334 matches
-
a Cavalerilor Vulturului Negru 16, care a avut loc după urcarea pe tron a actualului împărat. În prim-plan, Wilhelm al II-lea și Cavalerii Ordinului, toți purtând mantia de catifea purpurie, iar în spate, pe fundalul tabloului, o lojă drapată în care stă împărăteasa, în mare ținută, iar alături de ea, cine? Un băiețel mic de tot, al cărui cap abia dacă depășește marginile lojei imperiale, el, copil, pe care mi-l arată cu vârful nuielușei sale spunându-mi: Iată-mă
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
de lege în manuale și influențează, de pe aceste poziții, receptarea de bază a operei eminesciene, fiind sistematic rău înțelese, luate literal sau, dimpotrivă, răstălmăcite. Apoi critica postbelică, în chiar realizările ei optime, suferă prea adesea de tentația narcisistă a metaforizării, drapându-și judecățile în falduri de împrumut, care le perturbă mesajul. Asupra lui Eminescu s-au realizat toate aplicațiile hermeneutice venite din Occident înainte să se completeze ediția critică a Operelor - ce poate fi mai elocvent pentru situația inegală și imatură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
de Iustin Panța și Mircea Ivănescu, în regia lui Gavriil Pinte, cel care a montat și Un tramvai numit Popescu. Un spectacol despre cum „absența unei ființe ne spune mai multe decât ființa însăși“, o călătorie cu un autobuz fantomă, drapat în negru, pornind de la teatru, spre o fostă hală industrială, transformată în labirint al vieții poeților. „Cunosc pe cineva care seamănă cu tine. Dar pe tine nu te cunosc“, ți se spune. Mâna străină, a actorului, te duce mai departe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
e-nilor. Filosofia senzualist? a lui Condillac g?se?te ecou �n proiectul Metropolei (1781-1782), �n cel al Muzeului (1783), al Bibliotecii regale (1784-1785). M?rimea acestor forme v?dit elementare �i minimalizeaz? pe oameni datorit? bol?ilor sau coloanelor imense, drapate cu umbre tra-gice. Nu s�nt modele operatorii, ci configura?îi onirice care emo?ioneaz? ?i solicit? sim?ul sublimului. Vizionar este ?i Ledoux, dar altfel. El execut? nume-roase comenzi private, la Paris ?i �n �mprejurimi: palatul Hallwil (1766), Guimard
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
o efigie, atunci când am putut să-l cunosc mai îndeaproape: crețuri fine, dar adânc săpate în masca feții, ochii mari, calzi, un zâmbet amabil și vag melancolic, o întreagă orchestrație a gesturilor de o aleasă distincție dar și puțin academică, drapând nu știu ce avânturi patetice, la un mod prevenitor și aulic. Parcă-l văd urcând pe scările clădirii din Ana Ipătescu, până ajungea la mansarda gălăgioasă a "Luceafărului" (ediția Eugen Barbuă, făcând, cuminte ca un școlar, corecturile tipografice la rubrica "Distinguo", iar
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
resturile sale nedigerate. Descoperă scrisul ca pe o eliberare a căilor respiratorii ale ființei și ca pe o izbândă. Este un mic dumnezeu care dă viață unor personaje nemuritoare. Este uimit să descopere pe hârtie apariția unei altfel de iubiri, drapate în cuvinte care nu-și găsiseră poarta spre realitate până acum. Imaginația făcuse încă o dată viața suportabilă. Cuvântul are o forță tămăduitoare pentru că e în stare să creeze imagini substitut. - Spiritul și inima care se devorează reciproc. Kazantzakis purcede la
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
sufletul acesta recunoaște, sufletul își mai aduce aminte" (ibidem, pp. 51-52). 6 Ibidem, p. 28. 7 Ibidem, p. 20. În unda luminoasă a pământului, spațiul nostru cunoaște o proiecțiune de coloană"; Timp și spațiu se identifică în undă. Acolo exist, drapat într-o piatră mai liniștită ca safirul. Aici, sunt ceea ce trece" (ibidem). "Cosmosul viu, lumea în eternă unduire" sunt imagini ale viziunii dionysiace (cf. Dan Botta, Frumosul românesc, în op. cit., vol. IV, p. 73, sau în Unduire și Moarte). 8
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
echipe, Într-o disciplină colectivă a solidarizării și construcției. Pot confirma această teză cu exemple din experiența proprie și a altora care au Încercat construcții instituționale durabile după 1989. toți s-au lovit de individualism, de tendințe centrifuge care se drapau În proiecte personale, dar beneficiind de resursele obținute prin munca și efortul celorlalți. Efectul personalizării vieții sociale și comunitare: românii (aici ar trebui să precizăm: unii, mulți, o parte) nu aderă la ideea de normă impersonală (generală, implacabilă), lege, reglementare
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Ieri, pentru demiterea dlui Lucian Pintilie ca represalii la filmul realizat de marele regizor despre Piața Universității, dl Theodorescu invoca un regulament. Acum, eliberarea dnei Florica Ichim din funcția de redactor-șef al revistei Teatrul-Azi, act de sorginte stalinistă, este drapată în același imperativ al restructurării: punerea la concurs a unor asemenea poziții. Toate bune și frumoase, numai că interimatul nu i se oferă dnei Ichim, ci dlui academician Nicolae Breban, deținător și al unei mai vechi sinecuri din același buget
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
13). În timpuri de glorie sau de declin, contemporanii autorului sunt la fel de indiferenți la crimele stăpânirii ca și cei ai lui Petronius și Nero : la vârste istorice diferite, privind la flăcările care cuprind cetatea, și unii și alții, nepăsători, ne drapăm toga (p. 13). Gustul spectacolului, pasiunea pentru distracții superficiale și indiferența la problemele morale definesc în egală măsură publicul și pe prezentatorul piesei, maestrul în arta plăcerilor portretizat de Tacit : Cine putea s-aducă pe scenă oameni morți, să-i
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
invitat să mă înfrupt pe săturate. Primele ispite comerciale. Să vă conduc, totuși, prin piață. Comercianții versați te invitau să intri în prăvăliile lor ce, de cele mai multe ori, se reduceau la niște simple barăci din lemn sau carton dar care, drapate prin interior cu țesături multicolore, reușeau ușor să-ți îndrepte atenția spre obiectul comerțului indian - sariuri, curte, șaluri, metraje, bijuterii, cosmetice, suveniruri - fără să mai pătrunzi dincolo de ele. Ochii mei făceau precum cei ai lui Pluto când îi ieșeau din
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
că ele au fost reale și necesare, iar pe cei care le contestă, le maculează, Îi privim cu un zâmbet calm și Înțelegător - Înțelegându-le suficiența și mai ales pulsiunile de frustrație sau pur și simplu oportuniste, oricât s-ar drapa acești oportuniști de „școală nouă” sub fraze iritate și moralizatoare. Viața și patrimoniul unei națiuni nu au ce face cu aceste reproșuri și „scaune de judecată” ținute, În sfârșit, Într-un moment când acestea au devenit posibile, Împreună cu vuietul și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ceea ce vedeam cu adevărat. În curte o cascadă mică se spărgea leneșă într-un lac special proiectat în care am zărit o clipă zvâcnirea portocalie a unui pește koi. Crengile copacilor se legănau deasupra noastră și liane groase și aspre drapau zidurile de granit înconjurătoare colorate în galben și verde de becurile lămpilor de la nivelul solului. Nadine își încheie strâns haina cu toate că era destul de cald afară (deși nori de ploaie începuseră să acopere luna), apoi își termină vinul și fără să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
zăcea înăuntru și n-avea nici un sens să mă întorc, deși am simțit ceva care mă atrăgea într-acolo, un soi de forță care mă împingea să reintru. Zâmbetul liniștitor nu mai avea nici o putere. Eram din plastic. Totul era drapat. Obiectivitatea, faptele, informațiile concrete - acestea erau de-abia schițate. Încă nu se lega nimic, astfel încât mintea se apăra, iar evidența era restructurată, exact ceea ce încercam să fac în dimineața aceea - să restructurez evidența care părea să aibă un sens - și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu o fervoare și ascultând de o legitate pe care nu o pot înțelege decât cei posedați de același „demon al creației”!? Într-adevăr, ce pot înțelege outsiderii, grăbiți de a-și ocupa măruntele lor fotolii sceptice, criticiste, nu rareori drapate sub mantia fâlfâitoare a oportunismului cultural?!... Îndrăznim prin această digresiune a resuscita atmosfera acelor ani, și nu de a lua apărarea acelor mari spirite care ne-au format și care au „asigurat” continuitatea marii tradiții culturale românești, sub a cărei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
creația romanului, că eu... omit valul „noului roman” al lui Robbe-Grillet! Iată cum „tinerii noștri” cad, printr-un snobism nu de primă mână, în erorile scenei literare pariziene, dominată de moda aproape tiranică a surrealismului, robbe-grillet-ismului, anecdoticului și naturalismului abia drapat sub valori străvezii, exclusivistă ca orice modă, plătind însă un tribut greu actualității literare pariziene prin fadoare, sterilitate și pierderea din vedere a marilor nume și criterii ale artei secolului al XIX-lea!Ă 4 Când i-am cunoscut, erau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de metafore surprinzătoare și un timbru liric de o acută originalitate la Nichita, Grigore, în ochii noștri, cel puțin, părea „poetul bărbat”, lăsând rareori să răzbată în strofele sale tonuri triste, elegiace, sau melancolia ca o poză cu care se drapau uneori tinerii „atunci”! Înalt, cu membre puternice, lat în umeri, fruntea clară, un nas pronunțat, gura strânsă, mică, crispată parcă în reținerea oricărui sunet intim, era, prin aerul său nonșalant și ironic, masculin, un fel de „maestru de ceremonii” al
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
îndemână. Apoi, întrebat după revoluție, cu destulă reticență, de intervieveurii săi, dacă „mai știe ce s-a petrecut în proza română”, declară cu un aplomb ce nu se potrivește în nici un fel cu aerul de umilință creștină cu care se drapa în ultimii ani ai vieții, că „nu știe și nu l-a interesat!”. Afirmă însă, vorbind de moartea subită a lui Preda, că „se bucură că s-a exilat, cu două decenii înainte, căci iată ce i se putea întâmpla
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pe care dl Ierunca le aruncă în fața statuilor de bronz ce poartă numele unui Călinescu sau Sadoveanu nu pot izvorî decât într-o profundă nemulțumire de destin, o „furie contra ta însuți”! - frustrarea lor ia aproape totdeauna forme extrem de violente, drapându-se în sentimente absolute, precum Adevărul, Dreptatea, Valoarea! Domniile lor uită, sau se prefac a uita, că în istorie și în viața socială, totdeauna turbulentă și aspră și, cu osebire în vremuri de coșmar, cum a trăit colectivitatea românească vreo
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dictatorială la ea acasă, riscându-și pielea! (Dar despre experiența mea pariziană de aproape două decenii, mai încolo! Ca și despre „vechii și noii” dizidenți ai României, noile „table de valori”, noii oportuniști ai culturii, noile „tropisme” politice, noii conformiști drapați în mantiile seducătoare ale nonconformismului agresiv, „anticomunismul” ca platformă eternă politică în disprețul, în nepăsarea față de starea reală, mizerabilă, confuză a națiunii, despre negarea marilor personalități, valori și texte literare ale României sub comuniști pentru a pregăti o tabula rasa
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ar fi părut atunci unora, din interiorul țării sau din exterior, grotesc acest improvizat și anacronic nou tip de domnie, el nu era atât de stupid cum putea să pară unor minți ce judecau logic și normal. Deoarece Ceaușescu se drapa, e adevărat, în faldurile unor glorii trecute - de tipul Mircea sau Ștefan (cu ajutorul unor Titus Popovici și alții!Ă -, dar avea grijă să atace, cu regularitate, vârfurile intelectuale din toate domeniile, ceea ce convenea și chiar producea entuziasm mai ales acelor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
m-am văzut înconjurată de tot felul de nimicuri cu umbre însemnate. Nu era rodul nici unei imaginații, nu era vorba nici de atracția exercitată de suprareal, ci de o despuiere sau îmbrobodire fără nici o jenă, de indiscreția în care se drapase tot ce mă înconjura. Mă obișnuisem acum ca, de câte ori mă întorceam din oraș, să dau mai întâi o raită prin toată casa, verificând dacă nu intervenise vreo schimbare cât lipsisem. Aceste controale, prin care căutam să trag o linie clară
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
care îl cunoaștem noi astăzi, a fost inventat în Elveția! Cartea se termină cu o gravură a lui Töpffer reprezentând La sagesse sous la figure de Mentor reconduit Télemaque en classe du retour de ses voyages sub forma unui bătrân drapat în togă și a unui tânăr care se lasă condus de acest bătrân. Tânărul privește însă peste umăr, printr-o spărtură dintre nori unde se întrevede amintirea "luminoasă" a Lacului Léman, simbol al călătoriei și "înțelepciunii". Efect benefic al oricărei
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
imensă, înconjurată de o terasă cu balustradă albă. La unul dintre capete se află o fântână de marmură, iar la celălalt câteva trepte duc spre o platformă ușor mai înălțată. Oriunde mă uit, mișună o groază de oameni, aranjând florile, drapând șifonul și punând scaunele aurite în șiruri pe covorul cu model bogat. Uau. Ce să zic, e... chiar drăguț. Of, la naiba. E uluitor. — Ai mare noroc! spune domnul Ferguson, cu un zâmbet larg. Sâmbăta asta avem o nuntă, așa că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ulei parfumat pe brațe și pe picioare și o declară gata pentru saună. Ajungem lângă foc, unde restul echipei stă aliniată ca la spectacol, Jo se așază pe un scaun doar în costum de baie, iar Alfonso, cu ajutorul lui Cristian, drapează o pătură în jurul ei. Apoi, cei doi cară oala cu apă fierbinte și o depun în fața picioarelor lui Jo, avizând-o să și pună picioarele de o parte și de alta și să se miște cât mai puțin ca să nu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]