1,717 matches
-
care sunt totuși, li s-a explicat, indispensabile protejării valorilor de patrimoniu din muzeu. Mobilierul din lemn de tei, maron deschis, cu bogate ornamente în stil popular românesc, a fost comandat, ni s-a spus, în Bucovina, iar perdelele și draperiile, în stil tradițional românesc, din borangic cu broderie spartă sau din țesătură de bumbac, colorată în culori vegetale tradiționale roșu și negru, în punct românesc, au fost lucrate în atelierul creat de Iorga la Văleni, de cusături populare. Scoarțele, de
ACTIVITATE INSTRUCTIV –EDUCATIVĂ EXTRAŞCOLARĂ VIZITĂ LA CASA MEMORIALĂ ,,NICOLAE IORGA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383542_a_384871]
-
înaltă în spațiul modest dintre scară și poartă. Ferestre în ogive luxoase din eternă esență de tec etalează discret perdele de tul azuriu, prelungire firească de cer siniliu, iar negura nopții e-ndepărtată de faldul greu al mătăsii ivorii din draperii. Și gardul?! Vai, gardul înalt de-un metru, e-o-mpletitură de piatră, marmorean filigran, capodoperă neegalată de ceva similar de pe aceeași stradă. Trec mereu privind cu interes de peste drum atitudinea vilei, în plinul zilei, calmă, grandioasă și-atât, da
INTRIGA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382831_a_384160]
-
roată, purtate în ritm de blues, tango, cha-cha ori samba de nămet de pantofi pentru domni, doamne, fini balerini, escarpeni, botine, chiar cizme... Zvăpăiatele umbre sunt filtrate de privirea-mi, avidă să le țintuiască prin textura opacă și laxă din draperii și perdele. Urechea-mi le simte, și-s gata să jur că dansul aici e în toi, stăpânii pierduți, iar tot ce-i rămas e nepăsător de griji, de nevoi! Către zori, când lumina prin firide tresaltă spăimoasă, haine și
INTRIGA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382831_a_384160]
-
bărbat. Iar emoțiile erau sporite de faptul că , acea locuință , era a lui Victor. Prima impresie a fost că acolo nu locuiește nimeni. Mobilată modern, numai cu strictul necesar. cu câteva covorașe minuscule aruncate pe podea, perdele ușoare de mătase. draperii finuțe de brocat, un televizor modern, un calculator care trona pe un birou în camera de lucru și....cam atât A... și cărți! Foarte multe cărți. Mariei , la prima vedere, i se păruse mai degrabă un decor pentru o piesă
ÎNGER SAU DEMON CAP.III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382825_a_384154]
-
noastră Sorina Pletea. Toți au dat mâna cu noua lor șefă, doar Sorina a îmbrățișat-o și i-a șoptit la ureche: -Sunt niște misogini, ai grijă cu ei. -Iar aici, și Eugen deschise ușa unui birou din sticlă cu draperi de jur împrejur, este biroul tău, aceste două fete din anticameră Maria și Mariana sunt asistentele tale și gata să-ți îndeplinească orice ordin, Maria e absolventă de filologie, iar Mariana este inginer constructor. Dincoace este biroul tău. -Maria adună
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385350_a_386679]
-
ANGHEL), este prefațat de DUMITRU ANGHEL. Laudativ. Poate, oarecum excesiv-laudativ - entuziasmul scuzând doar parțial gongorismul unor afirmații ale prefațatorului: Volumul de versuri MEANDRE reprezintă debutul editorial al poetului CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU, cu o lirică modernă, novatoare și îndrăzneață, protejată de draperii grele de sensuri noi (...). Poetul își asumă, deliberat, riscul promovării unei poezii cu totul nouă, modern peste poate, virtual învingătoare și cu aderență la un cititor (...) - fără rezerve și profesional, promovează și impune, în lirica românească de ultimă generație o
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
cel puțin despre Maiakovski, dacă nu de un neo -Arthur Rimbaud! Nu, CĂTĂLIN MOLDOVEANU nu revoluționează nimic și pe nimeni, nu promovează (pe nimeni și nimic) și nu impune - nimic și pe nimeni! Nici măcar lirica sa nu e protejată de draperii grele de sensuri noi. CĂTĂLIN MODOVEANU debutează. Atât. Cum o face, asta este altceva - și ne propunem să analizăm fenomenul, fie și pe scurt. A DEBUTA - înseamnă a te pregăti și a-ți asuma să înfrunți încercări letale, capcane seducătoare
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
și primisem o temă: să dialogam cu o lucrare din istoria artei. La vremea aceea (1998), am avut ideea să iau lucrarea lui Courbet, Originea lumii, și să-mi fotografiez prietena în aceeași ipostază: cu sexul în față, picioarele desfăcute, draperie dincolo de sâni, stii lucrarea. Când am adus-o în secție, profesorii: „Vai, ce-i asta? Pornografie!”. „Nu, e una dintre cele mai cunoscute lucrări din istoria artei!”, le-am zis eu. Nu știu dacă au făcut sau nu legătură cu
Ce mai are Mircea Cantor de demonstrat? [Corola-blog/BlogPost/93329_a_94621]
-
fără voia ta Într-o conexiune grețos de intimă. Între ficatul domnului cu ochelari și vezica doamnei blonde se Înfiripă dialoguri timide. De sub cearșafurile ștampilate cu numărul de inventar și inițialele spitalului, sfincterele pacienților icnesc și se cheamă. Dincolo, de după draperia de doc, În atmosfera de cafea proaspăt rîșnită, cîteva voci: „Te Învăț eu cum se curăță burta.“ „Și gîtlejurile?“ „Sigur, și beregățile. SÎnt excelente. Le ții o noapte În oțet și nu mai au balele alea; faci o tocăniță de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dar asta e doar o presupunere. N-am scos o vorbă. Mi se părea că și lor le-a fost golită locuința, cât stătuseră în pivniță. Așa a devenit cuvertura altarului covor și resturile de stofă englezească ale lui Benjamin, draperii la ferestrele rămase întregi. Și nici eu nu le-am adus noroc, așa că am mai primit o scatoalcă, pentru că nu vorbeam, „muțenia lui Dumnezeu“, și cartofi copți în coajă, cu sau fără sare, după gust. Nu alcătuiseră meniul anume pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
un fel de otravă după o rețetă proprie, pe care au băgat-o în mine. Tanti Amália n-a fost de acord nici cu asta, nici cu altceva, nu ea era stăpâna casei, dar avea drepturi și a alungat cu draperiile lumina lunii, „pentru că e mai bine așa“ iar șapte nopți la rând mi-au murit sub pernă șapte pui de mâță negri, în locul meu. Cu asta poate că am și schițat liniile de forță dintre ei. Disputa lor, despre cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ai camerei. Am... nu mă simt bine, am răcit! Pleacă! - Domnule director, vă rog, insistă fata. E ceva îngrozitor, vă rog... Trebuie să veniți! Un minut mai târziu, Michael Berzelius Clossettino înainta pe culoarele școlii, tăcut, funebru, înveșmântat într-o draperie. Era condus de Roxana Dobrescu, o elevă slabă ca paiul, blondă și plină de pistrui, căreia îi clănțăneau dinții asurzitor, atât de tare tremura de frică. Într-adevăr, nimic nu era bine, de asta își putea da seama și Michael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Pieptănătura sa cu nici o formă venea să întărească prima mea impresie, și anume că astfel de oameni nu au cum să existe. Costumul vechi și gri, cu un strat de praf de trei ori mai gros decât cel aflat pe draperiile mov și cravata maro, ce îi scotea perfect în evidență imensa gușă hrănită cu carnea unor bieți porci, nu mai lăsa putință de tagădă. Individul era absolut hidos. La stânga și la dreapta sa se aflau alte două persoane asupra cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
atitudinea ei, În Înfățișarea ei din lumina aceea rozalie În care părea cufundată ca-ntr-un acvariu (eterna Sirenă a marinarilor) era ceva care-l va atrage imediat pe Bandura. Abia cînd păși În odăița ei și cînd ea trase draperia grea de pluș verde și-i vîrÎ mîna caldă sub cămașă, abia atunci Înțelese: Marietei nu-i era hărăzit nici unul dintre acele roluri - nici de Gazdă, nici de Tricoteză, nici de Studentă, nici de Mironosiță - numai ea nu avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Krușevan, A.P. Krușevan, de fapt instigatorul pogromurilor de la Chișinău, ce avea pe conștiință vreo cincizeci de crime. (În odăi Întunecoase zăceau În bălți de sînge trupurile căsăpite ale unor bărbați, iar fetițe violate, cu ochi Înspăimîntați, priveau În gol, după draperiile sfîșiate. Scena era cît se poate de reală, la fel de reală ca și cadavrele. În această scenografie coșmarescă, doar zăpada era artificială. „Pe stradă erau Împrăștiate piese disparate de mobilier, oglinzi, veioze zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfîșiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
la umbra unui copac. Ozerova Începea să picteze În acuarelă, iar celelalte două tricotau. Nilus se tolănea pe pămînt lîngă ele și privea fix spre cer, fără a scoate o vorbă.“ Aceeași M.D. Kașkina va mai ridica un pic vălul draperiei de deasupra acelei lumi nebune În care Conspirația găsise un teren fertil pentru tot ce Însemna superstiție, practică ocultă, delir mistic, inclusiv fanatism religios și desfrîu. „La mănăstire Nilus se va Împrieteni cu un călugăr, un individ cu o moralitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dacă am observat pata timbrului aidoma unei peceți de ceară. Dumneavoastră, ca un cunoscător al operei lui Mendel Osipovici, v-ați putea imagina cum ar fi descris el această scenă, poate ca un portret flamand, lumina ce se prefira printre draperii pe chipul și mîinile tinerei femei. Oare, pentru luminozitatea picturii, credeți că ar fi aprins focul godinului și i-ar fi Întredeschis ușița? Sau poate ar fi plasat un cămin. Cămin nu aveam, iar godinul era rece, deși era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o șansă decât un prieten. Amory se Întâlnea cu el cam o dată pe săptămână. Împreună, au spoit cu auriu tavanul camerei lui Tom și au decorat pereții cu reproduceri după tapiserii celebre, cumpărate la o licitație, cu sfeșnice Înalte și draperii imprimate. Lui Amory Îi plăcea Tom, fiindcă era deștept și cultivat, lipsit de efeminare sau de afectare. De fapt, Amory era acela care se dădea mai mult În spectacol și Încerca, trudnic, să extragă din orice remarcă o maximă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
unei risipiri. Simțea numai că viața i se refuză. „Rosalind, Rosalind!“ A rostit Încet cuvintele În semiîntuneric până când camera s-a umplut parcă de ele, briza sărată și umedă i-a udat părul, iar briciul lunii a tăiat bolta, făcând draperiile să ia o Înfățișare Întunecată, spectrală. A adormit. Când s-a trezit, era foarte târziu și domnea liniștea. Pătura Îi lunecase parțial de pe umăr și când și-a atins pielea cu mâna, a constatat că era umedă și rece. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
înaltă, tapată și‑și bagă degetele de‑a dreptul în acest cuib de pasăre, pot să îndrăznesc? Ho‑ho! Sigur că da, maestre, hi‑hi. Fata îl măsoară pe fiu, care arată ca un tânăr studios. Fiul privește țintă la draperia de plastic, cu desene mari, de la fereastră. Invalidul privește atent ceea ce, sub rochița tiroleză, l‑a așteptat ani la rând numai pe el. Mâna îi alunecă în sus, spre culmi întunecate, fiul lui se găsește între timp pe niște culmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
promițătoare emise taiorul Annei le iese în întâmpinare un costum bărbătesc nu foarte bine croit. Costumul a pornit‑o, plin de avânt, prin acest oraș mare care, de fapt, nu‑i nici mare, nici cine știe ce oraș. Descoperă portalul prin ridicarea draperiei de catifea și o ia spre camera sa de hotel, care s‑ar vrea a fi de categorie mijlocie ridicată, pe care el o dă însă drept categorie superioară coborâtă. Croiala costumului trădează faptul că e un nene din provincie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
În regulă“. Îl ținea strâns de mână În timp ce morfina creată special de ea Începea să-și facă efectul. Și eu, și Maestrul am adormit. Keiko s-a hotărât să doarmă și ea lângă noi. Razele lunii pătrundeau prin crăpătura dintre draperiile din catifea albastră și cădeau deasupra patului În care dormeam toți trei. Nu știu cât am dormit așa. La un moment dat Maestrul a Început să strige ceva cu o voce extrem de puternică și ne-am trezit și eu, și Keiko. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
suc de grepfruit și cu o colecție de pastile care semăna aproape cu un tratament veterinar. Bucurându-mă de priveliștea fundului ei bombat și de felul în care i se balansau sânii când se mișca, am privit-o cum trage draperiile pentru a dezvălui o zi însorită și mi-am dorit să-și fi dezvăluit la fel de ușor și corpul dezbrăcat. — Ei, cum te simți în această zi minunată? am întrebat-o. — Groaznic, răspunse ea cu o grimasă pe chip. — Marianne, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-i așa, domnule? Am strâns din umeri și mi-am scuturat capul: — Atâta timp cât nu uităm pentru ce-am venit, i-am răspuns, încercând să nu par un nesuferit încrezut. Evona Wylezynska se ridică și apăsă soneria de pe peretele din spatele unei draperii. Scoase un sunet de dezaprobare și zise: Ce-ar fi să uităm de toate? De-asta vin majoritatea domnilor aici, să-și uite de griji. În timp ce ea era întoarsă cu spatele, Becker se încruntă și își scutură capul spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
al cufărului, o fată dezbrăcată în vârstă de vreo 16 ani, exista un singur fel de călătorie care mai rămânea să fie făcută, și anume una finală. Parțial înfășurată în ceea ce părea să fie o bucată de țesătură maro pentru draperie, era întinsă pe spate, cu picioarele îndoite spre stânga, cu pieptul dezgolit arcuindu-se în sus ca și cum s-ar fi aflat ceva sub ea. Capul zăcea într-un unghi imposibil, nepotrivit cu restul corpului, gura îi era deschisă și aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]