476 matches
-
să iasă la pădure înarmați cu o pușcă, să răpună căprioarele nevinovate, căprioarele care noșn3 liniștite cu poame și cu iarbă, iar apoi își văd de treabă. Fără să supere pe nimeni. Voi, goimi proști ce sunteți, vă întoarceți acasă duhnind a bere, cu muniția terminată, cu un animal mort (înainte vreme viu) legat fedeleș de fiecare aripă a mașini, ca să vadă toți șoferii de pe drum ce puternici și virili sunteți; și apoi, ajunși acasă, luați aceste căprioare - care nu v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Să-ți deie și-un țol, că-i piere vita copchilului istuia. Băiatul lui Dumitru Ciursă se supuse. între timp bătrânul își dezlegă cureaua. Făcând căluș, băgă un capăt gros de băț în botul vitei care se împotrivea : din bot duhni o putoare acră. Baba făcuse un șumuiog de paie începând a împinge către coadă boftul vacii. - Treac-o tare, îndemnă Hortolomei. Vita se clătina pe picioare gârâind gaze pe botul cu care mesteca călușul, cu bale înspumate. De după ea se auzi
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cruce în tăcere. După trei zile satul se adună în grupuri care se îndreptau către biserică. Vecinul Petrache, cu pălăria neagră pe cap și ceafa tunsă la piele, își luase cămașă albă, necălcată, și scurta cu guler de miel care duhnea a dubală. Pe dedesubt purta, țărănește, o bundă roasă și-o flanea de lână. Prea scurți, pantalonii de doc albastru lăsau să i se vadă gleznele subțiri cu ouăle ieșite în afară. Călca pe ștaiful unor pantofi plini de noroi
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
evadez, să scap din Galați, să-mi iau chitara pe umăr și pistolul în buzunar, ca Poezia-Amant care trăia acum în mine. La București ! Lumea încet, încet, compartimentul se umplu până nu mai rămase nici un loc liber și începu să duhnească a sarmale, a țuică și a cozonac rămase după Crăciun. Era prea devreme ca să-mi deschid o carte, trenul nici măcar nu trecuse de Brăila. Aș fi vrut să-mi deschid cartea, însă nu puteam să-mi dezlipesc privirea dintr-un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
clănțănind, Încercând să-și imagineze o plajă Însorită din Tahiti. Pe la patru dimineața auzi vocea unui bărbat și a unei femei din ce În ce mai aproape de rulotă. Pedro descuie ușa. Desert Rose Îi ură noapte bună și intră, ușor amețită, cu respirația fierbinte duhnind a alcool. — Vino mai aproape, Îi zise Kitty. Am Înghețat, ia-mă În brațe. Desert Rose se urcă În pat lângă Kitty și o Îmbrățișă. — Da’ e frig rău aici! Parcă suntem În Alaska! Credeam că o să mor de frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ani, n-am mai reușit să mă pricopsesc nici măcar c-o lindină. Se pare că m-a păzit Dumnezeu sau o fi zis și El c-am pătimit destul sub instrumentul ăla de tortură cu dinți deși și ascuțiți care duhnea insuportabil a oțet și care se numea, aiurea!, pieptene, sau când zulufii care nu se lăsau descâlciți se prăbușeau apoi fără milă sub foarfecă pentru a-mi dezveli capul țuguiat, ori când gazul ăla puturos binevoia să-mi ardă pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un telefonist cu mult înainte de inventarea telefonului, mi-ar fi fost și mai milă. Și s-ar mai fi ivit o problemă. Mirosul. Mirosul cumplit din camera lui Matei. Gândiți-vă doar la moletierele puturoase ale yankeilor, la respirațiile lor duhnind a whisky prost și a frunze de tutun, la transpirația cailor și la ce trebuie să fi scăpat în pantaloni lașul de Frenc când s-a văzut trântit la pământ și încălecat de cuțitarul rănit. chestia 4 - asta e istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
câteva ori În așternut, făcând considerabil efort de-a deschide ochii. Reuși s’o privească rugător: „Fă-mi te rog un ceai, În mod sigur... am răcit!”. Carla surâse ironic. La trei ore după miezul nopții, plouat până la piele și duhnind a băutură...Stau și mă 5 Legea Junglei Dumitru Crăc Întreb totuși, când ești În asemenea ipostaze, de ce nu te duci la tine acasă?” „De multe ori asta m-am Întrebat și eu...”, Îi trecu lui fulgerător prin minte, păstrând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o trimet Îndată. Însă Șefule, mâncava-și curul, dămi și mie câțiva gologani să beau ceva jos, la restaurant...” „Dute dracului de țigan jegos - se rățoi Șeful Șantierului la el - Întâi fata...” Nu termină bine vorba și „Frumoasa” Își făcu apariția duhnind a fum de țigară, nespălată În mod sigur de câteva luni de zile, agățându-su cu sălbaticie prefăcută de gâtul Șefului de Șantier sarutându-l pe obraji, apoi introducând limba ei infectată direct În gura Întredeschisă a imposibilul Șef de Șantier
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
depozitarea cartonului la locul de producție, ceva bani de buzunar, reuși să calmeze spiritele. Alergă la Contabilul Șef pe care-l găsi În ședință. Însfârșit, după o așteptare ce i se păru secole, Tony Pavone intră În biroul acestuia ce duhnea a fum de țigară de proastă calitate, stăpânindu-și cu greu tusea. Făcând o plecăciune, Îi arătă hârtia cu toate aprobările rugându-l și pe el să pună o viză, precizând. „Directorul, m’a trimes...” Minune. Contabilul Șef, deșurupă capacul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și un coș cu cireșe înainte, se uita lung după mine, cu ochi lărgiți de o tristețe atavică. Am ieșit din sat și am luat-o pe drumul asfaltat, mărginit de cariere de piatră și meri prăfuiți. Câte o vacă duhnind a balegă rupea mușețelul de pe marginea șanțului. Eram tulburat, și tulburarea mea din acele momente se suprapunea tulburării mai vaste și mai adânci a jegoasei, oribilei vârste a adolescenței. Care nu era, la rândul ei, mai mult decât o vânătaie
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de alge și răgălii, scufundate-n mocirlă. Am coborât alte secole, până când, la mii de paliere mai jos, pe neașteptate, se deschise-o cavernă de dimensiuni gigantești, cu un glob rotitor, aidoma soarelui, în centru. Flori cărnoase ca niște vulve, duhnind a hoit, atrăgeau insectele târâtoare care se-ngrămădeau cu miile în cupele cleioase. Ca un imens gălbenuș de ou, dar purpuriu-stins, cu pielița străbătută de rețele alburii, schimbătoare, soarele umplea aproape tot spațiul, așezat direct pe clisa mlaștinei și împrăștiind
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
apoi la etaj și cercetară dormitorul mare. Patul era nefăcut, hainele - în mare parte lenjerie intimă - erau împrăștiate pe covor sau atârnau din sertare, iar o cutie deschisă de Joy zăcea culcată pe-o parte pe măsuța de toaletă. Camera duhnea a parfum. — Iisuse Hristoase! zise inspectorul, fixând agresiv cu privirea un suspensor. Nu lipsește decât ceva sânge. îl găsiră și pe ăsta în baie. Tăietura de la mână a doctorului Scheimacher lăsase o ploaie de stropi de sânge în cadă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nu răspunse nimic. - Eu sunt Felix, adăugă tânărul, uimit de această primire,nepotul dumnealui. Omul spân păru tot așa de plictisit de întrebare, clipi de câteva ori din ochi, bolborosi ceva, apoi cu un glas neașteptat de răgușit, aproape șoptit, duhnind a tutun, răspunse repede: - Nu-nu-nu știu... nu-nu stă nimeni aici, nu cunosc... Buimăcit, tânărul stătu locului nemișcat, așteptând o revenire asupra tăgadei. Dar bătrânul, după ce-l privi clipind, cu acea deferență hotărâtă cu care îndemni pe un individ să plece
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu este nimeni. A avut o halucinație în plină zi sau ce-a fost asta ? Urcă din nou, cu pași înceți și grei, treptele scării de lemn, deschide fără niciun chef ușa budoarului ei, o cameră asurzitor de pustie, care duhnește a păr ars, a aer închis, a parfum și a sânge închegat. Ce cameră urâtă și ce mult mai este până diseară, când au să vină musafirii invitați la cină... Ce devreme, își spune, privind întristată cadranul rotund din mijlocul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
În jurul meu, nedumerită. La cine se uită ? La mine ? Se ridică de pe scaun și vine spre mine, clătinîndu-se ușor și mă sărută pe obraz. Ce mai faci, draga mea ? Nu te-am mai văzut de o mie de ani ! OK, duhnește a alcool de la cinci metri. Și, cînd mă uit spre partenerul ei, văd că nici acesta nu e Într-o stare mai bună. Cred că vă Înșelați, spun politicoasă. Nu sînt Rachel. — A ! Femeia se holbează mai bine la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
probabil, patru mexicani și doi albi care le-au tras-o alor noștri. Brownell și Helenowski. Brownell ar putea să rămînă cu leziuni permanente pe creier, iar Helenowski probabil c-o să rămînă fără un ochi. — Prea multe chestii probabile. Stens duhnea a gin și a apă de gură. — Ai chef de harță? Bud se dădu jos din mașină. — N-am chef de nici o harță. CÎți arestați avem? — Nici unul. SÎntem la primul. Atunci zi-le albaștrilor să stea locului. Stens clătină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Mătușa Susana era numai ochi și urechi, să moară de curiozitate, nu altceva. — Ce hotărăște judecătorul? Întrebă unul dintre jucătorii de golf, prăpădindu-se de rîs. — Tell us all about it, Santiegou. Pe toate voia să le știe străinul ăsta. — Duhnește a whisky, dar nu se observă deloc că a băut. Și apoi miroase a parfum de damă. Băiatul ăsta știe ce face! Susan simți că-l adoră pe Juan Lucas și-i făcu un semn arătînd spre arhitect, În timp ce toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sfanț pînă nu se termină vara, era cît pe-aci să-i dea pușculița, ha, ha, ha, ce-ar face unchiul Juan Lucas?, dar faptul că fratele lui venea să-i ceară tați banii din pușculiță la patru dimineața și duhnind a băutură nu i-a mirosit a bine. În curînd vine vara, Îi spuse; n-o să ai de unde să mi-i dai Înapoi. Răspunde repede, dobitocule. Da ori ba? — Ba! strigă Julius, repezindu-se asupra valijoarei de fier a Băncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a decurs cum nu se poate mai rău - sucul de mure a devenit și mai vizibil, astfel încât nu a mai putut fi scos nici cu produse speciale. Și, în ciuda faptului că s-au folosit cantități industriale de Glade, întreaga cameră duhnea a oțet. Deoarece era o catolică ferventă, doamna O’Sullivan era o femeie care credea în răsplata păcatelor. Așadar a amenințat că dă revista în judecată. Când Sally Healy, editorul de la Woman’s Place, a început o investigație, Ashling a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mari șanse dacă își petrecea weekendul pe lângă un magazin DIY. —Iisuse Hristoase, spuse ea cu voce tare, oprindu-se brusc când să pășească în birou. Sticle de șampanie, căni, folie de aluminiu și cabluri erau împrăștiate peste tot, iar locul duhnea a cârciumă. Evident, menajera nu considerase că ar fi fost treaba ei să curețe rămășițele petrecerii de vineri. Ei bine, Lisa nu avea de gând să spele nimic, trebuia să-și protejeze unghiile. Ashling putea să o facă. Spre disperarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Într-un lințoliu, o umbră care se preschimba În lup și umbla ridicată În două labe. Ricardo Aldaya nu văzu În proiecție altceva decît niște pete, susținînd, În plus, că atît pelicula proiectată, cît și tehnicianul care lucra cu proiectorul duhneau a vin și alte băuturi spirtoase. Chiar și așa, ca un bun om de afaceri, industriașul intui că, pînă la urmă, toate acestea se puteau dovedi avantajoase pentru el. Un milionar nebun, singur și obsedat de capturarea unor hectoplasme constituia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
viitorul și, uneori, Întrezărea secrete și mistere ale vechilor străzi din Toledo. Unul din personajele obișnuite ale viselor sale era Zacarías, un Înger Îmbrăcat Întotdeauna În negru, care umbla Însoțit de un motan negru cu ochi galbeni, a cărui răsuflare duhnea a sulf. Zacarías știa totul: Îi profețise ziua și ora la care urma să moară unchiul ei Venancio, marchidanul de unguente și agheazmă. Îi dezvăluise locul În care mama ei, o evlavioasă de ispravă, ascundea un teanc de scrisori primite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
după-amiază ploioasă, În partea de est a cimitirului Montjuïc, uitîndu-mă spre mare printr-o pădure de mausoleuri imposibile, o pădure de cruci și de pietre funerare sculptate cu chipuri de hîrci și de copii fără buze și fără privire, care duhnea a moarte, siluetele a vreo douăzeci de adulți pe care nu mai izbuteam să mi-i amintesc decît ca pe niște costume negre Îmbibate de ploaie și mîna tatei strîngînd-o pe a mea cu prea multă putere, ca și cum astfel ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tine cu scîrbă, inclusiv cei care-ți dau de pomană, Însă asta nu-i nimic În comparație cu repulsia pe care ți-o inspiri singur. E ca și cînd ai trăi Închis Într-un hoit care umblă, căruia Îi e foame, care duhnește și care refuză să moară. CÎnd și cînd, Fumero și oamenii lui mă arestau și mă acuzau de cîte-un furt absurd sau că ademeneam fetele la ieșirea unui colegiu de măicuțe. Încă o lună la pîrnaie, bătăi și apoi iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]