432 matches
-
nimic, mormăie acesta. Lucrurile pe care psihologia le numește abisale sunt niște moluște agățate sub stânci. Până și un turist dă de ele. Pentru Moby Dick trebuie altfel de pregătire, adaugă pictorul, dând vag din mână. Aurora mai trage o dușcă. Era din nou vară. Fata, care între timp nu mai era acea drăgălașă fustiță cloche cerută de rigorile speciei, privea pe fereastra palatului unde o închisese Ozymandias. Era o închisoare plăcută, luxoasă chiar. O alta în locul ei s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și eu, la noi la asociația pensionarilor. S-au trecut până și Emilian, și Adina, și Verginel. Care numai de banii lui Tomnea nu au nevoie! Dar e psihoză, draga mea... La capătul firului Rozalia bodogănea nervoasă. Mai trase o dușcă, lungă, gâfâită. - Liniștește-te, Rozi. Mai bine ascultă să vezi ce mi s-a întâmplat mie azi dimineață. Eram în baie, când dintr-o dată, ce să vezi, simt cum îmbobocesc. Ceva în felul ăsta, cu muguri, cum e la vișini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ai zis acolo? Băi, Vali...bodogăni Rozalia. - Mesteacăn, dragă. Uite-așa, cu pielița albă, mlădițe gingașe, să vezi ce trup am acuma... Tăcu o vreme. Tăcea și Rozalia. Îi auzea doar răsuflarea greoaie și câteva gogâlțuri repezite. Mai trăsese câteva duști. Apoi se răsti: - Auzi, Vali, nu mai sta fato singură în casă și cu televizorul deschis. Dau ăștia niște povești cu unii din ăia care zice că e peste tot, că înnebunești. Tu pe ce lume trăiești? Zice că ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la istorie, dar văd că tot discută criminalu’ ăsta al meu cu bucista lui, e la curent și bagă groaza și-n mine. Ce că mă ține-n casă să nu dau ochii cu ăia. Că... Hohoti. Mai trase o dușcă. - Dar acuma m-am lămurit. A venit Tomnea cu ăia, să dea ei cu foc și pucioasă peste toți care l-au chinuit de l-au alungat. Așa i-a ieșit și Andromandei. Să vezi ce-o să mai vedem noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu întreținerea cu calculile pă spațiu, că apartamentul este trecut pă factură și la gaze, și la apă, și la părțile comune. Balamucul balamucului dă pă lume. Balamuc și colcăială, ce mai. Asta am ajuns să trăim! Mai trase o dușcă. Râse amar. - Acu se leagă treaba, să știi. Alde Pancratz l-au luat pe Tomnea să-l crească și p-ormă l-au dat la cămin, la corecție, de i-au distrus personalitatea și caracterul. Acum a venit cu ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai puțin elegant decât atunci când mergeau la teatru sau la operă. Însă aceleași culori sobre, cenușii și negre, care nu făceau decât să neutralizeze corpul și să pună în evidență figurile, răsăreau din scaunele galbene. Calomfir îl zări pe profesorul Dușcă în rândul întâi, cu ochelarii lui de plastic și buza pleoștită. Săracul, se duce, îi fulgeră prin minte, amintindu-și că bătrânul are cancer, și continuă să privească mulțimea în vreme ce se îndrepta spre masa cu microfon. În zece pași recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
prieten al meu... Ministrul nu uită să facă și o glumă intelectuală, undeva pe la mijlocul discursului. Publicul nu uită să râdă. Câțiva spectatori adăugară la rândul lor un cuvânt sau două, ceea ce făcu poanta și mai savuroasă. Atmosfera se destinse. Profesorii Dușcă și Paltonaru își puseră picior peste picior. Calomfir asculta discursul dedicat lui însuși și, cu un deget la bărbie și sprâncenele ridicate, se apleca din când în când într-o parte privindu-l ghiduș pe vorbitor. Treptat, figurile intelectualilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nuș’ ce chestie cu mentă care aducea a pastă de dinți cu frișcă, mă limitez la whisky cu lămâie, zisei, luându-mi paharul. Am sorbit un pic, de încercare. —Dumnezeule, da’ e chiar delicios. Convinsă pe loc, am tras o dușcă zdravănă cu paiul. Ia spune-mi țe ai mai făcut, zise Sally. —Eh, totul e OK, răspunsei eu. O să am o expoziție în curând și am terminat majoritatea pieselor. De fapt, pe toate. N-am decât câteva nimicuri de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lui Sophie. —Ultima oară m-am măsurat acum o sută de ani, spuse Violet neliniștită. Îndreptându-se către Sophie, își ținea brațele întinse, cu aerul de martir care așteaptă să fie crucificat. Ia stai un pic, Vi. Sophie trase o dușcă zdravănă din cana ei cu cafea. —Scuze, dar iau niște antihistaminice pentru guturai și dacă nu beau cafea tot timpul, mă lasă lată de tot. — Măcar nu-mi strănuți în nas, zise Violet pe un ton resemnat. —Mamă, Vi, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
trebui să fii mulțumită. Asta dacă nu cumva ești geloasă, bineînțeles. —Geloasă? Asta o făcu pe Violet să sară în sus, lucru pe care Hugo îl știuse de dinainte. —De ce să fiu geloasă? — Din cauza Tabithei, zise Hugo, care trase o dușcă zdravănă de vin ca să alunece mai ușor bucata de friptură pe care o înghițise. Comandasem o sticlă, în ideea că eu aveam să beau cea mai mare parte. („Vinul conține o groază de calorii, spusese Violet, cu regret. În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la o parte din fața lui și întinzându-se după sticla de vin. Până la urmă, Sam, s-ar putea să nu trebuiască să termini singură sticla. Umplu din nou paharul lui și pe cel al lui Violet. Am tras cu toții o dușcă zdravănă. Superficiali și limitați cum ne aflam, în mod evident, acesta părea singurul răspuns potrivit la auzul celei mai recente vești din partea lui Violet. *** Hugo insistă să-mi aleagă el hainele pe care urma să le port în seara aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Abia aici și-a scos sticla de vodcă, pe care o purta, cum bănuisem, Într-unul dintre buzunarele interioare ale canadienei. — Vrei ? m-a Îmbiat el cu sticla. Am clătinat din cap. — iartă-mă, dar trebuie neapărat să trag o dușcă, să mă Încălzesc. Zgârcomanii Ăștia nu Încălzesc niciodată hotelul ca lumea. mai trase o dușcă, pe care o plimbă tacticos prin toate colțurile gurii. Nu se grăbea, știa că mă are pe deget acum, ceea ce mi se părea pe jumătate
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
unul dintre buzunarele interioare ale canadienei. — Vrei ? m-a Îmbiat el cu sticla. Am clătinat din cap. — iartă-mă, dar trebuie neapărat să trag o dușcă, să mă Încălzesc. Zgârcomanii Ăștia nu Încălzesc niciodată hotelul ca lumea. mai trase o dușcă, pe care o plimbă tacticos prin toate colțurile gurii. Nu se grăbea, știa că mă are pe deget acum, ceea ce mi se părea pe jumătate amuzant, pe jumătate revoltător. — Dar să Începem cu Începutul... Acum patruzeci și doi de ani
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
era de o simplitate elementară. Un pat de o persoană, un fotoliu, o lampă și o noptieră. Cum am intrat, ivan a fixat termostatul la cea mai ridicată temperatură posibil. Apoi și-a scos butelcuța și a mai tras o dușcă. — SĂ nu crezi cumva că sunt alcoolic, dar alcoolul e singu- rul lucru care mă poate relaxa puțin seara. Au vrut să-mi dea medicamente antipsihotice, dar nu voi fi niciodată de acord să le iau. Sunt pur și simplu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Abia aici și-a scos sticla de vodcă, pe care o purta, cum bănuisem, într-unul dintre buzunarele interioare ale canadienei. — Vrei ? m-a îmbiat el cu sticla. Am clătinat din cap. — Iartă-mă, dar trebuie neapărat să trag o dușcă, să mă încălzesc. Zgârcomanii ăștia nu încălzesc niciodată hotelul ca lumea. mai trase o dușcă, pe care o plimbă tacticos prin toate colțurile gurii. Nu se grăbea, știa că mă are pe deget acum, ceea ce mi se părea pe jumătate
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
unul dintre buzunarele interioare ale canadienei. — Vrei ? m-a îmbiat el cu sticla. Am clătinat din cap. — Iartă-mă, dar trebuie neapărat să trag o dușcă, să mă încălzesc. Zgârcomanii ăștia nu încălzesc niciodată hotelul ca lumea. mai trase o dușcă, pe care o plimbă tacticos prin toate colțurile gurii. Nu se grăbea, știa că mă are pe deget acum, ceea ce mi se părea pe jumătate amuzant, pe jumătate revoltător. — Dar să începem cu începutul... Acum patruzeci și doi de ani
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
era de o simplitate elementară. Un pat de o persoană, un fotoliu, o lampă și o noptieră. Cum am intrat, Ivan a fixat termostatul la cea mai ridicată temperatură posibil. Apoi și-a scos butelcuța și a mai tras o dușcă. — Să nu crezi cumva că sunt alcoolic, dar alcoolul e singurul lucru care mă poate relaxa puțin seara. Au vrut să-mi dea medicamente antipsihotice, dar nu voi fi niciodată de acord să le iau. Sunt pur și simplu oribile
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cotonogise destui, fusese aprig, făcea pe mielul acum, dar unul care uneori răgea ca un leu; miel doar pentru că nu mai avea dinți, ce-ar mai fi mușcat o puicuță!, Thomas era sigur; și ce-ar mai fi tras o dușcă, dacă nu i-ar fi spus doctorul să nu mai bea, pentru că, altfel, nu mai apucă Apocalipsa; și la fumat, În mod sigur, tot pentru asta renunțase, moșule, lasă-mă! Îi lăsase, de mult, pe toți. Din cer, o tot
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cu 31 ochii în toate părțile, și Cristea, rudă veche de-a soacrei, om în putere, aprig la vorbă, înverșunat la pahare. Jucau tot pe vine, cu sticlele-n mâini. Se ciuceau, lovindu-și carâmbii, strigau către nași și trăgeau dușcă după dușcă, să-și facă curaj înainte de masă. Femeile gospodăreau cu soacra la așternutul tacâmurilor. Aduseseră lămpi pe care le spânzuraseră prin pomi și legaseră câteva meșe puse cap la cap, acoperindu-le cu pânză. Scaune erau berechet. Stere cărase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ochii în toate părțile, și Cristea, rudă veche de-a soacrei, om în putere, aprig la vorbă, înverșunat la pahare. Jucau tot pe vine, cu sticlele-n mâini. Se ciuceau, lovindu-și carâmbii, strigau către nași și trăgeau dușcă după dușcă, să-și facă curaj înainte de masă. Femeile gospodăreau cu soacra la așternutul tacâmurilor. Aduseseră lămpi pe care le spânzuraseră prin pomi și legaseră câteva meșe puse cap la cap, acoperindu-le cu pânză. Scaune erau berechet. Stere cărase un butoi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Grivița, ceferiștii făceau un ocol scurt și se înfruptau. Lucrătorii unde să-și spele gâturile de praf? Iar gunoierii, după ce descărcau zece-unsprezece camioane, cărau pe șoferi și își lăsau banii negustorului. Ba se învățase și chivuțcle să tragă câte o dușcă. Se mai îmbăta câte una, o scoteau măturătorii pe brațe afară, strîngîndu-i fustele. Lume necăjită! Câștigau puțin, aveați acasă copii, și ce să le dea de mîncare? Stere nu se supăra. Nu alegea banii. N-avea unul, îl scria pe-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un cuvânt. Am făcut pe Mutu de la Manutanță... -La auzit Sandu. S-a strâmbat la el și-a scuipat în râs. - Iar vorbești, hahalera dracului! Se laudă, Paraschive, nu-l asculta! Ăsta, numai gura-i de el! Cum ia o dușcă de basamac, începe să taie piroane. Mă mir că nu ți-a spus cum a furat el în Banca Națională... Codoșul nu se sinchisea. Căpătase sămânță la limbă: - Când ești acolo, zici în gândul tău că termini cu toate, numai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
strâmb. Chestia e că ție ți se pare că dai drept cu foarfeca și că restul lumii s-a strâmbat. Uite, și iarna... — Ce-i cu iarna ? Întrebase cam fără curiozitate, căci, în loc să fie atent la răspuns, mai trase o dușcă de bere. Fandarac așteptă, răbdător, să pună jos halba și să se șteargă la gură. — E, zise în sfârșit. Că nu se mai termină. Azi păsările au trecut în stoluri, roiau ca niște albine. Și zburau jos, la înălțimea hornurilor
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai tânără, n-avea nevoie de niciunele, acuma, de când a îmbătrânit, are nevoie de mașini, de curent electric, de astea, cum le zice, computere. Cum e omul când e neputincios, ba ochelari, ba toiag... Petrache ridică paharul și trase o dușcă zdravănă. — Am venit prin centru, zise. Mi s-a părut că toate merg aiurea. Uite, mă scol de dimineață și mă duc la slujbă. Acolo stau toată ziua fără să schimb o vorbă cu nimeni, mă întorc, mai bem câte ceva
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
am văzut că-i plăcea. Da’ pe ăia care ne duceau nu-i cunoșteam, striga câte unul din ei, șo pe el, și noi săream. Uite, ca să zic adevărat, câțiva dintre ai noștri dădeau mai cu chef, trăseseră câte-o dușcă pe tren. — Nu asta te-am întrebat. Bătrânul ridică din umeri, cum că nu știa ce altceva să răspundă. Cum de m-ai găsit ? întrebă ea, din nou. Cum mă cheamă, unde stau... — La început n-am știut, a fost
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]