3,763 matches
-
viza pentru Spania. Plec împreună cu cumnatul meu Vasile, iar el are acolo pe cineva, din rude, care ne-a promis să ne ajute la început. Acum zice că se începe culesul merelor și al perelor, așa că avem o speranță. Bine, draga mea, tu să te liniștești și să începi pregătirea de întoarcere. Vorbim mai târziu, când vei fi mai liniștită, bine? Ai grijă de tine. - Bine, bine... și voi aveți grijă... Maria, de fericire, i se părea că zboară, nu simțea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Își aminti cum bunelul își ridica cu dragoste nepoții pentru a-și alege strugurul pe care-l doreau din via pe care o ridicase cu măiestrie în sus, care apăra toată curtea de soare. Via aceasta îi era atât de dragă! Când veneau în ospeție și coborau spre casă pe acea cărare unde doar picior de om mai umbla, priveau din deal la căsuța lor, pe care via o acoperea de tot, lăsând să i se vadă numai acoperișul. Se opri
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
din nou moleșeala, ulița se strâmta tot mai tare, ceva îi tăia respirația. "Doamne, să ajungem odată la vale", își zicea îngrozită, ochii i se împăienjeneau, un zgomot asurzitor îi presa timpanele. S-a trezit lângă apă, în brațele bunicii. "Draga mamii, draga mamii de ce n-ai spus la nime?" Nu prea înțelegea ce spune bunica, dar frica o făcea să se agațe de gâtul ei. Frica, da, frica pe care n-o cunoscuse până atunci. Ce frumos mirosea cămașa bunicii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
moleșeala, ulița se strâmta tot mai tare, ceva îi tăia respirația. "Doamne, să ajungem odată la vale", își zicea îngrozită, ochii i se împăienjeneau, un zgomot asurzitor îi presa timpanele. S-a trezit lângă apă, în brațele bunicii. "Draga mamii, draga mamii de ce n-ai spus la nime?" Nu prea înțelegea ce spune bunica, dar frica o făcea să se agațe de gâtul ei. Frica, da, frica pe care n-o cunoscuse până atunci. Ce frumos mirosea cămașa bunicii, a busuioc
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la nime?" Nu prea înțelegea ce spune bunica, dar frica o făcea să se agațe de gâtul ei. Frica, da, frica pe care n-o cunoscuse până atunci. Ce frumos mirosea cămașa bunicii, a busuioc și cumva a sevele pământului. "Draga mamii, draga mamii", îi mângâia părul cu mâna ei aspră. Când s-a ridicat, o baltă de sânge se împrăștia în prundișul văii. A plecat ochii. O clipă a văzut ochii bunicii, triști, dar plini de duioșie. "Ai intrat în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Nu prea înțelegea ce spune bunica, dar frica o făcea să se agațe de gâtul ei. Frica, da, frica pe care n-o cunoscuse până atunci. Ce frumos mirosea cămașa bunicii, a busuioc și cumva a sevele pământului. "Draga mamii, draga mamii", îi mângâia părul cu mâna ei aspră. Când s-a ridicat, o baltă de sânge se împrăștia în prundișul văii. A plecat ochii. O clipă a văzut ochii bunicii, triști, dar plini de duioșie. "Ai intrat în rând cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
chiureta, soarele dispare, arbori scheletici, un sicriu alb și bunica cu mâinile în poală, fără lacrimi, vorbele i s-au uscat în gâtlej, scade pulsul... vitamina C..., repede, intravenos, repede..." soarele dispare..., un sicriu alb și bunica cu ochii uscați, "draga mamii, draga mamii". S-a trezit în parc. Oamenii trec pe lângă ea. Cum a ajuns aici? A, da... Încearcă să se ridice, dar nu poate. Un copil se joacă în nisipul de pe alee, își simte picioarele amorțite, îi este foame
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dispare, arbori scheletici, un sicriu alb și bunica cu mâinile în poală, fără lacrimi, vorbele i s-au uscat în gâtlej, scade pulsul... vitamina C..., repede, intravenos, repede..." soarele dispare..., un sicriu alb și bunica cu ochii uscați, "draga mamii, draga mamii". S-a trezit în parc. Oamenii trec pe lângă ea. Cum a ajuns aici? A, da... Încearcă să se ridice, dar nu poate. Un copil se joacă în nisipul de pe alee, își simte picioarele amorțite, îi este foame. Copilul e
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o vede pe bunica pe lespedea de piatră din fața casei bătrânești, stând cu mâinile în poală, cu ochii uscați, un sicriu alb, ea despletită, fără ochi, îmbrăcată în rochie de mireasă, din coșciug se preling picuri de sânge ... bunica murmurând: "draga mamii, draga mamii". Cineva bate vârtos în ușă, poate doar visez, încă visez, îl aude pe tatăl ei bodogănind, îl vede ieșind, o siluetă albă, e în cămașă și în izmene, îl aude vorbind în șoaptă: "Da pe tine ce
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe bunica pe lespedea de piatră din fața casei bătrânești, stând cu mâinile în poală, cu ochii uscați, un sicriu alb, ea despletită, fără ochi, îmbrăcată în rochie de mireasă, din coșciug se preling picuri de sânge ... bunica murmurând: "draga mamii, draga mamii". Cineva bate vârtos în ușă, poate doar visez, încă visez, îl aude pe tatăl ei bodogănind, îl vede ieșind, o siluetă albă, e în cămașă și în izmene, îl aude vorbind în șoaptă: "Da pe tine ce te aduce
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dar nu se poate întoarce, îi vine să intre în pământ de rușine. Mama ei se apropie, o cuprinde în brațe, tatăl se îndepărtează înjurând: "Crucea mamii lui". Izbucnesc amândouă în plâns. Mama o strânge în brațe și murmură: "Plângi draga mamii, plângi", vocea ei se împletește cu a bunicii: "Draga mamii, draga mamii, ai intrat în rând cu lumea, săraca de tine", un sicriu alb în mijlocul ogrăzii, ea stă întinsă în sicriu, are părul despletit și rochie de mireasă, lumina
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pământ de rușine. Mama ei se apropie, o cuprinde în brațe, tatăl se îndepărtează înjurând: "Crucea mamii lui". Izbucnesc amândouă în plâns. Mama o strânge în brațe și murmură: "Plângi draga mamii, plângi", vocea ei se împletește cu a bunicii: "Draga mamii, draga mamii, ai intrat în rând cu lumea, săraca de tine", un sicriu alb în mijlocul ogrăzii, ea stă întinsă în sicriu, are părul despletit și rochie de mireasă, lumina lunii se așterne peste chipul ei de ceară, din sicriu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
rușine. Mama ei se apropie, o cuprinde în brațe, tatăl se îndepărtează înjurând: "Crucea mamii lui". Izbucnesc amândouă în plâns. Mama o strânge în brațe și murmură: "Plângi draga mamii, plângi", vocea ei se împletește cu a bunicii: "Draga mamii, draga mamii, ai intrat în rând cu lumea, săraca de tine", un sicriu alb în mijlocul ogrăzii, ea stă întinsă în sicriu, are părul despletit și rochie de mireasă, lumina lunii se așterne peste chipul ei de ceară, din sicriu se preling
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un plâns hohotit. Reuși totuși, într-un târziu, să rostească câteva cuvinte disparate, care îl descumpăniră pe Alex. - Știi... Alex, Olga mi-a spus... mi-a spus că... și izbucni din nou într un plâns clocotitor. - Ce ți-a spus, draga mea?, explică-mi...te rog...! - Mi-a zis că Mihăiță nu este copilul nostru!... Și-și acoperi fața cu mâinile; lacrimile însă, al căror izvor părea fără sfârșit, erau de nezăgăzuit. - Cum asta? sări Alex ca ars cu un fier
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Nu am sărbătorit noi împreună noua ta construcție? - Că bine zici. Atunci, asta s-a întâmplat acum două luni! - Și la tine anul are doar două luni!? Păi vezi!? - Ai dreptate! - Da’ ce atâta vorbărie, să trecem la treabă. Ina, draga mea, mâncăm căpșune așa pe inima goală!? - Imediat, imediat...! Am stabilit cu Jan tot protocolul, fii pe pace. Tu scoate ceva tărie, vezi mai întâi ce preferă oaspetele? Alex se conformă pe dată. Scoase din bufet mai multe sticle cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
vesel din coadă la vederea stăpânului, gudurându-se și arătându-și în acest fel întreaga afecțiune. Lăsând patrupedul dincolo de prag, străbătu întreaga casă până o întâlni pe Ina care robotea în bucătărie, urmărind mâncărurile ce clocoteau zorite pe aragaz. - Bună, draga mea! Cu ce ne ospătăm astăzi!? - Cu multe bunătăți, dar trebuie să mai așteptăm puțin până vine și Mihăiță de la școală. - Nu e nici o problemă! Până vine băiatul, vreau să-ți spun că suntem convocați de către colonelul Priboi mâine dimineață
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nevoie să-l luăm și pe Mihăiță cu noi? - Alex, dragule, situația a devenit mai mult decât apăsătoare. Cum ți-am mai spus, așteptarea aceasta, care este un adevărat calvar, m-a îmbolnăvit! Cât o să mai dureze? Cât? - Cine știe, draga mea, s-ar putea ca răspunsul la întrebarea ta să fie foarte aproape sau foarte departe de noi. - La ce ne putem aștepta? Până voi vedea zorii zilei de mâine, o să mi se pară un veac! - Așa e! Dar la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
neavenită, dar nu reacționase în nici un fel. Ina continuă: - Rafira dragă, cineva... povestea aceasta e mai lungă... Stăpânindu-și cu greu lacrimile, la pronunțarea fiecărui cuvânt, având senzația că rana din sufletul ei se adâncește, Ina spuse plină de emoție: Draga mea Rafira, o femeie rea, cu inima otrăvită, ne-a schimbat copiii în maternitate. Înțelegi? Și, nemaisuportând lacrimile care-i podidiseră obrajii, încercă să le șteargă, apoi repetă: Înțelegi!? Rafira nu putea înțelege, nu avea puterea să priceapă cum fusese
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
tristă dintre paginile ce puteau să impieteze viața a două mame trăitoare, pe acest pământ bântuit de atâtea rele. Ina, cu gândul de a contribui la deslușirea încurcatei situații, formulă o frază înduioșătoare: - Nici una din noi nu poartă vreo vină, draga mea, dar acești copii trebuie să afle, e datoria noastră sfântă; și repetă: -trebuie să afle care le este mama lor adevăratăși izbucni în lacrimi. Rafira cu sufletul înghețat la spusele repetate ale Inei privea năucită în toate părțile, negăsind
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
noastră... Discutară multă vreme în șoaptă, punând pe toate fețele modul în care ar fi posibilă rezolvarea situației. Apoi se așternu tăcerea, dar nici unul dintre ei nu trecu în lumea viselor. De câteva ori Alex încercă să o liniștească: - Dormi, draga mea, mâine mergi la serviciu. - Nu pot, Alex, nu pot! Am o temere care nu-mi dă pace! - Lasă toate gândurile... până dimineață nu mai sunt decât vreo câteva ore! Alex spusese toate acestea, deși în forul lui intim nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
sălcioară abia plantată, ochii ca murele, glasul de pasăre măiastră, gura ca o fragă ce dă în copt, ce-mi mai trebuie? El îi spusese atunci: Ce pot eu să zic? Tu știi mai bine. Dacă ți-e așa de dragă, de ce să te perpelești pe jarul tăcerii? Dacă o vrei de soție, poate e bine să le spui și părinților planul tău. Vișinel tot amânase clipa destăinuirilor și poate nici acum nu ar fi deschis subiectul, dacă nu venea vorba
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de iulie râdea promițătoare peste urbe. În pașii lor se tăinuiau întrebări ce păreau a fi puse într-un seif de la care nu aveau cheile potrivite. Îngrijorat de starea Inei, Alex găsi să-i spună: - Ești o mamă prea mămoasă, draga mea! Pot spune chiar posesivă. Îți amintești? Nu noi le-am spus copiilor că de acum sunt maturi și că se pot conduce după capul lor? - Mă doare pentru Vișinel, e încă necopt pentru a se bate cu morile de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
scaun din preajmă și, cu capul între mâini, începu să plângă de-a binelea. Alex nu găsea circumstanțele stării în care o găsise. Se apropie de ea, îi puse mâinile alintător pe umeri, așteptând nerăbdător, explicații: - Ce s-a întâmplat, draga mea? Credeam că ai învățat să nu mai plângi! În clipa aceea privirile lor se întâlniră. Vorbele sale reușiseră să pună oarecum stavilă potopului de lacrimi. - Nimic, ce să se întâmple!? Nimic...! Ba ceva totuși s-a întâmplat sau mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pare... Tu însă văd că nu reacționezi în nici un fel, treci nepăsător pe lângă tot ce se întâmplă în ultima vreme în casa noastră, de parcă lucrurile acestea ar fi normale și nu te-ar afecta câtuși de puțin! - Despre ce vorbești, draga mea? - Tot nu înțelegi!? Mă simt răvășită total, situația lui Vișinel m-a dezechilibrat. De când ne-a mărturisit că vrea să se însoare, nu-mi intru în fire, mă simt mai plină de griji, dacă poți să mă crezi! Tu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pot să fac și eu... - Ai răbdare doar câteva clipe. Prăjitura trebuie făcută cu respectarea strictă a rețetei, altfel iese altceva, nu o prăjitură, glumi mama sec. - Și de ce tocmai astăzi vrei să faci o prăjitură atât de complicată? - Vai, draga mea, cu preocupările tale, nu ai avut răgazul necesar să-ți amintești faptul că astăzi e ziua tatei!? - Iartă-mă mămică, cred că mi-a luat Dumnezeu mințile, am uitat cu desăvârșire. Nu se poate! M am prostit de tot
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]