393 matches
-
taie respirația: îmi sprijin mâna pe picioa rele lui de lemn, ca și cum m-aș sprijini de masă. „Duceți fata afară că o ia cu leșin“, „Hai, mămică, că nu mai stăm mult și plecăm la groapă“. Pe drum, mergem în spatele dricului: eu, mama și bunica. „Să pună femeile mâna pe mort, că așa se cade!“ Bunicul meu nu cădea niciodată, chiar dacă nu avea picioare. „Hai pune mâna pe-un picior să nu plece mortul singur“, îmi spune o babă, dar bunicul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
un picior să nu plece mortul singur“, îmi spune o babă, dar bunicul meu nu are picioare. Mi se înmoaie genunchii, îmi dau seama ca el n-avea genunchi care să se înmoaie și vomit. Mă urcă lângă el în dric, să nu mi se facă rău, și mă liniștesc: de-aproa pe e doar bunicul meu, nu contează picioarele. Nu pot să stau în biserică. Îmi zice o babă să rămân în picioare că sunt tânără. Și vomit din nou, apoi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
frumoși, conduse de birjarii care l-au stimat și i-au rămas datori până azi robele cusute pe veresie, închipuiau cortegiul carului funebru din spatele căruia Marcu înjura de „lapte”, și de „buric” cioclu de pe capra înaltă care băga parcă dinadins dricul în băltoace. A continuat apoi iar lanțul Duminecilor, toate, toate la fel, în casa văduvei. Laura nu mai râdea și nici mâna la gură nu o mai ducea, când surâsul ei pălit de grijă încerca să-i lumineze chipul. Degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ce produce descărcarea unei disperări, ivită pe neașteptate în oribila mea singurătate. ...„Carnea de cadavru, râncedă și rece îmi produce greață. Din pricina asta nu am pipăit-o niciodată. Totuși, pornesc, când și când, după câte-o raclă băițuită, în urma unui dric sărac, până ce neamurile își dau cu coatele, mirate de prezența mea în primele rânduri. Mă duc însă după dric cu fruntea în pământ și cu urechile ciulite. Până la cimitir aflu că moarta și-a dat sufletul cu bășica udului deșartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
produce greață. Din pricina asta nu am pipăit-o niciodată. Totuși, pornesc, când și când, după câte-o raclă băițuită, în urma unui dric sărac, până ce neamurile își dau cu coatele, mirate de prezența mea în primele rânduri. Mă duc însă după dric cu fruntea în pământ și cu urechile ciulite. Până la cimitir aflu că moarta și-a dat sufletul cu bășica udului deșartă, și că, după ce s-a scăpat în așternut, a zis „Adio, scumpă mamă” și a murit. Printre alte mărunțișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o sfântă, Bella Cunizza, vino la lumină!“ — Dumnezeule mare, Kerry, despre ce-o fi vorba? Jur că nu Înțeleg nimic, deși sunt și eu un ins cu veleități literare. — E destul de greu, a răspuns Kerry. Trebuie să te gândești la dricuri și la lapte stricat când le citești. Asta nu-i atât de trăsnită ca altele. Amory a aruncat revista pe masă. — Bine, a suspinat el, te asigur că sunt În pom. Știu că nu-s un ins obișnuit și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cotind înapoia bisericei, făcu un semn negativ muzicei militare, ce vroia să intoneze marșul. Elena o aprobă de ia distanță. Fanfară după acel cor! Automobilele începură a se urni în bună ordine, încet, unul după altul, fără zgomot parcă. La dric se lucra anevoie îmbarcarea Siei. Moșica Mari ieșise să plângă lingă carul funebru. Lina achitase preoții și-i lăsase să plece spre trăsuri. Se pregătea să iasă și ea cea din urmă. Deodată se sperie! Inima i se opri în
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Apoi intrară în cucurigul ciudat al locuinței să-și plănuiască mai departe riturile bizare ale îngemănării lor respingătoare. Lică așteptase plecarea tuturor pentru a porni și el după cortegiu, pe care-1 zărise curând de la distanță, înaintînd încet pe șosea; era dricul și trei trăsuri, cea cu preoții, cupeul Rimilor și o birjă cu moșica Mari, în care se încărcase vreo patru colege ale Siei. Atât din tot fastul de adinioarea. 28-1 Pe măsură ce distanța dintre automobil și convoi se micșora Lică se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Notă provizorie pentru furnizarea următoarelor obiecte la înmormântarea defunctului". Urma înșiruirea recuzitei și a tuturor serviciilor pe care le putea asigura antrepriza, iar în dreptul fiecărui articol cel care plătise înmormântarea gornistului trecuse cu creionul "DA" sau "NU". 1. înmormântarea cu dricul tras de patru cai mascați DA 2. Coșciug din lemn de fag în formă de cutie DA 3. Decorațiuni de alamă pe coșciug NU 4. Perna respectivă și cearșaful necesar DA 5. Masa drapată și garnitură de plante NU 6
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nu părăsește casa de mâncare bună; dacă s-a dezlegat sacul, apoi să tot torni în coș, că moara nu stă defel; decât lung și bleg, mai bine mic și tont”; și altele. Tot aici apar și unele expresii ca: dricul serii, terchea-berchea - doi lei perechea; nu-i pomană în toate sâmbetele, cuvânt spus în doi peri, ce iei pe mere dai pe pere; să legăm și să dezlegăm vorbele; să sprintenim limbile; ori cu capul de piatră, ori cu piatra
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
gravitației. Dar voi veți fi mereu condiționați în drumurile voastre în spațiu. Așa că, domnule Evelin, suntem chit! Dacă nu poți pleca acasă și devii muritor te vom conduce pe ultimul drum; avem noi un loc liber la cimitirul central, cu dric alb, cai negri, fanfară, flori, 89 coroane. și pentru că n ai rude vom angaja niște bocitoare calificate să te bocească după regulile unui muritor. Aurora: Dar, cu ce vorbe să te bocească? Să ne lași o listă cu vorbele care
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
dar nu-și dădea seama dacă faptul acesta se petrecuse mai Înainte sau după descinderea sa la cimitirul Sfânta Treime. Ținea doar minte cum i se perindau prin fața ochilor neoane, semafoare, faruri și mașini și o brișcă (sau mai degrabă dricul) În care se aflau o groază de costume ce-i făceau semne disperate, agitându-și neputincioase mânecile În aer, o brișcă sau un dric cu un blazon auriu care apărea și dispărea În beznă. De asemeni, Își amintea cum, ajungând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
i se perindau prin fața ochilor neoane, semafoare, faruri și mașini și o brișcă (sau mai degrabă dricul) În care se aflau o groază de costume ce-i făceau semne disperate, agitându-și neputincioase mânecile În aer, o brișcă sau un dric cu un blazon auriu care apărea și dispărea În beznă. De asemeni, Își amintea cum, ajungând În fața cavoului său din cimitir, văzu, În locul statuii care-l reprezenta În chip de Napoleon, pe Satanovski. Apoi Își amintea cum, intrând În criptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Cu linii supte, slăbănoage Frânturi de bețe și de doage... Oh, nu-mi clintiți Regina Mab Să nu se surpe trupu-i slab Și dați vin galben la miloage Nu din păhar, din scob de doage. Oh, pentru Ea găsiți un dric, Un dric mai mic ca un ibric Și potriviți două mârțoage Acum, la strung, din lemn de doage... Să plângă lemnul pus pe strung Când hohotit, când mai prelung Căci două bețe, seci oloage Ard potolit în patru doage. MARIA
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
supte, slăbănoage Frânturi de bețe și de doage... Oh, nu-mi clintiți Regina Mab Să nu se surpe trupu-i slab Și dați vin galben la miloage Nu din păhar, din scob de doage. Oh, pentru Ea găsiți un dric, Un dric mai mic ca un ibric Și potriviți două mârțoage Acum, la strung, din lemn de doage... Să plângă lemnul pus pe strung Când hohotit, când mai prelung Căci două bețe, seci oloage Ard potolit în patru doage. MARIA SPRING Cu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
zile, moartea lui a trecut neobservată. Am fost la slujbă, în casa lui din strada Plantelor. În afară de câteva dactilografe de pe vremea când fusese director de minister, nu-mi aduc aminte să fi văzut pe nimeni, afară de rude. Un furgon, un dric automat, mi l-a răpit curând de dinainte, încît nu l-am putut duce până la cimitir. Banciu a reușit să ne dea coeziunea pe care numai șefii militari iubiți reușesc s-o imprime soldaților. Nu ne-a comandat el cu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
au oprit în fața mea. „Voiai să-mi spui ceva, tinere ?“, m-a întrebat. „Nu, nu“, i-am răspuns, „nu voiam nimic...“. Distinsul domn a clătinat din cap, mi-a aruncat un ban cum se aruncă la răspântii, după morți, în urma dricului, și a plecat. Am luat banul și l-am azvârlit, furios, după el. Pe urmă mi s-a făcut somn, deși era încă prea devreme. „Du-te de te culcă, cretinule“, mi-am spus și am pornit încetișor spre casă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
omului de către om!" Se știe că Boureanu, bătrânul dascăl de școală, spusese, într-un ceas rău: Viața asta nouă, liberă de exploatarea omului de către om, e un coșmar, din care aș vrea să mă trezesc... S-a trezit ridicat în dricul nopții și dus a fost, în hrubele de la Gherla, nume consacrat detenției insolite și universale, devenind, pe urmă, băieș în minele de plumb și cine mai știe pe unde... Primele amintiri, care-i aparțin lui Petrea Păun din aceste zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o mișcare de suverană, la care era silită de grumazul ei arogant, armat în striurile aramei, Fata lui O'Piatră se înălță de pe covorul de ierburi și zise sentențios: Tată, bine faci îndemnându-l să plece! Soarele e trecut de dricul Cerului. Adăstând în pădurea noastră fermecată, prisosul spiritului lui Albert ar atrage primejdia stârpirii lui însuși, precum și alte devastatoare urmări și năpaste. Vânătorul clătină din penajul multicolor a încuviințare. Îi strânse amândouă mâinile în palmele sale și-i îmbrățișă întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
încerc, sfințite părinte. Voi apela la ce mi-a rămas în cap din niște hârțoage la fel de vechi ca acestea pe care le avem în față. „Atunci, dă-i drumul!” Mănăstirea Sfânta Vineri a fost ridicată de vornicul Nestor Ureche „în dricul târgului”, la 1610. Numai că, n-a avut viață prea lungă, fiind dărâmată. Pe locul unde se găsea altarul, a fost ridicată o cruce de piatră monumentală, pe soclul căreia scrie: „Ridicată de Primăria Iași în amintirea bisericii Sf. Vineri
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
alea speciale, ca să vadă de ce nu se prinde fumul prin interiorul meu. Gore aruncă pe gât suta de vodcă. Gicule, te fac ăștia cobai și te-mbogățești. Mori până la urmă, da’ bogat. Să vezi ce Înmormântare o să-ți facem, cu dric de lux și fanfară. Sau aducem lăutari... Ehe, o să arunce Îndoliata populație cu trandafiri peste copârșeul din lemn de-ala scumpu’ și vom cânta deschide, gropare, mormântul... Lui Gicu Îi place ideea cu muzică la cap? Asta da, da’ să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
loc de veci, dacă vrei să știi. Ce, tu n-ai? Gicu n-are? Toți avem. Astea-s vremuri să nai groapă? Un` te duce văduva să te-ngroape, pe șantier? Printre beceauri și moloz, cu roabă pe post de dric? Așa e, moartea mai lipsește, În rest suntem galbeni de grași! Sandu soarbe din pahar, apoi revine asupra ideii. Nevastă-mea - gândește În perspectivă, asta-mi place la ea, așa m-a cucerit, a văzut că sunt bărbat de casă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cât costă azi o-nmormântare? Stai potolit, e criză, ai răbdare până se luminează financiar. Ia-o ușurel, și-așa ai prins o culoare de-i place popii, măcar plătește consumația. Că și noi vom vărsa lacrimi pentru tine, În urma dricului. Bă, să fie cu cai mascați și cu pampoane, să nu mori cu limuzină că te renegăm! Tu ai fost și ești din proletariat, să nu te spurci la fițe și figuri! Gicu scoate o batistă și plânge În ea
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
suta Mia, azi, e slabă, suta e cu pluta. Triumfând dolarul, leul nu există, Fericind pe unii într-o țară tristă. * „Leneșul mai mult aleargă” Până cade mort pe targă. Din ce strâns-a ca nimicuri, Încap bine-n două dricuri. * Fac cu toții pariul mare, De aici sau depărtări, Că-n oricare guvernare Suntem ași, ași în ratări. 10 aprilie 2005 Oricât de-adânc am suferi, Nu ne sporește dota Și orice preț am oferi, Nu egalăm Golgota. Cu mâna - nu
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
a folosit, oftă bătrânul. O mai amăgește două-trei luni. Hai un an, ca Stelian. Și p-ormă? Nu se duce și el după fra-su? Când începi să tușești și dacă mai și slăbești dintr-o dată, e clar. E pe-aproape dricul . Io unu, slavă Domnului, nu m-a luat încă tusea. Da’ de slăbit, slăbesc de la o vreme. Și m-am operat înaintea lui Lazarovici... Dinspre odăița cizmarului răzbătea un miros înțepător, de cauciuc ars. Veni și meseriașul. Ținea nedumerit cureaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]