700 matches
-
sau rețineri, a unui semirefuz pe cale de-a fi acceptat, m-ar interesa lucrurile simple, de conviețuire și angajare socială, mod de viață, manifestări ale credinței necreștine, limbaj, activități și relații casnice și intratribale, ce “crezi” că ar mai putea dumiri persoana mea. Începe frust, are un plan pentru așezarea fiecărei vorbe, nu aruncate otova ca să rămână “nemestecate”, își pironește ochii din nou în lustra aprinsă în toiul zilei, o adiere a elicelor ventilatoarelor îi clintesc un mușchi al obrazului încă
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
Planeta Oac de Nicolaie Tony DINCĂ Într-o noapte liniștită, Pe un plaur tolănită, În mijlocul unui lac, O broscuță năzdrăvană Își cânta, ca o soprană, Aria în nota... oac. Deodată, văzu surprinsă, Pe lacul ‒ oglindă-ntinsă, Toată bolta înstelată Și, nedumirindu-se, Se prinse gândindu-se Că lumea e răsturnată. „ Doamne, cât am fost de proastă! Ceru-n jurul meu adastă Iar eu mă credeam brotac. De fapt, în realitate, Astrele îmi sunt surate Iar eu sunt planeta... Oac! Dar, cum
PLANETA OAC de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352687_a_354016]
-
cele mai vechi dansuri populare românești cu rădăcini adânci în vremurile de demult, fiind legat de cultul Soarelui. În „Suferințele urmașilor”, Ion Lăncrănjan analizează microscopic acest joc magic, încărcat de energii oculte, care-l intrigă și exaltă în același timp. Dumirit de semnificația Călușului el spune:”jocul acesta nu e numai joc, e rugă și blestem, e un semn pe care îl dăm Soarelui că suntem aicea, pe pământurile noastre”. Putem fi mândri că acest dans magic, „Călușarii”, a fost inclus
PURANI DE VIDELE-TRADIŢII-CĂLUŞARII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354091_a_355420]
-
toți purtăm cheia la gât sau o știm pusă de mama sub preșul de la intrarea în lume. Numai că, crescând, ne luăm cu joaca și umblăm la sipet seara, când ne mușcă șarpele lui Moș Ene. De aceea nu ne dumirim să alegem între lumina cea ferecată și luminația cea risipită ademenitor de cel care înșală ochiul. Ruginindu-ne cheia, nu mai putem deschide cu ea decât sipetul fetei babei. Referință Bibliografică: CARTEA / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CARTEA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354639_a_355968]
-
cel ce o auzea, începu să-i îngâne, ca un ecou îndepărtat, în urechi: “Gata cu ciocârlia, măi băiete! Pune mâna pe sapă! Că iar ne ocărăște brigadieru'...” - Bietu' tata!... Dumnezeu să-l ierte! se trezi rostind bătrânul, când se dumiri asupra vocii ce venea de departe spre copilul cel întârziat, mult prea întârziat în niște biete oase vlăguite de vremuri. Oase care, iată, trebuiau să poarte la-ntoarcere, în capul încrengăturii lor, pe celălalt copil, pe cel cu oasele încă
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
Îți spui: știi asta, deja știi, treci mai departe și râzi ori fă ceva despre care lumina să nu se mire și noaptea să nu treacă. Îmbrățișăm cuvintele care ne plac, sărutăm frumusețea cu sete, apoi mai stăm, ne mai dumirim de ce simțim tot mai mult să dăm, să ne trăim. Ne naștem pentru iubire, apoi iubim viața, uitând de iubire, iar când ne amintim de ea nu mai avem timp să o avem. Lirică apariție, formă compensatoare a vieții gândind
TRATAT DE SINGURĂTATE de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354672_a_356001]
-
L-a îmbiat un consătean. Să vină la București, să se angajeze cioban... La început s-a crucit! Cum să fii cioban la București? Unde să pască oile-n adunătura aia de case peste case, șosele și asfalt?. L-a dumirit că, nu în București ci lângă! După o jumătate de litru de țuică fiartă, era pe drum! El, Dănuț nu bea...Țuica aia, l-a tâmpit... Nici lui soră-sa nu i-a spus, pentru că știa că nu l-ar
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
pe ei... Și-a luat, dar prea târziu! Alții-și luaseră înainte. Avea drujbă, tăia lemne, dar... tăia lemne doar pentru casă... Bani, ioc! Nu avea cui să vândă lemnele alea... Pe urmă, pădurile, erau ale cuiva! Când s-a dumirit că pădurea nu mai e a ''statului'', de unde lua fiecare după pofta inimii și că dacă taie lemne, taie din ograda vecinului care-ți dă cu toporu-n cap dacă te prinde că-l furi, era târziu... La școală, pe vremea
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
mi vedea să-l arunc în apă.. el la mânia mea, la fața mea desfigurata văzând-o se făcuse și mai mic... cu toate ca vedeam stele verzi, de fapt - văzusem asta.. Dar, cum mi-am mai revenit și m-am mai dumirit, văd că aproape toți ne-au întrecut, iar cei ce erau primii, adică pe care ii lovisem, plecaseră și ei. Ahh, uite așa nervii aia îi folosisem să trag la rame mai puternic și chiar se simțea, căci rând pe
AMINTIRE RĂZLEAȚĂ.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/347119_a_348448]
-
oamni vârstnici. Ei nu poartă arme. Cu mâinile goale în fața unei fantome... În fața unei fantome albe și fără cap. Smulge un laț din gardul de flori. Așa, să zic și eu că am ceva în mână. Și las' că mă dumiresc eu imediat dacă este vorba de o fantomă decapitată. Reportaj de groază. Nu se cuplează cu logica. Stupid. Așa ceva nu există! Dacă nu e o fantomă adevărată, atunci nu are de ce să-mi fie frică. Înseamnă că stă liptă de
FANTOMA de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357155_a_358484]
-
simbolic, măcar de Crăciun angajatilor pe care îi ai? Nu mie, că nu am nevoie, dar la amărâții ăștia cu care lucrez...” Știi de ce nu le dau?- a venit răspicat răspunsul acestuia - pentru că te fură! Mirat, Mitică încearcă să se dumirească asupra suspiciunilor doctorului și continuă: “Ce să fure, domnule? Hârtia de la toaletă? -«Vezi că știi?»- a răspuns zâmbind doctorul, și într-adevăr am observat ulterior că fiecare lua tot ce se putea, inclusiv hârtia de toaletă!” Având în vedere dorința
UN ROMÂN PISĂLOG SAU UN INGINER NOROCOS?!(CAPITOLULXXI) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357174_a_358503]
-
Și uite-așa, ținându-se de mână, îmbujorați de ger, dar și de voioșie, traversau strada printre mașinile care înaintau anevoios prin zăpada care ajunsese la vreun lat de palmă. Prima ninsoare a prins drumarii iar nepregătiți. Până să se dumirească ei, a și înghețat primul strat, după ploaia care l-a înmuiat destul de bine. Acum, sub omăt, gheața își făcea de cap. Printre geamurile deschise ale automobilelor se auzeau înjurăturile deșucheate ale șoferilor și persiflări de genul: ,, Iarna nu-i
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
cei care vor să se protejeze de vreo eventuală nenorocire să-și mute coșciugele în acel loc. E un cimitir al cadavrelor vampirilor făcut chiar de vampiri! - Aoleu! - Să vezi ce balamuc era a doua zi printre săteni! Nu se dumireau cine le-a jefuit cimitirul și le-a furat morții cu coșciuge cu tot! Cel mai mult se văicăreau boierii. - Trebuie distrus întregul cimitir? - Întocmai! Sau doriți să opriți vreun strigoi de prăsilă? Dacă scapă măcar unul, e vai și-
VII. VÂNĂTORII DE VAMPIRI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357829_a_359158]
-
Max, cîinele nostru pe jumătate lup, pe jumătate libercugetător și pe trei sferturi vagabond, Ce fel de om am mai fost și eu? Am intrat brusc în vîltoare ca un apucat, bătea vîntul și spulbera praful ... și, cînd să mă dumiresc și eu în privința frunzelor de lotus, vîntul le mătura deja de pe alee. Aș fi vrut să-i întreb ce au pățit dar, dacă pînă și viața mea o luase razna, mă gîndeam că și a lor trebuia să fie supusă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
-i așa Ruxandră?... Și Ruxandra aprobă muțește, lipindu-și de câtea ori bărbia de șiragul de margele, în timp ce-l privea pe sub sprâncene pe băiatul hotărât s-o țină de nevastă, peste orice împotrivire. Iar Catrina, deschise ochii mari ca să se dumirească dacă vorbele acelea hotărâte și așezate, ieșite din gura băiatului ei, nu sunt cumva ale unei năluci care seamănă tare bine cu bărbatul său de pe cealaltă lume. A doua zi, vecinii Catrinei lu' Nică Ionașcu și ai lui Ghiță Pâslă
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]
-
Acasă > Literatura > Narațiune > CU POALELE-N CAP ... Autor: Dona Tudor Publicat în: Ediția nr. 625 din 16 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Când francezii s-au dumirit cu privire la valoarea alcovului, au dat drumul în lume la o zicală celebra :”căutați mereu femeia !” Poate că și în Franța, ca și în România, e posibil ca femeia să fi fost căutată prea mult și găsită prea târziu. Istoria noastră
CU POALELE-N CAP ... de DONA TUDOR în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358785_a_360114]
-
jumătăți de tăceri, din răbdat în răbdat, o să ajungem pe câmpia veșnic înverzită, drepți ca scândura de brad. Până atunci, o să avem timp berechet să ne îmbătăm cu promisiuni deșarte. Pregătirea e făcută. Oferta diversificată. Când am început să ne dumirim cum e încropit mecanismul picării guvernelor, lumea era împărțită în oameni buni, oameni răi și șoferi. După ce am înțeles acest mecanism mai bine, lumea s-a împărțit în oameni buni, oameni răi și finanțiști. Când a picat și guvernul făcut
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
lui Ceașcă”, de a fi în poziția celui implorat să accepte funcția propusă!) de către un electorat ușor de dus cu preșul, amator de gogoși „cu vârf și îndesat/e” și alte z(c)acaricale pentru ale cărei merite nu se dumirise nici el prea bine! Cu excepția tupeului pe care-l ”șmirgheluise” cu măiestrie de artizan - bijutier, ce să mai - prin neisovită lucrare și experiză, cu o artă greu de atins chiar și de profesioniștii în materie sau cei ai clevetelilor zilnice
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
văzut pe-un frate-al meu, cum e bătut de-un egiptean doar pentru faptul că-i evreu. Puteam privi nepăsător la victimă și la călău? M-am repezit și l-am lovit pe agresorul prostălău. Nici astăzi nu mă dumiresc cum dintr-un pumn a și murit; posibil ca prin mâna mea brațul divin să-l fi lovit ... Chiar la-nceput am înlemnit și mă uitam la mort gemând. Simțeam că de sfârșeală cad, dar totuși îmi venea s-o
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
sminteală e-n stare omu-ăsta! Poftște dă-l mai lua-n samă, păcatele mele, se burzului ca-ntr-un blestem de deochi, cu raci roșii perpeliți pe jăratec și înghițiți în lunec de gălușcă ăl mai în vârstă dintre ei. - Dumiresc vorba dumitale înfiptă, dăsară, vere. Pun cap la cap cu Măria mea și tot ticluiesc spusele tale de amețit fără leac, adăugă de luare aminte Panacoadă, hiert că „bătrânu” Niță Șerb, verișoru' primar al nevesti-si era tot fedeleș la vorbă
NIŢĂ ALU DÂRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359542_a_360871]
-
volburat deasupra căpătâiului ce-i susținea ceafa, parcă speriate de indiscreția săvârșită, amăgindu-mă, făcându-mă să mă întreb dacă lacrimi am văzut, lacrimi să fi fost?! Din ochii aceștia uscați de febră și suferință amar de vreme?! M-am dumirit până la urmă... Erau lacrimile duioșiei... ale recunoștinței față de cei care îi trecuseră cu vederea neîmplinirile și îi toleraseră, bucurându-se alături de ea, reușitele! Și, după ce-și anulă închipuitele urme de lacrimi, reluă oarecum grăbită ceea ce începuse. M-am temut
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
păstreze incognito-ul ... Un hâtru, spunea că “Sesam”- ul local este la ditamai vederea ... Cât o mai fi (cei care știu adevărul din instinct, “știu de ce”)!... Pentru cei mai mulți, numiți de “șmecheri” drept “prostime”, de ce i-ar mai interesa ca să se dumirească și mai ales cine s-o facă!? Pe capii vremelnici ai obștii, nici atât! Cineva spunea în derâdere, ceva între râsu-plânsu, c-am avea nevoie de ... gura păcătosului!? Ce-o fi însemnând asta? Piei, drace! Pușchea pe limbă!... (din vo. “Convorbiri
CÂTE CEVA DESPRE ACTIVITATEA EXTRAŞCOLARĂ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360117_a_361446]
-
părtași. Mai avem încă vreme de căință, Dar nu pentru-a ne judeca în van. Nu știu care e prețul la credință, Nici dacă pot s-o cumpăr cu un ban. Mai caut încă drumul către Tine, De ale lumii nu mă dumiresc, Că văd cum zilnic, fără de rușine, Supușii tăi râzând Te răstignesc. Cu mine fii alăturea în toate, Călăuzește-mă pe drumul drept, Să pot ieși ca orbul din cetate Salvarea de la Tine o aștept! JOC Iubito, cad atâtea ploi Peste
FEMEIA SUFLETULUI MEU (1) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359814_a_361143]
-
de intenție. Vorbe. Discutabile la nivelul veridicității. Amețiți de foame, privitorii urmăresc ludic desfășurarea. O savuroasa lecție despre cum ... VI. CU POALELE-N CAP ..., de Dona Tudor, publicat în Ediția nr. 625 din 16 septembrie 2012. Când francezii s-au dumirit cu privire la valoarea alcovului, au dat drumul în lume la o zicală celebra :”căutați mereu femeia !” Poate că și în Franța, ca și în România, e posibil ca femeia să fi fost căutată prea mult și găsită prea târziu. Istoria noastră
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]
-
contur. E difuza. Opaca. Tânărul premier încasează din toate pozițiile. Ciudat. E crescut politic printre vulpoi . Ar trebui să miroasă capcană. El, fostul procuror , se luptă cu procurorii. Se luptă și cu vorbele. Citește mai mult Când francezii s-au dumirit cu privire la valoarea alcovului, au dat drumul în lume la o zicală celebra :”căutați mereu femeia !” Poate că și în Franța, ca și în România, e posibil ca femeia să fi fost căutată prea mult și găsită prea tarziu.Istoria noastră
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]