386 matches
-
o mișcare de suverană, la care era silită de grumazul ei arogant, armat în striurile aramei, Fata lui O'Piatră se înălță de pe covorul de ierburi și zise sentențios: Tată, bine faci îndemnându-l să plece! Soarele e trecut de dricul Cerului. Adăstând în pădurea noastră fermecată, prisosul spiritului lui Albert ar atrage primejdia stârpirii lui însuși, precum și alte devastatoare urmări și năpaste. Vânătorul clătină din penajul multicolor a încuviințare. Îi strânse amândouă mâinile în palmele sale și-i îmbrățișă întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se mai vorbește nimic despre viața împrejurimilor lor. Am încheiat articolul trecut cu cuvintele lui Mohomet II rostite la a[nul] 1462, că: "pînă când românii stăpânesc Chilia și Cetatea Albă, până atunci nu vom putea birui pe creștini". În dricul verii anului 1484 sultanul Baiazid II intră cu oști mari în țara Moldovei și bate Chilia și Cetatea Albă, pentru a realiza o politică oarecum tradițională. Miercuri, la 14 iulie, ia cetatea Chilia, comandată de pârcălabii Ivașcu și Maxim, iar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
descurca și de a turbura ce se putea limpezi? Pentru noi rămânerea la post în curs de două luni a d-lui S. Mihălescu este indiciul cel mai grav; iar al doilea indiciu e arestarea d-lui Moldoveanu tocmai în dricul afacerii. Prin urmare suspiciunea e mai gravă decât oricând și așteptăm de la tinerii magistrați însărcinați cu afacerea că, cu cea mai mare minuțiozitate și luîndu-și oricât timp le va părea necesar, vor cerceta afacerea din fir în păr, ceea ce va
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
încă o dată piesa care se joacă tocmai de aceea place, fiindcă eroul nu reține legea în spiralele căreia destinul său se înscrie. Nu pentru el e această lege, cum nu e nici moartea care îl lovește pe semenul al cărui dric îl întîlnește pe stradă. Așadar Căprioara nu mă iubea, deși mă abordase. Dar nici nu-mi spusese că nu mă mai iubește. Neglijență totală, nepăsare oarbă... În timp ce eu mă pregăteam s-o primesc în casa părinților mei, mândru dinainte că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
murit în martie, iar acum tatăl e dus pe ultimul drum. Vocea, prin convenție confesională sau romantică, aparținând poetei însăși, proclamă oboseala cuiva ce a fost curajos până acum. Poeta părăsește procesiunea funerară, lăsând pe decedat să călătorească singur în dric, merge în compania cuiva, probabil soțul, spre mare și soare. Între timp, cei plecați de pe această lume, aflați într-un cimitir aproape de țărm, zac fără pantofi în corăbiile lor de piatră. În această imagine stranie, coșciugul este văzut ca o
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
ceară./ Păpușile la căpătâi s-au strâns,/ Cu ochii ficși, sclipind a plâns./ Biserica de mucava pentru pitici/ Plânge cu dangăte slabe și mici./ Sicriul de carton e pregătit/ Pe drumul de hârtie convoiul a pornit/ Cai de lemn și dric de ciocolată,/ Popa cu barbă de vată". 1, 2, 3, 4 Povești pentru Josette Publicate separat, în 1968, 1969, 1971 și 1973, apoi reunite într-un singur volum, cu ilustrațiile lui Etienne Delessert, Povești 1, 2 ,3, 4 este singura
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Ai dreptate, mărite Spirit, pentru că și piatra înseamnă noian de timp. Să revenim însă la anul în care a fost făcută biserica. Se spune că a fost zidită pe la 1583 de călugării greci. La vremea aceea, biserica se afla în dricul târgului, cum se spunea. De numele bisericii Sfântul Sava se leagă - din nou - numele voievodului Petru Schiopu. El le-a dat călugărilor case ridicate de el. Pentru a câta oară întâlnim numele acestui voievod legat de ctitoria unei biserici, mărite
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de fapte de laudă ale voievozilor moldoveni. Încotro crezi că ar fi potrvit să ne îndreptăm pașii? - De vreme ce suntem pătrunși de gândurile și faptele voievodului Miron Barnovschi, ar trebui să ne ducem la cealaltă ctitorie a sa - mănăstirea Barnovschi din „dricul târgului” - cum se spunea în acele vremuri. - Parcă mi-ai ghicit gândurile. Astfel vom mai zăbovi o fărâmă de timp în preajma acestui voievod „om dumnezeescu”. Să nu mai întârziem pe aici. La drum, dragule, că ai cale lungă de străbătut
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
cota cuvenită, Care nu trebuie să fie Mai mare de cinci la mie. Din suma rămasă brută Scazi patru și opt la sută Trei la mie la pompieri, Impozitul pe averi. Supracota respectivă Taxele pentru colivă, Cinci la sută pentru dric, Pe urmă nu mai scazi nimic. Din totalul rezultat Verși două treimi la Stat Și restul ți se cuvine Nu știu dacă mă exprim bine ! Am crescut, am pierdut pe măicuța, ne-am descurcat greu numai cu bietul tata, care
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
rămas și eu ni se destăinuia bunica înlemnită de graba cu care-l chema. Am încercat să-l liniștesc. M-am dus la primărie. Am încercat să le spun situația specială în care mă aflam, cu trei copii. Rămâneam în dricul verii. Singură. Toți m-au ascultat. Dar de rezolvat ioc. Ordinul era ordin. Și cum se obișnuiește să se spună întâi se execută, apoi se discută... M-am dus acasă îmi relata bunica am copt niște plăcinte, am fript niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
-vă! Întâlniți-vă! Organizați-vă împreună! Și dacă-i este noaptea urât, dormiți împreună. La tine ori la noi. Că el a fost operat. Apoi, noi am plecat la gară. El s-a îndreptat spre locuința sa. Era ziua. În dricul zilei. Bițu traversa strada mare, pe locul marcat, pe zebră, cum se zice. Un elev grăbit, cu prietena, într-o mașină de lux, gonind zorit spre pădurea Ilișești, la un grătar cu alți colegi, a accelerat în loc să frâneze. L-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
drum. Clopotul bisericii din Poiana Teiului, bătea într o dungă, rar și prelung... era clopot de mort. Pe mijlocul drumului, un mic cortegiu înainta, cu prapure negre și Sfânta Cruce, cu preotul în odăjdii negre și lumânări aprinse... către cimtir. Dricul era urmat doar, de câțiva bătrâni... neamurile cele mai apropiate ale moartei. Clopotul bătea întruna,rar și stins.. bătea tulburător de adânc cu vibrații în carne. Preotul, bătrân, cu barba albă până la brâu, cădelnițează cu ochii îndreptați către Cer, murmurând
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și feștilă arsă , plutește în aer.. Cortegiul se oprește în răstimpuri și preotul citește din Evanghelii.. Clopotul bate.. bate.. întruna... bate într-o dungă... bate rar și adânc, parcă ar număra clipele... Trupa de milițieni, cu Baltă în lanțuri.. ajunse dricul din urmă. „Ce-o făcut din tine, Gheorghiță, mămăicămamă... ce-o făcut, ticăloșii ?!”, o altă bătrânică izbucni în bocete, pe marginea șanțului. „.. Să se scoale , lelea Anghelina, din raclă și să te vadă... mămăică-mamă !.. Nu i-ar primi pământu’ de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Cuvintele sunt prea sărace... Vorbele n-au puterea faptei.. Abia în clipa aceea, Baltă înțelese crudul adevar... ăuitul câinelui.. bocetul bătrânei din șanț,.. acum, toate aveau înțeles. Și, cu o voință de neînchipuit, se înălță întrun picior, cătând infricoșat, spre dric... murmurând... „Mamă.. mămăică-mamă!”. Câțiva milițieni tăbărâră cu patul armelor, doborându-l în colbul din mijlocul drumului. De sus, de pe coastă, se auzi un ăuit trist, sfâșietor de trist... „Hau-hauuu... hau-hauuu !”, câinele urla a pustiu.. Când Baltă cu fața zdrobită și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
îneacă. Cloptul bătea rar, într-o dungă.. bătea pentru mort. În clipa aceea avu o privire fixă, înfricoșătoare, de om cu mintea scăpătată.. părea că ar fi putut urni un zid din loc, doar cu privirea. Se apropiase mult de dric.. ar fi putut ajunge la raclă, ar fi putut-o atinge.. „ - Iarta-mă, mămăică-mamă... iartă-mă !”, izbucni el, căutând-o cu ochii pe mama lui.. pe sfânta lui mamă... Măcar o clipă s-o mai vadă... să-i ceară iertare
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cu patul armelor, și cu bocancii pe el, doborându-l întins în drum.. până nu mai știu nimic... Clopotul bătea rar.. rar.. rar și adânc într-o dungă.. glasul lui de bronz era ca un fior în carne.. o chemare... Dricul coti pe o uliță strâmtă și bolovănoasă, și, urcă la cimitir... Trupa de milițieni, cu Baltă în lanțuri, târându-l pe mijlocul drumului, se îndrepta înspre capătul de sus al satului. „ - La Piatra, îl duc... la Piatra, la proces !”, murmurau
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
1975 Stimate domnule Dimitriu, Știam de o fotografie cu casa mea cea din vale, de la km. 1 și scotocind printre multe hârțoage, am descoperit-o. Astăzi ea nu mai există, din cauza ploilor catastrofale din 1968 și ’69, aflându-se în dricul năvalei apelor, care printr-o întâmplare nefavorabilă aici își dădeau întâlnire, a suferit enorme avarii și nu a rămas alta, decât demolarea. Pornind de la Dolhasca, pe drumul astăzi atât de întărit prin asfaltul ce s-a depus pe dânsul, trecând
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
cuveni... Opera din Paris - cu un șemineu. „Altarul Patriei“ de la Roma - cu o mașină de scris. Biblioteca Universității berlineze - cu un scrin (așa i se și zice: „die Kommode“). Crematoriul din București - cu o zaharniță. Cazinoul din Constanța - cu un dric... Dar neogoticul, ca să revin la el, a vrut într-adevăr să semene cu ceva. Crescut din nostalgiile Restaurației, a vrut să reînvie Evul Mediu, dar circumstanțele evului burghez l-au făcut să eșueze în conformism și platitudine. La noi, cum
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
unei zone insurgente, cu o săgeată înfiptă în fuselaj. Nu cu mult timp în urmă, într-o după-amiază de duminică, o înmormântare de un fast anacronic străbătea Calea Moșilor, venind dinspre Sf. Gheorghe. Tras de doi cai cu panașuri negre, dricul se clătina sub povara coroanelor fără număr, iar acordurile întristate ale fanfarei făceau să cadă tencuiala de pe ziduri. Dacă m-aș fi aflat prin anii ’30, în vreun oraș al Moldovei natale, aș fi zis negreșit că a răposat conul
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
rasă într-o oră!" Provinciile și templele nu mai plătesc taxele din pricina războiului civil. Mormintele Piramidelor au fost sălbatic jefuite. "Regele a fost luat de săraci. Iată, cel care fusese înmormântat ca un șoim (divin) zace acum pe un (simplu) dric; ascunzătoarea piramidei e acum goală". Totuși, pe măsură ce vorbește, "profetul" Ipu-wer devine mai îndrăzneț și sfârșește prin a-1 condamna pe faraon pentru anarhia generală. Căci regele trebuia să fie păstorul poporului său și totuși domnia sa făcea să troneze moartea. "Autoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
artificială, dedusă din vreo cromolitografie. Publicat prima dată în 1905, „Amurg antic” e, sînt convins, rezultatul anilor de ședere a lui Bacovia, ca student, în Capitală. Aci, chiar în centru, Palatul Cantacuzino respira un aer funerar (seamănă cu un „enorm dric de lux”, nota cineva) și erau mai multe havuzuri, unele de pe vremea domnilor fanarioți. Un autor le enumeră: Puțul cu plopi, Puțul lui Crăciun, Puțul de piatră, Puțul cu apă rece, Izvor, Fîntînei, Cișmeaua roșie, cît și altele, „modeste dar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Din dalb iatac de foișor Ieși Zamfira-n pas isteț Frumoasă ca un gând răzleț...” (G. Coșbuc) comparație ironică: „... că-s plin de noroc ca broasca de păr.” (I. Creangă) „Spiritul de indiferență al ministrului avea cinismul unui vizitiu de dric, care-și trage mortul dinaintea cârciumei ca să bea un șpriț.”( T. Arghezi) - eufemism - Îndulcirea, prin substituire s expresiei unei idei: „o femeie În vârstă respectabilă.” „De la adormirea lui Ștefan cel Mare, părintele Moldovei, trecuseră șaptezeci de ani.” (M. Sadoveanu) Dracul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
care interlocutorul cunoaște detaliile, deci acestea pot fi neglijate. Multe cuvinte moștenite sau împrumutate cu sens specializat vor fi fost surprinse și preluate izolat în astfel de circumstanțe, și nu în urma unei condensări propriu-zise, de exemplu rom. corlată, crilă, cuvânt, dric etc. (v. Suciu, CLS, pp. 21-22), care, la fel ca și culot < fr. culot sau driver < engl. driver, au fost adoptate cu un sens particular, nu cu cel general al etimonului. Condensarea nu trebuie confundată, așa cum am mai menționat, nici
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
salariu minim pe economie. Iar văduvele vor ridica plățile compensatorii care ar fi revenit soților, mai aveau cinci zile până la disponibilizare. Ca să vezi soartă. Fanfarele reunite ale minelor din vale i-au petrecut pe ultimul drum și au fost multe dricuri. În ziua aceea n-au mai lucrat în Anina decât vânzătoarele de la alimentară. Unii au venit la cimitir cu copiii „ca să nu se facă mineri“. Pe urmă n-am mai auzit de Anina. Scandalurile de corupție de la București au acaparat
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
poeziile sale sună uneori râsul luminos, iar când Carmen Sylva ne înfățișează animalele, rămase în urmă, care păstrează încă vechea haină a recunoștinței, demodată printre oameni, sau când surugiul, în galopul întreit al animalelor, se teme dinainte de încetineala cailor de la dricul său. Lui Gouffé* îi plăcea să privească un dric: Nu văd decât plăcerea De-a merge cu trăsura!". Barbey d'Aurevilly, în spatele unui convoi, într-o zi cu ploaie și noroi, răspundea la condoleanțele vecinului său despre defunct: "Ce? îl
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]