633 matches
-
s-a dat fiecăruia câte un șorț. —O să-ți placă Betty, m-a asigurat altcineva. Betty era profesoara. Era blondă, parfumată și foarte populară. Stalin a luat-o în brațe și a început să valseze cu ea prin cameră. Ah, drăguța mea, a oftat el. Clarence mi-a dat un cot. Nu-i așa că-i minunată? mi-a șoptit el ca un tâmpit ce era. Nu-i așa că are un păr superb? — Toată lumea la posturi, a spus Betty bătând din palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Uram faptul că lumea era așa de nedreaptă. Milioane de bărbați erau înnebuniți după Misty, iar ea era o târfă grosolană și dezgustătoare și, dacă te gândeai mai bine, nici nu era așa de frumoasă. în timp ce eu eram așa de drăguță și nu aveam pe nimeni. M-am învârtit prin cameră, încercând să pierd timpul și să-mi construiesc o aură de orfană. Speram ca cineva să se uite la mine, iar eu să pot să zâmbesc plină de curaj. Voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de Mandy? Vă vine să credeți c-a avut tupeul s-o întâlnească? Pun pariu c-au vorbit de mine! Două curve! — Hai în sala de mese, i-a sugerat din nou Mike. Nu înțelegeam de ce toată lumea era așa de drăguță cu Neil. Nu pot, a bolborosit el. Nu pot să dau ochii cu nimeni. —Ba da, poți, l-a îndemnat Mike cu blândețe. Ești printre prieteni. Sigur. Și noi am trecut prin așa ceva, a spus Vincent într-un fel ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ajute pe mine. Nici o șansă! Așa că pe drumul de întoarcere m-am rugat să-mi rup eu piciorul sau să mor. Sincer vorbind, mă rugam deseori să-mi rup piciorul. Primeai o grămadă de dulciuri și toată lumea trebuia să fie drăguță cu tine. Dar am ajuns acasă, eram în viață și toate părțile corpului erau la locul lor. Aproape că nici nu mai puteam să vorbesc coerent de frică. Pentru foarte scurt timp am crezut c-am fost salvată - mama nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Majoritatea erau extrem de plicticoase. Se vorbea despre tot felul de mașinării și se folosea foarte des propoziția „...așa că am dus-o la cumnată-miu ca să se uite la ea...“ Dar, din când în când, discuțiile deveneau interesante. De exemplu, una drăguță în care era vorba despre ecstasy. —îți dau doi Ticăloși Nebuni pentru un Spirit Sfânt, i-a spus un tip tatuat unui puști foarte crud. Nu, a zis puștiul clătinând din cap cu încăpățânare. Eu sunt mulțumit cu Spiritu’ meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dar formatul a fost același. —Revino, mi-a spus toată lumea. Și totul o să fie mai bine. în ziua următoare, Nola m-a dus la o altă întâlnire. Și-a făcut același lucru și în ziua următoare. —De ce ești așa de drăguță cu mine? am întrebat-o puțin alarmată. —De ce n-aș fi? a exclamat ea. Ești un om plin de iubire. — De ce? am insistat eu. —Ei, a oftat ea melancolică. Când te-am văzut la Cloisters, cu fețișoara aia supărată, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Apoi Brigit s-a ridicat. — Ar cam trebui s-o șterg, a zis ea cu stângăcie. Trebuie să-mi fac bagajele. Când pleci înapoi? Mâine. —îți mulțumesc că ai venit, am spus eu. —îți mulțumesc că ai fost așa de drăguță cu mine, mi-a replicat ea. Nu, eu îți mulțumesc ție. Există vreo șansă să te întorci în New York? m-a întrebat Brigit. Nu în viitorul apropiat. Am coborât jos cu ea. —Pa, a zis Brigit cu voce tremurătoare. —Pa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
erai prieten, în facultate, cu Alexandra Dixon? l-am chestionat. Alexandra era la femme fatale 1. — Ba da. Ai o memorie grozavă. Ai cunoscut-o pe Alex? — Am fost împreună la câteva cursuri de engleză. Era o fată așa de drăguță. Bine, astea nu erau niște declarații complet adevărate. Eu și Alex Dixon avusesem un singur curs comun, iar ea nu-mi aruncase niciodată nici măcar o privire. N-aveam nici un fel de dovadă că fata era drăguță - nu știam decât că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
bune mă făcuse ciudat de defensivă. Niciodată nu mă așteptasem ca ele să vadă în Luke un potențial romantic - nu când îl aveam pe Randall, prietenul meu perfect, cu care locuiam în aceeași casă. Eram totalmente ieșită de pe piață. — Ce drăguță e! a zis Beatrice veselă. Foarte frumos din partea lui. Mama a dat și ea din cap. — E superbă, Claire. — Chiar cred că Randall ar putea să fie, știți voi... alesul! mi-au scăpat mie vorbele. — Pe bune? Ei, în cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cu madama. Vreau să zic că merge la fix cu Eva și cu noi doi. Eva se ocupă de gospodărie. Dragul de Gaskell poate să se joace de-a căpitanul de navă și să se bucure de sărbătoarea sfârcurilor, iar drăguța de Sally poate să-și minotaurizeze mintea ei labirintică. — Mintea? întrebă Gaskell. Compușii organici nesaturați nu au minte. Și, dacă tot am pomenit de cretini, ce se întâmplă oare cu gagiul lăsat pe dinafară? — El o are pe Judy și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să demonstreze că nu puteai să ai încredere în nimeni. Și tocmai Henry, dintre toți oamenii de pe lume! Nu și-ar fi închipuit niciodată că lui Henry i-ar trece prin cap să facă așa ceva. Dar Sally fusese atât de drăguță și de înțelegătoare! Ea știa ce simt femeile și nici măcar nu se supărase pe Henry. — Problema lui e că e un maniac al sfincterului, îi spusese ea. E ceva simptomatic pentru o societate dominată de masculi, de porci șoviniști. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
îi potrivi casca pe cap. Apoi zise: — Și-acum cu Sallia inter alia. își scoase bikinii și se lăsă în jos înspre el. Gaskell gemu, cu privirea ațintită la ea. Era minunată! De multă vreme nu mai fusese atât de drăguță! Dar tot mai era speriat. Sally avea o privire pe care nu i-o mai văzuse niciodată. — Dezleagă-mă! se rugă el. îmi rănești mâna! Dar Sally nu făcu altceva decât să zâmbească și se ondulă în el. — Când vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
logodnic zâmbea batjocoritor. M-a găsit tocmai pe mine mai reprezentant, șuieră el nervos spre logodnică. Fata privea în sus, în ochii lui mari, cu o admirație absolută. Mai reprezentativ, îl corectă ea, suav. Admirație absolută, dar îl corectase, totuși, drăguța de ea. Deci, avansam. Greu, încet, șirul din spate tot crescuse, începea scandalul. Mătușica se rezemase, îngrozită, de ușa bucătăriei. Mâna pe clanță. Nu scotea nici un sunet, era topită toată. Cum vă spun, coniță, avansam foarte lent. Eram un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
încălzire, fără apă caldă, un coșmar, doar știți. Avea dreptate bețivul, bine că eram înăuntru, acolo, la cofetăria Corfu, doar o știți. Eram înăuntru și era cald, nu simțeam iarna, avea dreptate bețivul. Deci, înaintam, încet încet. Fetele de la cântar, drăguțe, vesele. Mătușica ținea mâna pe clanță. Tolea se aranjase comod pe taburet. Câinele negru Dingo lungise mult gâtul, capul atingea botul pantofului galben. — Tavi, stai cuminte... Tavi retrase botul negru de pe botul galben, dar rămase atent, la pândă. Tanti Venera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mișcăm prin alte părți. — Tavi, stai locului... Tavi își retrase limba lungă roșie de pe carâmbul galben. Dar rămânea atent, vigilent. Ochii aprinși, tăciune. Venera ținea mâna pe clanță, părea calmă și avea un glas plăcut. — Ajunsesem, în sfârșit, la cântar. Drăguța aia șatenă m-a întrebat cât. 4 kilograme, am zis. S-a aplecat să-mi pună în pungă. Ce-mi trebuiau 4 kile, nu știu. Dar așa sunt, influențabil. Buun. În spate, mormăială, se încinsese iarăși scandalul. Cum vă spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
altă parte, se pare că eram singura fără nici un plan. Așa că m-am oferit să aștept după o pasageră într-un scaun cu rotile până când vine ambulanța să o ajute să coboare pe scările avionului. Era o femeie atât de drăguță, cu o fire plăcută, care nu s-a plâns nici măcar o dată că ambulanța întârziase. Ci a vorbit despre viață și mi-a spus că tocmai se dusese în Italia să își vadă primul nepot. Vorbind cu ea și văzând ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Cu cineva care să-mi dea sentimentul de siguranță. Connor. Îmi duc instinctiv mâna la mobil, dar, dintr-un pas, stewardesa e lângă mine. — Din păcate, nu aveți voie să-l folosiți În timpul zborului, spune cu un zâmbet larg. Sunteți drăguță să vă asigurați că e Închis ? — A. Ăă... scuze. Evident că n-am voie să-mi folosesc mobilul. N-au zis-o decât de cincizeci și cinci de miliarde de ori. Ce tâmpită sunt. Oricum, nu contează. Totul e În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și eu sau pot să... spun, din ce În ce mai stins. — Emma, dacă poți să servești ceaiuri și cafele prin telepatie, spune Paul sarcastic, poți să rămâi la biroul tău, n-am nimic Împotrivă. Dar dacă nu poți, vrei te rog să fii drăguță să-ți miști odată fundul și să te duci imediat În sala de conferințe ? Trebuie să-ți spun că, pentru o persoană care Își dorește așa tare ca tine să avanseze În carieră... Pleacă mai departe, clătinând din cap. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mă țin de promisiune. Vreau să zic că are perfectă dreptate. Dacă ea poate să nu se ducă o săptămâna întreagă la cumpărături, ar trebui să pot și eu, măcar patruzeci și opt de ore. — O să fac toate lucrurile alea drăguțe care se pot face numai la țară, zic, închizându‑mi fardul. — Cum ar fi... — Cum ar fi să admir peisajul... și, poate, să mă duc la o fermă și să mă uit cum se mulg vacile sau ceva de genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mi se pare foarte limpede că există o forță superioară nouă, muritorilor - de‑asta îmi și citesc horoscopul în Daily World. Plus că îmi place intonația aia care se practică în cursurile de yoga, și toate lumânările alea atât de drăguțe și tămâia. Și Audrey Hepburn în Povestea unei călugărițe. Sinceră să fiu, o parte din mine a fost întotdeauna atrasă de simplitatea vieții de călugăriță. Nu tu griji, nu tu decizii de luat, nu trebuie să muncești. Toată ziua cânți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
limită de creditare. Mai mare cu câteva sute de lire, dacă se poate. Sau, dacă cumva puteți, și mai mult... — Înțeleg, zice Dawna pe un ton amabil. Vă trebuie pentru ceva anume? Sau doar, pentru nevoi generale? Pare atât de drăguță și de prietenoasă, că simt că încep să mă relaxez. — Ideea e că a trebuit să investesc destul de mult în cariera mea în ultimul timp și au venit niște facturi, care m‑au cam... luat pe nepregătite. Am înțeles, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Aproape că nici n‑am reușit s‑o termin. (Dar până la urmă, am reușit. După care am mai băut un pahar, pur și simplu pentru că ar fi fost urât din partea mea să‑l refuz.) Plus că toată lumea e atât de drăguță tot timpul. Personalul hotelului îți zâmbește ori de câte ori te vede, și, când spui „mulțumesc“, îți spun „cu plăcere“, ceea ce n‑ar face niciodată în Anglia, doar ar mormăi ceva. Spre mirarea mea, am primit deja un minunat buchet de flori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cea de la Dolce & Gabanna, de la etajul trei, adaug. M‑am uitat mai devreme la ea. Sau cele de la DKNY. — DNKY? zice Erin, încrețindu‑și fruntea. Nu cred că... — Sunt noi, îi spun. Cred că au venit ieri. Sunt atât de drăguțe. Ar trebui să le vedeți! Mă întorc și mă uit atent la îmbrăcămintea ei. Știți ceva? Fusta mov de la DKNY ar arăta foarte bine cu bluza pe gât pe care o aveți. Și ați putea să le combinați cu cizmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
avea cea mai oribilă zi din viața mea - nu i‑aș spune niciodată așa ceva Christinei. Îi sunt atât de recunoscătoare pentru că și‑a amintit de mine. Pentru că mi‑a dat o șansă. Nici acum nu‑mi vine să cred ce drăguță a fost cu mine când am sunat‑o cu inima îndoită, pe neașteptate. I‑am amintit că ne‑am întâlnit și am întrebat‑o dacă există cea mai mică posibilitate să vin și să lucrez pentru Barney’s, iar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Încă o dată felicitări! Data viitoare, direct ministru de Interne! * — ...Arăți cam pleoștit, daddy! Te-a obosit ăsta, cine e? Dacă ieșeai să-mi spui, Îl făceam eu să plece... De ce ai deschis geamul iar? Și-așa caloriferele nu merg... Fii drăguță, Teodora, și spune-i șoferului să fie mașina pregătită peste un sfert de oră! În zece minute! Și lasă geamul deschis, darling! Să se ducă mirosul! Capitolul 4 Callypso nu vrea să uite — ...Nimeni nu Înțelege mai bine ca mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]