2,935 matches
-
vocabular și ghid de conversație extrem de bogat, propus de un autor cu simțul limbii populare și al dramatizării. Textul cuprinde, de exemplu, lungi conversații în jurul felurilor de mîncare - carnați, jambon, biftec, costițe, macaroane cu parmezan, usturoi murat, orez cu raci, dulceți de nuci, cofeturi, fructe coapte, popușoi fript - sau legate de peripeții de călătorie, care evocă proza autorului: "Vezeteu, surugiu...! - Ascult, aud? ce-i? - Mai îndeamnă caii. - Degeaba, drumu-i foarte greu. A ploat; e noroi, glod, tină. Drumul e plin de
Descărcare de cărți by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9944_a_11269]
-
de curechi? - se spălau damigenele pentru murături, se aranjau lăzile cu pământ pentru morcovi, sacii pentru cartofi și ceapă. O încăpere anume găzduia rafturile cu sticle de vin, butelcile cu țuică. Pe mașinile de gătit - cu lemne, cele mai multe - se preparau dulcețurile, șerbeturile, marmeladele, magiunurile, pasta de gutui, o activitate care agita până la epuizare partea femeiească a casei. Gospodine de prima mână produceau conserve la domiciliu, umpleau borcane cu zacuscă, tocau mânătărci, murau ciuperci, într-o întrecere care le antrena onoarea. Soți
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
acasă...) e, într-un oraș modern, un colț de țară veche, pe-ale cărui policioare răsar bucăți de strălucitoare actualitate. Unelte purtate ordonat, și-o chitară boemă, studii în piatră, bronz și lemn, ancadramente colțuroase și ovaluri șlefuite, asprimi și dulceți, hotărîri, duioșii. Dar... arta n-ar fi nimic fără publicul ei, chemat să-și lase impresiile pe un caiet velin, botezat carte de oaspeți. O dulce ispită, a ironiei indiscrete - pentru care-i mulțumesc - a împins-o pe vecina mea
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]
-
Paganel ăl bătrân era om gospodar. Stăteam frumușel printre borcane cu zacuscă și funii de ceapă, printre butoiașe de plastic pline cu murături și navete cu sticle de suc de roșii, printre rădăcinoase îngropate în nisip și tot felul de dulcețuri. Stăteam acolo și beam votci rusești adevărate, cireșate și caisate, secărici și rachiuri de drojdie sau de vin... ŤBă, numai să nu-mi borâți pe-aiciť, ne avertiza inutil Paganel, benoclându-se mai cu seamă la Fasolă, că el era mai slab
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
negru. Drumurile ei erau la biserică, unde se întâlnea cu prietenele ei, tot așa femei distinse și credincioase. Și mi-aduc aminte cum veneau duminică de la biserică, în trăsură - așa era pe vremea aceea - își aducea prietenele acasă și luau dulceață și cafea. După ce luaseră anafura. Că nu mâncau, când plecau dimineața la biserică, bineînțeles. Și stăteau de vorbă. De fapt eu îi datorez ei educația mea religioasă. Care nu s-ar fi putut face cu tatăl meu și nici chiar
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
mă băgam cu capul în fântână. Bineînțeles că erau scandaluri nemaipomenite când eram găsită iar cu capul la fântână. Dar era o lume altfel. La cinci după masă, bunica venea și ne scula din somn cu tablaua cu chiselele de dulceață. Nu numai din cireșe albe, care era cea mai importantă. Așa spunea bunica: când ai cel mai important oaspete, îl tratezi cu cireșe albe. Dulceață de cireșe amare, mai pui, dar pe cea de cireșe albe o pui la loc
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
cinci după masă, bunica venea și ne scula din somn cu tablaua cu chiselele de dulceață. Nu numai din cireșe albe, care era cea mai importantă. Așa spunea bunica: când ai cel mai important oaspete, îl tratezi cu cireșe albe. Dulceață de cireșe amare, mai pui, dar pe cea de cireșe albe o pui la loc de cinste. Și ea, bunica, făcea dulcețuri de coarne, de coacăze, ce astăzi nu se mai fac. Erau niște lucruri minunate. Și bucătăria... Îmi plăcea
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
era cea mai importantă. Așa spunea bunica: când ai cel mai important oaspete, îl tratezi cu cireșe albe. Dulceață de cireșe amare, mai pui, dar pe cea de cireșe albe o pui la loc de cinste. Și ea, bunica, făcea dulcețuri de coarne, de coacăze, ce astăzi nu se mai fac. Erau niște lucruri minunate. Și bucătăria... Îmi plăcea bucătăria bunicii, era nemaipomenită. Nimeni nu mai gătește cum gătea ea. Bine, erau amintiri din copilărie, dar sunt permanente și adevărate. T.
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
născut doi băieți, unul Costel, care a murit, și pe Marian, care stă la Brașov. Acum e singurică, Marica, - o nonagenară sprintenă, care urcă repede strada Muncii în pantă, întrecându-i pe toți... Invită vecinii, la o cafea, la o dulceață... O femeie harnică și care a fost capabilă să facă numai băieți, pe Muncii, la numărul 9... 19 iulie 2007 Sinaia
Zgărbura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9379_a_10704]
-
dezvăluie o sumă de contacte cu spiritele afine, logice, laice, bizuite pe condiția "omului natural", neconstrîns, tolerant, pașnic, civilizator, așa cum a fost bunăoară Montaigne. Celebrul întemeietor al eseului "era un epicureu în sensul înalt al cuvîntului, un înțelept care gusta dulceața vieții și a gîndirii, ținînd calea de mijloc între toate extremele care nimicesc judecata și bucuria. Era un senzualist și un empirist, neîncrezător în științele pozitive, în metafizică și în religiile revelate, dar plin de încredere în finalitatea individualistă a
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
incandescenței mele, piatră mai rece și grea decât moartea, piatră lucioasă ori plină de zgrunțuri, la loc de cinste te țin, în sângele meu, înghețul tău imaculat de mine însămi mă mântuie. limba ta mută și-a slobozit în mine dulceața semnelor venite din neștiuta noastră istorie. misterioase, ademenitoare, de neînțeles, acestor semne mă încredințez, cu carnea mea pieritoare, cu sufletul meu sfărâmicios. vedea-va cineva harta acestor semne pe care eu nu le-am descifrat niciodată? toamnă mi-am uns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
încurajează singurătatea, avertizează asupra pericolelor suferinței psihice, înțelege coexistența binelui și răului și crede în destin, „o mare necunoscută”, cu care „nimeni nu se poate lua la trântă”. Condamnă lenea și disprețuiește fățărnicia, atrăgând atenția că „mierea din glas și dulceața din vorbe nu pot ascunde fierea din suflet”. Fericește familia întemeiată pe dragoste și înțelegere, pune mare preț pe vocație în profesie. Are aprecieri deosebite în privința frumuseții, artei și creației, în toate înțelesurile acestora, valorizând profunzimea, sinceritatea, inspirația. Profesorul Vasile
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
trântă. Drum Drumul spre viața cinstită și demnă trece pe la poarta larg deschisă și ademenitoare a tentațiilor, a viciilor și a compromisurilor. Viciu Un viciu puternic înrădăcinat e mult mai greu de abandonat. Miere și fiere Mierea din glas și dulceața din vorbe nu pot ascunde fierea din suflet. Zâmbet Îndoiește-te de zâmbetul fals și binevoitor al vrăjmașului și prețuiește surâsul mustrător dar sincer al prietenului. Viața Singurul și cel mai prețios lucru pentru care merită să te lupți este
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
animalelor, pătruns de multe îndoieli. Lucrul îi dă, scriitorului care-l citește, prilej să caute în sertarul cu jivine. De la amintiri impersonale, ca acelea despre credințele indiene, cîinii Constantinopolului, mîrțoagele și dulăii literaturii, ajunge la Tuturuguță, pechinezul care lua o dulceață cu oamenii casei, pe urmă la foxul unui prieten, la corcitura din gara Sinaia și la animalele de București. Din viața colorată a orașului n-au lipsit asemenea "mascote", care s-au dus o dată cu ciudații trăitori pe străzi, în zona
Alintări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9508_a_10833]
-
-se și împăcându-se, de dragul unui "republic democratic" în "Valafia cea înjosită". Pe parcurs, vedem de toate: uneltiri și trădări, preparative și răsturnări de situații, deghizări, travestiri, demascări și alte, numeroase, surprize. Story-ul, pe alocuri palpitant, e înecat însă în dulceața amăruie a limbajelor, un lector avizat desprinzându-se progresiv de cititorul naiv, pentru a prinde și a degusta aluziile culturale. Căci Levantul e un adevărat manual al postmodernismului românesc: o sursă inepuizabilă de citate și colaje intertextuale. Dintr-un punct
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
din chenar de pagină, devine coerentă, căutările prind a se ordona în povești, mozaicul se întregește din risipiri și, cum un altul a spus-o de demult, desenul din spatele covorului capătă contur deslușit." (p. 180). Dacă aici avem prea multă dulceață și sfătoșenie pe centimetru pătrat, din panoplia cărturarului umanist, în tiradele altor personaje, semidoctismul, surprins cu maximă fidelitate, arată și finețea scriitorului centrat pe valori de profunzime: "Știți, io l-am ascultat pă tov. profesor. A fost în vară la
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
în liniștita mare, preferând virtutea izvorului de a primeni și a crea stăruitor: creație plină de bucurie chiar și atunci când pare chinuitoare. În definitiv, tinerii coriști din Preludiu sunt aidoma fructelor ce se consumă înainte de a se coace, alcătuind o dulceață fină ca ceara care primește toate amprentele puternice și nu păstrează nici una. Sunt cu toții un Proteu ce se metamorfozează în orice, un cameleon care ia orice înfățișare. De aici gradul înalt de adaptabilitate la solicitările ridicate de fiecare lucrare supusă
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8172_a_9497]
-
ochii. Și, dintr-odată, a dat norocul peste ea: acum patru ani, i-a murit soacra. A ars-o la crematoriu și a pus cenușa la rădăcina smochinului. Acum smochinul dă două recolte pe an. Din smochine, Fatima face jeleu, dulceață și, în anii secetoși, chiar și lichior. Ce mai, a prins gustul soacră-sii, deși a urât-o toată viața: o savurează aproape zilnic. Vă spun așa, că suntem prieteni, deși nu-i frumos să bârfești, dar am impresia că
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cea mare, a sosirii prințului tău mult iubit, îți ungi picioarele fine cu ulei proaspăt de notholirionlila, care îndepărtează oboseala și conservă alura tendonului lui ahile, îți faci pedichiura cu coarne de pui de cărăbuș-hercule, îți vopsești unghiile cu eleganță dulceață de cireșe amare, te așezi pe carapacea de broscuță țestoasă de galapagos și aștepți să te usuci. pentru ca zeița chuang-mu să protejeze cuibul tău apretat trebuie ca prințul tău să fie sedus de picioarele tale. șase în al doilea loc
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
poți păși. șase deasupra: înaintezi fără strigăt, fără plânset, adormi și visezi în mersul tău lin, precum soldații, ți se arată înainte prințesa ta strălucitoare, luo na, care înfață cuibușorul ei cald, în care te așteaptă, cu unghiile făcute cu dulceață de cireșe amare și genele întinse cu o antenă de furnică albă. prințesa mea de decembrie azi aștept un cadou pe care sigur nu am cum să-l primesc îmi pun o dorință cât o geană mă rog, aștept o
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
limbii gust de lapte dulce și de smochină coaptă, că doar asta li se dă să mănânce preafericiților dintru împărăția de sus. Lapte dulce și smochină... smochină și lapte dulce... Că, doamne iartă-mă, mi s-a acrit de-atâta dulceață! (Sisoe urmărește de-o vreme cu ochii ceva pe sus, întinde o mână și se uită la ea încântat. Mavrichie bagă de seamă, nu înțelege ce se întâmplă) Da' sfinția ta ce tot cauți cu ochii? Și ce ai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-și găsi echilibrul necesar. Cum să nu mai urce el pe locomotivă, cum să nu simtă dogoarea fierbinte a focului de la cazane, să inspire fumul iute înfuiorat care, pentru oamenii de rând, apărea ca înecăcios, dar pentru el avea o dulceață aparte; cum să se dezlipeacă de mastodontul aflat în deplina lui stăpânire!? Nu-și putea imagina că ar putea să zăbovească ore în șir pe scăunelul lui cu trei picioare sub cireșul din fața casei și să aibă sub priviri mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
De ce să mă supăr!? Atunci, trec eu pe la tine, am o veste trăsnet! ... Te aștept, dragă, cu toate onorurile, uite, și pun cafeaua pe foc! Pune-o draga mea, dar fără zahăr, că vestea ce ți-o aduc are atâta dulceață...! Ema și Gina erau colege de generație. Amândouă îmbrățișaseră ramura didactică. Una preda istoria, cealaltă geografia. Se înrudeau nu numai prin disciplinele pe care le predau, ci și prin apetitul pentru senzaționalul ieftin, pe teme de o diversitate greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
făcea simțită prezența cu răsuflarea-i rece. Toate la un loc, la care s-a adăugat și umezeala solului, au contribuit la durerile mele lombare de a doua zi. Masa de dimineață n-a fost tocmai grozavă pentru mine; zacuscă, dulceață și ceai de tei. Se pare că era una din zilele de post. Sunt vreo douăzecișicinci de ani de când mă lupt cu durerile de stomac și intestine. Ulcerele se mai vindecă, dar esofagita de reflux și colita fermentativă nu și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Se întoarce în peșteră și începe să cânte la pian partiturile pe care le cânta împreună cu Maria. Umple pădurea cu sunete divine, cântă din ce în ce mai tare, cântecul trebuie să străbată până la Clădirea Albastră. Sunetele se preling în trupul ei ca o dulceață, ca o boare caldă. De când au murit Maria și mama ei, doar muzica îi mai încălzește trupul, și din când în când arșița zilelor de vară. Vara se cuibărește sub câte o tufă de alun și își întinde picioarele la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]