337 matches
-
de lege în manuale și influențează, de pe aceste poziții, receptarea de bază a operei eminesciene, fiind sistematic rău înțelese, luate literal sau, dimpotrivă, răstălmăcite. Apoi critica postbelică, în chiar realizările ei optime, suferă prea adesea de tentația narcisistă a metaforizării, drapându-și judecățile în falduri de împrumut, care le perturbă mesajul. Asupra lui Eminescu s-au realizat toate aplicațiile hermeneutice venite din Occident înainte să se completeze ediția critică a Operelor - ce poate fi mai elocvent pentru situația inegală și imatură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
umerii. Grădina lui Tariq miroase a trandafiri mici, cu petale bă tute, ca de garoafe. Căldura cade în falduri grele. Rima cade înainte de primul răcnet. Cade tăcut, între tufele înmiresmate. Prima oară se întâmplase prin toamnă. Într-un octombrie ruginiu, drapat în miros de roșcove, de roșii uscate și turte cu miere, lapte de capră și hrean. Într-o sâmbătă. Ivan veghea focul abia pâlpâind în cuptor. Era mult după ora închiderii. Dominique și Alioșa moțăiau în balansoar. Se trezise privindu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ploaie și-i dădu forța să accepte riscul pericolului. Atmosfera de pace a naturii îi mai domolea neliniștea. Suspină și se lăsă cucerit de calmul înconjurător. Îi era cu totul imposibil să determine ora. Soarele rămânea invizibil. Tăriile cerului erau drapate de nori aproape imateriali în haloul acestei atmosfere groase de peste 2000 kilometri. Tăcerea care învăluia totul era surprinzătoare, dar nu neliniștitoare. Se simțea pătruns de măreție, de o pace interioară, cum nu i se mai întâmplase vreodată în viață. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
văzut pe grec? întrebă muscalul, fără să-și întoarcă fața imberbă. Niciodată, răspunse sec Filip. Gerul se înmuiase și nu mai era frig. Vălătuci mari de ceață secreții nocturne ale lagunei înfășurau molatec birja, decupând statura masivă a scapetelui Nikolai, drapată într-o robă de catifea vișinie. Șoldurile lui prea mari și efeminate, care se legănau în ritmul monoton al trapului, se continuau fără talie cu bustul și umerii prea mici. Urma apoi o ceafă groasă, care se prelungea cu un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
centrală, ca o comoară aruncată în mare, insula Escondida, citadela pe care s-a instalat Călugărul, conducătorul unei confrerii de pirați și sacerdotul unei religii a câștigului și tainei. Aflat pe insula uitată de hărți ca și cum ar fi existat dintotdeauna, drapat în veșmântul său de eremit care îi ascunde chipul și biografia, Călugărul este un personaj conradian ros de propria sa taină. Domnind peste un regat ce nu cunoaște un alt suveran decât bunul său plac, Călugărul intră în acest joc
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Corto este martorul ce pătrunde în infernul dulce și seducător al viselor sale. Între cel care ar fi dorit să fie un erou al familiei și patriei sale și lagună se naște o stranie relație, în care moartea apropiată este drapată în faldurile mătăsoase ale imaginației sale eliberate. Rând pe rând, trupul descărnat și măcinat de boală este vizitat de spectrele vieții sale trecute. Aristocrate sau camarazi, toți sunt alături de ofițerul care refuză salvarea și medicamentele oferite de Corto, ca o
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mitologice ale modernității. „Legiunea Străină” nu este doar un corp de elită - ea devine, odată cu literatura de consum și cu nașterea cinematografului, prezența din care iradiază misterul existenței neîmblânzite și al aventurii. Întâlnirea cu Legiunea este și întâlnirea cu Orientul. Drapați în pelerinele lor albe, purtați de la un fort la altul, legionarii sunt o umanitate fără de trecut și fără de viitor. Iubirile lor sunt intense, iar sfârșitul lor este crâncen. Rând pe rând, timp de decenii, „Legiunea Străină” furnizează culturii populare pretextele
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
batista din buzunar, dârele de sare de pe încălțămintea de lac a vizitatorilor, ultima modă a celor ce năzuiau să acceadă în Mausoleul de marmură roșie. Trebui să se culce cu acea necunoscută, cu ochi stinși și trup deșirat și strâmb, drapat în sarafan stacojiu, cu Mesalina, în timp ce mase de copii, monitorizați îndeaproape, erau puși să ovaționeze, intonând, concomitent, asurzitorul refren: Măslina cu Slănina, Măslina cu Slănina! Îi era o silă cumplită de ventuza ei, știrbă și rece, ca o gură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
stricată și plină de găuri. Traseră jos rufele de pe tufele de lantana, unde fuseseră lăsate la uscat. Pinky scutură o creangă înfrunzită strigând: — Ticăloaselor! Duceți-vă înapoi în junglă, unde vă e locul, însă ele săreau în cercuri, pe jumătate drapate cu haine, trăgând sariuri și cearceafuri și piese de lenjerie după ele, rupând materialul în fâșii, împrăștiindu-i accesoriile pe vârfurile copacilor ca pe vopsea. Cei mai mulți dintre adepți își lăsaseră deja praștiile și se retrăseseră în josul dealului, înfricoșați de violența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
jos, Sampath, strigau cu toții, dar el se ținea strâns de pat. — Dacă n-ai de gând să vii jos, stai absolut nemișcat, urla tatăl său. Nu te mișca. Prins în acest dans de bețivi, cu fețe sălbatice, cozi lungi, sariuri drapate în șuvoaie purpurii și galbene de jur împrejurul lui, fragmente inutile de gânduri treceau pe lângă Sampath, toate mișcându-se prea repede ca să le poată opri și prinde. Putea să sară; dar, nu, nu ar face el așa ceva. Putea să le tragă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
-se și mai mult. Trei preoți în uniformă neagră unul dintre ei la comenzi, și Yeladji - paznicul criptei. Era un bărbat grăsuț. Veșmintele, uimitoare la prima vedere, nu erau, văzute mai de aproape, decât o uniformă neagră pe care era drapată o capă de aur și argint. Examinarea se termină. Yeladji, preotul numărul 2 în ierarhia de pe Gorgzid, nu se supunea decât lui Secoh, stăpânul religios al planetei natale a lui Enro. Dar nici rangul și nici rolul nu însemnau nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de Gosseyn astfel că prima viziune a bărbatului fu laterală și posterioară. Un om la patruzeci de ani, cu păr negru, foarte frumos, dar de o frumusețe caustică. Purta un costum colant albastru dintr-o bucată și o capă stacojie drapată cu grijă pe umăr. Gosseyn avea deja impresia unui om viclean, rapid, alert și ingenios. Enro vorbea. - Nu pot să înțeleg că Nirena i-a vorbit. Sechos se îndreptă către unul dintre scaune și se plasă îndărătul lui. Ochii negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
pe plajă - străzile, vara, erau pline; pentru nenumărate adolescente, Îmbrăcămintea devenea un accesoriu tot mai incomod. Nițel sucit, Thomas Începea, tot În gînd, să le acopere coapsele cu fuste ceva mai potrivite, chiar și pulpele; În ultima vreme, și gleznele; drapa În rochie lungă, de seară, cîte o despuiată, așezîndu-i la bretea o crizantemă; dintr-o fîță, aproape că făcea o zeiță. Altora, mult prea dezinvolte, cu buricul gol, le trăgea, dintr-o mișcare, cîte un tricou ce acoperea pîntecul, le
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să-i întrebi pe italieni cum anume își câștigă existența. Pe dinăuntru, palatul era mai ceva decât Muzeul Frick. Toată viața mi-am dorit un pat cu baldachin ca acela în care m-am trezit a doua zi dimineață. Era drapat cu dantelă italiană exact ca aceea pe care o folosește Dolce & Gabbana la corsete. Obloanele erau deschise și am putut să admir lacul și munții de afară, totul era albastru, ca pe-o peliculă Technicolor. Nu-i de mirare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ale pastorului au fost cele care m-au trezit. M-am oprit dintr-odată să mă contemplu, plin de căință, din piept până-n picioare, să-mi pipăi acoperământul de cap și să grăbesc pasul. Cred chiar că voi fi alergat, drapat În aba mea ca pentru a-mi ascunde goliciunea. Ajuns acasă, m-am descotorosit de catrafuse și le-am Împăturit cu un gest categoric, Înainte de a le azvârli furios În fundul unui dulap cu scule. M-am păzit cât am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Dar, din păcate, dislexia copiilor s-a accentuat, cu toate metodele psiho-pedagogice folosite de ea. Într-o zi de noiembrie, rece, ca lama unui cuțit, a părăsit fermecătoarea țărișoară ducând cu ea Înapoi În lungul drum cu trenul, cutia rotundă, drapată cu moir gălbui, În care se afla oala de noapte. După ce mă asigur că oala de noapte e la locul ei, mă trezesc de-a binelea și am grijă să mă strecor din așternut și fac un fel de gimnastică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-se și mai mult. Trei preoți în uniformă neagră unul dintre ei la comenzi, și Yeladji - paznicul criptei. Era un bărbat grăsuț. Veșmintele, uimitoare la prima vedere, nu erau, văzute mai de aproape, decât o uniformă neagră pe care era drapată o capă de aur și argint. Examinarea se termină. Yeladji, preotul numărul 2 în ierarhia de pe Gorgzid, nu se supunea decât lui Secoh, stăpânul religios al planetei natale a lui Enro. Dar nici rangul și nici rolul nu însemnau nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de Gosseyn astfel că prima viziune a bărbatului fu laterală și posterioară. Un om la patruzeci de ani, cu păr negru, foarte frumos, dar de o frumusețe caustică. Purta un costum colant albastru dintr-o bucată și o capă stacojie drapată cu grijă pe umăr. Gosseyn avea deja impresia unui om viclean, rapid, alert și ingenios. Enro vorbea. - Nu pot să înțeleg că Nirena i-a vorbit. Sechos se îndreptă către unul dintre scaune și se plasă îndărătul lui. Ochii negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
prin telefon. Tenebre nuanțat detectabile asigură misterul nesfârșit al primului din aceste două romane; transparențe înșelătoare se succed perfect armonic în cel de al doilea. Moderne și fără altă măreție decât proiecția neliniștilor Naratorului, Irina și Dania poartă peplum bine drapat cu fin orânduite cute. Irina e agasant de plată și jenant de umană; Dania, strălucitor de insesizabilă și chinuitor de suavă. Remarcabil la Anton Holban este faptul că, placentar întotdeauna realității trăite, ceea ce dă literaturii sale o foarte delicată autenticitate
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vedea nicăieri, erau numai o groază de panouri cu lungi citate din cuvântările lui, am zărit și sicriul în fundul sălii, acolo podeaua era mai înaltă cu vreo treizeci de centimetri, arăta ca o scenă, iar în mijlocul ei, pe o masă drapată în roșu, se afla sicriul, era într-adevăr închis, era un sicriu foarte mare și lăcuit în negru, lacul lucea atât de întunecat, încât aproape părea fluid, de ambele părți ale sicriului se aflau câte trei suporturi înalte pentru facle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
trebuia să dăm la o parte unele culori, înlocuindu-le cu altele. Ceea ce ne-a stârnit nedumerirea, mai cu seamă a doua zi când ne-am trezit din somn, a fost penumbra care învăluia atelierul. Ferestrele dădeau spre curți interioare drapate de zidurile înalte ale blocurilor vecine, și ne-am întrebat cum putea picta Ioana niște tablouri atât de strălucitoare în acea semiobscuritate. Am găsit mai târziu răspunsul într-un interviu din 1980, în care artista îi mărturisea reporterului: „Mie îmi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
statuia pe care o susținea n-a mai rămas nimic -, care a fost lăsat pe loc, pe un piedestal; străduța respectivă se numește astăzi Pié di Marmo. S-a descoperit, de asemenea, un tors feminin din marmură albă, cu veșminte drapate potrivit ritului egiptean; poate că era statuia zeiței. Fără să-i înțeleagă semnificația, oamenii au mutat-o pe o latură a Palatului Venezia, lângă biserica San Marco. Era frumoasă, mare și misterioasă; nu avea nume. Poporul a numit-o „Madama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
muzicale „barbare” („Victoria sălbatecă“) prin care îl răvășise și îl transformase interior pe „Dori” în timpul unui stagiu parizian. „Plîngerea către Ygor” deplasează aparentul clasicism (infuzat obsesional, psihologizant) al primei părți către un monolog poetic de un lirism melancolic (narator: Dorimedont), drapînd sub străluciri cosmopolite nostalgii ale naturii sălbatice de pe fluviul Enisei, din Țara Sovietelor... Cucerit de muzica rusului, Dorimedont eșuează lamentabil în platitudinea domestică, dezvăluindu-și în final - cu ironie „teatrală” - trucurile propriului text: „victoria sălbatecă” se transformă astfel într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să faci copii în viitorul apropiat? Vivian era îmbrăcată într-un costum negru, care degaja o impresie de forță, iar la gât avea un colier impresionant de smaralde, însă postura rășchirată - un picior trecut peste scaunul de lângă ea, un braț drapat peste spătarul aceluiași scaun și degetele cu care-și ondula părul - evoca o femeie dedată plăcerilor, nicidecum pe editorul general al unei super-edituri. Parcă eram două prietene care-au ieșit pentru un brunch 1 relaxat de duminică. — Îmmmm? am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
decât mulțumesc, mi-a murmurat el în ureche. Hai să mergem! Avem o rezervare la Alain Ducasse, pentru ora nouă. Avem un program, draga mea! * * * Cina a fost un alt festin luxuriant al simțurilor - saloanele rococo, surprinzător de intime, erau drapate cu organza metalică, ceasul uriaș de pe perete fusese oprit, simbolic, iar masa noastră dădea către o grădină splendidă. Iar mâncarea era indescriptibil de delicioasă - eu am comandat bisque de homar și pui Bresse cu trufe albe, iar Randall, până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]