1,466 matches
-
miel ce pare împiedicat, de talie tot mai exiguă, de luat în mînă fără de sforțare, se introduc în atelier, cordial, nu pentru o creșăpitorească, asemenea acelora din Provence la vremea Crăciunului, ci pentru a rosti un regn care e dincolo de duioșii animaliere, străbătut de un har ce se lipsește de însemne stilistice anume căutate. Așa vor fi venit sub penelul lui Giotto oițele care ne mișcă irezistibil, de atîtea secole, naive fără mièvrerie, pentru că purced dintr-o salutară, pregnantă economie a
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
dacă nu e dramatică, negreșit e încărcată de suspans. E admirabilă ușurința cu care pacientul își contemplă nenorocirea, ba chiar umorul amar cu ajutorul căruia iese din situații stînjenitoare. Singurele dăți cînd autorul e patetic sunt pasajele în care, atins de duioșie, simte nevoia să-și exprime recunoștința față de medici, caz în care, proza lui Mirel Cană cade în tiparul convențional al elogiilor de circumstanță, elogii care, pe cît de nimerite sunt sub unghi moral și în discuții în tête-à-tête cu doctorii
Mușcătura bursucului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6059_a_7384]
-
Nu trebuie să ai mult talent pentru a surprinde niște instantanee ieșite din comun. Acest lucru este dovedit printr-o galerie superbă de fotografii surprinse la momentul potrivit. Emoție, suflet, iubire, căldură și duioșie - sunt o parte din cuvintele care îți vin în minte atunci când privește imaginile de mai jos. Iată despre ce este vorba! FOTO: Barnorama
Mai mult decât simple fotografii. Imagini emoționante () [Corola-journal/Journalistic/62692_a_64017]
-
poate mai mult decât oricare alt scriitor contemporan, să își estompeze „scriitura taciturnă" în favoarea „scriiturii publice". Scrisori către cei de-acasă și corespondența cu Friedgard Thoma atrăseseră deja atenția asupra unor aspecte mai greu de decelat ale personalității lui Cioran: duioșia acestui spirit radical, vulnerabilitatea sa, afabilitatea, interesul pentru faptul mărunt cotidian, umorul aparte. O descoperire literară de proporții, aparținându-i germanistului George Guțu, adâncește și completează aceste observații. Este vorba despre corespondența purtată de Cioran, vreme de 19 ani, cu
Cioran necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6293_a_7618]
-
său, autodidactul Caragiale a urmat un făgaș care avea multe afinități cu normele esteticii clasice: claritatea, concizia și precizia. Fiica scriitorului, Ecaterina Logadi, a reținut faptul că tatălui ei nu-i plăceau piesele de teatru în care comicul alternează cu duioșii sentimentale, prețuind în artă logica strânsă, armonia, simetria. Caragiale ar fi exclamat: „E păcat să-mi strici cheful după ce m-ai făcut să râd”. În tot scrisul său a urmărit claritatea exprimării și tot Ecaterina Logadi își amintește de vorbele
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
timbrul fiecăruia. Și totuși, mai toate interviurile confirmă conturul public al persoanelor cărora le sunt închinate. Așa se face că, sub unghiul imaginii pe care memoria colectivă a reținut-o, fiecare scriitor își adeverește esența: Emil Brumaru e copilăros în duioșiile și lamentațiile lui, Emil Hurezeanu e fără cusur în arta de a aluneca fără să-și dezvăluie gîndurile, Nicolae Breban e în clasica devoțiune față de ideea de Operă, iar Augustin Buzura e sastisit pînă la surmenare de eroismul de paradă
În arena cu lei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5240_a_6565]
-
lipsește, ci convenția. Unde ceilalți fug de constrângere, Topîrceanu jubilează. Și această opțiune socială, la urma urmei, de-a-și duce traiul la loc îngust, îi definește și stilul. Versatil, intrând lesne în orice fel de tipare, de la sprintul ironic la duioșii bine strunite. Din poeziile în care intră duhul parodiei nu rămâne decât coaja de cuvinte, fără mai nimic din suflul lor. Și Psalmii, și Blesteme-le lui Arghezi sunt domolite mult, ceea ce nu e, ca la Goga, un câștig, ci
La umbră by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5272_a_6597]
-
ele sunt întrerupte cu strictețe de pasaje duioase de milosârdie, de care, de regulă, se învredniciră doar cronicarii. Este motivul pentru care temperamentul românului nu poate fi captat în eșantioane. El este otova. Global. Ca încălzirea. De aceea, ostoind cu duioșie trecutul, românul are mereu datorii către viitor. Când nu are - caz rar! - se plânge de boala izolării. Apoi, nefiind fanfaron, tace mâlc. Misterios. Înalt. Cu cheie. Atunci când are timp din belșug și nu e ocupat cu farafastâcuri metafizice, românul adoră
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
care pot concura această pagină a lui Cipariu, în care nu este nici iubirea exaltată din Limba românească de G. Sion, nici sprinteneala și adâncimea aforistică din strofele lui Al. Mateevici, dar în care originalitatea vine din alternanța accentelor de duioșie și imprecație: „Însă din toate aceste ruine providența ne-a conservat încă în aceste dureri cumplite un tezaur neprețuit, care nu ni l-au putut răpi nice sabia învingătorului, nice cruzimea tiranului ce domnea pe corpurile noastre, nice puterea fizică
150 de ani de la întemeierea Astrei (1861) - Cuvântările lui Timotei Cipariu la Adunările Astrei by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5364_a_6689]
-
ideologice ale momentului. Evoci niște detalii încărcîndu-le cu o tensiune în lipsa căreia istoria ți-ar da impresia de sarcofag ticsit cu relicve uzate moral. Numai că dramatizarea nu înseamnă romanțarea trecutului după tiparul acelor biografii pe care le împodobim cu duioșii pentru a trece gustul plebei, cum nu înseamnă nici act de popularizare făcut cu scopul de flata curiozitatea proștilor, ci dramatizare înseamnă captarea tensiunii vitale din care a ieșit istoria, tensiune la care nu vei ajunge nicicînd în lipsa flerului. Ceea ce
Presimțirea viitorului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6686_a_8011]
-
să supraliciteze. Ce este emoționant, în plus, pe scenă, este chiar relația celor două personaje, relația celor doi actori. Marius Florea Vizante si Sandu Pop O relație care se construiește pas cu pas, la vedere, cu respect reciproc, cu o duioșie implicită, de ambele părți. O duioșie amplificată de muzica spectacolului, de aceeași temă prelucrată de chitară, de pian, ca o prelungire a ceea ce se simte dar nu se rostește niciodată. Prezența Mihaelei Măcelaru (Gunn, Ospătărița, Reidun Nordsletten) este tratată, iarăși
Cine este Elling? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6484_a_7809]
-
plus, pe scenă, este chiar relația celor două personaje, relația celor doi actori. Marius Florea Vizante si Sandu Pop O relație care se construiește pas cu pas, la vedere, cu respect reciproc, cu o duioșie implicită, de ambele părți. O duioșie amplificată de muzica spectacolului, de aceeași temă prelucrată de chitară, de pian, ca o prelungire a ceea ce se simte dar nu se rostește niciodată. Prezența Mihaelei Măcelaru (Gunn, Ospătărița, Reidun Nordsletten) este tratată, iarăși, curat cinstit, fără excese. Nu vrea
Cine este Elling? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6484_a_7809]
-
aline, atunci când un gând trist era pe cale să-i poposească în minte. În ciuda anilor care trecuseră din acea noapte, bătrânul pescar n-a putut nicicum să se împace cu lipsa câinelui: la urma urmei, îi legase o iubire plină de duioșie și grijă și încredere. Era cu putință ca acel câine să-și fi uitat din-tr-odată stăpânul? Ori i se întâmplase ceva îngrozitor? Căci, de-ar mai fi fost în viață, cu siguranță că Zito ar fi fugit de la oricine îl
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
defilează însoțiți de replicile lor memorabile. Imediat ce le rostesc, ies din scenă. (E cazul lui Fănuș Neagu, ca să mă rezum la un singur exemplu notabil). Nimeni nu e privilegiat. Nimeni, cu excepția lui Piru. Față de acesta, Gheran manifestă chiar o anume duioșie. Autentică. Îl stimează intelectual, desigur. Îi admiră excelenta pregătire, deconcertantă pentru mulți. Îi ascultă fascinat poveștile, presărate cu o sumedenie de amănunte de istorie literară. Dar nu-i numai atât. Ține, pe deasupra, neașteptat de mult la el. De ce? În general
Scrisori în aparté by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4763_a_6088]
-
se așază la masă, fata groparului se cuibărește lângă sobă, fără a-l pierde din ochi, „parcă ar fi fost fermecată”. De altfel și Apostol, mâncând, o privește pe furiș, „întâi cu curiozitate nerăbdătoare, apoi cu un neînțeles sentiment de duioșie”. Naratorul romanului profită de momentul de grație, în care o lumină „blândă și ispititoare” inundă scena, pentru a reaminti că Bologa a fost întotdeauna timid cu femeile, neîncrezător și neîndemânatic. „Chiar Marta, și chiar după ce s-au logodit, îl încurca
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
că șeful statului este liber să creadă ce vrea și că, atâta vreme cât vulgaritatea politicului se întoarce asupra poporului, nu se poate vorbi altfel despre politicieni. "Atâta vreme cât se întâmplă astfel de lucruri, cum să vorbești de ei, de politicieni? Cu câtă duioșie? Ce vorbe frumoase să folosești când se revarsă vulgaritatea politicului asupra poporului", a mai spus Dinescu. "Domnul Băsescu este liber să creadă ce vrea. Eu credeam că regretă că nu mai e prieten cu noi. El ar trebui să se
Dinescu despre Băsescu:ar trebui să se întrebe de ce au plecat oamenii de calitate de lângă el () [Corola-journal/Journalistic/49791_a_51116]
-
despre „nebănuitele foloase ale nenorocirii”, despre „flirtul fiecăruia cu sfârșitul”, în singurătate. Boala imită „fără-răspunsul” morții, la Marius Chivu - „aștept să-mi spui ceva / orice // chiar și portocală” -, și e gureșă la O. Nimigean. La amândoi, scenele sunt de o duioșie sfâșietoare, fără nimic sentimental-melodramatic. Parantezele unei mici conștiințe ironice pun bemoli când se ivește patetismul și lărgesc perspectiva când lacrima e gata să țâșnească minor. Plânsul e bine ținut în miezul cel mai tainic al ființei. Tot aici l-aș
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
cimitir” sau, tot vorba poetului, într-o „scenografie colorată ca-n Walt Disney”. Fapt care - și de aici reușita paradoxală a poeziei lui Radu Vancu -, departe de a arunca în derizoriu metafizicul, îi adaugă o dimensiune în plus: aceea a duioșiei și a tandreței nemărginite. împreună cu tovarășii săi își recapătă mereu, prin această viziune colorată de cartoon, inocența originară. Lipsite de amintiri, trăind permanent în relație osmotică cu cei rămași acasă, personajele lui Vancu sunt niște copii dispuși mereu să se
Cel mai iubit dintre morți by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4546_a_5871]
-
limite de orice fel, reglînd excese și topind dificultăți actorii Iulia Popescu (Karolina), Marius Cordoș ( Aproape soțul), Viorica Geantă-Chelbea (Mama) și Mihai Bica (Tatăl). Și portretele, și tablourile ies deopotrivă. Umorile și visceralitățile alternează cu o inocență paralizantă, cu o duioșie a suferinței pe care, în registre diferite, fiecare actor o poartă, o mărturisește, o duce ca pe o cruce. Toată povestea este plasată într-un spațiu în care iluzia de vis, de aproape și departe, de magie și halucinație provocată
Portret al artistului la maturitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4571_a_5896]
-
din nou pentru prima oară. “ Junot Diaz În cele din urmă Mutsuko și-a făcut apariția. M-a observat imediat.Avea părul coafat la fel și purta aceleași haine ca în urmă cu două luni. Am simțit un fel de duioșie la vederea ei. M-am ridicat în picioare. - Bine-ați venit, s-a auzit vocea chelneriței. Mutsuko mi-a zâmbit și s-a apropiat de mine. - Și doar am ajuns cu un sfert de oră mai devreme, cu gândul să
TAICHI YAMADA N-am mai visat de mult că zbor () [Corola-journal/Journalistic/4393_a_5718]
-
de a se fâstâci plin de naturalețe, lipsit de teatralitate, așa cum nu se mai întâlnește la fetele din ziua de azi. Părea că undeva în adâncul meu s-a aprins o lumină dulce, care mă făcea să mă topesc de duioșie. - Am avut ciclu. Am rămas încremenit. Fusesem luat prin surprindere. Încă de la bun început, Mutsuko mă uimise cu acest fel aparte de-a vorbi. Deși era de obicei o femeie reținută, știuse să vorbească de-a dreptul, fără ocolișuri, atunci când
TAICHI YAMADA N-am mai visat de mult că zbor () [Corola-journal/Journalistic/4393_a_5718]
-
nici nu e nevoie.” (p. 45) E aici, disimulată, o viziune absolut autentică asupra poeziei. O provocare, cum se spune. Aceea de a salva un cuvânt compromis prin alte câteva cuvinte, în felul lor primordiale. Dar nu-i numai asta. Duioșia, prezentă în fibra textului, nu comportă riscuri. E de import. Nu-i a lui Sociu. Tot despre poezie și despre limitele ei strict sentimentale e vorba și mai încolo. Mi se pare cel mai coerent, cel mai compact, cel mai
Ultima oră by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5695_a_7020]
-
ai impresia că abia s-a oprit din plîns, sub imperiul unei acalmii efemere, pentru a se uita cu mirare la marginea unor lucruri pe care le contemplă cu tandrețe, din neputința de a se adapta ritmului lor. E o duioșie mirată și o tulburare romanțioasă în ochii lui Vasile Morar, o neliniște uimită de inadaptat superior. Pare un intelectual a cărui minte stă spînzurată de dîra unor himere voluptuoase, privitorului nearătîndu-se decît crusta himerelor: fața luminoasă a unui fantast prins
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
cele două concerte se completează reciproc sub aspectul imaginii, definind împreună una dintre cele mai captivante și mai emblematice personalități ale artei ruse moderne de secol XX. Căci între lirismul consistent și sarcasmul șfichiuitor, între fermitatea brutală a afirmărilor și duioșia comunicării, se conturează o lume populată în egală măsură de visul oniric al lui Chagall sau dramele de tragică viziune ale lui Bulgakov, de avatarurile regimului sovietic de care Prokofiev, personal, a profitat - regim care, pe de altă parte, l-
Lumea solistului muzician... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5640_a_6965]
-
făcut intrarea cu ani în urmă în lumea bună a teatrului liric). Experiența și frecventarea scenelor de prestigiu au pus amprenta asupra manierei sale de a concepe partitura: suplețea recitativelor, omogenitatea registrelor, gradarea abilă a tensiunii de la vehemența mâniei la duioșie impresionează chiar dacă jocului actoricesc i s-ar putea imputa rigiditatea. Partenerul ei, Don Ottavio, tenorul Augustin Hotea a fost una dintre cele mai plăcute surprize; o respirația atent controlată, un conduct melodic în arcuri largi cu un legato rafinat, o
„Don Giovanni“ – o comedie „cu final neașteptat“? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/3718_a_5043]