1,087 matches
-
următor, 1915, adera la mișcarea pacifista "New Fatherland League". Tot în anul 1915 a elaborat și “Teoria relativității generale”. Albert Einstein, a cărui principala preocupare era să înțeleagă natură radiației electromagnetice, a urgentat ulterior dezvoltarea unei teorii care să reflecte dualismul undă-corpuscul. Pe baza teoriei generalizate a relativității, Einstein a justificat variațiile neexplicate ale mișcării pe orbită a planetelor și a prezis curbarea luminii stelare în vecinătatea unui corp masiv cum este, de exemplu, Soarele. Confirmarea acestui din urmă fenomen în timpul
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
Papadat-Bengescu, E. Lovinescu, Dragoș Protopopescu, George Voevidca, Emil Gârleanu, George Vâlsan, Eugeniu Ștefănescu-Est, Al. T. Stamatiad. Alte colaborări importante: Lucian Blaga cu fragmente din Filosofia stilului, C. Rădulescu-Motru - Ideologia revoluționară în cultura română, Ion Sân-Giorgiu - Expresionismul literar, Ion Marin Sadoveanu - Dualismul dramei. Sub genericul „Figurine” Anton Holban se ocupă de Calistrat Hogaș, Camil Petrescu, Gh. Brăescu, Hortensia Papadat-Bengescu. Numărul 42-43/1925 omagiază personalitatea lui Ioan Slavici prin intermediul contribuțiilor lui Mihail Dragomirescu, Scarlat Struțeanu, Gala Galaction, Perpessicius, Pamfil Șeicaru, Vasile Savel. Semnatarii
MISCAREA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288182_a_289511]
-
individuale. Am operat în acest volum modificări substanțiale. În primul rând, am eliminat cele mai multe obscurități, imprecizii și erori strecurate în prima ediție. Am modificat ordinea textelor în interiorul fiecărui capitol. Am explicitat apoi intuițiile mult prea criptice, lăsând adesea loc pentru dualismul atât de puțin ascetic: text vs notă de subsol. Acolo unde era necesar, am suprimat pasajele redundante sau expresiile îndoielnice, completând sau reformulând eseuri întregi în lumina înțelegerii pe care o am astăzi despre subiectul tratat. Am adăugat ca „bonus
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
întocmai ca „zvonul căderilor de apă” (simbol al iubirii divine), jocul exprimă „modurile și rațiunile providenței dumnezeiești referitoare la cele ce sunt”1. Jocul, înțeles ca figură prin excelență a ceea ce Părinții greci numeau prin oikonomia, destituie orice primat al dualismului epistemologic „subiect-obiect” și promovează un model hermeneutic extrem-contemporan, acela al indeterminării. Multiple consonanțe ivite din respirația minții unificate a marelui mistic baroc Angelus Silesius devin probele actualității celor două mari discipline ale concretului: mistica și fenomenologia. Vasul răbdării și chipul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și nu însuși acest concept, depinde de o teorie asupra facultăților cunoașterii, cum este cea elaborată de Kant. Dacă abandonăm orice teorie de acest gen caracteristicile fundamentale, definitorii ale conceptului vor rămâne neafectate. Ele ar putea fi prezentate schematic astfel: dualism al conținutului (intuițiile) și formei (conceptele); între concepte și intuiții există o prăpastie logică; conceptele nu pot fi derivate din intuiții; cunoașterea noastră despre realitate se constituie prin corelarea intuițiilor sensibile și ale conceptelor; conceptele sunt condiții ale posibilității oricărei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
făcut și cu dragă inimă? Este surprinzător că în ciuda unor înclinații clare care pot fi găsite în textele lui Kant, a ceea ce ne spun multe informații asupra vieții sale, precum și cercetări consacrate concepției kantiene a datoriei 8, reprezentarea despre un dualism al rațiunii și sentimentelor, înțelese ca întruchipări ale binelui și, respectiv, ale răului absolut, mai poate fi văzută și astăzi drept dogma fondatoare a filosofiei morale a lui Kant. Într-o lucrare foarte recentă, constatarea că filosoful a contestat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
buna trimitere la studiile lui Anthony Stevens sau paginile despre mecanismele insularizării la Thomas Mann (Tristan, ca schițare a Muntelui vrăjit), despre traseele inițiatice în Lupul de stepă (Hermann Hesse), despre energiile plăsmuitoare din Elegiile duineze ale lui Rilke. Alături de Dualismul motivațional în psihoistorie, eseul despre Identitatea europeană (și acela despre Holocaustul în interpretare psihoistorică, „Apostrof”, 2000) reprezintă principala orientare de viitor a eseistului. Complexitatea ideii de Mitteleuropa, reveriile, fantasmele și psihozele generate de unitatea în diversitate a Europei versus globalismul
BORBÉLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285815_a_287144]
-
se impun aproape de la sine: eruditul Plutarh a folosit constructiv izvoarele, neinfluențabil și cu discernământ critic; nu a fost un moralist, ci un bun cunoscător al firii omenești, cu lecturi întinse. Neașteptat, conceptual și metodologic, va fi al treilea volum, Dualismul tragediei lui Sofocle (1936), fundamentat pe ideea artei pure, care dă și perspectiva de apreciere. Respingând tendința premeditată și diferențele dintre genuri, autorul va judeca tragediile sofocleene în funcție de relația binara idei filosofice și religioase - patetism dramatic, criteriu modernist discriminator, pe
BARBU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285626_a_286955]
-
se adaugă și câteva traduceri remarcabile. SCRIERI: Leș Sources et l’originalité d’Appien dans le deuxième livre des „Guerres civiles”, Paris, 1933; Leș Procédés de la peinture des caractères et la vérité historique dans leș biographies de Plutarque, Paris, 1934; Dualismul tragediei lui Sofocle, București, 1936; Aspecte din viața română în scrisorile lui Cicero, București, 1959; Valori umane în literatura greacă, București, 1967; Noi și clasicii, București, 1975; Antichitatea clasică. 100 de figuri celebre, București, 1976. Traduceri: Plutarh, Vieți paralele, București
BARBU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285626_a_286955]
-
Mi se pare ciudat că te sfiești să le bagi pumnul în gură. Libertul murmură cu timiditate în glas: — Dar poziția mea, cezare, este pseudo-oficială... Se oprește brusc, străfulgerat de gândul că exact acesta este și scopul împăratului, un fals dualism care să împiedice urmărirea mișcării fondurilor dintr-o parte într-alta. Tulburat, reușește totuși să-și continue ideea: — Întreaga administrație a finanțelor publice... Începe să enumere: — Tezaurul public, strângerea impozitelor, atât la Roma, cât și în afară... — Ce-i cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
moartea, reînvierea; Apele, plantele, femeia, fecunditatea, nemurirea; întunericul cosmic, viața dinaintea nașterii și existența dincolo de moarte, urmată de o renaștere de tip lunar ("lumina ivită din beznă"); țesutul, simbolul "firului Vieții", destinul, temporalitatea, moartea etc. În general, ideile de ciclu, dualism, polaritate, opoziție, conflict, dar și de reconciliere a contrariilor, de coincidentia oppositorum, au fost fie descoperite, fie precizate cu ajutorul simbolismului lunar. Se poate vorbi de o "metafizică a Lunii", în sensul unui sistem coerent de "adevăruri" privitoare la modul de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
extazuri în egală măsură”, așa cum afirma Johan Huizinca. Avantajul era scutirea omului de rând fără carte de dispute problematizante în legătură cu viața sa spirituală printr-un conservatorism etic și moral ale cărui valori sunt în contrast cu instinctele firești senzoriale considerate păcătoase. Acest dualism între promisiunea lumii de dincolo și realitatea lumii în care se trăiește dă naștere la un dezechilibru care se transformă într-o evlavie pătimașă și chiar violentă. Același Johan Huizinca afirma: „Blânda lipsă de respect și prozaismul cel de toate
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
lumi ce se hrănea din propriile imagini, din propriile deformări arbitrare. Ființe aberante, monstruoase decorează catedralele, făpturi de coșmar invadează artele vizuale; în fine, arta este din ce în ce mai puțin un obiect al contemplării, nu mai există idealuri, ci doar spaime. Concepția dualismului forțelor binelui și ale răului devine principiul de bază al religiei creștine. Dubla natură a omului, materială și spirituală, considerată de vechii greci ca semn al armoniei, unității și raționalității, devine în religia creștină antagonismul trupului și al sufletului. Cuvintele
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
efervescenței mundane. Dinspre deschiderea transcendenței el resimte, adesea, că survine acea dualitate dintre bine și rău ce se impune cotidianului fără a fi rezumat doar la nivelul și momentul său. Acest suferind își asumă transcendența nu numai ca început al dualismului bine-rău cât mai ales ca finalitate a acestuia, forța de creare și impunere a unui principiu fiind susceptibilă și de putința suspendării sau chiar anulării sale. El vede în fundamentarea transcendentă a mundaneității posibilitatea unei finalizări, a unei curmări ce
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
dinamica imanentului. Această dinamică rezonează ascuns în fluctuațiile sale telurice cu transcendența intuită de suferind ca instanță generatoare, imperativă și izbăvitoare în raport cu grosierul metafizic al mundaneității cotidiene. Mâinile ce par a implora în agonie, percepția aprofundată a detaliului sau al dualismului bine-rău drept constantă pentru realitatea umană implică, așadar, nu numai dobândirea unei profunzimi contemplative dar și demersul aderării la ceea ce această profunzime doar sesizează, descoperă fără a determina și defini propriu-zis. O astfel de aderare presupune reancorarea centrului atomar al
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sau chiar excluzându-se reciproc. Părea insuperabil abisul dintre „religie”, formată din spiritualitate interioară pură, manifestată în mod necesar doar printr-o conduită etică coerentă, și „cult” care reprezenta tocmai contrariul, formalismul, lipsa de spontaneitate, indiferența pe plan etic, materialitatea. Dualismul pe care aici, în mod voit, l-am exagerat, există fără îndoială în destule religii tradiționale, în special în acele cazuri în care cultul nu mai reprezintă manifestarea unei credințe. c) Totuși, și în această situație, trebuie să fim atenți
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
caracter dialectic rezultat din multiple elemente, uneori contradictorii, dar de cele mai multe ori realizate simultan. 9.4. Cultul și centralizarea cultului Religia lui Israel, ca de altfel toate religiile (É. Jacob), recunoaște în cult distincția fundamentală dintre sacru și profan, un dualism pe are Biblia ebraică nu-l rezolvă, iar Noul Testament încearcă cu greu să-l depășească, recurgând la concepte precum „preoție universală” (ce are ecou încă în confesiunile protestante), prezența divină în comunitate, în preoție și în sacramente (ca în bisericile
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
încearcă cu greu să-l depășească, recurgând la concepte precum „preoție universală” (ce are ecou încă în confesiunile protestante), prezența divină în comunitate, în preoție și în sacramente (ca în bisericile „catolice”) și altele. Faptul că în unele biserici creștine dualismul nu este încă depășit confirmă aceste dificultăți. Prin aceasta, după cum observa mai sus citatul W. Eichrodt la vremea sa, părere acceptată astăzi de majoritatea teologilor Vechiului Testament și a istoriilor lui Israel, Biblia se arată că spiritualmente împărtășește punctul de
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
să-l explice satisfăcător. Unii savanți au propus teoria că anul începea primăvara pentru Israel (Nord) și toamna pentru Iuda, dar această opinie nu a dus la niciun rezultat și ca urmare trebuie abandonată. În orice caz asistăm la un dualism straniu: un An Nou liturgic, toamna, și un An Nou calendaristic, primăvara. c) Despre lunile intercalate (cf. 16.1.b) destinate sincronizării anului lunar cu cel solar, cu privire la epoca preexilică, nu avem nicio informație. 16.3. Influențe babiloniene În diferite
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
bun și altul rău, probabil, o anticipare a doctrinei rabinice despre impulsul bun și cel rău (ebr. jéșer țôb - jéșer ră’) din om care are puterea de a face să triumfe binele prin studiul Torei și prin faptele de milostenie. Dualismul metafizic afișat de credința acestui grup nu trebuie căutat în schemele religiei iranice; nici dualismul ce va apărea mai târziu în gnoza ebraică și creștină nu-și are rădăcinile aici, deoarece tot Dumnezeul lui Israel rămâne suveranul întregului univers și
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
rău (ebr. jéșer țôb - jéșer ră’) din om care are puterea de a face să triumfe binele prin studiul Torei și prin faptele de milostenie. Dualismul metafizic afișat de credința acestui grup nu trebuie căutat în schemele religiei iranice; nici dualismul ce va apărea mai târziu în gnoza ebraică și creștină nu-și are rădăcinile aici, deoarece tot Dumnezeul lui Israel rămâne suveranul întregului univers și înaintea sa persoana umană are valoare considerată în întregimea sa. Despre calendarul de la Qumran am
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
relație duală, numărul având în numărătoare locul între unu și trei și indicat matematic prin cifrele 2 și II. Această formă unică intră în relație cu spațiul de joc și acela al corpului multiplu al colectivității spectatorilor. Cifra doi simbolizează dualismul, luptă, mișcare, progres, rivalitate, reciprocitate, opoziții, număr al reciprocității antagonice, al unirii contrariilor, coincidentia oppositorum, manifestă în sfera percepției (viață/moarte, spirit/materie), unirea contrariilor presupune o revelație. În arena stadionului se află două echipe, cu două culori alb/negru
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
pe de alta sunt compuse în mod omogen din unități identice între ele; astfel Multiplul devine consonant cu Unul. Punctul real este considerat nu ca o unitate pură, care este dincolo de par și impar, ci ca o limita în ilimitat (dualismul primar), drept primul lor produs. Din punct de vedere geometric, punctul 12 este principiul mărimii, al dimensiunii; cel care dă naștere liniei (I, 5, 7; I, 5, 11 si quidem unum apud geometras puncti locum obtinet, duo lineae ductum faciunt
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
mic și pântecos, să meargă călare pe un măgar la fel de robust și pașnic. În contrastul dintre imaginea rotofeie a lui Sancho și a măgarului său, și aceea strâmbă și agilă a lui Don Quijote și a calului său slab, este reprezentat dualismul dintre fantezie și realitate, dintre aroganță și bunul simț și, în sfârșit, dintre nebunie și înțelepciune. În această operă, măgarul domestic își găsește cea mai mare glorificare. 5. Preotul și „puntea măgarului”. În Scolastică, prin expresia „puntea măgarului” era numită
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
și ale melodiei, se clatină în fața dilemei de a accepta sau nu plăcerea ambiguă și profundă a muzicii, sau de a renunța la ea în mod radical în favoarea rugăciunii în forma ei pură, bazată pe cuvânt, fără niciun ornament muzical. Dualismul augustinian va rămâne o constantă în aproape toată gândirea medievală: muzica, știință teoretică, uneori înțeleasă ca un instrument privilegiat de asceză mistică, și muzica, sunet sensibil, ca atracție a simțurilor și mijloc de pierzare. La rădăcina acestei dicotomii, stau două
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]