467 matches
-
dintre spini izbucni un popîndău. Era un copil care își înălța gîtul, oprindu-se cu degetul în gură. Pe cer, în spatele său, alunecau nori destrămați. Cînd m-am apropiat, băiețelul fugi scărpinînd parcă pămîntul. O căruță mă ajungea din urmă. Duhnind a borhot, două putini troncăneau între draghini; la codîrlă, gol, bălăbănea un poloboc iar, din paie, se ițeau, cu torți de nuiele, cîteva damigene. Un bătrîn cîrligat ca un semn de întrebare îmbrățișase polobocul. Părînd adormit, din cînd în cînd
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
peste tejghea. Cum pe Fărocoastă bătrînul pezevenghi îl distra, acesta ne îndemnă să-l cinstim. Instalat la Mitică acasă, bufetul avea pereții plini de rafturi cu sticle colorate. Un galantar cu pește sărat, pîinea cu gust de șoarec și biscuiții duhnind a gaz, totul mirosea a țuică. Cu o mutră de ciclop, Mitică umplea păhăruțele ce i se pierdeau printre degete. De mirare cum de-și pierde vremea cu lucruri atât de mărunte o namilă potrivită să sfarme stînci. Împingînd cui
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de teroare, aplicau soluția „bufet”, ceea ce le descrețea frunțile și le făcea viața suportabilă. Fiind mai izolați, pentru ședința de la centru, noi, cei din Dobrina, străbăteam șesul lat al Siretului, după ce treceam apa cu luntrea. Adesea rîul venea în vîrteje. Duhnind a băutură, barcagiul muta cu nepăsare veriga care ținea șaica pe sîrmă. Plecasem pe jos pe o vreme mohorîtă, șapte și cu secretarul opt. Chiar dacă la orele de clasă nu apărea, Fărocoastă nu rata nici o ședință. Nu școala îl făcuse
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu nămol, iar când se plictiseau, tot goi, dar mânjiți ca niște draci, jucau lapte-gros ori poarca. Când Îi venea vremea să se coacă, se cățărau În cireșul amar ce se Înălța, singuratic, pe obrazul spân al coastei. În primărie duhnea a tutun stătut și a praf, iar hârțoagele de prin dulapuri răspândeau iz de mucegai. Secretarul, despre care se știa că era omul celor care nu-l aleseseră, Îl lăsa să se descurce singur și să greșească. Îi aducea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dinăuntru. Am trecut prin fața dughenei cu țesături de tot felul, dar n-am intrat. Călugărul s-a făcut că nu vede nimic. Ochii lui cătau doar la crâșma de alături...Intrăm fără prea multă codeală...O încăpere afumată peste poate, duhnind a rachiu...Tejghetarul ne iese în întâmpinare și întreabă cu mare plecăciune: Care-i pofta sfinției tale, părinte? Ne-o pălit oleacă de sete și ne-am gândit la o ulcică cu mied. Facă-se voia sfinției tale. Îndată pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
-o. Ba chiar mi s-a părut ceva drăguț.“ —Chiar eram timidă, am șuierat eu. Josephine mi-a aruncat o privire, după care a continuat: —„Dar o dată, după ce rămăsese la mine peste noapte, când m-am trezit de dimineață, Rachel duhnea a alcool. Ceea ce era ciudat, fiindcă în noaptea dinainte nu băuse așa de mult. Deși luase multă cocaină. După ce Rachel a plecat, colegul meu de apartament m-a acuzat că i-am băut sticla de JD...“ Josephine a făcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
apoi la etaj și cercetară dormitorul mare. Patul era nefăcut, hainele - în mare parte lenjerie intimă - erau împrăștiate pe covor sau atârnau din sertare, iar o cutie deschisă de Joy zăcea culcată pe-o parte pe măsuța de toaletă. Camera duhnea a parfum. — Iisuse Hristoase! zise inspectorul, fixând agresiv cu privirea un suspensor. Nu lipsește decât ceva sânge. îl găsiră și pe ăsta în baie. Tăietura de la mână a doctorului Scheimacher lăsase o ploaie de stropi de sânge în cadă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
dacă nu vreau să dorm la el. Ca să fiu sinceră, e ultimul lucru de care am chef. Îi spun că mă simt prea epuizată, dar sunt de acord să ne vedem și mâine. Se apleacă să mă sărute. Gura îi duhnește a usturoi. Mă întreb dacă nu ar fi mai bine să mă despart acum de el, ca să fim scutiți amândoi de o suferință pe viitor. Dar sunt mult prea lașă ca să sugerez să ne despărțim, așa că zâmbesc, ies din mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
meu, nedumerită. La cine se uită ? La mine ? Se ridică de pe scaun și vine spre mine, clătinându-se ușor și mă sărută pe obraz. Ce mai faci, draga mea ? Nu te-am mai văzut de o mie de ani ! OK, duhnește a alcool de la cinci metri. Și, când mă uit spre partenerul ei, văd că nici acesta nu e Într-o stare mai bună. Cred că vă Înșelați, spun politicoasă. Nu sunt Rachel. — A ! Femeia se holbează mai bine la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dintr-o cetate este privirea indiferentă pe care va fi Îndreptat-o asupra ei un poet pe jumătate beat. — Îți Înțeleg cuvintele, bâiguie Abu Taher, oarecum dezamăgit. Totuși, doar nu vrei să-i dedici unui cadiu șafeit niște poeme care duhnesc a vin! De fapt, Omar va ști să se arate conciliant și plin de recunoștință, va pune apă În vinul său, dacă se poate spune așa. În lunile care urmează, se dedică redactării unei lucrări foarte serioase, consacrate ecuațiilor cubice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și mai erau și grămezi de bagaje. Aici trebuia să sar peste un sac cu cartofi, dincolo să iau seama la bătăturile unei țărănci bătrâne și cu toții transpiram ca la saună. Uneori trebuia să-mi țin respirația, atât de tare duhneau țăranii. Când l-am găsit, el stătea într-un compartiment plin și eu m-am prefăcut surprins de întâlnirea noastră, ca și cum aș fi exclamat: «Ei, ce mai întâmplare!» Când ceilalți au văzut că ne cunoaștem, mi-au făcut loc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
era plin de ambalaje de ramen, cutii goale de bere, conserve sau capace de toate felurile. Nimănui nu-i dădea prin minte să măture și să arunce murdăria la coșul de gunoi. Orice adiere stârnea adevărați nori de praf. Camerele duhneau îngrozitor și fiecare își avea mirosul ei aparte, dar în mare, el provenea de la transpirație, de la mirosul individual și de la gunoi. Hainele murdare erau aruncate grămadă sub paturi și cum nimeni nu se gândea să-și aerisească cu regularitate așternutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a-mi satisface nevoile biologice și nu mă deranja pentru moment să le îmbrățișez, dar era cumplită senzația de a doua zi dimineața. Când mă trezeam, mahmur, și o vedeam pe necunoscuta de lângă mine, sforăind, mi se făcea greață. Camera duhnea a alcool, luminile care sclipeau în jur, patul și perdelele aveau iz de bordel. Fata se scula, își căuta chiloții și, în timp ce-și tr\gea ciorapii, îmi spunea: „Sper că ai folosit prezervativ aseară. E cea mai proastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Nimeni. Căldura zace peste blocurile mohorâte ca niște cazemate. Pechinezul, care îi făcuse pe mulți să se crucească la început, roade calm șotronul fetițelor și figura strâmbă a băiețașului pe care-l pocnise bețivul cu palma lui grea, asudată și duhnind a rachiu de mere putrede. Niciodată nu-l iau așa cum este - m-ar înnebuni faptul că ochii lui sinceri poartă totuși mesajul unui trup atât de sfrijit. Era întins cu burta pe nisip și probabil că fierbea în blugii ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ești un hacker sufletesc, doctore, însă acum mi-am creat anticorpi pentru virușii tăi. Adio! Sincer, mi-e milă de tine, n-ai nicio șansă să ajungi în posesia Graalului! - Sabina, stai Sabina... Cosmin îi întoarse spatele scârbit: vede că duhnesc de la o poștă a tutun și el o ține langa cu Sabina. Idiot! C XLIV Ajuns în apartament, Cosmin adună în mijlocul camerei de lucru toate materialele pe care le îndosariase în ultimii ani. Le aruncă grămadă. Scoase computerul din priză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu este nimeni. A avut o halucinație în plină zi sau ce-a fost asta ? Urcă din nou, cu pași înceți și grei, treptele scării de lemn, deschide fără niciun chef ușa budoarului ei, o cameră asurzitor de pustie, care duhnește a păr ars, a aer închis, a parfum și a sânge închegat. Ce cameră urâtă și ce mult mai este până diseară, când au să vină musafirii invitați la cină... Ce devreme, își spune, privind întristată cadranul rotund din mijlocul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a și cuprins deja. Dumnezeule, cum îmi torturezi nervii! — Nu spune lucrul ăsta. De ce nu poți să taci? Ține toată murdăria în tine. Alții reușesc s-o facă, tu de ce nu poți? — Adevărat, tu ții toată murdăria în tine, dar duhnește de la distanță, putrezește și pute. Tu ești toată râncedă și acrită și putredă. — Taci odată, fire-ai să fii! — Ce-ai spus? N-are importanță. — Ce-ai spus? — Ești nebun. Ești nebun de teamă, pentru că vine omul acela. — Ce? Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mulți îl priveau cu suspiciune, inclusiv episcopul său, care fusese auzit afirmând că Jacoby „nu-i un preot, ci un șaman“. Alții susțineau, profetic, că va sosi și vremea când va celebra cam prea multe slujbe în latină. Biserica lui duhnea a tămâie. Era, relativ, nou-venit prin locurile acestea și nu i se prea cunoștea trecutul, în afară de faptul că studiase chimia la Birmingham și că fusese campion la lupte greco-romane (sau poate că la box). — Ei bine, părinte... Gabriel știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să spui că tu nu ești un disperat? — Vreau să spun că tu nu ești. Femeile sunt incapabile de disperare. — Cum poți afirma una ca asta? — A, sunt capabile să plângă, dar asta-i cu totul altceva. Dumnezeule, camera asta duhnește a fum de țigară. — Nu fumez niciodată când ești tu aici. — Să nu te prind c-o faci! Dac-ai fi aici mai des, aș fuma mai puțin. Să deschid fereastra? — Nu, stai locului, domnișoară Muncă-de-noapte. Îmi place duhoarea intimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui. Da, George. Și uneori mă întreb dacă, până la urmă, n-ai să mă omori. Uită-te la mâna ta. Parc-ai fi o pakistaneză. Când ai să renunți la fumat? Când ai să te însori cu mine. Casa asta duhnește, mâna ta duhnește, mâna ta e pătată, mâna ta e neagră și uscată, inima mea e neagră și pătată, e ca o pungă veche de piele uscată, mirositoare. Și totuși... totul o să fie bine - trebuie să plec. Când mai vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Și uneori mă întreb dacă, până la urmă, n-ai să mă omori. Uită-te la mâna ta. Parc-ai fi o pakistaneză. Când ai să renunți la fumat? Când ai să te însori cu mine. Casa asta duhnește, mâna ta duhnește, mâna ta e pătată, mâna ta e neagră și uscată, inima mea e neagră și pătată, e ca o pungă veche de piele uscată, mirositoare. Și totuși... totul o să fie bine - trebuie să plec. Când mai vii? Nu știu. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o rochie elegantă, lungă, dintr-o mătase multicoloră. Se apropie de el, aruncându-i-se aproape la piept. Tom se dădu un pas îndărăt și o privi din nou, mai atent. Emma! Păcătosule! Asta-i prea mult! Și ești beat, duhnești a whisky. Bea și tu un pic, am adus sticla cu mine, haide să ne așezăm undeva. Ești beat turtă. De unde ai știut că suntem aici? Am întâlnit niște bețivi lângă cârciumă și mi-au spus că e o petrecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
adevărat, se apără Tom. Nu? întrebă Brian. Și joi seara unde ai fost? — La Diane Sedleigh. — Poftim! exultă George. — Dar nu-i ce credeți voi... Când am sosit eu, păreați să fi fost într-o situație foarte intimă, urmă George. Duhneai a pudră de față. — Oh!... făcu Gabriel. — Între mine și doamna Sedleigh nu s-a întâmplat absolut nimic. Și tu știi foarte bine. Întorci totul pe dos pentru că vrei să-ți acoperi crimele tale bestiale. Nu știu ce-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
peștelui, mînuind cazmaua ca cel mai desăvîrșit gropar Încercînd În zadar să frîngi cîntecul de lebădă al proniei. SÎngele e tot mai Înghețat, cazmaua din ce În ce mai tocită, țărmul tot mai departe, răspîntia care duce la cifra ta duhnește din ce În ce mai tare a moarte. Am să te arunc unui carnaval al scrîșnetului, am să-i organizez funeralii mărețe fiecărui fir de păr căzut de pe creștetul tău, am să răscumpăr ruginii tot fierul din care-ți voi face o nouă cazma
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
bagă în groapă. Eram vesel, exuberant, într-o dispoziție de plenitudine cum nu mai fusesem de multă vreme. "Bolta verde" unde am poposit părea un local mizerabil dar, oricum, simpatic. Nu știu de "ce-mi plăceau atâta cârciumile periferice care duhneau de rachiu. Înăuntru toate mesele erau înțesate de ceferiști, lucrători, băieți de prăvălie. Charlot însă nu ținea seama de asta. La el decorul n-avea nici o însemnătate, principalul era băutura. Am ochit o masă, care ne convenea. Din păcate, alții
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]