316 matches
-
ascunse vom regăsi amin-tirile noastre, la fel cum un călător consideră poate drept numai ale lui un izvor, niște stînci, un peisaj la care nu se ajunge decît prin abaterea de la calea principală, pentru a ajunge la alta, pe un drumeag anevoios și neumblat. Capetele acestui drum transversal se găsesc pe cele două căi și le cunoaștem: dar trebuie atenție, poate și noroc, ca să le regăsim și putem să le parcurgem de multe ori pe amîndouă fără să avem ideea de
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
prin spatele spitalului Socola, urmând fără să avem habar același drum descris prin 1936 de Dima Gavriliu și Mihai Costețchi în lucrarea: „Pepiniere ieșene”, în care se spune: „Apucând la dreapta, la trei sute de pași de la bariera Socolei, pe un drumeag larg, destul de bun pe uscăciune, drumul duce printre vii și livezi, ridicând apoi deodată cam pieptiș acel deal vestit al platoului Vișan”. Când am făcut noi cam vreo jumătate de kilometru, de pe costișa din dreapta ni s-a arătat o frumusețe
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
fericiți! Am speranța că te vor bucura noutățile pe care le vei afla astăzi. Îți mai amintești, desigur, că de la Vila Grierul urcușul lasă loc unui ușor respiro și apoi șoseaua se frânge brusc la dreapta, conducându-ne pe un drumeag de pădure la „Schitul lui Tărâță” - acum „Piatra Sfântă.”. Îmi amintesc de clipa în care această bisericuță ni s-a arătat pentru prima oară. Cred că era pe la jumătatea lui iunie. Cu o zi înainte și peste noapte trăseseră câteva
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
bisericuță ni s-a arătat pentru prima oară. Cred că era pe la jumătatea lui iunie. Cu o zi înainte și peste noapte trăseseră câteva ropote bune de ploaie. Dimineața se arăta de o limpezime de cleștar. Când am intrat pe drumeagul ce duce în fața bisericii, soarele urcase pe cer abia vreo două suliți. Înaintam încet la umbra păduricii de carpen, stăpânindu-ne cu greu bătăile inimii. Deodată, în plină lumină - ca o bijuterie îndelung lustruită - a apărut minunea... Bisericuța schitului. Am
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
un veac și mereu am fost și sunt în căutarea de răspunsuri la întrebările noastre. În scrisoarea anterioară te invitasem să mergem la Cetățuia. Înarmează-te cu răbdare, iubite prieten, și, la drum! Te previn însă, dragul meu, că, în locul drumeagului de altădată, acum călcăm pe asfalt, ceea ce nu-i chiar așa de bine cum se crede, pentru că drumeția e mai plăcută când calci pe pământul așa cum l-a lăsat Dumnezeu. Uite că, tot vorbind, am și ajuns pe platoul din fața
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
pentru îngroparea morților de holeră. Hramul bisericii este Sfântul Gheorghe. Dragă prietene, hai să părăsim incinta mănăstirii și să plecăm în căutarea satului Hlincea - o duzină de case, nu mai multe. Inițial, satul era format doar din poslușnicii mănăstirii. Un drumeag ce taie în curmeziș costișa din spatele bisericii ne scoate pe creasta dealului și apoi ne conduce printre casele satului, presărate ici-acolo în lungul drumului. Atestarea documentară a satului Hlincea o găsim în actul din 27 august 1608, prin care
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
se trag numele: Șorogari, Țicău, Copou sau Ciurchi. Nu știu cum am umblat noi pe toată valea Ciricului și nu am băgat de seamă că undeva, în stânga șoselei, printre livezi și vii, se ițește o turlă de biserică. Să intrăm pe sfoara drumeagului de pe malul lacului Dorobanțul, care ne va conduce în curtea unei bisericuțe ce stă de strajă mormintelor din jurul ei. Din pisania așezată deasupra ușii aflăm că pe o temelie mai veche a fost ridicată această biserică, și a fost sfințită
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
care, bietul om depinde tot mai mult și mai neîncurajator. Dar asta e o altă poveste, pe care, eu cel puțin, nu o las să-mi tulbure încoacea - cum ar fi spus regretatul meu prieten Eugen Agrigoroaie. Deviem pe un drumeag îngust, dar perfect asfaltat și el. Oprim sub niște arbori stufoși, la umbră, în preajma unei construcții ceva mai vechi. Din piatră, se înțelege. Henri cercetează dintr-o ochire amplasamentul mașinii și ne face semn să o luăm după el. Ceea
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
în lume”, în Muncitorul în literatura romînă, p. 90); „Și cu cît mă duce gîndul/ Peste vremuri înapoi,/ Tot mai suflă-n vînt icoana/ Unui car cu patru boi./ Uite-l cît de-ncet coboară,/ încărcat cu galbeni snopi,/ Pe drumeagul de pe culme,/ Străjuit de-un șir de plopi”. (Vasile Militaru, „Car frumos cu patru boi”, în Romanțe, Ed.Muzicală, 1984, p. 79). 7. G. Topîrceanu, „Noapte de iarnă”, în Balade vesele și triste și alte poezii, ediție citată, 1966, p.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
amicală apoi. Am colaborat arareori la publicațiile sale, m-am bucurat pentru reușitele sale mari culturale dar și unele vag economice. Ei, este greu să te faci din cal dansator în dreptunghiul de nisip al arenei, cal de tracțiune pe drumeagurile porumbului și ale viței! Mai știu și eu? Poate că uneori merită încercat. Marin știe mai bine. Această nouă culegere de articole și interviuri ale profesorului, gazda rândurilor mele, vine să reamintească cititorilor săi diurni o activitate susținută în ale
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
puzderia de gropi care joacă rolul de filtru (cine se încumetă să intre pe strada Floare Roșie merită fără îndoială să ajungă și la blocul meu), brusc au început reparațiile structurale. De vreo patru luni bunii gospodari trudesc la un drumeag de acces, în care am tot studiat straturile geologice. După ce am trecut inițial pe marginea gropii, apoi prin noroi, în fine printr-un nisip fin, meseriașii au băgat smoală și au dat strada în lucru. Asta s-a întâmplat cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
Pentru a putea să-l întâlnești, se cere o seamă de precauțiuni: se cade să-ți pui cea mai frumoasă rochie, după care te duci într-o pădure; să te așezi pe un trunchi de brad căzut pe marginea unui drumeag. Licornul se ivește fără veste, atunci, din bungete de codru. Se-apropie, își îndoaie un genunchi, își pune capul în poala prințesei și adoarme. Uneori, are să-i împărtășească acesteia grijile și micile-i necazuri. O prințesă ar fi strâns într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
pictură. De aici s-au cules obiecte din silex (unelte și arme) ca: răzuitori, vârfuri de săgeți și străpungători. Acestea sunt frumos lucrate dovedind o măiestrie deosebită a celor ce le-au realizat. Alături de această așezare din neolitic peste un drumeag de țară există o a doua așezare cu o suprafață de peste 5 ha. Aici s-au găsit elemente identice, ceea ce ne face să credem că cele două așezări au existat concomitent. Menționăm că fragmentele de ceramică descoperite în acest loc
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
în lumea vegetației luxuriante, care ne-a întâmpinat cu o bogăție de arbori și arbuști ce se întreceau în a ne oferi forme și culori florale dintre cele mai diverse. Din loc în loc, de o parte și de alta a drumeagului sau a punților de acces peste zone umede, te surprindeau mici terenuri de câteva zeci de metri pătrați, amenajate și irigate pentru cultura unor plante de consum curent, pe care le îngrijeau localnici în ținută de lucru și cu nelipsita
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
cred că În 1952. Din toamnă, părinții mei fuseseră mutați „disciplinar” din satul natal, unde erau ajutați și consiliați de familie, Într-un alt sat la comunei, un cătun periferic, suit pe niște dealuri lutoase, unde se ajungea pe un drumeag veșnic Înnămolit, un fel de râpă străjuită de gard de cătină. Urcau cu greutate căruțele, dar și oamenii. Școala era plasată În fostele atenanse ale unui conac boieresc, acum dispensar. Erau trei camere ce dădeau Într-un cerdac lung. Într-
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
nicio pompă de bicicletă. Porcul stă frumos în cufăr. N-am echilibru, drumul e plin de gropi. N-am putere în mâna dreaptă. Mă străduiesc. În scurt timp ajung la lăptărie, închis, mort. Locuința e goală. O cotesc pe un drumeag, ajung la o căsă verde de lemn. Bat în ușă. Iese o bătrână înaltă și slabă. Mă întreabă dacă sunt "de la primărie". Zic că nu, îmi dă drumul înăuntru. Mă servește cu o cafea. Caută o cutie cu sulfamidă, rămase
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
fi descoperită, este uriaș. Nesiguranței și zbuciumului continuu din peisajul ucrainean, îi corespund aici, pacea și siguranța unei vieți trăite la adăpost. Ostrovul așadar este înlocuit cu poiana din vale, pădurile întinse și pline de zăpezi, cu munții străbătuți de drumeaguri, râurile învolburate și pline de pericole, cu pârâurile de munte, cu apă limpede, strecurându-se pe sub copaci umbroși. Pe malul unui astfel de pârâu, Platon și locuiește de altfel, la schitul Trăisteni, după cum ne spune textul, într-o „chilie nu
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
străduise să citească fețele Întune cate ale Însoțitorilor săi. Un lucru era sigur: toți erau tică loși, obișnuiți cu felurite treburi murdare. Cu un stăpân ca Eglord, mai mult ca sigur că nu erau la prima fărădelege. Urcară pe un drumeag Îngust, prin pădurea Întunecoasă. Deasupra se vedea din când În când o fâșie de cer, care mai Întâi se Înroși, apoi se Întunecă. În sfârșit, razele misterioase ale unei strălucitoare luni pline Începură să arunce umbre și pete difuze peste
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mai bine, murmură bătrânul. Mi-ar fi părut rău să tăbărâm patru bărbați Înarmați pe un moșneag neputincios. Ucigașii Își dezlegară caii și săriră În șa, scoțându-și săbiile, apoi se Îndreptară, fără să facă cel mai mic zgomot, către drumeag, doi de o parte și doi de cealaltă. Simeon scoase repede piatra cea ascuțită și tăie cu destulă ușurință legăturile de la mâini. Mișcările pe care le făcuse tot timpul Îl ajutaseră să nu-și piardă Îndemânarea degetelor lui puternice, obișnuite
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
i se deschidă rana din nou. Cotiră spre dreapta. Foarte curând, În fața lor se Înălță o movilă uriașă, pietroasă, un stouff cum spu neau localnicii, de pe care o cetățuie neagră și amenințătoare privea cu semeție către vale. Călugărul apucă pe drumeagul Îngust care ducea Într-acolo. — Unde mergi, frate Gregor? Întrebă Adelheid. Parcă era vorba de un preot? — Da, domniță, chiar acolo și mergem. Prietenul părintelui Constantius e capelan acolo sus, la castelul domnului Adalbrecht, ministerialul din Staufen. Domnul Adalbrecht este
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
respectuoase și de binevoitoare ca Înainte, dar fetei i se păru a distinge În vocea ușor răgușită de atâta cântat o nuanță de semeție și de nerăbdare. „Sunt prea neîncrezătoare, are dreptate“, Își spuse ea și-și mână calul pe drumeagul care ducea la poarta cetății. Când ajunseră sus, pe gurguiul pietros, În fața lor apărură pereții masivi de piatră și o poartă fixată În lanțuri, care se putea coborî sau ridica. Totul era pustiu, ca mort, nicăieri nu se ghicea vreun
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
acestuia. Doi cai așteptau acolo Înșeuați și gata de plecare. De la oblânc slujitorul scoase niște haine pe care și le traseră În grabă peste veșminte și porniră, ducându-și caii de căpăstru pe cărarea Îngustă. În scurtă vreme ajunseră la drumeagul ce cobora de la castel. Acolo Încălecară și porniră spre vale. Se vedea că nu era prima oară când cei doi alegeau acest drum pentru a ieși din cetate. Trecură râulețul Dreisam prin vad și călăriră mai de parte printre viile
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
brațele tatălui său pe bunica bolnavă. Dintr-un salt, realizat cu rapiditatea și agilitatea unei pantere, Țile a aterizat lângă tatăl său, luându-i din brațe povara la care ținea atât de mult. Macedonenii, tăcuți și dezorientați, stăteau aiuriți pe drumeagul de miriște, neștiind ce să facă și încotro s-o apuce. Moșule, uite-aici. Vezi țărușii ăștia? Aici o să-ți construiești casa în care vei sta, că altfel, la iarnă, dai ortu' popii, clar?! Până atunci o să-ți faci o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de împletitură a energiilor latente ale viei, pe terasa unde am ieșit să contemplu împrejurimile, și plimbarea extrem de plăcută prin pădurea din apropiere. Un aer proaspăt, de ploaie, îmi străpunge plămânii. Copaci mari, cu scoarța scorojită, doborâți de furtună peste drumeag. Micul lac acoperit cu lintiță. Pădure franceză bătrână, de care mai văzusem până atunci doar în filmele cu cavaleri după romanele lui Walter Scott sau în ecranizările inspirate din Alexandre Dumas-tatăl. Podgorii și codru. O împărăție a belșugului, a liniștii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dat dovadă de o putere nedomolită, ca și căluții lui de altminteri. Și drumul îl facem prin rătăcănii îngrozitoare, prin coclauri, pe unde a înțercat dracul copiii, pe unde picior de om arare calcă, prin margini de păduri, pe un drumeag desfundat acum țelină, prin cioate de copaci dați jos nu de mult de barda oamenilor din acele părți; oameni ciudați cari dorm ziua pe semne în vizunii, sub pământ, căci mai mult de jumătate de drum cât trecem prin acele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]