406 matches
-
mojicie. Rim maltrata pe Lina din cauza lui Lică, care tot pe Lina o maltrata; ea nu se putea apăra, de nici unul. Dezgustat repede de orice ocupație, Lică neglijase curmei comisionul de la Galați. Cum nu se putuse deprinde cu regimul conjugal, duduia Mari se întorsese la clientelă, și școala de infirmiere se strămutase la Mogoșoaia. Pentru Lina vecinătatea Siei - deși n-o vedea - se dovedea apăsătoare. Era timpul când menajul Rim ajunsese la mizeria unor certuri acute. Viața pentru buna Lina devenise
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ocrotită de paravanul gemenilor, de care era silit să se folosească. Sia suferea dureri cumplite fără să se îmblînzeaseă, cu dinții strânși și vorbe urâte, gata de scrâșnit. Se uita câinos la gemeni, la R'im și chiar la biata duduia Mari. Moșica Mari nu era autoarea avortului funest și servea de familie. O ușă deschisă o făcea să tresară și printre gemete căta într-acolo cu o privire sălbăticită de dureri și de spaimă. " Vreau sau nu vreau să vie
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în care cu mare greu tate am recunoscut-o pe Irina. Fața ei lată de ardeleancă era fardată exce siv. Părul îl purta și mai scurt, cu un fel de breton caraghios peste ochii năclăiți de rimel. Cum soba noastră duduia din nou din toate puterile, zăpada de pe ea, un puf până-atunci, s-a schimbat instan taneu în șuvițe șiroitoare de apă. Femeia arăta acum ca o pisică udă și, în minutele cât a stat cu noi, a fost ner
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mare și Îngrozitor a strivit Într-o clipă această viață neînsemnată, pîngărind cerul strălucitor și măreția zilei cu sînge, imensa ironie a loviturii Întîmplătoare - căci treilerul uriaș care a distrus camioneta și a ucis un om a trecut mai departe duduind și a dispărut, probabil fără ca șoferul să știe măcar ce s-a Întîmplat - mi-au rămas Întipărite În minte cu tot tragismul, toată durerea și indiferența lor fără margini, din cauza imaginii de neuitat a cîtorva cratițe și oale ciobite. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
iuțeala incredibilă a imaginilor de film derulate rapid. Pe măsură ce soarele se Înălța și lumina sporea, tot terenul era un tablou plin de farmec, ordine și violență. Însoțitorii animalelor le Înjurau și le Îndemnau În limbajul lor specific, motorul cu benzină duduia tare, gîfÎind sacadat, șefii de echipe strigau și blestemau, parii de lemn răsunau sub lovituri, lanțurile grele zornăiau. Pe o bucată de pămînt bătătorit și prăfos se fixau deja stîlpii cortului În care avea să fie expoziția. Un elefant Înainta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
poate să facă focul așa“ - i-am zis - „și să toarne jumate de butoi de petrol În fiecare zi. Doamne ferește, măi omule! O să luăm foc cu toții Într-o zi!“ - i-am zis... ce risipă, dragul mamei, ce cheltuială! Ce mai duduia hornul, de se clătina toată casa! Ei... dragul meu, să-ți mai spun ceva: dacă e să fim cinstiți, dacă e să judecăm drept, n-a fost numai vina lui! N-a fost el singurul vinovat: firește, și bătrîna - a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
după cum prea bine știa Grosvenor. Acesta își aprinse miniproiectorul atașat de costumul lui spațial. Ceilalți făcură la fel. Fețele lor păreau livide și încordate în lumina proiectoarelor. - Foc! Ordinul lui Morton răsuna cu putere în videocomunicator. Tunurile termoradiante începură să duduie. Căldura pe care-o produceau era de origine atomică, deși nu și de natură atomică. Ea se revărsa asupra metalului dur al ușii. Grosvenor văzu primii stropi ai metalului ce începea să se topească. Alți stropi li se adăugară, formând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
altceva decât să plece, luând cu el și aparatura de care ar fi putut să aibă nevoie. Sau poate va fi nevoit să lupte? Auzi, neliniștit, pașii unor oameni care se apropiau și i se păru că motoarele nu mai duduiau ritmic, ca până atunci, ci într-un fel dezordonat, scoțând un sunet strident și enervant. Printr-un efort suprem de concentrare, aproape că izbuti să-și adapteze organismul la această schimbare, când, deodată, se pomeni confruntat cu o nouă primejdie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
patul lui, lipit de al ei, doctorului i se auzea respirația egală. Dormea încă, obosit de călătoria din ajun. Rareori sforăia, ceea ce era una din marile lui calități, destule neveste își iau dormitor separat ca să poată dormi, fiindcă bărbații lor duduie ca trenul, toată noaptea. Agata se gândi la duduitul trenului până la Giurgiu, duminică, și la cel de întoarcere, ieri, când îi trecuse os prin os. O chinuia mijlocul tot mai des, deși se lega cu un brâu de lână, iar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
film despre câini, ce urma clar să câștige Oscarul. Iar el iubea câinii! Probabil că era convins că era o șarlatancă și abia aștepta să o ducă la secție să-i vadă dosarul pe care-l bănuia plin de găinării. — Duduie, nu sunt deloc Încântat că ați țipat la mine și mi-ați Închis telefonul când v-am sunat În California, nu e chiar cel mai frumos mod de-a te purta cu un polițist. — Îmi pare rău, dar mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Însărcinată cu păstrarea autenticității istorice i-a dat omului autorizație. Nimeni nu poate spune cît va dura proiectul. CÎnd Îl vede pe Zamyatin și i se plînge de zgomot, pragmaticul său prieten nu Îi arată nici un fel de Înțelegere. Economia duduie, se construiește și se renovează peste tot. Acesta e progresul, tovarășe! De ce ar trebui să Înceteze acest zgomot optimist, doar pentru că tu vrei pace și liniște? E adevărat, sunetul bormașinilor și ciocanelor pneumatice este tot atît de omniprezent În America
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
certau din orice prostie. Valentina știa să fie foarte obraznică. Emma se temea ca nu cumva să o fi pierdut, dar nu știa cum s-o recâștige. Toate drumurile care duceau la fiica ei Îi erau blocate. Muzica aceea care duduia În căștile walkmanului o ținea la distanță. Autobuzul frână brusc și Emma se prăbuși peste Valentina. Hectolitri de Roberto Cavalli. Iar buzele Îi erau făcute cu ruj de culoarea cireșelor. Și unghiile vopsite - cu un roșu violet, stropit cu punctulețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
uriaș, care nu doar că suge suflul de liliac, dar face ca și corpul bărbatului să intre în vibrații; părul îi tremură violent, împreună cu mâna încleștată parcă după ureche, ochii se deschid întrebători, ca niște mingi de ping-pong, iar corpul duduie ca un godin încins. Zogru este speriat și contrariat de forța Giuliei, ar fi vrut ca totul să înceteze, dar este și curios de final. Și, de parcă i-ar fi împlinit dorința, se opresc brusc: și valul de fum, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
caise și zmeură. Poate că o pot adapta pe asta. „Amestecați făina și untul până când se formează un aluat de pesmet”, citesc. Nu înțeleg nimic. Pesmet ? Din făină și unt ? Mă uit la pagină fără s-o văd, și-mi duduie creierii. Tocmai am refuzat poate unica mea șansă de a o lua de la început. Nici măcar nu înțeleg de ce am făcut-o. Sunt avocat. Asta sunt. Ce altceva pot să fac ? Ce s-a întâmplat cu mine ? O, Doamne. De ce iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spun iute. Îți promit. Dumnezeule mare. N-am văzut-o În viața mea pe Lissy În halul ăsta. CÎnd ies iar În curte, care acum e Înțesată de și mai mulți oameni extrem de bine Îmbrăcați, simt că-ncep să-mi duduie creierii. După părerea mea, nu era În stare nici să se țină pe picioare, darmite să danseze. Te rog, Doamne, ajut-o să nu se facă de rîs. Te rog. Am o viziune subită cu Lissy stînd ca un iepure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
prin Bois de Boulogne, cu un aer indiferent. Și foarte bine dispus. Și, desigur, lumea se zgâiește la el. Lucrurile, dacă nu se Întâmplă la Paris sau nu intră În atenția Parisului, nu se Întâmplă delocă Balzac, pântecoasa sobă veche, duduind gata să explodeze, a făcut din această observație un principiu de bază. Lucrul pe care Parisul nu și‑a pus amprenta nici nu există. Firește că Ravelstein cunoștea prea multe despre lumea modernă pentru a putea fi de acord cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pernuță de ace și apăsă butonul veiozei. Partea a doua Trezirea la realitate 1 Se trezi brusc, scuturat de un frison. Cearceafuri jilave, o (altă) durere de cap îngrozitoare - Orchestra Filarmonică din Creier își acordează instrumentele, sunt lovite alămuri, tobele duduie fericite -, camera cufundată în penumbră, geamuri mari pe care se preling neobosite picăturile unei ploi interminabile. Lacrimi pe obraji de sticlă, își spuse, începând să se dezmeticească, partea cea mai bună dintre toate este că astfel de obraji nu vor
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
al străinătĂții. — Credeți că pleacă doar pentru mai mulți bani ? l‑am Întrebat eu, mizând pe Înfățișarea mea naivă. Ministrul a dat din umeri. Nimeni nu poate face miracole peste noapte pentru a schimba mediul economic și social al țării, duduie. E o chestiune de timp și probabil va lua Încă ani buni pentru ca lucrurile să se așeze, a spus el cu un aer pe jumătate resemnat, pe jumătate iritat. Cum am ieșit de la interviu, am tras o Înjurătură grosolană. MĂ
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
al străinătății. — Credeți că pleacă doar pentru mai mulți bani ? l-am întrebat eu, mizând pe înfățișarea mea naivă. Ministrul a dat din umeri. Nimeni nu poate face miracole peste noapte pentru a schimba mediul economic și social al țării, duduie. E o chestiune de timp și probabil va lua încă ani buni pentru ca lucrurile să se așeze, a spus el cu un aer pe jumătate resemnat, pe jumătate iritat. Cum am ieșit de la interviu, am tras o înjurătură grosolană. Mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
această specie necunoscută de tine. Scurt!” concluzionă ea cu hotărâre, întinzându-se pe spate, cu mâinile așezate lateral, de la o margine la alta a patului. Era cald în camera aceasta așa cum, de altfel, era în tot apartamentul. Caloriferele erau încinse. Duduiau. Nu era nevoie de plapumă. Ea se acoperea doar cu un cearșaf dublu, pe Marian Malciu care se odihneau flori mari albastre și frunzulițe verzi pe fondul alb, imaculat, din care scosese pilota. Încercând să-și explice de ce nu a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ar fi ieșit îngroziți și ar fi luat-o la fugă abandonîndu-și vehiculele cu portierele deschise. majoritatea par să-și fi lăsat pînă și cheile în contact. X se miră că au avut timp să oprească motoarele, deși unele mai duduie cu frîna trasă. Cu cît se apropie de artera principală a cartierului, X constată că mașinile abandonate sunt tot mai numeroase. obiectele de pe străzi și trotuare par aduse de un torent. X se oprește pentru a se consulta cu Vocea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
se săpase o linie aspră, care-l făcea mai bătrân. I se păru mai frumos și, o clipă, u veni să plângă. Din spate, nașul îi apucă brațul și o purtă peste pragul curții, aducînd-o în fața lăutarilor. Se încinse jocul. Duduia curtea. Dogarul își chemase rudele de la Obor, o liotă de oameni cu copii și cumnați, veniți cu nevestele, firi iabrașe, se vedea bine, toți meșteri, duși pe la ospețe, gătiți, încălțați în cizme, cu fețele pline și roșii, să le tai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pantalon, mai murea câte unul otrăvit, și cum venea februarie, dădea strechea în ei... Întâi le apuca un pârjol pe pisici, că sosise săptămâna brânzei. Nunțile pe acoperiș se țineau lanț, și dulăii, să rupă burlanele, nu alta. Tabla cîrciumaruhii duduia de bătăile cotoilor. Începeau pândele. Luna răsărea pe la opt, ruginită și mâncată. Peste tinicheaua caselor cădea o zăpadă de lumină subțire. Din găurile podurilor, se înălțau sforăielile motanilor. Pe luminatoare, săltau gheme șerpuitoare. Răspunsul era prelung, un mieunat adânc. 211
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
burlane, cădeau în podurile pline de praf. Cotoii se întîlneau sub căpriori și se scărmănau. Lupta era crâncenă. Se ascundeau în întuneric pîndindu-se și, pe neașteptate, se aruncau unul asupra altuia, sfîșiindu-și blănile cu ghearele. Tavanele de lut și bălegar duduiau sub ei. Cumplite nopți! Cădeau ploile de martie și tot nu se astâmpărau. În aprilie, pisicile lepădau prin magazii. Se umplea mahalaua de mâțe. 212 Apoi dădea strechea în câini. Turbau, nu alta. Ieșeau cu toții, și mici și mari, rupând
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
puterea de a seduce enormă. La originea căderii se află, așadar, nu numai invidia, trufia, dar și păcatul (complexul) unui incest. Prăbușirea rebelilor, cu sugestia despicării, surpării universului, constituie partea cea mai frumoasă a poemului: „Bubuie cerul, se scoală Împăratul; Duduie eterul, că pasă urgia; Fulgere, vîlvoare În spațiu șerpuiesc; Focul se-ntinde, curăță păcatul. Marea-exploziune arrestă-eternitatea; Saltă firmamentul și sorii se spăimîntă, Cugetul de crimă pe unde se-ntinde Tot desfigurează, ca trăsnet Încinde; Foc negru și roșu lumina se
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]