498 matches
-
zi? Ți-am dat și pește dar ție nu ți-a trebuit. Ciocolată acum nu am și nici nuți pot da în fiecare zi. Cățeaua era fericită șiși mișca codița de încântare. Bărbatul se gândise o clipă, apoi o chema drăgăstos în curte, unde ea nu fusese nicodată și nici nu dorise să ajungă. Aruncase o privire curioasă să vadă cum e, semăna curtea cu a lor, dar totuși nu era la fel. -Hai înăuntru, o încuraja vecinul, haide! Viola nu
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
că erau practic așezați pe marginile capului. Arăta ca un pește-ciocan. Încerc să pregătesc prin rândurile de mai sus propria mea descriere fizică. Fotografiile de bebeluș ale copilului Calliope prezintă o grămadă de trăsături din sfera bizarului. În timp ce mă priveau drăgăstos cum stăteam jos În pătuț, părinții mei s-au oprit la fiecare În parte. (Câteodată mă gândesc că Însușirile impresionante, ușor deranjante, ale chipului meu au fost cauza distragerii atenției tuturor de la complicațiile de mai jos.) Imaginați-vă pătuțul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
șer vet ud și-i tamponează fața congestionată. — Insidioasă este, pentru fiecare dintre noi, dulcea speranță a vindecării, șoptește la un moment dat bătrânul. — Da’ stai odată locului și nu te mai agita fără rost, îl ceartă soția cu asprime drăgăstoasă în glas. Se așază greoaie lângă el și-i proptește șervetul ud cu o mână. — La noi în casă n-a călcat niciodată picior de medic. Tata ne doftoricea el însuși pe toți, chiar și pe sclavi. — A fost fără
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
superstițiilor cu care doicile împuie necon tenit mintea fragedă și neformată a pruncului, când o zvârlugă înăltuță și subțirică i se agață de gât pe la spate și-l strânge tare, mai-mai să-l sugrume. Se răsucește pe călcâie și mângâie drăgăstos părul lung și bogat ce i se revarsă pe umeri în jos, până la talie. Fătuca asta este reproducerea fidelă nu numai a caracterului, dar și a chipului și înfățișării sale. Toți găsesc că asemănarea dintre tată și fiică este surprinzătoare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cuiva care mai făcuse acest lucru de mii de ori Înainte, Își extrase actul de identitate și coborî. Domnul Joe deschise torpedoul și mai Îndesă trei țigări În altarul pentru Nat. —Cretinilor! Îl auzi pe Harry strigând pe un ton drăgăstos În timp ce sărea de pe bancheta din spate a mașinii de poliție. Harry arăta cu degetul spre ei rânjind ca un dement. Polițiștii, care cu câteva clipe În urmă râdeau, reveniră acum la atitudinea lor sobră și acră. Unul Întinse mâna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
deteriorării organice și rușinii prin boală, bătrânețe și moarte (87) - am dat, între paranteze, numerele trecute la sfârșitul majorității aforismelor din Opere, 6.) Privind dintr-o perspectivă mai largă, gânditorul se înduioșează umanist: micimea omului în comparație cu imensitatea universului ar impune drăgăstoasă solidaritate, nu ura și indiferența care domină (65). Dacă omul ar avea perspectiva morții, dacă ar fi mai filozof, precizăm noi, conflictele, insultele ar dispărea (117). Pentru a susține inutilitatea demersurilor ameliorative, Ibrăileanu avansează o idee materialistă. Originea noastră e
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
desigur... nu mă poți suporta decât În stare de ebrietate!”. - reluă Carla cu vocea evident iritată. „S’ar putea să aibă dreptate” zâmbi el cu privirea pierdută În gol. Care să fie cauza? În ciuda pălăvrăgelilor tipice femeiești, Carla se purta drăgăstos și, nu putea afirma cu certitudine contrariul... Dar?”. „În repetate rânduri te-am rugat: atunci când ai probleme cu băutura - vreau să zic, obligații profesionale - nu mai veni să mă deranjezi...! Mai amăgit destul timp cu promisiuni și, e plin podul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
masă oarecum magnetizat de băutură și,de timpul pierdut. Afară, adia un vânt rece, pătrunzător. Îmbrăcată sumar, Atena se agăță de brațul bărbatului căutând adăpost, murmurând: „Te superi...?” Drept răspuns, Tony Pavone o adăposti cum putu mai bine, zâmbindu-i drăgăstos. Se urcară În autobuzul care nu Întârzie să vină, În timp ce Atena se minuna. „Fantastic...!! Cum a putut slăbănogul acela să mănânce atât de mult...?” „Desigur, se satură numai când se ivește ocazia...!” Coborâră În centrul orașului. De braț amândoi, mergeau
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
preciză.Să nu te alarmezi totuși dacă depășesc timpul propus, mă voi strădui să mă Întorc cât pot de repede...!” „Să nu mă lași prea mult singură, nu de altceva, dar ...să nu mă găsești logodită!!” - glumi fata privindu-l drăgăstos. Fără alte comentarii, Tony Pavone alergă În stradă. Câteva momente studie Împrejurimile, după care intră Într-un magazin cu articole bărbătești unde cumpără un costum de haine negru din stofă englezească, o cămașă albă de poplin și o cravată pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
am pus nume împărătesc. Îi mulțămesc pentru ce ne-a lăsat, ca și cum ne-ar fi dăruit un răsad. Frumoasă a fost, nu pot zice că n-a fost frumoasă, și are dreptate Culi să-i pară rău după dânsa. Și drăgăstoasă a fost, și blândă, numaicât nu-i plăcea să se scoale dimineață. Frumusețile fiind trecătoare, mai mult preț punem noi pe altele; mai ales o bătrână ca mine se bucură de un nepot. Poftiți să ospătați. Am și brânză, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vinovată de fuga gladiatorului. Fata se întoarse imediat. Încerca să-l țină pe Lurr de zgardă, însă câinele scăpă, nebun de bucurie, și alergă spre Valerius, scheunând. — Dar cum ați făcut...? Valerius încerca să-l liniștească pe Lurr. Îl bătea drăgăstos pe spate, fericit să-l vadă din nou alături de el. — Cum se apropie cineva, Lurr începe să mârâie. Cum l-ați luat din grajd? N-am auzit nimic. Nici un străin nu se poate apropia de noi. Bărbatul arătă spre fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
motiv Velunda l-ar fi putut părăsi. Nici de data asta nu găsi răspunsul. Simți o adiere de aer proaspăt, parfumul florilor și al câmpiei la începutul verii. Velunda venea la el. Iat-o: îl îmbrățișa și-i șoptea cuvinte drăgăstoase, îl lăsa să o sărute și s-o urmeze pe un drum ce părea să ducă sub pământ sau în cer, dincolo de hotarul împărăției vieții și a morții, într-o lume supranaturală din care Velunda se întorcea mereu la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mă duc eu vine și ea. Se întoarse și-și privi încruntată fratele. Tu de ce te bucuri așa tare să le vezi? Cum să nu se bucure? Un cârd întreg de fețe interesate, negre și cu margini argintii, îl priveau drăgăstos dintre frunzele unui copac învecinat. — Nu ți-am zis, Pinky, că nu te urmărește nimeni, îi repetă domnul Chawla. Dar ce știa el despre atributele deranjante ale acestor maimuțe? — Așteaptă și-ai să vezi, spuse Ammaji, lăsând să se vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Sssh, se auzea briza în jurul său. Se părea că Sampath îi împărtășise propriile temeri, că aceasta șoptea pentru el, liniștindu-l. Încercă să se lase în voia delicateței acesteia, a liniștii sale, a răcorii care se plimba ca o mână drăgăstoasă peste fruntea lui, peste obrajii lui, peste tot trupul. Adepții reveniră la Shahkot doar pentru a-și continua certurile acolo, iar zgomotul vocilor lor ridicate zumzăia peste vale, se înălța din gheretele de ceai, din balcoane și de pe la colțurile străzilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fie soție. Deși obiceiul cere ca familia băiatului să o viziteze pe cea a fetei, din pricina împrejurărilor neobișnuite ce-l priveau pe Hungry Hop, familia lui aranjase ca lucururile să se petreacă invers. Înainte ca fata aleasă să sosească, înghesuită drăgăstos și destul de incomod între părinții ei în ricșă, Hungry Hop se depăși pe sine în cadrul celei mai puternice izbucniri temperamentale la care își supusese vreodată familia. Deveniseră nervoși din pricina ieșirilor sale temperamentale, a ușilor trântite, a încuiatului, a ieșitului pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Niciodată nu mi-ai fost mai multă rușine va acum. S-a întors și a netezit perna. Încetul cu încetul - făcând mici volute, trăgând cu urechea, sperând - am ieșit din haine și m-am strecurat lângă ea. I-am spus, drăgăstos, o mână pe umăr. — Selina, te rog, spune că totul e în regulă. Își împinse iertătoare albeața rece a spatelui lipsit de apărare în coapsele mele. — E în regulă, spuse ea. Își întinse piciorul stâng și își puse palma dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
brusc, bărbatul se simți mai puțin ridicol. — O, Virgil. A doua chemare. Ochii lui se deplasară până ce îi întâlniră pe ai lui Dolores și ce le văzu strălucirea. Se trezi plin de farmecul acelor ochi atât de vii, atât de drăgăstoși. — Doamnă, spuse el, timp în care frica îi străbătea trupul, doamnă, mă tem că aș putea să nu fiu... — Dolores, îi zise ea. Nu doamnă. Dolores. Bărbatul deschise gura. Numele țâșni, purificându-l. — Dolores, rosti el. — Virgil. Din nou tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
O, Doamne! a spus Deggle și a închis ochii, gândindu-se la Imperiu. Apoi i-a deschis. Ea era tot acolo și-l sorbea din priviri. Nu în seara asta, Josephine, s-a rugat el. — Dolores, l-a corectat ea drăgăstoasă, apoi s-a întors în pat. Nicholas Deggle transpiră din greu. TREIZECI — Valhalla, spuse Virgil Jones. Valhalla: locul unde războinicii care muriseră continuau să trăiască în desăvârșită splendoare, purtându-și în fiecare zi bătăliile trecute, retrăind momentul de glorie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pentru el. Existau destine mai rele decât cel de a petrece o eternitate în compania acelor ochi. Și, cum o asculta pe Elfrida, simțea chiar o anumită simpatie pentru Ignatius Gribb. în ochii ei Gribb era un om grijuliu și drăgăstos, iar ochii ei nu se înșelau. Dar treptat s-au adumbrit, ca și când siguranța ei s-ar fi clătinat... apoi umbra a fost izgonită și ochii au scânteiat din nou. Chiar și antipatia Elfridei față de Iocasta și casa acesteia n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
rece a izvorului (probabil unul dintre puținele vise Împlinite ale unuia din soldații Infanteriei Marine izolate două săptămâni fără apă pe insula Șerpilor), gustul afinelor, ale merelor dulci și al perelor zemoase, somnul și dragostea În fân cu o munteancă drăgăstoasă și blândă, toate acestea nu mai puteau fi Împărtășite nimănui. Poate de aceea acum nu se mai adresa direct jarului din vatra cazanului, ci ridicase privirea și-i urmărea pe cei care Încă mai Încercau să Înțeleagă totul Împreună cu povestitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
una dintre cele mai mari baze de date din industrie. Trage-ți un scaun, ca să vezi. Am tras scaunul flocos lângă biroul ei și m-am instalat, În timp ce ea dădea clic pe un document de pe monitor. —Uite-o, murmură ea drăgăstos. Copilașul meu. Cea mai cuprinzătoare listă a formatorilor de gust de pretutindeni. Imaginea de pe monitor semăna cu o pagină de căutare pe care o poți găsi pe site-urile personale sau cele cu Închirieri de apartamente. Nu trebuia decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fiindcă renunțase să mai fie femeie. Nu mai avea capricii, nu mai avea cochetării, nu se mai Îmbrăca altfel decât ostașii, dar nu mai avea nici zâmbetul acela șăgalnic din colțul ochilor, zâmbetul abia schițat care părea când ironic, când drăgăstos, când pur și simplu copilăresc. Ceea ce, gândi căpitanul, era o imensă pierdere pentru Întreaga lume, așa cum o concepuse Dumnezeu. Căpitanul credea cu tărie că Dumnezeu crease lumea nu doar ca imagine, ca geografie, ca arătare a ei În linii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aminte că, pe când degera În tranșeele din poligonul de tragere, fusese gata să lase la o parte toate plăcerile vieții - femei, băutură, țigări bune - dacă i-ar fi oferit careva o marmită cu ceai fierbinte pe care s-o țină drăgăstos În brațe și din care să bea din când În când. Râdem de el așa, de-ai dracului, noi ăștia, Însurați, cu adâncă invidie pentru libertatea lui burlăcească. Când o să vii, la el o să și dormi. Mistrețul s-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a participa la suferințele lui. Când am ajuns în poiana veverițelor, s-a așezat pe o buturugă, mi-a întins și mie câteva alune și am rămas în așteptarea frumoaselor, care, auzindu-nepașii, au pornit spre noi ca niște năluci. Vorbele drăgăstoase ale bătrânului le îmbiau să se urce pe genunchii lui și chiar pe umăr, încurcându-i-se prin firele bărbii sau ale pletelor patriarhale. După ce și-au ronțăit alunele, veverițele au plecat spre largul poienii, privind din când în când
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
scrie acum în acest jurnal. L-au luat fiecare de câte o mânuță pe micuțul Boc, cel înfiat de șase ori până acum și până la desfierea inevitabilă, îl plimbă prin bâlciul de două parale a României de azi, îi zâmbesc drăgăstos, îl mai altoiesc din când în când, pe furiș, nu în văzul lumii și îl pune ca să toarne dulceață în galoșii românilor când li-i viața mai dragă. Și sună micul Boc ,din trâmbița dată de babacu’ Băsescu, de nu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]