1,250 matches
-
se produce rapid și tot mai extins în toate mediile sociale. Ca o compensare, eu am optat pentru prezentarea insistentă a acestei lumi care se naște, lăsând-o pe cealaltă să iasă tiptil de pe scenă. Am lăsat în mare parte dualitatea în umbră și am ales întrebările și configurările individualizării, întrucât, așa cum am demonstrat, acestea vor rămâne pe mai departe cu noi într-o asemenea măsură, încât orice întârziere a reflecției ar avea prea multe riscuri personale și sociale. Capitolul 4
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
în timp și o forță generatoare ce adeseori o depășește pe cea a individualităților. Între structurile sociale și acțiunile individuale, există un raport de concomitență și unul de interferență a influențelor pe care A. Giddens îl pune sub semnul „teoremei dualități structurii”: „[...] proprietățile structurale ale sistemelor sociale sunt în același timp medium și produs al practicilor [individuale, n.n.] pe care le organizează în mod recursiv” (cf. A. Giddens, The Constitution of Society: Outline of the Theory of Structuration, Polity Press, Cambridge
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
acestui raport prezintă Manuela Sofia Stănculescu în Dinamica strategiilor de viață în România (teză de doctorat), Universitatea București, 2006. Sper că opțiunea mea metodologică a devenit clară: este preferabil ca, din punct de vedere teoretic, să ținem cont de această „dualitate a structurii”, care vizează concomitența referințelor analitice structurale și individuale. Vezi și Adrian Miroiu, Fundamentele politicii. Volumul I: Preferințe și alegeri colective, Editura Polirom, Iași, 2006, p. 53-74. J.W. Meyer, J. Boli, G.M. Thomas, F.O. Ramirez, „World Society
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
În fizică, ipoteza De Broglie este afirmația că materia (orice obiect) are o natură ondulatorie (dualitatea undă-corpuscul). Relațiile De Broglie arată că lungimea de undă este invers proporțională cu impulsul unei particule și că frecvența este direct proporțională cu energia cinetică a particulei. Ipoteza a fost propusă de Louis de Broglie în 1924 în teza sa
Ipoteza De Broglie () [Corola-website/Science/311842_a_313171]
-
o băutură și apăsați Play pe telecomanda aparatului. Sunteți în țara beției crunte și nu există termen limită pentru acțiunile dumneavoastră, nici loc unde ar trebui să fiți, iar videoplayerul nu are program fix. Puteți să lăsați să dispară oribila dualitate zi/noapte. Nu există griji legate de activități sociale, evenimente curente, mâncare, respectarea programului de somn etc. Tot ce vă trebuie este încă ceva de băut, care va face ca totul să meargă ca uns, întocmai ca un norișor plutind
O antologie a decadenței () [Corola-journal/Journalistic/7771_a_9096]
-
și al cuvântului. La țară, lucrurile aceste mărunte făceau loc unor preocupări generoase și cercetări profetice. Atunci m-am întrebat: care e adevărata mea viziune despre lumea ce mă-nconjoară? cum sunt care sunt eu cel adevărat. Și iritat de dualitatea acesta și de neputința în care mă vedeam de a mai potrivi cândva culorile între ele, mi-am părăsit definitiv caietele". Alții nu iau lucrurile acestea chiar așa; ba dimpotrivă le primesc cu zâmbet și bunăvoință. Chestiune de temperament, desigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cosmogonice românești au un caracter mai larg, probabil universal. Este ceea ce s-a observat în legătură cu motivul confruntării dintre divinitatea creatoare și adversarul ei, acesta din urmă văzut de regulă ca o putere demiurgică. Un asemenea motiv trimite către cel al dualității originare, dualitate prin care se manifestă însăși divinitatea supremă în actele ei de creație. Un alt motiv, probabil mult mai arhaic, îl reprezintă cel al colaborării între divinitatea creatoare și unele viețuitoare în scopul continuării și desăvârșirii creației. Tocmai în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
au un caracter mai larg, probabil universal. Este ceea ce s-a observat în legătură cu motivul confruntării dintre divinitatea creatoare și adversarul ei, acesta din urmă văzut de regulă ca o putere demiurgică. Un asemenea motiv trimite către cel al dualității originare, dualitate prin care se manifestă însăși divinitatea supremă în actele ei de creație. Un alt motiv, probabil mult mai arhaic, îl reprezintă cel al colaborării între divinitatea creatoare și unele viețuitoare în scopul continuării și desăvârșirii creației. Tocmai în sensul acesta
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
tov. Stalin: Pacea poate fi asigurată, dacă popoarele lumii vor lua în propriile sale mâini menținerea păcii și o vor apăra până la capăt”. Pentru a conferi greutate discursului, ideea de pace este asociată cu cea de cinste, într-o interesantă dualitate a binelui. Oamenii cinstiți vor să trăiască și să muncească în pace, cei necinstiți vor căuta să obțină prin violență cele necesare. Iar „campioana” păcii devenea -se înțelege - Uniunea Sovietică, cea mai cinstită între cei drepți. Periplul ar putea continua
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ESCELENȚĂ... "] D. C. A. Rosetti, escelență și actual ministru de interne, comunică prefecților un proiect de lege pentru admisibilitatea și înaintarea în funcțiunile administrative prezentat Senatului și nevotat, pe care-l dă de normă pentru numirea de subprefecți în zilele dualității bulgaro - bizantine C. A. Rosetti - Warszawsky. După acest proiect de lege nu vor fi admiși în funcții administrative cei vinovați de falsificare, de sustragere de bani publici, de sustragere, ascundere și desființare de acte publice, de spargere de sigiliu, furtișag
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
fine într-o discuțiune care numai serioasă nu poate fi întru cât privește publicarea numelor numai a președintelui și vicepreședintelui partidului conservatorilor, de vreme ce oricine știe că în toate țările constituționale din lume singuri președinții sânt chemați a reprezinta partidele, dovadă dualitatea Rosetti-Brătianu, care reprezintă nu numai partidul așanumit roșu dar și... națiunea întreagă, ci vom căuta, o dată pentru totdeuna, a restabili în puține cuvinte adevărul asupra pozițiunii celor patru nume cu cari "Romînul" se servește cu atâta impunitate de câtva timp
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
să asocieze unui enunț dat, una dintre componentele următoarelor grupuri alternative: adevărat - fals, corect - greșit, danu, acord - dezacord, enunț factual - enunț de opinie. Domenii de utilizare: pot fi fo losiți pentru a evalua raportul dintre un obiect și una din dualitățile de mai sus; obiectul cunoașterii pot fi termeni, date factuale, proprietăți, princip ii. Reguli de proiectare: limbajul să fie adecvat nivelulu i de vârstă a celor evaluați; se folosesc pe cât posibil propoziții afirmative în formularea sarcinii; instrucțiunile priv ind modul
Repere teoretice şi practice privind evaluarea continuă la clasă by Liana Jescu () [Corola-publishinghouse/Science/91648_a_93261]
-
în concept absolut (în-sinele); 2) din-sine, generator de lume; 3) este el însuși lumea materială" (p. 30). Unitatea conceptuală a arheului nu derivă din constituția lui, ci din disponibilitatea lui antitetică; el nu este nici spirit, nici materie, transgresează obsedanta dualitate și alcătuiește "cea mai bună dovadă că există o substanță imaterială în Univers". Arheul este locul geometric din care poate fi recuperată ființa în plinătatea sensurilor ei originare, când nu era încă surpată de atâtea friguri antitetice, de atâtea disjuncții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este omul sfâșiat, adică intelectualul "blestemat" să țină de două arheități în același timp, să învețe două limbi, să respire în două culturi etc. Dacă înțeleg bine teoria lui Theodor Codreanu, această "sfâșiere" lăuntrică și conștientă ar însemna resemnarea în dualitate și de aici vine drama: formele statale impun acest intelectual dublu ca model de existență a statului însuși. Nu mai e loc de alegere, de dedublare temporară, ci individul este obligat să fie simultan atras de către cele două arheități și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
armonia eminesciană. "Simt enorm și văz monstruos" exprimă contiguități spațiale (văzul) și temporale (simțul = auzul), cu "genul orfic muzical": "Eminescu definea fantazia artistică drept punctul de incidență dintre minte și inimă, dintre raționalitatea privirii și adâncimile auzului". Interioritatea, profunzimea, enigma dualității ontologice dau seamă de o dimensiune abisală a caragialismului. despre care au vorbit T. Vianu, Al. Paleologu, George Munteanu, Edgar Papu, N. Steinhardt și, mai încoace, mai pe larg și în oarecare măsura discutabil, Theodor Codreanu. Apropo de enigma dualității
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dualității ontologice dau seamă de o dimensiune abisală a caragialismului. despre care au vorbit T. Vianu, Al. Paleologu, George Munteanu, Edgar Papu, N. Steinhardt și, mai încoace, mai pe larg și în oarecare măsura discutabil, Theodor Codreanu. Apropo de enigma dualității ontologice a caragialismului, ea trebuie investigată prin poetica oglinzilor sferice a "teoreticianului" Caragiale. Nu intru în amânunte. Reamintesc doar că, punând problema "stilului" în înțeles estetic, Caragiale consideră că acesta, "stilul potrivit", există numai în funcție de talent. În sprijinul demonstrației sale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
oroare de "strâmb". Adăugăm însă că râsul provocat de strâmbătură ascunde în el plânsul. Toate aceste argumente îl fac pe eseist să afirme: "Caragiale face parte din aceeași familie rarisimă de spirite deopotrivă de vizuale și de auditive", așa numita "dualitate ontologică", de "poetica oglinzilor sferice". Acest motiv constituie substanța capitolului al cincilea, unde descoperim un Caragiale teoretician al literaturii, chiar dacă părerile lui au fost considerate "rudimentare"; ne aflăm în fața unui întemeietor de "poetică modernă", dacă avem în vedere Câteva păreri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
orizont platonician. Așadar, o grilă inedită de lectură, referințe înalte și o metabolizare a temei Într-un context care îl scoate pe autorul Odei în metru antic din balcanism, ignorând mizeriile criticii anecdotice. Sau cehul Milan Kundera, invitând la o dualitate interpretativă, elogiind "splendoarea ușurătății". Pensând gospodărește coincidențe, Theodor Codreanu rămâne ferm: deplânge antimetafizica postmodernismului (privat de sacru) și e convins că scrierile lui Kundera ating "ethosul transmodernității" (vezi De ce Kundera nu e postmodernist). Cercetând zelos un copleșitor evantai problematic și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lumea-în-deschis" a lui Heidegger ("luminișul Ființei"). În zona de non-rezistență absolută e vidul plin al logicii cuantice, nimicul care produce lumi, Dumnezeu a creat lumea din nimic, Dumnezeul-Nimic cum zice Basarab Nicolescu. Taoismul îi zice Dao, unului primordial care însuflețește dualitatea yin-yang logică triadică generând ființa. Lao Tzî: "Ceea ce Este dă folosul; ceea ce Nu-i, folosința" (plinul și golul). François Cheng teoretizează armonia unui al treilea termen, Vidul mediu. Vidul plin de transparență ne duce cu gândul spre lumea ca lumen
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a oglinzii, creația devine un act narcisiac ridicat la scară cosmică, făcând recurs la mitul apei ca oglindă în care se reflectă de această dată gândirea pură. Mai mult decât atât, noutatea adusă de poezia lui Ion Barbu constă în dualitatea privirii care, pe de o parte, împrăștie și duce la pierzanie, cu referiri la nefericitul gest orfic de a privi îndărăt, iar pe de altă parte, la puterea narcisiacă de a capta totul într-o singură imagine, ceea ce face ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Din această perspectivă supraempirică, omul este o personalitate independentă de determinații fizice, am putea spune, ego transcendental și moral, dar În același timp, el este și subiect empiric, care locuiește În lume și este motivat de interese egoiste. Pe această dualitate se structurează drepturile și datoriile omului. Ținând seama de aceste considerente, Immanuel Kant realizează o diviziune, conform raportului subiectiv al celor care Îndatorează și al celor Îndatorați. Astfel universul se compune din patru categorii de ființe care intră În raportul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
oameni de toate responsabilitățile personale”. Cu doisprezece ani mai Înainte, În anul 1934 Giorgio del Vecchio, Într-o conferință ținută la Zürich, În Elveția, intitulată Individ, Stat și Corporație, analiza contradicția, dialectica obiectivă a raportului dintre individ și puterea statului, dualitate care implică, necesar: „pe de o parte o putere de a comanda, iar pe de alta, o datorie de a se supune”. Antagonismul primar dintre puterea Statului și Individul, considerat ca cetățean, nu poate să fie eliminat, chiar când o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Statul”. 2. Teritoriul Stabilitatea locuinței este condiția esențială a stabilității raporturilor juridice. Totodată, unui stat care nu avea dominația unui teritoriu i-ar lipsi autarhia, adică independența necesară. Dacă teritoriul său ar fi supus unei alte puteri, ar exista o dualitate ce nu se poate Împăca cu suveranitatea. Este vorba, În esență, de o autoritate de ordin public care nu se confundă cu raporturile private, de ex. de proprietate, cum se Întâmpla, adesea, În regimul feudal. Desigur, Statul poate fi proprietar
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
teamă, René. Ianuarie Anul care a început are un fel de armonie în el, doi de nouă în mijloc și doi de unu, ca un înveliș, suma cifrelor este douăzeci, deci cifra doi. Mulți se gândesc la doi ca la dualitate. Încercăm să ghicim ce ne va aduce necunoscutul, dar nimeni nu va da de capăt misterului timpului. Pentru șamani viața este fără sfârșit, moartea nefiind o ușă de bronz definitiv închisă, mai degrabă un cerc. Morții revin, murim ca să fim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nemuritori, cum în fine dintr-o concepție preistorică și unitară s-au osificat religia în chipurile simbolice ale zeilor. Prelectorul a trecut apoi la popoarele iranice, coborâtoare din cel aric, dar la care s-a dezvoltat cultul focului și apei dualitatea principiului universului. Apoi a trecut la egipteni (hamiți ) și la popoarele vechi semitice, arătând pretutindenea cum necesitatea psicologică a religiei politeiste se întrupa în chipuri foarte deosebite prin înrîurirea împrejurimei, în India sub impresiunea naturei mărețe, în Egipet sub impresiunea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]