657 matches
-
tăcu și trase o dușcă din paharul cu palincă. Da-i proastă, domnule! Dumneata ai avut dreptate. Câinele mai stătu ce mai stătu și dădu să plece. Stai, mă, stai că mai am ceva pentru tine, Îi zise bătrânul, mângâind dulăul pe frunte și mai scoase din sacoșă lui o bucată de șuncă. Dulăul o luă cu sfială și se depărtă de masă ca să-și mănânce În tihnă ultimul dar, apoi plecă după ce mai privi o dată În ochii bătrânului. Cine știe
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Dumneata ai avut dreptate. Câinele mai stătu ce mai stătu și dădu să plece. Stai, mă, stai că mai am ceva pentru tine, Îi zise bătrânul, mângâind dulăul pe frunte și mai scoase din sacoșă lui o bucată de șuncă. Dulăul o luă cu sfială și se depărtă de masă ca să-și mănânce În tihnă ultimul dar, apoi plecă după ce mai privi o dată În ochii bătrânului. Cine știe de când n-o fi mâncat, bietul de el! Îl căină bătrânul. Am Încercat
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
musculare progresive sunt afecțiuni degenerative ale mușchiului striat, condiționate genetic, cu evoluție lent progresivă și etiopatogeneză imperfect definită. În marea lor majoritate, distrofiile musculare progresive au caracter familial, cu modalități de transmitere variabile, incidența cazurilor sporadice fiind mult mai mică (Dulău, 1993). Clasificarea cea mai largă a fost făcută de Walton și Nattras, pe baza unor criterii clinice generale: a) forma Duchenne, cu o variantă recesivă „X” legată de sex (rareori autosomal recesivă); b) forma centurilor, cu o variantă autosomal recesivă
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
P. (1965), La marche et les boiteries, Masson, Paris. Dufor, M. (1999), Massage et massothérapie, effets techniques et applications, Maloine, Paris. Dugas, M., Vellin, J., Mouren, M.C. (1983), „L’examen en psychiatrie de l’enfant”, Encyclopédie Médico-Chirurgicale, Éditions Techniques, Paris. Dulău, E. (1993), „Bolile musculare”, în L. Popoviciu (coord.), Neurologie, Editura Didactică și Pedagogică, București. Dumitru, D. (1981), Ghid de reeducare funcțională, Editura Sport-Turism, București. Dumitru, D. (1984), Reeducarea funcțională în afecțiunile coloanei vertebrale, Editura Sport-Turism, București. Enăchescu, C. (1996), Tratat
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
p. 33), ori pe kirie Agatocle, "un șacal gras" (p. 59). Mai mult, Kesarion însuși le inspiră pe femeile orașului să asemene "trufia lui cu a unui leu balan de Libia" (p. 25), în timp ce Constantin, servitorul său, aduce cu un "dulău ciobănesc" (p. 25). Însă "știința" lui Kesarion se bazează, de fapt, pe o cunoaștere mult mai profundă a naturii lucrurilor, pe care învățatul dac o formulează prin intermediul textemelor [9], [10], [12], [13], [17], [21], [24], [25] și [31] sau în
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
degré d’arbitraire le plus élevé”. Nu puține imagini instaurează o „suprarealitate” onirică: „inima duce-n codru sub piept ca o caleașcă”, „aerul stă pe acoperișuri ca un preș”, „soarele își face loc cu coatele”, „tusea scrâșnea ca în colții dulăilor oasele”, „un curcubeu se zbate sub talpă ca un șarpe”. Prin obiectivare, prin eradicarea sentimentului, prin cerebralitate, V., deși de regulă nu înlănțuie reprezentările coerent și, în consecință, nu realizează acea „armonie abstractă cu legi fixe” pe care a salutat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
niște mormane de pământ. Clădirea Divizionului este cojită de tencuială și cu ochii scoși, nu mai are ferestre. E ca un cadavru. Este împrejmuită separat de celalalte pavilioane. În curte era un automobil și la gard au venit furioși trei dulăi. Cred că este preluată de o firmă ce o pregătește pentru renovare (vezi foto 9). Nu se poate intra. Funcțională a rămas baza sportivă a Regimentului, dar la nivel de teren de fotbal, nu mai mult. Pavilioanele Regimentului și Batalionului
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
iubea, îți era devotat, întotdeauna te pomenea cu mare admirație. Într-o după-masă, ne-am întors pe un drumeag care a cotit pe neașteptate în fața fermei Amorne, loc evitat, în general, de mine. Am trecut repede, însoțiți de corul unor dulăi întărâtați, și tocmai încercam o senzație de ușurare când, deodată, Bob Arkwright, patronul „Leului Negru“, s-a ivit de după colțul unei ulicioare. S-a apropiat de noi, cu expresia îndârjită a unui câine care-ți iese în cale tăcut, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
spre stâna cu pricina, la vreo 500 metri distanță. Neștiind ce înseamnă o stână de munte ... (era primul meu contact cu muntele) m-am apropiat fără complexe. La vreo 80-100 metri de stână ... ce să vezi? ... o haită de 12-15 dulăi ciobănești ... lătrând de mama focului și fugind de mâncau pământul în întâmpinare ... m-au făcut să rămân stană de piatră ... fără nici o idee de salvare decât o vorbă de-a tatii de când eram copil "de câini să nu fugi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
ziarului cuprindea, În dreapta, capul unui câine cu aspect de „ciobănesc alsacian“ zice se „câine lup“, acoperit de o pălărie În a cărei panglică era Înfiptă legitimația de „PRESS“... Iar eventualul comentariu n’ar fi putut face altceva decât să sugereze dulăul - Întotdeauna - atent la orice e anormal, oriune Își aruncă privirile... neuitat de indieni, care obligă toată familia să mănânce din aceeași strachină; sau sărutul... Unii curioși au circumcis un șobolan; urmarea? Odată cu feromonii, s’a zis cu norocul lui În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Ce, voi n’aveți tălpile inegale, iar trei sferturi sunteți dreptaci? Iar eu vă spun că orice pisică are elemente de asimetrie, fie numai și În comportament, precum nepoțelul meu care e stângaci... Cristi e convins că sunt cimotie cu dulăul. Cică am fi amândoi fisipede, adică am călca pe degete. S’o creadă el. Eu calc pe palmă, partea de la baza degețelelor; pe acestea le țin ridicate - nu Încercați, n’o să reușiți - ca să-mi protejez ascuțișul gheruțelor. Vreți să-l
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Și așa, curbura exterioară, mai dură, rămâne intactă, ițindu-se cu un nou ascuțiș, pe măsură ce lemnul o roade pe cea interioară, iar gheruța crește. Sunt un animal - las’ că și voi tot asta sunteți - evoluat. Dar Cristi mă compară mereu cu dulăul și-mi amintește că am 42 de dinți, ca și acela. E drept, dar și Cristi are - mai precis a avut, hî hî hî - 32, ca și maimuța, cu care nu-i place să se compare, pretinzându-se serios. Și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
deh! n’are bot - un fel de potcoavă amintind de litera V. Cică, ca și În succesiunea alfabetică, V e mai evoluat decât U. Psst Cristi se crede și mai evoluat, căci numele Îi Începe cu Z... Dar priviți la dulău, care și etalează dinții ca și maimuța pe un U, botul lui lung. Eu n’am decât un botic, implicit mandibila mi-e ca și a evoluatului om, o potcoavă... Am și blăniță, și nu din oricare. Între cele trei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sar, și când mă plimb dezinvolt pe muchea gardului, chiar când pândesc o vrabie, pregătindu-mi saltul, mereu cu arma - colții - și radarul - mustățile, ochii și urechile - ațintite pe ea. Sau când mă Înfoi, spre a băga În sperieți ditamai dulăul senatorial - chiar așa - care nu mi-a uitat gheruța trasă peste bot. Dar inteligent sunt de fapt eu; recunosc cu toată modestia. Păi eu am cel puțin 32 de grame de creier, și chiar mai mult când sunt „de streașină
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lempăie din cupa mea cu șampanie. Mi-ar fi aflat astfel gândurile, ar zice Cristi, care se preface că nu știe că noi, pisicile de lângă voi ori din pădure, avem alte reguli. Ba, răutăcios cum e, mă compară iarăși cu dulăul. Cică nici eu, nici acela, n’avem glande sudoripare ca voi, dependenților de industria de deodorante. Are dreptate, În privința blăniței. Dar noi, pisicile, avem totuși așa ceva. Unde? Pe vârful năsucului - el s’a convins când l’am sărutat de ziua
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care se impregnează În lemn, lut, chiar piatră. Chiar dacă până acum am adulmecat, eu excelez de fapt În văz și auz. Mirosul e pe un plan secund, căci n’am ditamai botul care să adăpostească o suprafață olfactivă mare, precum dulăul. Dar, chiar așa, aproape o egalez pe-a voastră, deși sunt atât de mic. Dar vederea... E drept că nu prea disting detalii, precum boțiturile cămășii lui Cristi, și așa scapă el de reproșul gheruțelor mele. Dar, cu un paralelism
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe acelea „calde“: roșu, portocaliu... Cristi spune că și căldura, și culorile din acel capăt al spectrului sunt entropice. Dar e exact ce am nevoie În jur, eu, un negentropic. À propos de căldură: Chiar de mă credeți cimotie cu dulăul, eu nu mă răcoresc vara evaporând apa de pe o limbă atârnată de un cot, o treabă fizică, primitivă, ci cu altceva, chimic deci isteț. Fac transmutație, precum au crezut două milenii alchimiștii, dar „pe bune“, sodiul din mâncare devenind potasiul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mi trebuie la vreme de iarnă, pentru a-l contraria pe Cristi, cum poate o ființă - totuși africană - să fie cea mai rezistentă la frig, chiar de nu năpârlesc vizibil, schimbându-mi blana de la vară la iarnă și invers precum dulăul. Dacă ați rămas cu gura căscată, Închideți-o, s’aveți ce deschide iarăși săptămâna viitoare. Miau! „Meridian“, 5 martie 2001, ora 12,49 22. Mă cheamă Moti. VII Am fost cândva puiuț, dar entropia ne-a răzlețit, pe mine și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Exact. Și Întotdeauna. Căci În Natură nu există dușmănie, ci doar relație trofică chiar dacă aceea devine - doar - concurență. Adică ceea ce percep eu când mă Întâlnesc cu câinele și chiar de se lasă cu crestarea botului aceluia; știi tu chestia cu dulăul senatorului... Vezi tu, Cristi, noi știm să trăim Împreună, valorificând fiecare ce ne e pe potrivă, eu șoarecii, el resturile - din casa ta desigur; dar voi, aceia care produceți resturile, ba chiar le puneți la dispoziția oricui vrea să le
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cum v’ar sta, “Feți-Frumoși” să vă bateți cu un țânțar? Încercați la noapte... Ambii sunt, până la urmă, acceptați. Dar sunt și unii care vă sar În ochi. Unul e câinele. Față de care sunteți cam „șpanchi“: Țineți În casă ditamai dulăul - de rasă - dar dați cu piciorul Într’o amărâtă de „javră“. E vorba, totuși, de aceeași specie... Vedeți voi? Cât de tehnologizați ați fi, n’ați putut niciodată să vă izolați total de Natură. Firesc, lângă voi s’au apropiat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
când vă folosiți de ea, rău când nu vă trebuie. Deci nu câinele care-și vede de ale lui necazuri vă doare, ci egoismul. Sau antropocentrismul. Gata cu morala. Dar, pisicește - deși am la activ destule evadări În copac din pricina dulăului căruia nu i am putut cresta nasul (pardon, el are bot, doar eu am năsuc), - vă Întreb, Înainte de a hotărî o soartă, care-o fi ea, bună sau rea - ambele cu ghilimele, căci nici voi nu le puteți defini -, acestui
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu colegul meu de subordin sistematic, tot un fisiped. Dar vă spun cu lăbuța pe suflețel că n’am nimic cu el. Sine ira et studio, Îmi vărs năduful pe voi, chiar dacă aparența Îl implică. Și cum e chestia cu dulăul care se refugiază - mai precis Încearcă - la fusta stăpânei când te vede? Să cred că n’a uitat gheruța trasă peste bot când, mic și prostuț, voia joacă cu tine, care ești atât de ocupat... Vezi, Cristi, e o chestiune
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
spun că acolo a fost o pisică sătulă... Dar nu despre asta vreau să vă vorbesc, ci despre prosperitatea Greciei, aceea care trebuia apărată. Și recunoașteți că și aici v’ați inspirat de la mine, acela care Înfrunt chiar și un dulău, dar cu condiția să mă cațăr pe un soclu, de pe care să-mi pot domina și scuipa adversarul: voi ați Înălțat valuri de pământ de pe care să scuipați săgeți. Doar că, așa cum voi vă puteați urca pe o parte, asta
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Împarte Încă pământul și Soarele cu orzoaica menită berii, ori cu via... Încerc să-mi explic risipa voastră. Dar nu reușesc decât dacă aduc În discuție plusul vostru: rațiunea. Folosind-o, ați putut trece peste controlul Naturii, la fel cu dulăul din fabulă care sare peste bariera legii - Naturii, se Înțelege. Nu doar că ați obținut supraviețuirea, dar ați găsit Întotdeauna un plus. Mă Întreb până când o veți putea face, pe această planetă finită. Dar nu v’ați mulțumit a-l
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
calități, dintre acelea pe care le apreciați chiar voi: Nimeni nu-mi poate afla drumurile, Într’atâta de ușor calc pe pământ, șí la propriu șí la figurat. În urma mea nu rămân decât câțiva purici - de aia se spune că dulăul Îi adună, iar pisica Îi Împrăștie - care și ei trebuie să trăiască. Firesc să fiu atât de grijuliu: trebuie să am unde trăi și mâine. Sunt o ființă foarte Îngrijită, Încât mă prezentați copiilor voștri nu numai ca... jucărie, dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]