI.) FETIȘCANA: Păi... eu... (Se smiorcăie.) VIZITATORUL (Profund satisfăcut de senzațiile pe care le simte cu picioarele în groapă.): Ce s-a-ntâmplat? MAJORDOMUL: Se-ncurcă ăștia... BRUNO (Către FETIȘCANĂ.): Hai, aruncă drăcia aia și cară-te! (FETIȘCANA aruncă peste capetele personajelor conținutul găleții; face câțiva pași de retragere dar, nemulțumită, îmbufnată, se întoarce și aruncă și găleata în groapă; fuge; personajele din jurul gropii se apleacă brusc deasupra gropii, ca să urmărească efectul aruncăturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
meu Longines o luase, desigur, razna ca un mecanism de duzină! Măgarul... Am aruncat nemulțumit privirea pe ceasul de la bordul mașinii și iritarea mea a virat subit În stupefacție: arăta exact aceeași oră! Am strivit Între dinți un neacademic ei, drăcia dracului și am respirat adânc, silindu-mă să mă desprind din moleșeala nefirească pe care nici măcar revelația perplexă că dormisem buștean peste patru ceasuri nu izbutea s-o risipească pe deplin. Taciturnul conducea impasibil, dar Îmi supraveghea atent, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-o. Hai, ține lista și uită-te la litera finală a ultimului număr de cont. Care este? - A... - Remarcabil! Și acum, penultima de la contul anterior, dacă ești drăguț... - Este: L... - Și antepenultima? - E... Pe urmă X, A, N, D... Ei, drăcie!... - „Schimbă ordinea!”, nu era asta deviza? Chiar tu, Brutus, descoperitorul ei, ai uitat-o? Nu e frumos... continua Eveline să-și savureze ludic triumful. Am rămas bouche bée. Așadar, infernala, misterioasa parolă era ALEXANDRU CEL MARE. Mai simplu decât așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care-și legănau plantele agățătoare, gata să se transforme În vița cățărătoare a pergolelor cu coloane, dacă li s-ar fi oferit prilejul sau, În caz contrar, să dea la iveală cel mai bizar dintre ciudatele WC-uri publice, o drăcie oribilă ca un fel de cabană, de o curățenie Îndoielnică unde, la intrare o Îngrijitoare Îmbrăcată În negru tricota cu un fir negru. O cărare acoperită cu lespezi ce cobora În pantă, pe care pășeai cu prudență, punând de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Acum o să le ții puțină companie dumnealor. Așa se întîmplă când ești prea perspicace. ― Sânt în timpul serviciului, domnule. Mașina a rămas afară... Trebuie să plec! ― Uite care-i chestia, interveni Scarlat. Avea figura posomorâtă, colțul buzelor îi zvâcnea. Ai văzut drăcia asta de pe masă și nu mai putem să-ți dăm drumul. Ghinionul dumitale și al nostru. Probabil ești gata să-mi dai cuvântul de onoare că o să uiți toată povestea, dar eu sânt unul din capsomanii ăia care rumegă cinci
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Foarte atent. ― Ce vrei să spui? ― Nu-l lăsa nici o clipă în spatele tău. ― Fii serios! ― Ascultă-mă! Scarlat îi puse mâna pe umăr: Dacă face rău pe nebunul, nu ezita! ― Adică? ― Lichidează-l. Ionescu râse încetișor. ― Asta bineînțeles după ce deschide drăcia, nu? Căruntul îl privi țintă. Dascălu mirosi țeava revolverului apoi dădu din mână spre Melania Lupu. ― Poți să stai jos. Acum aș vrea să aud un cântec. Inginerul îl bătu pe umăr. ― Hai flăcăule! N-avem timp de program artistic
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ascuțită. Se interesă melodios, picată din lună: ― Ai de gând să renovezi, Florence? ― S-a stricat somiera. Acum... Ridică obosită din umeri. ― Ar trebui să contramandezi. ― Cum? N-are telefon. Dascălu behăi încîntat: ― Mai pică unul în plasă! Să vezi drăcie că nu încăpem în avion. Melania Lupu își flutură pleoapele: "Bine că și-a adus aminte de tapițer. Se vor hotărî în sfârșit s-o șteargă". Își întrerupse gândul atentă la inginer care argumenta înfierbîntat: ― Poftim! Cu ăsta ce mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
scara rulantă în direcție contrarie. Înregistră absent discuția din spate, două fete cu haine de blană și cizme albe. ― Jimmy, i-am zis, mama ar vrea să vadă cum arăți... Știi ce mi-a răspuns? Vocea subțirică se sufoca: "Ei drăcie, n-am nici o fotografie mai recentă". Locotenentul surâse. Cumpără niște trandafiri de la o țigancă și o luă pe Edgar Quinet. CAPITOLUL VI CASA GROAZEI Pendula din camera lui Grigore Popa bătu de unsprezece ori. Cu capul lipit de fereastră, Doru
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe neașteptate o idee năstrușnică. Păși în vârful picioarelor pe lângă zid și deschise brusc ușa de la odaia sculptorului. Doru Matei se dădu înapoi gata să-și piardă echilibrul. Duse mâna la frunte și izbucni furios: ― Ce-s bancurile astea?! Ei, drăcia dracului! ― Vă rog să mă scuzați, spuse Cristescu stăpînindu-și râsul, voiam să-mi iau țigările din palton. Credeam că nimeresc în antreu. Dar, apropo, ce făceați în spatele ușii? Sculptorul își săltă colțurile buzelor într-un rânjet. ― Băteam mătănii! ― O, perfect
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
appetit, Melania", "Stați-ar în gât Grigore!", " Sări-ți-ar un dinte, Vîlcule!" și așa mai departe. ― E un tip glumeț, vorba bătrânei... Maiorul râdea cu lacrimi: ― Pot să-mi imaginez ce-a fost când au dat cu ochii de drăcia asta. ― Hm, făcu locotenentul alb la față, eu unul știu că nu mai mănânc diseară. Grigore Popa îl primi cu o mină posomorită și azvârli ostentativ ziarul pe masă. Odaia nu fusese aerisită, mirosea vag a șoareci și cărți ude
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
zadarnice de a convinge aparatul să iasă cu sârma, dar timpul trecea și i-am spus că poate era mai bine să se îmbrace. — O să desfac vasul ca să-l întorc cu fundul în sus, am zis. Poate reușesc să împing drăcia pe la capătul celălalt. Rachel a zâmbit și m-a bătut ușor pe umăr, de parcă o luasem razna, apoi s-a ridicat. În timp ce ea ieșea din baie, am continuat: — Spune-i mamei că vin și eu în câteva minute. Dacă întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Dar sigur a fost reală ! Despre iubire și senilitate Ea încearcă să se ridice, sprijinindu-se în baston, din fotoliul adînc, acoperit cu o cuvertură de lînă. La jumătatea drumului, cade însă înapoi și se înfundă în pernele fotoliului : „Na, drăcie !”, oftează, zîmbind, bătrînica. Stai, stai așa ! intervine el. Îți aduc eu, ce vrei ? — Nu, lasă, mă duc eu, nu te deranja ! îl oprește ea din drum, reușind să se ridice în picioare. — Mă duc eu, ți-am zis ! Stai, te
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o gheară ascuțită și neîndurătoare. Avea impresia vagă că uitase ceva acasă dimineață - deși nu știa ce - și simțea inexplicabil fiori tot mai mari de amețeală și de dor față de aceasta. Avea un puternic tremur de emoție în stomac. „Ei, drăcie! Cred că m-am îmbolnăvit. Se vede că am gripă...”, gândi el. Venind înapoi acasă, el nu putu să găsească - ciudat lucru! - nicio farmacie deschisă și, astfel, renunță la a se mai preocupa, în ziua aceea, de sănătate. Simțea că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Ei bine, asta da lovitură! „Indiscutabil, reiese că tare prost mai ești, luate-ar dracu’ cu totul!” Și am grăbit pasul, ținându-mă cu mâinile de cap și mârâind printre dinți furios și alte câteva înjurături de largă popularitate. Ei, drăcie! Asta-i de tot inadmisibil, dar, totuși, uite că este foarte adevărat. Așadar, aceasta îi era lui 114 Rareș Tiron mentalitatea, element descompus la el. Ce pot spune, prostie pură, și nimic altceva. Și, mai mult decât atât, ăsta nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ușa camerei sale se deschise violent și se izbi, cu zgomot mare, de perete. În pragul ei, era Victoria. Arăta precum nu mai arătase niciodată; se vedea că-i neagră de furie; era de-a dreptul schimbată la față. „Ei, drăcie! Iar va trebui să dau jocul meu de șah pe un scandal... Sper măcar să fie un scandal măreț, unul demn de mine și de mama. Doar acelea îmi rămân mie în minte!”, gândi el ironic, însă nebănuind defel ce inconștiente
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
situate la parter, iar locuința șefului, la etaj. De la flăcău până la fată, în linie dreaptă, era o distanță de doi - trei chilometri. Odată cu înserarea, de câte ori sosea de la muncă, polițistul care utiliza mașina cu girofar, a poliției, dădea drumul alarmei, și drăcia țiuia de te scotea din papuci. Chiuia cât chiuia, până ce vecina înțelegea că iubitul ei polițist era gata de ceea ce și lui Dumezeu îi place, atât de mult, noaptea, dacă-i frumos... Faptul, deși pentru întreaga omenire, de nebăgat în
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Ieși la iveală, ceva, ca un alt capac de cutie. Insistă. Dădu peste o măruntă măgăoaie, cu care se ascultă. Se întrebă: ce să asculte? Păi, ce altceva, decât ce spun unii și ce aud alții, își răspunse, curiosul. Scoase drăcia aia de acolo și coborâ. O studie, curios și neștiutor, după care o lăsă să atârne de perete. Porni la vecin. Era în birou. Ca de oboicei. Ce faci, mă? Dorm, nu vezi? Dar tu? Eu, am intrat într-un
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
-ți instalezi cortul? — Mă descurc..., răspunse Bruno cu o voce sugrumată, mă descurc, mersi. E În regulă..., adăugă el dintr-o suflare. Simțea capcana. Într-adevăr, câteva secunde mai târziu, izbucniră urlete din wigwamul alăturat (de unde or fi cumpărat asemenea drăcie? l-or fi confecționat chiar ei?). Femeia se repezi Înăuntru, ieși cu doi țânci minusculi, câte unul agățat de fiecare șold, și Începu să-i legene fără chef. Urletele se Întețiră. Masculul apăru și el tropăind, În sula goală. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
miezul dilemei, fără nici o explicație și nici un avertisment, mâna mea dreaptă a tastat 18. „Na-ți-o bună că ți-am dres-o“, mi-am spus mirat, urmărind cum falangele Își continuau trădarea, completând În dreptul ocupației, În loc de „pensionară“, „școlăriță“. „Ei drăcie, asta e răzmeriță În toată legea“, mi-am spus, puțin Îngrijorat, gândindu-mă că asistam la o clară insubordonare a trupului În fața voinței suverane. Ce era Însă de făcut? Puteam, desigur, să pun piciorul În prag (presupunând că membrele inferioare
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care se deschise și de apariția unui mic dreptunghi de lumină în celălalt capăt al tunelului. În ușă se profilară două siluete și se produse brusc agitație și bătăi de aripi printre pui. Aici e, spuse unul din bărbați. — Ei, drăcie! spuse celălalt. Glasurile lor ajungeau la el ca niște tunete. Să facem puțină lumină ca să vedem, spuse primul bărbat și aprinse o lanternă. — Le țineți cam înghesuite aici... — Ne străduim. M-am gândit că era probabil proprietarul. Nu era domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
multe ori fac asta: improvizez buna dispoziție. Trag de ea așa cum aș trage de furtunul cu care ud, verile, grădina. Nici ninsoarea nu-mi mai pare măruntă și urîtă ca o mătreață. Hohotesc de una singură cînd îmi amintesc de drăciile lui Miron. De falsul necrolog, anunțînd "moartea de anacolut după o lungă și grea suferință a lui Vladimir Mistrie". A fost nu un ghimpe ca mine, ci o sulă (după o spusă de domeniu public) în coasta șefului. Un golan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]