1,848 matches
-
cel care răspunde, dar are gura uscată și, din acest motiv, înghite cam des. Unul pare mai dezinvolt și acela este Rodion. Și mata? Ce vei face? Antevorbitorii mei bat cîmpii.. Fără atac la persoană... Eu voi face și voi drege, dar ei... Te știu de elev. Un submediocru, un tupeist care încearcă... Așa cum sînt, dar v-am ocrotit cu umbrela prin lapovița asta. Ce? Auzi, nerușinare. Cînd eram elev tata vă dădea cafea și țigări străine. Mie?! Da, dumneavoastră. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
meu, ia laba! Trageți apa, curvelor, când vă căcați! Pute tot holul a spurcăciune. Olteancă nespălată, uite unde-și ascunde scursurile! Taci, fă, poate-i face de legătură apevistului ăla ce vine sâmbăta! Am auzit de la baba Nadia cum se drege ceaiul cu tampoane folosite. Le ascunzi după icoana Fecioarei 40 de zile, apoi le dizolvi în apă călduță. Bea prostul, îi intră pizda-n inimă și nu i-o mai scoate nici o doftorie. Fă, știi care e cea mai grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tine, una pentru curva satului, un ou ție, unul ei! Mânca-o-ar amarul de spurcăciune!" Două linguri, două cuțite, două furculițe, în mijloc mămăliga; cu o sfoară mama tăia drum spre casă. Tata sorbea în liniște fiertura de legume, dreasă cu lapte acru, înghițea oul fără să-l mestece, brânză râncedă, mămăliga încălzită sub pernă, făcea cruce. Celălalt castron rămânea neatins. "Dumnezeii mă-ti, muiere, îmi otrăvești inima! Mă omori cu zile! Mă bagi în mormânt! Munte, munte brad umbros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cocoțat veseli deasu pra, Înfi gînd lopețile În lutul cleios și rece. Schimpf bácsi mîna mulțumit calul pe drumul de Întoarcere, iar noi spo ro văiam Înainte. Zoli s-a ridicat ușor ca să ne arate pe unde ar trebui să dregem noi coliba ca să putem locui ca lumea În ea. Într-o secundă, nu l-am mai văzut... L-am auzit Însă țipînd ascuțit, cum plit de undeva, de jos. Parcă tot el, de acolo, de la pămînt, frînase carul și se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
au pus pe șușotit. Să fie el?... Să nu fie?... Se uitau insistent și vorbeau despre mine. Mă recunoscuseră, dar erau stăpîniți de stinghereală, nu știau cum ar trebui să mă abordeze. Nici eu nu-i Încurajam. Bărbatul și-a dres vocea, credeam că va Îndrăz ni. Dar nu. Au mai șopotit Între ei și s-au Îndepărtat. Cam În același loc rămăsese nedumerită și intimidată cîndva și Erica Baum. Ea să fi avut pe atunci vreo unsprezece ani, poate doisprezece
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Illinois se dizolva În masa țăranilor României Mari, cale de Întoarcere nu se mai arăta cu putință. Era asemenea captivității pe altă planetă, cînd navele cu care ai ajuns acolo ți se defectează la aterizare, nu mai poți să le dregi și te vezi nevoit să trăiești, nu cu sprijinul tehnicii tale luminice, ci pe seama meșteșugului elementar de supra viețuire al ființelor locului, ca păstor sau agricultor. Prin Himalaya, pare-se că trăiesc ființe care au pățit-o Întocmai. Numele oficial
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În șatră, ca să ne „omenească” pentru că i-am salvat bărbatul. Ce-i de făcut, fiindcă nu scăpăm de ea și pace... Nenea Mitru a lăsat privirea să zboare fără adresă, semn că prin minte Îi umblau niște gânduri... Și-a dres glasul și a Început să vorbească: ― Apoi știu și eu? Anapoda treabă, domnule profesor... ― Eu sunt sigur că te-ai gândit la ceva, dar nu ai curajul să ne spui. Adu ți aminte. Acolo, pe front. Cât de repede găseai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
altceva aș putea să fac?... răspunse Stelian, străduindu-se să nu dramatizeze. Așa e, viața asta de soț văduv la bătrânețe nu e ușoară... Am auzit că vrei să vinzi casa de la țară, e adevărat? îl întrebă Ticu. Stelian își drese glasul oarecum stânjenit. Aș vrea eu și nu prea, îi mărturisi el. Și nici vreun cumpărător serios încă nu s-a găsit... Ei, asta se poate rezolva... Dar ce-o să faci după aia?... Vezi, asta e problema!... Nu știu... Rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la loc pe scaun, apoi i se adresă părintește și consolator: Lasă, Niculae, nu-ți face sânge rău degeaba, că dacă toți ar învăța carte, unde-am ajunge?... Am rămâne fără cămașă și n-ar mai avea cine să ne dreagă pingelele!... Așa că ascultă încoace la mine... Meseria, mă, e brățară de aur!... Vorbele cu două tăișuri ale secretarului general restabiliră liniștea și Ceaușescu, așezându-se înapoi pe scaun, scoase un carnețel din buzunar și începu să mâzgălească nervos ceva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fi vrut să spună: "Ei, ați văzut? Cine-a avut dreptate până la urmă?... Să stea la pușcărie menșevicii ăia!..." Noroc la toți! zise el, arătându-și dinții albi și puternici, apoi își goli clondirul până la ultima picătură. Alexandru Drăghici își drese glasul și luă o poză oficială în fața șefului cel mare: Eu mi-am făcut datoria, tovarășe Dej, și v-am adus la cunoștință situația. Noi avem informații că social-democrații din unele țări vestice vor să facă iar tapaj pe chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
plecatul la oraș, zău așa!... Acum, că ați donat statului pământul, sunteți unul de-ai noștri, ce mai încoace și-ncolo!... Sfârșindu-și pledoaria, vicepreședintele întinse o mână peste birou și îl bătu amical și familiar pe umăr. Stelian își drese vocea oarecum stingherit și-i spuse: Da, m-am gândit la postul de contabil de care mi-ați spus mai demult și-am hotărât să-l accept... Bineînțeles, dacă postul nu s-a ocupat între timp... Nu, de unde! Nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și mustață!... Îl vezi? ...Tata-male!... Tata-male!... strigă peltic copilul, uitându-se lung la Stelian, dar când Virgil vru să i-l dea ca să-l țină puțin în brațe, se sperie și se porni să plângă în gura mare. Stelian își drese glasul stânjenit, iar Mariana se supără și, luându--l pe copil din brațele lui Virgil, îl puse să stea pe marginea prispei și îi dădu să bea niște ceai dintr-un biberon. Copilul nu bău însă decât câteva înghițituri și rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se adeverească cu vârf și îndesat!... Cu câteva săptămâni în urmă, maica stareță o chemase iarăși la ea, ca s-o judece și s-o certe pentru câte nu făcuse și nici cu gândul nu gândise. Că făcuse și că dresese, că sucise și că-nvârtise, mă rog, tot felul de clevetiri și de scorniri, ba și morții din groapă-i dezgropase și i-i pusese la socoteală, ca să-i fie păcatele mai grele, spre bucuria maicilor care-o pârâseră și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-i spun tovarăș, îi replică Sever. Mă rog, făcu concesiv funcționarul. Și ce problemă aveți?... Problema asta! zise Sever și îi puse celuilalt sub nas un document bătut la mașină. Funcționarul îl parcurse în tăcere de două ori, apoi își drese glasul și tuși, potrivindu-și mai bine ochelarii, care-i alunecaseră pe nas. În cele din urmă, după ce se dumiri, catadicsi să spună: Tovarășul ministru e ocupat și nu vă poate primi... Lăsați aici o cerere și reveniți peste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
serviciu, se foia bezmetic între tejghea și rafturi, izgonind cu înjurături grosolane pe femeile și pe copiii care, neștiind că este inventar, voiau sa intre în magazin peste el, și nu știa ce să mai facă și ce să mai dreagă, ca să nu iasă feștelit rău de tot din toată povestea asta neprevăzută cu inventarul. Domn șef..., domnu Stelică, vă rog din suflet și cu lacrimi în ochi, lăsați-o mai moale cu daravera asta de inventar... Ca pe Dumnezeu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
plasa propriilor minciuni și subterfugii, în vreme ce de la oraș, unde era plecat, verișorul Tarbacea, protectorul și mântuitorul său, nici gând n-avea să dea vreun semn de viață, de parcă ar fi mierlit-o întru slava scumpei patrii proletare. Hm, hm, își dregea precaut glasul Stelian, fără să se întrerupă o clipă din lucru, verificând atent și consemnând de zor în catastif, ca un funcționar cu vechi state de serviciu și cu vastă experiență ce era. Situația este foarte-foarte complicată, domnule Ghiță... Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să-l privească chiorâș... Și ce mai faci dumneata, tovarășe pensionar, așa, în general?... vru să se știe Brânzan Ilici Vasile, fără să fi băgat de seamă nemulțumirea lui Tarbacea. Tot tânăr și voinic, tovarășe Dumitrescu? Teodorescu, îi reaminti Stelian, dregându-și glasul stânjenit de familiaritatea pe care i-o arăta celălalt. A, Teodorescu, uitasem! se plesni Ilici Vasile cu palma peste frunte. Unde dracu mi-o fi capul!... Ei, așa se-ntâmplă atunci când lucrezi cu oamenii..., își găsi el singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
gândurile și să pătrundă cu ele în tainițele ferecate ale sufletului ei, acolo unde nu cutezase să pătrundă până acum. Teodora nu întreabă nimic. Știe că va veni momentul când Dora va începe să vorbească. Dora își caută cuvintele, își drege glasul și, în sfârșit începe : M-au tulburat cele transmise de tata despre mama și mai cu seamă remarca lui despre relația mea cu Dorina, nepoata lui: "Cam rece, cam sec răspunsul tău..." Întâlnirea cu el mă îndeamnă să scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
primar și viceprimar, de parcă ne-ar fi băgat pe toți în marea fericire, după cum ne-a aburit în urmă cu patru ani. Și cerea voturile oamenilor pentru încă o legislatură ca să poată demonstra el ce poate să facă și să dreagă, de parcă a uitat de promisiunile anterioare... Nicidecum! Dar până acum a avut alte treburi... abia că s-a deprins cu meșteșugul de mulgător... Mai atingeți-l și voi pe unde doare... Nici pomeneală, omule! Ți-ai găsit și tu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Atunci s-a întâmplat ceva neașteptat: asistența, realizând despre ce este vorba, a început să aplaude. Mai ales doamnele aplaudau. Probabil că răzbunau astfel propuneri asemănătoare sau, dimpotrivă, invitațiile care nu le fuseseră încă făcute. Când Jean-Pierre a dat să dreagă busuiocul, a căzut cerul pe mine: am văzut cum se apropie soția sa. Eram sigură că-mi va trage o păruială pe cinste. Nu mai aveam energia necesară ripostei; era prea de tot. Mă credeam deja abandonată mahalalei. Doamna s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
iubitul său traseu, ce îi aducea atâta fericire. Itinerariul cuprindea sufrageria, holul, bucătăria, și dădea în antreu, unde trona bine, cu multă fală, oglinda casei. Solemn, se studie tacticos, cu multă luare-aminte, din cap până-n picioare și, părând mulțumit, își drese vocea și rosti senin, cu pieptul ușor, „bună dimineața”, întorcându-se apoi exact pe unde venise și oprindu-se în baie. Or, din cauza caracterului parcă nefiresc al acestei secvențe, propun a zăbovi un pic cu cititorul pe seama protagonistului povestirii de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
-l la ananghie, nu a întârziat deloc să-i vină în ajutor. Însă mare va fi mirarea, când voi spune că multă vreme aceasta s-a străduit și s-a chinuit să-l asculte, să-l înțeleagă și să-l dreagă de toate gândurile întunecate, ce-l iscodeau cu atâta forță, dar nu izbuti a-i da nicidecum de capăt. Ea făcu apel până și la ajutorul a nenumărați psihologi și, în ultimă fază, chiar a unui psihiatru de renume, dar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ceea ce se petrecea peste tot în preajma mea. De aceea, poate, nici nu-mi aduc aminte prea bine ce anume am răspuns la întrebările, în general nesuferite, ale judecătorului. La final, Istorisiri nesănătoase fericirii 75 acesta, suflându-și sonor nasul și dregându-și cu greu vocea, mi-a pronunțat sentința definitivă și irevocabilă solemn, cu un glas cât o salvă de tun, pe care nu pot s-o tălmăcească în urechile învinuitului, decât vorbele acestea: douăzeci și cinci de ani de detențiune. Începând din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Cocone și-a scos mai mult pieptul în evidență, și-a ciugulit câteva pene de pe piept care i s-a părut că nu stau la locul lor, știind că doar așa-l poate enerva mai mult pe Pripone, și-a dres glasul printr-o strigare către divina protectoare a păsărilor, apoi a vorbit continuu fără poticniri și ochii doar în penajul judecătorului: -Domnule judecător, domnilor jurați, doamnelor, domnișoarelor și domnilor... -Așa, Cocone! Spune răspicat să vadă cine ești ... a strigat o
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-și elibereze mâna dreaptă din strânsoarea prietenilor, În timp ce Își potrivea cu cealaltă ochelarii strâmbi pe nas. O palmă de oțel va pune lucrurile la locul, hâc, lor. Prea mult oțel ca să-l risipești așa, de dimineață, don Francisco, Încerca să dreagă lucrurile Diego Alatriste, plin de bun-simț. — Ba prea puțin Îmi pare. Neslăbindu-i din ochi pe cei doi, poetul Își răsucea mustața cu o expresie feroce. Așa că vom fi generoși: câte-o palmă de fiecare din acești hidalgi ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]