403 matches
-
Dicționar de literatură română”. Ed. Univers, 1979, p. 86- 89; dramaturgului de a echilibra În opera sa comicul cu tragicul, universul burghez orășenesc, cu cel țărănesc.” (Florin Manolescu) 3. I. L. Caragiale prozatorul Proza lui I. L. Caragiale se naște din geniul dramaturgic; schițele, momentele, nuvelele, povestirile Își extrag substanța din același fond al comediilor și dramei. Prin schițe și momente, Caragiale „realizează o adevărată fenomenologie a societății românești, surprinsă În câteva din zonele unde acesta se lasă mai ușor definită: familia, școala
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
mortuare îi agață lui Macbeth conștiința până i-o pulverizează. Coroana devine în final un cerc de fier pe care puștiul de pe bicicletă îl rostogolește râzând. Macbeth tocmai a trecut pe-acolo. Urmele rămase sunt spălate cu perii. La nivel dramaturgic, opțiunea pentru foarte puțin text nu duce la pierderea substanței piesei. Dimpotrivă, selecția materialului textual e făcută în așa fel încât să nu se piardă secvențele, calupurile de maximă relevanță pentru toată structura piesei: ritualul de încoronare, momentul când Lady
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
informa despre ceilalți pe baza surselor oficiale, care cuprind informații obținute pe cale verbală și pe baza surselor neoficiale, care se transmit prin ,,vehicule purtătoare de semne", transmise mai mult sau mai puțin în mod voluntar. Studiind comportamentele nonverbale din perspectivă dramaturgică, Erving Goffman subliniază pe de o parte neputința actorilor sociali de a ascunde sau de a controla în totalitate comportamentul expresiv involuntar, iar pe de altă parte nevoia de a controla gesturile, mimica, postura corpului în vederea adaptării la situațiile sociale
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
observat acest fapt - că vocabularul agresiv și grotesc variază în funcție de țări și arii geografice, în funcție de cultură (politică), istorie și multe alte componente. Există diferite strategii și tactici lingvistice violente, omul modern (și mai cu seamă omul politic) manifestând o „tensiune dramaturgică” în discursul puterii (Christian Le Bart, Le discourse politique, PUF, Paris, 1998; Jean Franklin, Le discourse du pouvoir, UGE, Paris, 1975) prin care vrea să îi domine pe ceilalți, inclusiv într-o manieră agresiv-vulgară pe care, nu rareori, ambiționează să
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
sau de o întrebare a mamei (când vii acasă?Ă. Piesa e construită ca o instalație și Alexandra a reușit să concentreze scenic această fragmentare care ține de un fel de blog mental al perioadei comuniste. Secvențialitatea a fost conceptul dramaturgic al acestei piese - adaugă Mihaela -, formula în care mai multe calupuri de istorie se pot suprapune.“ Mihaela Michailov a folosit ca surse cărțile apărute despre comunismul românesc, studiile Ruxandrei Cesareanu etc., dar s-a bazat mult și pe memoria ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
nu m-am gândit nici o clipă că această carte ar putea deveni piesă de teatru. Am fost cu atât mai surprinsă și interesată de propunerea lui Andrei Șerban de a lucra împreună pe textul cărții, într-un atelier de creație dramaturgică. Inițial, am crezut că nu trebuie decât să reproduc dialoguri din text așa încât niște actori tineri să le poată folosi în antrenamentul lor profesional. Aveam să constat curând că invitația lui Andrei Șerban echivala cu inițierea într-o scriitură cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
rigori benedictine: ora et labora sunt cuvintele de ordine subînțelese, fără să devină niciodată constrângeri explicite. Subiectul cărții mele se potrivea ca o mănușă acestei abordări în care efortul fizic și emoțional al actorilor se întâlnea cu neliniștile și căutările dramaturgice și metafizice ale regizorului. Îmi dădeam seama că actorii erau cu atât mai plăcut contrariați de acest atelier cu cât fuseseră obișnuiți cu modelul regizorului - Dumnezeu care știe tot despre toate și nu permite nici o abatere de la teoriile și rețetele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
întemeiată - că rezultatul cinematografic va fi un fel de Exorcistul din Carpați“ sau „Posedata din Moldova“ sau cam așa ceva. Or eu nu despre asta scrisesem și acest tip de abordare mi se părea cel mai puțin interesantă dintre toate. Mistica dramaturgică a lui Andrei Șerban m-a convins că regizorul căuta altceva și era pregătit să riște de dragul propriei căutări. Voia să urmeze personajele în autenticitatea reacțiilor și, eventual, a delirului lor mistic, fără să le judece și fără să livreze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
liniară, reprezentarea nu exclude relații injective și bijective stabilite între toate aceste instanțe comunicative subsumate comunicării-teatru, care devine astfel o comunicare supraordonată, care-și subordonează multiple acte comunicative convergente sau divergente spațial și temporal. Astfel, autorul transmite mesajul, prin creația dramaturgică, regizorului; acesta comunică actorului [și realizatorului de păpuși, în cazul teatrului de păpuși] concepția sa regizorală și, implicit, spectatorului, mesajul aferent interpretării pe care a dat-o creației dramaturgice; actorul, la rândul său, transmite spectatorului, pe lângă mesajul regizorului (și, implicit
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
sau divergente spațial și temporal. Astfel, autorul transmite mesajul, prin creația dramaturgică, regizorului; acesta comunică actorului [și realizatorului de păpuși, în cazul teatrului de păpuși] concepția sa regizorală și, implicit, spectatorului, mesajul aferent interpretării pe care a dat-o creației dramaturgice; actorul, la rândul său, transmite spectatorului, pe lângă mesajul regizorului (și, implicit, pe cel al dramaturgului), propria interpretare dată personajului pe care îl aduce în scenă; în cazul teatrului de păpuși, păpușa devine intermediar între actorul-păpușar și spectator, transmițând însă și
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
contemporane etc.), sau subsumată planului imaginar (vezi, de exemplu, personajele feeriei), în condițiile în care, în general, "un personaj este reprezentabil și teatral într-un anume fel pentru dramaturg și în alt fel pentru regizor" (Popescu, 1987, p. 64); * spațialitate dramaturgică 81 vs. scenică 82: spațiul dramaturgic se constituie în cadrul de derulare a acțiunii reflectate în succesiunea replicilor personajelor dintr-o operă dramatică; spațiul scenic reprezintă cadrul reprezentării scenice a unei creații dramatice sau dramatizate, cadru căruia i se subsumează elemente
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
vezi, de exemplu, personajele feeriei), în condițiile în care, în general, "un personaj este reprezentabil și teatral într-un anume fel pentru dramaturg și în alt fel pentru regizor" (Popescu, 1987, p. 64); * spațialitate dramaturgică 81 vs. scenică 82: spațiul dramaturgic se constituie în cadrul de derulare a acțiunii reflectate în succesiunea replicilor personajelor dintr-o operă dramatică; spațiul scenic reprezintă cadrul reprezentării scenice a unei creații dramatice sau dramatizate, cadru căruia i se subsumează elemente ale limbajului teatral prezentate supra decor
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
a acțiunii reflectate în succesiunea replicilor personajelor dintr-o operă dramatică; spațiul scenic reprezintă cadrul reprezentării scenice a unei creații dramatice sau dramatizate, cadru căruia i se subsumează elemente ale limbajului teatral prezentate supra decor, scenă, cortină, lumini etc. * temporalitate dramaturgică vs. scenică 83: timpul dramatic este cel al acțiunii, cu repere subiective/obiective, cu perspective cronologice, proiective și/sau retrospective etc.; timpul scenic este cel al derulării spectacolului interval limitat, neconcordant cu timpul dramatic; de aici, nuanțarea modalităților regizorale 84
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Integrat „obsedantului deceniu” al literaturii române contemporane, Marin Sorescu scrie trilogia Setea muntelui de sare despre care însuși declară: Formula dramaturgică propusă de autor neagă tradiția, tiparele recunoscute în teatrul contemporan, chiar și nonconformismul esteticii absurdului, devenit previzibil prin reiterarea motivelor și a „tipologiilor eroice”, pentru că intenția scriitorului este să propună receptorului avizat De la conștiința pură a sinelui eliberator (Iona), FIINȚA
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
până la moarte talentul pe "alta rul" notelor, cân tând și interpretând partituri imense, dedicân du-și ener gia vitală. Celebru film din 1956, în regia lui Roger Vadim, cu Brigitte Bardot și Jean-Louis Trintignant ăn.a.). pentru a zugrăvi situații dramaturgice uneori total aberante - de la fresce supradimensionate sau inexacte is toric la scene de nebunie pură, presărate de comploturi, intrigi, pasiuni exacer bate, deliruri de palat sau revolte sociale. Ce mă preocupa însă cel mai tare era cum voi putea, oare
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
individualistă, Goffman se bazează pe elementele comportamentale care prezintă o anumită stabilitate în timp, care se produc cu o anumită frecvență. Deoarece accentul cade exclusiv pe comunicarea verbală și nonverbală, el consideră că avem de-a face cu o abordare "dramaturgică", întrucât fiecare individ, prin mesajele transmise verbal și, cu deosebire, nonverbal (gesturi, mimică, chiar tăceri), manipulează o anumită simbolistică, își joacă, asemenea actorilor, propriul rol, viața socială fiind văzută, în acest sens, ca o mare scenă. Cum rolurile presupun interacțiune
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
sinelui, pentru construirea unei imagini de sine pozitive și pentru conservarea unui climat organizațional deschis comunicării. Din acest joc al interacțiunilor și activităților ar rezulta cultura unei organizații, responsabilă, în multe cazuri, de performanțele acesteia. Suntem de părere că viziunea dramaturgică a culturii organizaționale se pliază perfect pe realitatea școlii. Nu puține sunt cazurile în care cadrul didactic este asemuit unui actor cu mii de fețe care-și joacă propriul rol, cât mai bine posibil. Partenerul de scenă este atât elevul
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
reprezentările pe care telespectatorii și le fac despre cei care îi guvernează devin mai confuze. Mediatizarea excesivă, relațiile de apropiere dintre jurnaliști și puterea politică toate acestea reprezintă o îndepărtare a oamenilor obișnuiți în raport cu sfera politico-mediatică. Evenimentele mediatice constituie secvențe dramaturgice ale politicii-spectacol din România. Din acest motiv, știrile sunt relevante nu prin faptul că aduc ceva nou din surse credibile, ci prin modul în care contribuie la construirea și confirmarea unei viziuni asupra lumii, la consolidarea unor opțiuni politice, a
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
reconstrucție interactivă a ordinii sociale: " Când individul se prezintă pe sine în fața celorlalți, performarea lui tinde să încorporeze și să exemplifice valorile oficial acreditate ale societății, mai mult decât o face comportamentul lui în ansamblu"147, precizează Erving Goffman. Metafora dramaturgică este relevantă pentru specificul comunicării politice care, valorificând recuzita spectacolului teatral (actori, personaje, măști, scenă, culise, decor, spectatori), oglindește modul de construcție a legitimității politice, maniera de raportare a actorilor politici la referențialul politic, la gruparea politică din care fac
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
the majority retreats in silence and lives with these injustices: some accept them as an organizational 'normality', and others fight them through resistance mechanisms that manifest themselves beneath the organizational radar. Keywords: Injustice, emotional labor, cultures and climates of silence, dramaturgic self. Domnul Slater și justiția organizațională De multă vreme, a fi însoțitor de zbor nu mai este un job fermecător așa cum credeam în trecut. Jobul presupune un număr mare de ore, contact continuu cu pasageri dificili și copii care plâng
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
oferirea unei supape de siguranță pentru exprimarea punctelor de vedere) și un mecanism pentru canalizarea anxietăților și îndoielilor angajaților, fără ca aceștia să apeleze la proceduri conflictuale sau la acțiune colectivă 25. Surse micro ale injustițiilor organizaționale: munca emoțională și sinele dramaturgic Sinele dramaturgic este determinat de două aspecte ale dezvoltării societății noastre. Pe de o parte, sinele dramaturgic este un rezultat al noilor tehnologii și mijloace de supraveghere care îi constrâng pe angajați să fie mult mai conștienți de sine. Pe
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
supape de siguranță pentru exprimarea punctelor de vedere) și un mecanism pentru canalizarea anxietăților și îndoielilor angajaților, fără ca aceștia să apeleze la proceduri conflictuale sau la acțiune colectivă 25. Surse micro ale injustițiilor organizaționale: munca emoțională și sinele dramaturgic Sinele dramaturgic este determinat de două aspecte ale dezvoltării societății noastre. Pe de o parte, sinele dramaturgic este un rezultat al noilor tehnologii și mijloace de supraveghere care îi constrâng pe angajați să fie mult mai conștienți de sine. Pe de altă
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
îndoielilor angajaților, fără ca aceștia să apeleze la proceduri conflictuale sau la acțiune colectivă 25. Surse micro ale injustițiilor organizaționale: munca emoțională și sinele dramaturgic Sinele dramaturgic este determinat de două aspecte ale dezvoltării societății noastre. Pe de o parte, sinele dramaturgic este un rezultat al noilor tehnologii și mijloace de supraveghere care îi constrâng pe angajați să fie mult mai conștienți de sine. Pe de altă parte, creșterea importanței sectorului serviciilor și a interacțiunilor cu clienții dau naștere la munca emoțională
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
noilor tehnologii și mijloace de supraveghere care îi constrâng pe angajați să fie mult mai conștienți de sine. Pe de altă parte, creșterea importanței sectorului serviciilor și a interacțiunilor cu clienții dau naștere la munca emoțională și, deci, la sinele dramaturgic. David L. Collinson consideră interpretările dramaturgice ca un rezultat al tendințelor sistemelor de supraveghere sau al noilor tehnologii de a-i face pe indivizi mult mai conștienți de sine26. Conștientizarea supravegherii din partea celor aflați în poziții de autoritate sau a
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
care îi constrâng pe angajați să fie mult mai conștienți de sine. Pe de altă parte, creșterea importanței sectorului serviciilor și a interacțiunilor cu clienții dau naștere la munca emoțională și, deci, la sinele dramaturgic. David L. Collinson consideră interpretările dramaturgice ca un rezultat al tendințelor sistemelor de supraveghere sau al noilor tehnologii de a-i face pe indivizi mult mai conștienți de sine26. Conștientizarea supravegherii din partea celor aflați în poziții de autoritate sau a clienților îi determină pe indivizi să
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]