311 matches
-
Bretagne“. Am locuit la francezi acasă, și a fost foarte bine, a trebuit să vorbim. Am jucat Le Cocu imaginaire („soțul încornorat“), în versiunea lui Golgoțiu. I-ați cucerit pe bretoni? A fost o minune de spectacol, era așa o drăcie... Țin minte că Șerban Ionescu nu știa franceză. El a învățat rolul mai mult pe vocale: a avut un haz enorm. Cum vă gândiți la vocația de actriță, era ceva predestinat? Nu știu. Am ales teatrul pentru că mama mea a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
un asociat de afaceri (http://www.onlinesport.ro/stiri/tenis/59475/amalia-nastase-l-a-tradus-pe-nasty-cu-un-asociat-de-afaceri.htm)388. Sensul extins se înregistrează mai ales în discursul politic și economic: "Asta e! Am devizul și factura! o să sun mâine la DACIA să întreb cât e drăcia aia, dar și dacă m-au tradus ăia mă duc și mătur cu ei pe jos". (userul "cristidincluj", http://www.daciaclub.ro/intrebari-itp-t1542 62.html); sau: " Când o fost promoția cu paharele și eu am rămas cu o grămadă de
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
fost acoperită de întuneric. Oamenii își mușcau limbile de durere. Și au hulit pe Iahwe din pricina durerilor lor, și din pricina rănilor lor rele, și nu s-au pocăit de faptele lor.” Cred că aici el prezintă tot la șmecherie în drăcie cum a fost distrus creștinis- mul arimin în imperiul roman prin planul lui Ambrosie și nimicirea statului get de la nordul Istrului de către huni în anul 381 dacă nu or fi fost îndemnați fioroșii asiatici chiar de către șărpăria iudeo-satanistă. Pînă în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
incendierea de necesitate", dar e îndoielnic că se poate aplica. B.-A. a promis să facă necropsia purceilor diseară; conținutul stomacului poate fi un indiciu. Serviciul tehnic de criminalistică trimite un om mâine. (De ce or trebui să se întâmple toate drăciile vinerea?) 5 august Stau în barcă și scriu. N-am să pot dormi noaptea asta. Suflă vântul și e destul de răcoare după valul de căldură din iulie. Transpir totuși. Oare sufăr de hipertiroidism? Margareta e la Uppsala, trebuie să "aranjeze
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
Să-ndrăznească numai, că le-arăt eu cine sunt! Da, da! Vă arăt eu vouă, la toți, la toți! Și plecă bombându-și pectoralii "a la Schwarzenegger" în fața unor dușmani invizibili, pătruns de nobila sa misiune cu rezonanță homerică. Ei drăcia dracului, vă arăt eu! Și s-a dus. Iar noi, rămași muți în fața bordeiului, urmăream cu privirea încețoșată deplasarea voinicească a "rinocerului" ionescian, călcând bățos pe miriștea țepoasă, urmat, la o distanță respectuoasă, de anonimul delegat al primăriei aflate încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
care privește instalarea ca primar a profesorului universitar Costeanu, o caricatură referitoare la Comisia interimară cu reprezentanții minoritari față de care noul primar, făcându-se aluzie la profesia sa de chimist, se află în fața deslușirii unei „analize buclucașe” spunându-și: „Ptiu... drăcie, multe analize am făcut în viața mea însă așa ceva... nici pe cale chimică nu mai pot să aflu care-s reprezentanții veritabili ai minorităților...; ceva despre „Criza economică și financiară din țară, incapacitatea din conducerea uzinelor electrice, o analiză despre fabricarea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
spun o dată, ia un pahar de vin și hai să discutăm, te pripești. — În librării nu-mi lasă cărțile că-s jidov, am înțeles, nici nu mai pot să semnez cu numele meu adevărat nicăieri, nici cu pseudonimul acum, ei, drăcie, nici la teatru, nici în reviste, dar, în fine, pricep și asta, e o vinovăție. Ce vinovăție, amice ? — Faptu’ că-s evreu în anii ăștia nenorociți e o vinovăție. Da, exact cum îți spun, nu te hlizi. Și îmi asum
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de-a dreptul ? — Ha, asta-i bună, venind de la omul care mă cunoaște poate cel mai bine. Nu mă provoca, Ionele, știu, ești în stare să zici orice, să te iei de orice chichiță, dar n-am să urc în drăcia asta, oricât m-ai ruga sau ai încerca să mă convingi. — Deci nu mă lași să împărtășesc lumea mea de basm cu prietenul meu cel mai bun ? Prieten bun, frate de cruce dacă vrei, dar fiecare cu crucea mă-sii
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fiind de acord să-l preia (editorul cumva fără tragere de inimă - un membru al consiliului editorial exclamase: „Dacă există un public interesat de zombii care o sug și trag cocaină pe nară, atunci n-avem cum să nu publicăm drăcia asta“), iar eu am urmărit cu un amestec de frică și fascinație - atins de surescitare - metamorfoza unui proiect școlar apărând într-o ediție princeps și devenind un bestseller tradus în treizeci de limbi, ecranizat apoi într-o producție hollywoodiană cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Îmi aduc aminte și scriu. Exact așa cum a fost, ca într-un reportaj despre propria persoană. Oricum nu sunt io prea metafizic. Mulți îmi reproșează că bagatelizez, că dau cu bâta în baltă când vine vorba de dumnezeire și alte drăcii. Poftim! Despre asta era vorba. Văd că mă ajută cuvintele. Acea inteligență a textului. Adică un fapt o dată proptit în câteva cuvinte devine inteligibil, chiar dacă până atunci sensul era destul de neclar. Am scos o carte, dar tot nu pot pretinde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de măscărici. Și cronica se încheia absolut de neînțeles, da, domnule, cartea e provocatoare, e interesantă, v-am spus că erau și chestii laudative, dar eu îl aștept pe autorul de istorie orală Cutărescu, nu pe scriitorul care a scris drăcia asta. Cu alte cuvinte, lasă-te de proză! Un îndemn. Sau, cu alte cuvinte, hai să vorbim despre pantofii ăștia! Nu, pe mine mă interesează hanoracele bărbătești din catifea reiată! Era jignitor, cinic. Mai bine mă înjura - m-am fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
un bloc de BCA și se așeza între noi să comenteze. „Verde, că vine Dumitru Graur!“, spunea - și se făcea vid în jurul lui. Și dădea din clanță ceva de speriat. Se oprea uneori și meciul. Râdeau ăia care jucau de drăciile pe care le inventa Rățoiu de se țineau cu mâinile de burtă. N-a ajuns, din păcate, scriitor, nimic. Habar n-am ce face acum. Avea verb, vervă, ironie, simțul cuvântului. Putea ajunge un ironist celebru. Îi bubuia mintea. Ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cum suna sloganul unuia dintre puținele ziare pe care le citeau ei alături de Dracula și Fenomene... Întâmplarea făcea că un coleg al meu de la facultate lucrase la revista aceea și avea groaznice mustrări de conștiință, pentru că inventa tot felul de drăcii despre femei măritate cu extratereștri și exorcizări eficiente pe care oamenii le luau de bune. Și de aici încurcături în lanț. Oameni care trăiau urât, foarte urât, ăsta e cuvântul, chiar dacă îmi vine greu să spun ceva de rău despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
posibil ca Gheorghe Tatomir să fi fost puțin șmecher. Te primea la stână, te îndopa cu mămăligă și, la urmă, tăia un miel pe care, deși îl plăteai, nu-l mai puteai mânca după ce te umflaseși cu bulz și alte drăcii. Și, chiar dacă mielul îi rămânea lui, nici aici nu se poate spune că era ceva meschin. Gheorghe Tatomir îți demonstra cât de lacom ești tu, ăsta de la oraș, care-l iei drept un bătut în cap. Era o lecție de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
asta creștea vreo două’ș’cinci de câini. Le dădea smântână și brânză de vaci. Îi trata extraordinar. Avea ea o dragoste greu de definit pentru animale. Porcului îi dădea propolis. Un cumnat al ei, care avea stupi, îi adusese drăcia asta, ce se procura destul de greu și nu s-ar spune că era chiar ieftină, iar ea, în loc să i-l dea lu’ bărba-su’, care era cu un picior în groapă, hrănea porcul, și dobitocul nici măcar nu știa să aprecieze așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
plăcute. Patul fiind ceva mai jos, iar onorata doamnă ceva mai înaltă, și-a dat drumul ca din pod, iar la contactul dureros cu patul a mai clipit rapid și nervos de vreo câteva ori din coada ochiului stâng. Ei, drăcia dracului! S-a ridicat tulburată și înspăimântată pipăindu-și cu palma dreaptă și cu degetele rășchirate partea posterioară pentru a se convinge dacă toate cele cinci vertebre atrofiate ale zonei coccisului sunt la locul lor și dacă prețioasa noadă este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ca în Evul Mediu?), însoțit de un agent de pază plus un avocat al băncii. Acesta din urmă mă amenință că va face și va drege, că nu am respectat clauzele contractuale etc. etc. Cred că erau disperați să aibă drăcia de traducere, cine știe câte milioane dorea să depună în cont românul nostru după un weekend de vis petrecut la Geneva. Români, aici sunt banii Dumneavoastră, îmi șoptesc amar în barbă. Intimidat, cedez. Iau cei 800 de franci și plec scârbit. La
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fel de scuză că am îndrăznit să cer mai mult decît mi se cuvine și mă întorc să ies. Rotindu-mi privirea peste întreaga încăpere, întîlnesc pentru o secundă ochii blondului cu figură blajină: pare jenat de explozia colegului său. Drăcia dracului! exclamă cel scund, cu maxilarele proeminente. Cucoanele astea abia-și mută fundul de pe un scaun pe altul și ne dau nouă bătaie de cap. Mergeți la I.L.L. și spuneți-le să caute cu atenție. Mă întorc cu gînd să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
zicându-și că lupul va crede că este vorba de o armă de foc și va fugi. Din Întâmplare, În timp ce evreul Îl țintea pe lup cu bățul, un vânător chiar l-a Împușcat pe lup, omorându-l. - Uit-te ce drăcie Nici În minte să nu-ți vie, Bățul meu din Dărăbani, Care-l am de zece ani, A fost cot, a fost biciușcă, Dar nici n-am gândit că-i pușcă ! <endnote id="(80, pp. 140-142 ; 443, II, p. 1592
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care-și legănau plantele agățătoare, gata să se transforme În vița cățărătoare a pergolelor cu coloane, dacă li s-ar fi oferit prilejul sau, În caz contrar, să dea la iveală cel mai bizar dintre ciudatele WC-uri publice, o drăcie oribilă ca un fel de cabană, de o curățenie Îndoielnică unde, la intrare o Îngrijitoare Îmbrăcată În negru tricota cu un fir negru. O cărare acoperită cu lespezi ce cobora În pantă, pe care pășeai cu prudență, punând de fiecare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe Mahomed, pe uscat l-o bărbierit, cu "tigrii" lui cu tot! Ștefan râde cu poftă: Iată-mă și bărbier la "Poarta Fericirii"... Și eu strig faima Moldovei și-a numelui tău! strigă Mihail. Și tu, Brutus, fiul meu?!" Ei drăcie! spune Ștefan pipăindu-și nasul N-o să mai ajungi la el nici cu prăjina. Hai, să lăsăm gluma! Și... și, vă rog... să nu mai cutezați a-mi da mie meritul biruinței, că n-oi fi vreun arhanghel focos pogorât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
după binecuvântarea pedagogului și stingerea luminii, domnii elevi de clasa a VI-a, foarte aproape de absolvire, treceau la depenatul pernelor, într-o numărătoare de tradiție la care nu se va renunța nici după mutarea internatelor pe Marte. Specialiști în drăcii erau Pătrașcu Matei, Ionescu N. Viezure, Maniu Teodor și lista continua până-n a suta mie pană. Cu masa am rezolvat-o cu har și cu aprobarea seminarului "Melchisedec Episcopul" care avea și o cantină, așa că mai toată ziulica eram de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și a dat drumul la aparat, la auzul sunetelor câțiva dintre curioși i-au spus: “Tu pe cine vrei să prostești? Cum poate să vină cântecul și vorba pe sus? Ce, este cineva în par și cântă? Uite, o să facem drăcia asta bucăți ca să vezi că știm că-n ea sunt plăci de gramofon!" Ei bine, cu toată munca de a-i face să renunțe la pornirea dintâi, spartul, nimeni nu a înțeles pe deplin cum funcționează aparatul. Teofan Munteanu era
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
a lor! Eram de-ai lor! Cum Făgetul era aproape sau mai exact noi eram undeva, la marginea depărtată a orașului, nu de puține ori copiii făceau expediții: vindeau flori de pădure sau bureți întorcându-se cu tot felul de drăcii pe care nemții (era o garnizoană de-a lor acolo) le aruncau. Oricum, între altele, acumulatoarele germane transformate în plumb își găseau sensul pașnic în războiul copiilor cu peștii. Veneau și nemții prin sat. Poate, în felul lor, le era
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
unor coloni romani de neam semit! Strămoșul ancestral al geților de pe tăblițele de plumb trebuie citit ca Moș Ari-min dar și Arumun pentru că ei atunci nu avea vreo academie care să-i ardă la dimirlie cu fel de fel de drăcii aduse de pe la alții. Ei scriau cum pronunțau sau cum știau că vine ,,din bătrîni”, ca măsură a cinstei și bunului simț. După ce au ocupat Panonia, romanii și-au adus cu ei și divinitățile. O inscripție descoperită la Buda pomenește de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]