2,119 matches
-
a Greciei. La 10 februarie 1852, Elisabeta s-a căsătorit cu vărul ei de-al doilea Petru, Mare Duce Ereditar de Oldenburg. El i-a succedat tatălui său anul următor ca Mare Duce de Oldenburg iar Elisabeta a devenit Mare Ducesă de Oldenburg. Au avut doi copii. Elisabeta a murit la 2 februarie 1896. Soțul ei a murit patru ani mai târziu.
Elisabeta de Saxa-Altenburg () [Corola-website/Science/322471_a_323800]
-
a 82-a aniversare a străbunicii paterne), de către cel care era atunci Arhiepiscop de Canterbury, Robert Runcie, nașii lui William au fost: regele Constantin al II-lea al Greciei (vărul patern), Prințesa Alexandra, Distinsa Lady Ogilvy (verișoara paternă), Natalia Grosvenor, ducesa de Westminster, Lady Susan Hussey, Lordul Romsey (vărul patern) și Sir Laurens van der Post. Ca nepot pe linie masculină al suveranei și fiu al Prințului de Wales, William a fost numit "Majestatea Sa Regală" cu titlul "Prințul William de
William, Duce de Cambridge () [Corola-website/Science/311455_a_312784]
-
a anunțat că William a fost numit duce de Cambridge, Conte de Strathearn și Baron Carrickfergus. Este o tradiție ca membrii familiei regale să primească titluri nobiliare cu ocazia nunții. La 3 decembrie 2012, Palatul St. James a anunțat că ducesa de Cambridge este însărcinată. Anunțul a fost făcut după ce ducesa a fost internată la spitalul privat "King Edward VII" din centrul Londrei, din cauza unei forme grave de grețuri matinale. La 22 iulie 2013, Catherine a născut un băiat, Prințul George
William, Duce de Cambridge () [Corola-website/Science/311455_a_312784]
-
Conte de Strathearn și Baron Carrickfergus. Este o tradiție ca membrii familiei regale să primească titluri nobiliare cu ocazia nunții. La 3 decembrie 2012, Palatul St. James a anunțat că ducesa de Cambridge este însărcinată. Anunțul a fost făcut după ce ducesa a fost internată la spitalul privat "King Edward VII" din centrul Londrei, din cauza unei forme grave de grețuri matinale. La 22 iulie 2013, Catherine a născut un băiat, Prințul George de Cambridge. La 2 mai 2015 s-a născut al
William, Duce de Cambridge () [Corola-website/Science/311455_a_312784]
-
în timpul unei vizite la Copenhaga, Țareviciul Alexandru i-a cerut mâna prințesei Dagmar. Dagmar a părăsit Copenhaga al 1 septembrie 1866. A fost primită călduros al Kronstadt de Alexandru al II-lea și de întreaga familie și a devenit Marea Ducesă Maria Feodorovna a Rusiei. Nunta a avut loc la 9 noiembrie 1866 la Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg. Maria Feodorovna era drăguță și populară. Prioritatea ei era să învețe limba rusă ca să poată înțelege poporul rus. Rareori a intrevenit
Dagmar a Danemarcei () [Corola-website/Science/304713_a_306042]
-
locum tenens" al tronului Rusiei. A refuzat dând răspunsul " Nimeni nu l-a văzut mort pe Nicky". A sprijinit financiar pe Nikolai Sokolov, anchetatorul care a studiat circumstanțele decesului familiei țarului. Ei nu s-au întâlnit - în ultimul moment, Marea Ducesă Olga a trimis o telegramă la Paris pentru a anula întâlnirea; ar fi prea dificil pentru o femeie bătrână și bolnavă să audă povestea teribilă a fiului ei și a familiei sale. În noiembrie 1925, sora favorită a Mariei, regina
Dagmar a Danemarcei () [Corola-website/Science/304713_a_306042]
-
Sophia Albertine, Contesă de Erbach-Erbach (30 iulie 1683 - 4 septembrie 1742) a fost contesă de Erbach-Erbach prin naștere și Ducesă de Saxa-Hildburghausen prin căsătorie. Din 1724 până în 1728 a fost regentă în timpul minoratului fiului ei, Ernest Frederic. Sophia Albertine a fost fiica cea mică a contelui Georg Ludwig I de Erbach-Erbach (1643-1693) și a soției acestuia, contesa Amalia Katharina de
Sofia Albertine de Erbach-Erbach () [Corola-website/Science/336483_a_337812]
-
Aici regizează primul său film, "The Pleasure Garden", o producție germano-britanică, foarte populară. Imediat după aceea, regizorul londonez va face și primul film cu sonor din Anglia, "Șantajul", în 1929. În timpul filmărilor a primit vizita "surpriză" a alteței regale, Isabel, ducesa de York, care va fi mama actualei regine. Cu oameni puțini în jur, Hitchcock s-a transformat într-un geniu al unei cinematografii discrete, cum era cinematografia engleză. Filme ca: "Murder" 1930, "The Man Who Knew Too Much" 1934 și
Alfred Hitchcock () [Corola-website/Science/297867_a_299196]
-
săptămânal rapoarte, analize și noutăți de la generalul Lazăr, pe care îl vedea in fiecare săptămână la Londra. De asemenea, familia a păstrat contacte strânse cu familia regală britanică, în special cu regina Elisabeta a II-a și cu principesa Marina, ducesă de Kent. Regele, Regina si principesele s-au întors în Elveția în 1956, după o scurtă sedere de trei luni la Vila Sparta. Regele Mihai semnase un contract cu compania aeriană Lear Jets and Co, la Geneva. Familia s-a
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
forțat intrarea României în război, într-un moment în care înzestrarea armatei române încă nu se finalizase. Dotarea armatei cu tehnică modernă de luptă s-a accelerat dupa evenimentele de la Sarajevo, când Francisc Ferdinand, arhiducele moștenitor austriac și soția sa, ducesa de Hohenberg, au fost asasinați la 28 iunie 1914, de studentul bosniac Gavrilo Princip (1894 - 1918), care era membru al unei societăți secrete numită Mâna Neagră și care aparținea mișcării naționaliste iugoslave. Generalul Dumitru Iliescu, secretar general al Ministerului de
Înarmarea României () [Corola-website/Science/320186_a_321515]
-
cunoscut sub numele "KR" care provine de la transliterarea numelui său "Konstantin Romanov". Al patrulea copil al Marelui Duce Constantin Nicolaevici și a soției lui Alexandra de Saxa-Altenburg, KR s-a născut la Palatul Constantin, Strelna. Sora lui mai mare, Marea Ducesă Olga s-a căsătorit cu regele George I al Greciei în 1867. Din copilărie KR a fost mai interesat de litere, artă și muzică decât de activitățile militare pretinse băieților Romanov. Cu toate acestea a fost trimis pentru a servi
Marele Duce Constantin Constantinovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318054_a_319383]
-
și a plecat din marină pentru a se alătura regimentului de elită Izmailovski al gărzii imperiale. S-a căsătorit în 1884 la St Petersburg cu Prințesa Elisabeta de Saxa-Altenburg, verișoara sa de gardul doi. După căsătorie, Elisabeta a devenit Marea Ducesă Elisabeta Mavrikievna. În familie i se spunea "Mavra". Cuplul a avut nouă copii: Copii Marelui Duce Constantin au fost primii care au intrat sub incidența noii legi a familiei pronulgată de împăratul Alexandru al III-lea. Prin această lege se
Marele Duce Constantin Constantinovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318054_a_319383]
-
intrat sub incidența noii legi a familiei pronulgată de împăratul Alexandru al III-lea. Prin această lege se stabilea ca de acum înainte numai copiii și nepoții pe linie masculină ai Țarului vor purta titlurile de Mare Duce sau Mare Ducesă; ceilalți descendenți vor purta titlurile de "Prinț al Rusiei" sau "Prințesă a Rusiei". Revizuirea legii avea drept scop restrângerea numărului de persoane care primeau venit de la Trezoreria imperială. Marele Duce Constantin a fost devotat soției și un tată iubitor. Familia
Marele Duce Constantin Constantinovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318054_a_319383]
-
devotat atât Țarului Alexandru al III-lea cât și Țarului Nicolae al II-lea. KR și soția sa erau printre puținii Romanovi apropiați de Nicolae al II-lea și de împărăteasa Alexandra. De asemenea, a fost prieten apropiat cu Marea Ducesă Elisabeta Fiodorovna căreia i-a scris o poezie. A fost unul dintre puținii membri ai familiei imperiale care s-au dus la Moscova pentru a asista la funerariile soțului Elisabetei, Marele Duce Serghei Alexandrovici, care a fost ucis de o
Marele Duce Constantin Constantinovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318054_a_319383]
-
însărcinată. S-a crezut că problema succesiunii era rezolvată și în biserici s-au ținut rugăciuni. Totuși curând semnele s-au dovedit a fi false. Datorită temperamentului ei vesel era plăcută și a devenit centrul curții regale, fiind denumită "Mica Ducesă". În contrast cu timida regină, Sophia Magdalena a Danemarcei, "Ducesa Lotta" era plină de viață, plină de duh și cochetă și era persoana femină cu cea mai mare influență de la curte. A participat la teatrul amator, care deținea un rol important la
Hedwig Elizabeth Charlotte de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/320104_a_321433]
-
rezolvată și în biserici s-au ținut rugăciuni. Totuși curând semnele s-au dovedit a fi false. Datorită temperamentului ei vesel era plăcută și a devenit centrul curții regale, fiind denumită "Mica Ducesă". În contrast cu timida regină, Sophia Magdalena a Danemarcei, "Ducesa Lotta" era plină de viață, plină de duh și cochetă și era persoana femină cu cea mai mare influență de la curte. A participat la teatrul amator, care deținea un rol important la curtea regală a lui Gustav al III-lea
Hedwig Elizabeth Charlotte de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/320104_a_321433]
-
căsătoriei lor, el era în toiul unei relații cu Augusta von Fersen. Prietenia ei cu contesa Sofia von Fersen a inspirat zvonul legat de bisexualitatea ei care, adevărat sau nu, s-a repetat de-a lungul timpului când a fost ducesă regală. Începând cu anul 1783 ea a avut o relație îndelungată cu contele Carl Piper. Printre alți iubiți ai ei a fost și contele Axel von Fersen, presupusul iubit al Mariei Antoaneta. Nu se știe când aventura ei cu Axel
Hedwig Elizabeth Charlotte de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/320104_a_321433]
-
("Elisabeth Wilhelmine Luise"; 21 aprilie 1767 - 18 februarie 1790) a fost prin naștere Ducesă de Württemberg și prin căsătorie Arhiducesă de Austria. A fost al optulea copil din cei doisprezece ai Ducelui Friedrich al II-lea de Württemberg și ai Sofiei Dorothea de Brandenburg-Schwedt. A fost botezată "Elisabeth Wilhelmine Luise". La vârsta de 15
Elisabeta de Württemberg () [Corola-website/Science/322659_a_323988]
-
Ducesa (22 decembrie 1670 - 28 decembrie 1728) a fost prințesă de Saxa-Gotha-Altenburg și ducesă în Saxonia. A fost fiica cea mare a lui Frederic I, Duce de Saxa-Gotha-Altenburg (1646-1691) și a primei lui soții, Magdalena Sybille de Saxa-Weissenfels (1648-1680). Tatăl ei
Anna Sophie de Saxa-Gotha-Altenburg () [Corola-website/Science/327196_a_328525]
-
Ducesa (22 decembrie 1670 - 28 decembrie 1728) a fost prințesă de Saxa-Gotha-Altenburg și ducesă în Saxonia. A fost fiica cea mare a lui Frederic I, Duce de Saxa-Gotha-Altenburg (1646-1691) și a primei lui soții, Magdalena Sybille de Saxa-Weissenfels (1648-1680). Tatăl ei a fost descendent de a patra generație din Johann Frederick, Elector de Saxonia
Anna Sophie de Saxa-Gotha-Altenburg () [Corola-website/Science/327196_a_328525]
-
Celor Două Sicilii și cumantul regelui Ferdinand al VII-lea al Spaniei, al lui Leopold al II-lea, Mare Duce de Toscana și a împăratului Pedro al II-lea al Braziliei. Sora lui vitregă mai mare a fost Caroline Ferdinande, Ducesă de Berry. În 1816, la crearea regatului celor Două Sicilii, când avea trei ani, a primit titlul de Conte de Siracuza. După decesul tatălui său în noiembrie 1830 fratele său mai mare, Ferdinand al II-lea al Celor Două Sicilii
Leopold al celor Două Sicilii (1813-1860) () [Corola-website/Science/332937_a_334266]
-
nu era de acceptat ca la nuntă să participe rudele germane ale Ducelui de Edinburgh, inclusiv cele trei surori în viață ale lui Filip care erau căsătorite cu prinți germani, dintre care unii cu coneziuni naziste. După căsătorie, Ducele și Ducesa de Edinburgh și stabilit reședința la Casa Clarence. Acolo s-au născut primii lor doi copii: Prințul Charles în 1948 și Prințesa Ana în 1950. Filip a fost dornic să-și continue cariera navală deși era conștient că rolul viitor
Filip, Duce de Edinburgh () [Corola-website/Science/313435_a_314764]
-
mânăstirii, care îî dădea prilejul să fie în contact cu lumea exterioară, astfel încât orizontul lui nu era limitat de zidurile mânăstirii. Cronica "Casus Sancti Galli", arată că aceasta era funcția pe care o avea Ekkehard atunci când a cunoscut-o pe ducesa Hadwiga de Suabia, văduva ducelui Burchard III, cu prilejul uneia din vizitele ei periodice la mânăstire, pentru a se reculege. Cronica precizează că ducesa era o femeie tânără și atrăgătoare. Între timp, Ekkehard a trecut din funcția de portar la
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
Galli", arată că aceasta era funcția pe care o avea Ekkehard atunci când a cunoscut-o pe ducesa Hadwiga de Suabia, văduva ducelui Burchard III, cu prilejul uneia din vizitele ei periodice la mânăstire, pentru a se reculege. Cronica precizează că ducesa era o femeie tânără și atrăgătoare. Între timp, Ekkehard a trecut din funcția de portar la cea de profesor, avansând repede la postul de director al școlii mânăstirii. În anul 973, ducesa a rugat conducerea mânăstirii să-i îngăduie lui
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
mânăstire, pentru a se reculege. Cronica precizează că ducesa era o femeie tânără și atrăgătoare. Între timp, Ekkehard a trecut din funcția de portar la cea de profesor, avansând repede la postul de director al școlii mânăstirii. În anul 973, ducesa a rugat conducerea mânăstirii să-i îngăduie lui Ekkehard să vină la reședința ei, castelul Hohentwiel, așezat în apropierea orașului actual Singen, pentru ca să o ajute să citească operele clasicilor latini. Ca urmare, Ekkehard s-a mutat la Hohentwiel, instruind-o
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]