221,804 matches
-
propriilor ei fiice. în acele momente, Hellen părea un copil, s-ar fi zis că regăsise o veche versiune a ei însăși, strivită de adulta care fusese nevoită să devină. Nissy Poe nu cînta niciodată pentru mama ei, dar se ducea la Jefferson Lick să caute singurătatea și numai acolo, departe de lume, ocrotită de monstrul apocrif, dădea drumul vocii care revela cel mai adînc dor al sufletului ei. Muzica! Era tot ce voia de la viață, să fie o parte, nu
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
tatăl ei, măcelarul Shetty și-a făcut apariția împreună cu amantul lui, dar Nissy nu voia să audă de măcelăria din Newport News, avusese parte de destulă măcelărire pentru o viață de om. în cele din urmă, a acceptat să se ducă la niște rude îndepărtate ale lui Hellen, familia Egiptus din Chickaboom, în vestul statului New York, și tot drumul pînă acolo, singură în autobuz, s-a întrebat de ce oare alesese maică-sa tocmai momentul acela ca să clacheze, acea zi memorabilă în
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
aruncă în sală, la nimereală): Na! Luați și voi. (Sulița omoară doi spectatori dintr-o dată)" - și măcelul continuă pînă la decimarea spectatorilor și a actorilor deopotrivă. în fața violenței, personajele se refugiază în incantații și rit: "a patra șziț - s-a dus la biserică, să plătească slujba, îl vreau înapoi, părinte, cum o fi, viu sau mort, da' să vină, că am obosit să-l aștept. Cu mîna Tatălui deasupra lui. Ciung de-o fi să vină, da' să vină. Chior de-
Violență și flori by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14711_a_16036]
-
epuizării, așa cum numea Ihab Hassan literatura timpurilor noastre. Cartea reînvie, cu abilitate lingvistică demnă de remarcat, ecourile unor modele literare apuse (vezi deliciul rabelaisian al mânuirii cuvântului, formulele de basm, inflexiunile parenetice, naivitatea mimată a povestirii), dar manipularea lor nu duce la o viziune nouă, inedită, ci rămâne la stadiul de pastișă. Imnurile către Dulcinea.... este o carte de două ori barocă. O dată, prin tradiția literară de la care se revendică, și a doua oară, prin felul însuși în care este alcătuită
Cervantes resuscitat by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14716_a_16041]
-
e ce credeți! Ceea ce vreau să vă spun n-are nici o legătură cu filmul acela celebru...Ca să n-o mai lungesc, am să vă dezvălui de la bun Început că e vorba despre un parfum. Parfumul unei femei...(Știu, mărturisirea asta duce cu gândul tot la un film. Numai că... Deși, naiba știe...) Oricum, nu era un parfum oarecare... Când am Întâlnit-o, cu ani În urmă, la o conferință de presă, În Macedonia, habar n-aveam că există un parfum care
O poveste cu Dolce Vita și Floriana Flower. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/81_a_356]
-
o mireasmă, dacă nu din adâncul unei făpturi cu nume de floare? Am telefonat la redacție. Da, mi s-a spus, realizatoarea anchetei era vie și nevătămată. La ora seismului nu se afla la Skopje, ci la Struga, unde se dusese să vadă catedrala În care se Încoronau poeții. Era o mare iubitoare de poezie... Nu, din păcate nu se afla În redacție, ci În Africa de Sud, pentru un reportaj de la Capul Bunei Speranțe... Nu, din păcate redacția nu este autorizată să
O poveste cu Dolce Vita și Floriana Flower. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/81_a_356]
-
13, 14 și 15). Analiștii operelor consacrate sunt critici literari cu experiență didactică, profesori universitari din diferite centre culturale românești cum sunt Iași, Craiova ori Baia Mare: Șerban Cioculescu, Constantin Ciopraga, Al. Săndulescu ș.c.l. Cel care parcurge aceste biografii, duce o muncă de recunoaștere dar și de moșire a ideilor, apelează la maieutica socratică pentru că poartă o discuție strânsă cu și fără intermediar, o discuție dublă, cu un critic și cu o capodoperă. Au loc reconfigurări și reconfirmări, benefice sau
Critica și capodopera by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14743_a_16068]
-
sau în cărucioare. Văzusem și înăuntru astfel de ființe târându-se de-a lungul sălilor înalte, copleșitoare. Un ins în vârstă lângă mine, la secția de artă romană, în dreptul lui Cezar chel și cu nasul spart, căscase zgomotos fără să ducă mâna la gură, lăsând căscatul să se termine într-un răget fioros și umplând muzeul de un ecou lugubru. Turismul, pe lângă interesul arătat marilor creații universale caracteristic firilor instruite, mai posedă și o latură ascunsă neavând nici o legătură propriu-zis cu
Reflexe pariziene IX by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14724_a_16049]
-
vreodată la Luvru, precis că s-ar gândi imediat cât să ceară pe el... Astfel încât cei cu buletin în regulă, cu un număr de clase făcute, ar fi în stare, dacă ar avea ocazia, într-o bună zi, să se ducă și ei acolo și să vază, spunându-și cu mândrie, la ieșire - o tai pe Gioconda de pe listă, c-am văzut-o... Altă categorie de turiști o formează semidocții, parveniții cu pretenții, în felul unui primar proletcultist care, la o
Reflexe pariziene IX by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14724_a_16049]
-
iar femininul cu materia contemplativă, receptoare. Rolurile par împărțite echitabil, sub semnul nostalgiei masculinului "pur", pe cît de rîvnit, pe atît de neatins: "POEMUL -/ el este singurul bărbat adevărat,/ el lasă cuvintele să danseze singure.// El îmi spune: tu - te duci la editură/ și scrii poezii/ le îmbraci cu rochia ta!/ Eu - mă duc să servesc masa/ cu ceilalți bărbați/ de la care voi primi ceea ce le voi cere./ Eu mă duc să beau vin din cupa sentimentelor/ pe care o voi
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
masculinului "pur", pe cît de rîvnit, pe atît de neatins: "POEMUL -/ el este singurul bărbat adevărat,/ el lasă cuvintele să danseze singure.// El îmi spune: tu - te duci la editură/ și scrii poezii/ le îmbraci cu rochia ta!/ Eu - mă duc să servesc masa/ cu ceilalți bărbați/ de la care voi primi ceea ce le voi cere./ Eu mă duc să beau vin din cupa sentimentelor/ pe care o voi strivi cu buzele mele.// Tu ești femeia/ du-te acasă și scrie versuri
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
lasă cuvintele să danseze singure.// El îmi spune: tu - te duci la editură/ și scrii poezii/ le îmbraci cu rochia ta!/ Eu - mă duc să servesc masa/ cu ceilalți bărbați/ de la care voi primi ceea ce le voi cere./ Eu mă duc să beau vin din cupa sentimentelor/ pe care o voi strivi cu buzele mele.// Tu ești femeia/ du-te acasă și scrie versuri,/ mănîncă-le pe ele,/ bea din ele vinul,/ împarte pîinea,/ și-n apa lor astîmpără-ți setea.// Tu ești
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
cu rochia ta!/ Eu - mă duc să servesc masa/ cu ceilalți bărbați/ de la care voi primi ceea ce le voi cere./ Eu mă duc să beau vin din cupa sentimentelor/ pe care o voi strivi cu buzele mele.// Tu ești femeia/ du-te acasă și scrie versuri,/ mănîncă-le pe ele,/ bea din ele vinul,/ împarte pîinea,/ și-n apa lor astîmpără-ți setea.// Tu ești femeia,/ du-te acasă și mănîncă poeme!// Noi bărbații,/ mergem să mîncăm mîncare ca oamenii!" (Poemul) în același
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
beau vin din cupa sentimentelor/ pe care o voi strivi cu buzele mele.// Tu ești femeia/ du-te acasă și scrie versuri,/ mănîncă-le pe ele,/ bea din ele vinul,/ împarte pîinea,/ și-n apa lor astîmpără-ți setea.// Tu ești femeia,/ du-te acasă și mănîncă poeme!// Noi bărbații,/ mergem să mîncăm mîncare ca oamenii!" (Poemul) în același mediu al osmozei dintre masculin și feminin, apare imaginea elocventă a poemului care se naște în făptura poetului, așa cum un copil dobîndește ființă în
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
mîncare ca oamenii!" (Poemul) în același mediu al osmozei dintre masculin și feminin, apare imaginea elocventă a poemului care se naște în făptura poetului, așa cum un copil dobîndește ființă în pîntecele matern, spre a fi apoi inițiat în viață și dus la biserică, la prima comuniune: "Și scrie poetul...// Picături mari i se scurg pe șira spinării./ Și scrie poetul cu ochii legați,/ și scrie cu sîngele din cupa nunții./ Este fascinat de mîna lui dispărută cu totul.// Poemul devine roșu
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
multele lui calități îmi vine să laud - poate și din pricina contextului general - în primul rând capacitatea lui de integrare, știința lui de a subsuma puternica lui personalitate imaginii generale, concepției, ideii. Vedetă în deplinul sens al cuvântului, actor care poate duce pe cont propriu un spectacol, el este un extraordinar liant, o garanție pentru creativitatea grupului. Nu, nu pentru că e un "băiat de comitet", dimpotrivă, păstrează distanța reglementară în relațiile umane întâmplătoare; poate timiditate, poate nevoia de introvertire pentru un extrovertit
Omul din artist și invers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14729_a_16054]
-
se distinge clar protagonista, soprana Lilia Milek, cu o calitate vocală și maleabilitate dramatică excepționale. O astfel de ofertă pitorească se adaugă în Berlinul începutului de stagiune cărărilor tradiționale ale spectacolului muzical. Printre acestea, de departe cea mai fastuoasă te duce spre concertele săptămânale de la Filarmonică, dirijate de noul șef de orchestră, succesor al lui Furtwängler, Celibidache, Karajan și Abbado - Sir Simon Rattle. Sărbătorit de o reclamă agresivă (la concurență cu campania electorală din Germania, ce se apropie de sfârșit), cu
Jurnal berlinez (1): Operă în piscină by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14732_a_16057]
-
mai recente. Conservînd atît mitologia, cît și tipologia artei sale din ultimele două decenii, pictorul a făcut încă un pas important către dematerializarea picturii și către spiritualizarea mesajului prin substituirea pastei și a tușei cu linia pură, cu semnul plastic dus aproape de limita transparenței. Acest hieratism extrem care, în mod evident, camuflează un imaginar debordant și o enormă foame de spectacol, își depășeșete, în album, datele sale enunțate și, prin cumul, redescopră bucuria barocă a revărsărilor de semne, de forme și
Cărți despre artiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14731_a_16056]
-
Culmea incoerenței e că principalii autori ai jafului sunt un peremist și o udemeristă! Așa încât, duplicitarul Voltaire, care pe de-o parte făcea elogiul "cultivării propriei grădini", iar pe de alta pregătea otrava revoluției comuniste, ar face bine să se ducă naibii!
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
Iancu a fost așezată într-un scuar de pe strada Maria Rosetti, peste drum de o fostă locuință a scriitorului. Nu însă pentru mult timp. În vara anului acesta, forțe obscure și iresponsabile au înhățat statuia într-o noapte și au dus-o în fața Teatrului Național. Cu prilejul transferului ocult, Caragiale și-a pierdut soclul, dobîndind în schimb un postament jalnic, mai înalt cu o șchioapă decît peluza înconjurătoare. Cine a avizat năstrușnicia? Cine își asumă răspunderea? Ignorînd întrebările insistente ale presei
Caragiale și Lenin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/14741_a_16066]
-
citi/ vedea Uitarea în frig. În mine este cald și toate anxietățile au zbughit-o ca să facă loc întrebărilor și răspunsurilor lui George Banu. A vrea să uiți, a ști ce, a putea, a-ți salubriza sufletul și conștiința, a duce blestemul de a nu putea uita, a ierta și a uita, a lupta să salvezi de la uitare esență vieții tale, a nu-i rătăci mirosul de fruct, de floare, prospețimile și tristețile, amintirile, păcatele, iubirile. "La teatru, sufleurul stă de
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
un congres internațional dedicat Fizicii nucleelor supragrele, congres care s-a ținut la Dubna, în fosta Uniune Sovietică. Un coleg mi-a făcut o recomandare: dacă ajungi cumva în gara aia din Moscova de unde pleacă trenul spre Dubna, să te duci să vizitezi toaleta gării, pentru că este un "act de cultură". întâmplarea a făcut să ajung în respectiva gară. Mă uit la clădirea care adăpostea toaleta. O clădire destul de mare, proaspăt vopsită, aproape arătoasă, cu două intrări, una pentru bărbați, alta
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
numai transmisiunile din 31 iulie și din 10 septembrie 2002?), Dan Diaconescu trebuie tras la răspundere. Numai că e obligatoriu să fie pus sub acuzare împreună cu făptașii direcți. Dar nici solicitarea președinției, nici comunicatul CNA n-au avut curajul să ducă lucrurile până la capăt: și anume, să invoce resposabilitatea lui Corneliu Vadim Tudor. în fapt, "antisemitismul, xenofobia și calomnia" aparțin discursului său, si nu celui al lui Dan Diaconescu. Gestul CNA-ului se aseamănă cu cel al unui judecător care condamna
Antisemitismul fara antisemiti by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14762_a_16087]
-
se vorbește/ numai despre munca/ zilnic se inventează un prieten să auzim mai clar plânsul/ celor fără convingeri/ până la urmă/ mâini cunoscute ridică fructul artificial din iarbă/ nu-i nimeni să spună când revenim după întâlnirea cu cititorii/ copii se duc la izvor pe langă grădină/ în care am căutat miniaturile/ toamnă târziu/ timp desenat pentru hârtia pentru publicitate/ vânătorii au exersat pe proprietățile noastre/ noile familii încearcă posibilul/ în pavilionul despre care nu știe nimeni/ o rază ajunge uneori/ fără
Intervalele poemelor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14766_a_16091]
-
de voci critice sau umanitare? O mereu mai acută răutate la adresa "celuilalt" ("vecin" totuși, nu "dușman"!), o cumplită invidie, egoism și nepăsare la necazurile "vecinului". În timpul războiului al doilea circulă, cu privire la bombardamentele asupra Capitalei, bancul cu babă care se închină: "Du-i, Doamne, la Ploiești!". Era o reflectare de egoism, însă mai degrabă a unui primitiv instinct de conservare, de apărare personală, aș spune că de mai slabă forță blasfematorie decât dorința de moarte a caprei vecinului, care doar în abstract
Recviem pentru capra vecinului by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/14763_a_16088]