937 matches
-
vor fi amplasate, dar vor fi distribuite și afișe pentru combaterea cerșetoriei. Pe afișe vor fi mesaje de genul: "Nu dați bani cerșetorilor. La Cluj nu se moare de foame!". Poliția locală ar urma să fie dotate cu mai multe dube pentru ridicarea cerșetorilor de pe stradă. Va fi făcută hartă a cerșetoriei și se va ști exact câți cerșetori sunt în Cluj-Napoca, astfel că poliția locală va fi dotată pe măsura numărului celor care trăiesc din mila publică. Situația cerșetoriei trebuie
Panouri anti-cerșetorie. "La Cluj nu se moare de foame" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/31699_a_33024]
-
vecini au venit peste noi. Vorbesc o limbă pocită și beau o poșircă de bere! Femeile lor sînt niște lupoaice iar copiii lor - niște cîini. Să-i prefacem În ruguri! Susan Încă mai Încearcă să ajungă la maică-sa cînd dubele poliției, scrîșnind din pneuri, apar de după colț. Trupele de poliție se revarsă din dubițe, cu scuturi și bastoane și Încep să Încarce protestatarii În mașini. Susan o apucă pe Tiffany de mînă și Îi răcnește lui Wakefield ceva cu „nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
s-ar fi întors bucuroasă de la magazin pentru mine. Întrebarea era când. Se putea să-și facă din nou apariția după o săptămână, livrând o istorie vagă despre cum pe drumul către magazin se întâlnise cu niște tipi într-o dubă care se duceau la Stonehenge și cum se gândise c-ar fi drăguț să li se alăture. Sau cum avusese o stranie experiență de decorporalizare și pierduse o săptămână. I-aș fi putut spune că întâmplarea asta nu avea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
plătit totul. Am fost chiar mirată că, atunci când vânzătoarea mi-a înmânat sacoșele cu haine, n-au început să sune sirenele de alarmă, iar în magazin n-au năvălit o mulțime de polițiști cu câini-lupi care să mă târască în dubă. Asta fiindcă eram sigură că depășisem cu mult limita de creditare. După achizițiile prolifice, făcute însă cu inima cam strânsă, am plecat să mă-ntâlnesc cu Adam, care era, în fond, adevăratul motiv pentru care venisem în oraș. Vă mărturisesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sosiră cu puștile Îndreptate spre capetele bărbaților. —A fost un Nat, spuneau Încontinuu bărbații. Polițiștii le verificară actele, le confiscară cincizeci de dolari americani, două pături și cinci prosoape ale hotelului și-i Împinseră pe hoții de hoteluri Într-o dubă. Duba acceleră ducându-i În jos pe șoseaua ca o panglică neagră, pierzându-se curând În Întuneric. 8tc "8" Mai mult decât un truc cu cărți de joctc " Mai mult decât un truc cu cărți de joc" A pa lacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu puștile Îndreptate spre capetele bărbaților. —A fost un Nat, spuneau Încontinuu bărbații. Polițiștii le verificară actele, le confiscară cincizeci de dolari americani, două pături și cinci prosoape ale hotelului și-i Împinseră pe hoții de hoteluri Într-o dubă. Duba acceleră ducându-i În jos pe șoseaua ca o panglică neagră, pierzându-se curând În Întuneric. 8tc "8" Mai mult decât un truc cu cărți de joctc " Mai mult decât un truc cu cărți de joc" A pa lacului Inle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
trecuse prin lucrurile pentru care se pregătise. Supraviețuise În junglă. Se Înscrisese și la un curs pentru paramedici, primul din multe alte cursuri pe care urma să le facă, pentru că, Într-o bună zi, urma să se urce Într-o dubă și să se Îndrepte cu toată viteza spre dezastru, iar asta va fi alegerea ei. Moff, pe de altă parte, devenise mai precaut. Nu fusese niciodată genul de tată Îngrijorat. Dar când Rupert fusese aproape pe moarte, trecuse prin clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de la jocul de table să-mi deschidă dulapul din spatele biroului. Wittenberg, din Curtea-Veche, mă lăsa-n depozit să forfotesc cu scărița printre teancuri. Matache, de la Universitate, suna noaptea: „Domnu’ Robe, mâine vine un lot!“ (îmi și imaginam revistele aduse cu duba, claie peste grămadă, cu lanțuri la glezne și basmale negre pe ochi, apoi împinse brutal pe raft, la vorbitor). Scurtu, lângă „Luceafărul“, avea un tunel sub chichineața lui: trăgea zăvorul, ridica mușamaua, apoi capacul trapei pe care-și sprijinea scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
că, de fapt, nu jefuise niciodată pe nimeni, mai ales în anii ’50: doar dădea niște telefoane, și oamenii se-apucau să-și doneze bibliotecile. Azi, nici măcar nu se mai ocupa personal de asta, avea o echipă de transport, cu dube, camionete și băieți în halate albe. Îți oprea duba la poartă, și te hotărai pe loc să vinzi. Oricare ar fi fost adevărul, îl spuneai în șoaptă; nu te jucai cu Scurtu. Era șeful Anticarilor. Oamenii de rând se temeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ales în anii ’50: doar dădea niște telefoane, și oamenii se-apucau să-și doneze bibliotecile. Azi, nici măcar nu se mai ocupa personal de asta, avea o echipă de transport, cu dube, camionete și băieți în halate albe. Îți oprea duba la poartă, și te hotărai pe loc să vinzi. Oricare ar fi fost adevărul, îl spuneai în șoaptă; nu te jucai cu Scurtu. Era șeful Anticarilor. Oamenii de rând se temeau de el (nu-i călca oricine pragul; trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și se termină sub ochii tăi, într-o baltă de sânge. Pe-al treilea computer se înghionteau câțiva malaci cu mutre patibulare: un soi de milițieni aduși la zi, fără chipiu, dar cu pantofi cu găurele. Grupul forfotea lângă o dubă parcată pe faleză, în Constanța. Mașina părea scoasă din anii ’80: un Aro 144, cu ușiță rabatabilă și plasă de sârmă în dreptul geamului interior. Nu era nevoie să te străduiești prea tare: valurile și digul de stabilopozi îți indicau adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din pat. Câteodată, te lăsau să mai zici un la revedere familiei; de regulă, n-aveai norocul ăsta. În timpul lui Ceaușescu, mergea mai ușor, dar nici atunci nu respirai liniștit. Dacă spuneai ce nu trebuie cui nu trebuie, plecai cu duba de la serviciu și nu mai ajungeai acasă decât peste două luni.“ „Corect.“, am admis. „Dar care-i legătura cu Maurer?“ „Maurer era singurul, repet, singurul care dirija relațiile culturale și economice cu francezii. Dej îi dăduse mână liberă, pe la spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu declar ceea ce-am făcut. Și, după ce ați recunoscut, s-a Încheiat ancheta? Da. Toată treaba asta s-a terminat aproape de Ajunul Crăciunului. Și În Ajunul Crăciunului ne-au legat În cătușe și la ochi, ne-au băgat În dubă și ne-au dus la Securitate la Oradea. Și acolo am stat trei luni de zile, până la sfârșitul lunii martie, când am avut procesul, tot acolo, la Oradea. Cum s-a desfășurat procesul? Procesul a fost simplu de tot... Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
oameni morți... Pe lângă asta, știu că la Pitești au murit 30 de studenți În timpul reeducării... Prin urmare, ați stat În Pitești fără să fiți judecați... Da, am stat până la jumătatea lunii aprilie a anului următor, când am fost Îmbarcați În dube și trimiși la Cluj pentru proces. Și procesul s-a săvârșit În Vinerea Mare a Paștelui anului 1949. Cum a decurs procesul? Procesul a decurs așa cum au decurs toate procesele astea ale comuniștilor. Adică n-ai avut voie să spui nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu mai mult, că trebuia să vină alții În locul nostru... Asta a fost concluzia ce-am tras-o eu dup-aceea, pentru că, după ce-am fost În camera de jos, cu Toldișan, nu peste multă vreme am fost Îmbarcați În dube și trimiși la Gherla. Acolo l-am cunoscut pe Popa Țanu... Am nimerit În cameră cu Popa Țanu, cu Calciu, cu Cornel Luca... De-ăștia-mi amintesc și-acuma. Poate nu știți, dar Calciu a căzut și el, la Gherla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mari, printre care eram și eu, cu lanțuri la picioare... și trimiși mai departe. Am ajuns la Jilava și acolo am stat În celulele alea mari câteva zile, tot lotul nostru, Împreună cu alții, până am fost din nou Îmbarcați În dube și trimiși la Brăila. La Brăila am fost Îmbarcați pe niște bacuri și trimiși la Grind, o colonie mai mică, care ținea de cea mai mare, Periprava, colonie de muncă pentru deținuți politici. Acolo am stat toată iarna respectivă... Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am fost Împreună cu bărbații, bineînțeles. Singura dată când am avut, așa, o apropiere de bărbați a fost când am venit de la Pitești spre Jilava. Au fost bărbați În lanțuri, ceea ce Înseamna că aveau pedepse mari. Și când am coborât din dubă, atunci, acolo, În zarva aia care s-a făcut până să ne repartizeze la celule, am Îmbrățișat bărbații și i-am sărutat, că n-aveam nici pâine, nici mămăligă, nimic să le dau, dar așa, pentru Încurajare, i-am sărutat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Închisorii, cu pedepse mari. Printre ele, Paula Wentzel și Lia Popescu. Eu nu le cunoșteam, că n-am avut cum, dar ne-am cunoscut când am ajuns la Văcărești, În celulele de sosire, că până acolo am fost separate În dubă. Și acolo ne-am Întâlnit, și eu arătam ca o fetiță și Lia, care era profesoară, mi s-a adresat: „De unde ești, fetițo?”. „De la Arad.” „Chiar din Arad?” „Da.” „Da’ Îl cunoști pe doctoru’ Vuia?” Zic: „Tot Aradul Îl cunoaște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
curte, prin rotație, și ne ducea sus... N-au fost cazuri de tortură, atmosfera era suportabilă, mâncarea a fost bunișoară... Am stat câteva luni la Timișoara și de-acolo, Într-o zi, ne-a Îmbarcat pe un vagon d-ăsta, dubă, și ne-a dus la Aiud. Acolo am stat câteva zile, pentru triere, și care am fost mai tineri, elevi, am fost selectați pentru Târgșor. Acolo a fost Înainte Închisoare pentru femei... Când am ajuns noi, pe femei le-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
19 ianuarie ’49 și-am stat până În 3 aprilie ’51. De acolo unde v-a mutat? Din Penitenciarul Galați tot mereu plecau loturi În diferite părți... Pe noi, nu știu efectiv cam câți am fost, ne-a Încărcat Într-o dubă și ne-a dus la Poarta Albă, la Canal. Cum era regimul de detenție la Poarta Albă? Începuse munca la Canal... După o lună de zile Într-o brigadă constituită numai din ăștia cu pedepse mari și cu preoți, ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dintr-un sportiv de 75 de kile să am doar 50 de kile. Câteodată ne chema la vorbitor la Peninsula. De la Mangalia făceam 50 de kilometri În camioane, ca să ne dea un pachet, niște țigări, zahăr, și veneam Înapoi În dube... Și le-am sugerat o idee: „Domnule, de ce ne cărați 40 de kilometri? Lăsați să vină părinții la Mangalia”. Și pe urmă s-a transformat vorbitorul la Mangalia. Între sârmi era vorbitorul... Vă mai amintiți cine era comandantul Închisorii unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Jupiter, Venus, Saturn. Aud două voci la 12 noaptea. Au venit două Volgi negre... Și Îmi spune soția: „Ce caută ăștia?”. „Păi, sunt constructori.” „Păi, la 12 noaptea?” Erau doi securiști... și mi-am zis că iar mă bagă În duba neagră... În Volgă. Și când se uită unul la altul... era copilul În pătuț... și mi-au zis: „Oameni din ăștia ne trebuie nouă, simpli, care nu fură”. Și zece ani nu i-am mai văzut... După ’90, ce preferințe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În final am primit 15 ani... Ce puteți să-mi spuneți despre perioada de detenție? După ce ne-a judecat, ne-a dus de la Securitate la penitenciar, unde ne-a ținut până În iulie ’58... După aceea, ne-am Îmbarcat Într-o dubă și ne-a dus la Aiud, și de-acolo la Gherla, unde am stat până În august ’59. Acolo a fost un regim de teroare cum nu s-a mai pomenit. Am stat În celula 33... Acolo am stat cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am ajuns de-am stat și În penitenciarul Galați... Asta se Întâmpla la Începutul lunii iunie ’64. Penitenciarul din Galați era În formă de semicerc... Acolo am stat Încă o perioadă de 10-12 zile... Ne-a dus apoi cu altă dubă, care colecta de pe-acolo d-ăștia inapți și care ne-a adus până-n București. Parcă acuma văd peronul numărul unu, cum te uiți spre dreapta... După ce a decuplat trenul și ne-a dus Înapoi pe o stradă, de-aia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
care ne-a adus până-n București. Parcă acuma văd peronul numărul unu, cum te uiți spre dreapta... După ce a decuplat trenul și ne-a dus Înapoi pe o stradă, de-aia pe dreapta, cum intri În București. Acolo era o dubă auto, În care ne-a Încărcat și ne-a dus la Jilava, unde am stat câteva zile și câteva nopți, după care ne-a-mbarcat din nou Într-o altă dubă, d-asta CFR, și ne-a dus În sfârșit la Gherla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]