KorAP: Find »[drukola/base=dună & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...78 >

1,931 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426

vreți. Dar asta-i o nebunie! protestă copilotul, care părea că nu înțelege prea bine franceza și făcea un efort deosebit ca să prinde sensul celor spuse. O adevărată nebunie! — Adevărata nebunie e să alergi ca un apucat printre pietre și dune, fără să-ți cruți propria viață și nici viața celor pe care-i întâlnești în calea ta. Nebunie este să furi și să otrăvești apa fără de care suntem sortiți pieirii sau să-i ameninți cu pistolul pe cei ce te-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
cobora sau vira după bunul său plac, reprezentau pentru el un fel de primă și poate că principalul motiv pentru care în fiecare an aștepta cu nerăbdare momentul începerii raliului era ca să se bucure din nou de magicele zboruri deasupra dunelor, savanelor și pădurilor. Nené Dupré, descendentul unor de coloniști ce se văzuseră obligați să se întoarcă la oraș când vastul imperiu francez se dezmembrase definitiv, continua să păstreze în suflet dragostea pentru continentul negru pe care i-o insuflase familia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
însoțite de milioane de melodii molipsitoare, dar în momentul în care apar la televizor lumea schimbă canalul. În schimb, se uită când o mașină sau o motocicletă ia foc, se îngroapă în nisip sau se dă spectaculos peste cap printre dune. — Așa e ! — Și știi ce rămâne întipărit pe retina spectatorului? — Nu, nu știu. — Marca țigărilor sau a băuturilor imprimată pe laturile și pe acoperișul vehiculelor. — Și ce-i cu asta? — Toate astea se petrec într-o perioadă în care majoritatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
mediul unde trăiește. De câte ori a încercat să depășească aceste limite, a dat greș; cea mai bună dovadă este tatăl meu, care, cu toate că a fost cel mai mare și mai inteligent dintre tuaregi, a fost răpus de îndată ce a pus piciorul dincolo de dunele deșertului. — Dar conservatorismul nu duce la nimic. Asta spune-le-o munților și nisipului acestuia! veni răspunsul sec. În ziua în care acestea se vor schimba și se vor transforma într-o grădină străbătută de pârâiașe, poate că imohagii vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-l văd pe tuareg, dar cred că cel mai bine ar fi să te scot de aici... - Arătă spre avion: Du-te până acolo, amestecă-te printre oameni, iar după o jumătate de oră fă un ocol prin spatele acelor dune de nisip, intră în elicopter pe ușa din spate și ascunde-te sub ultimul scaun. Eu o să mă fac că vin de la duș și că nu știu nimic, dar te avertizez că dacă am cea mai mică bănuială că te-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
ca și cum și-ar fi recunoscut totala sa neputință. - În fond și la urma urmei e viața ta. Restul drumului l-au făcut în tăcere, mulțumindu-se să admire un peisaj a cărui măreție creștea cu fiecare clipă, deoarece câteva dintre dunele aurii aproape fosilizate atingeau mai mult de două sute de metri înălțime, într-un joc de lumini, umbre și curbe atât de pronunțate, că uneori părea o încântătoare pajiște cu fecioare uriașe complet despuiate. Când, în sfârșit, lăsară în urmă râul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
aproape fosilizate atingeau mai mult de două sute de metri înălțime, într-un joc de lumini, umbre și curbe atât de pronunțate, că uneori părea o încântătoare pajiște cu fecioare uriașe complet despuiate. Când, în sfârșit, lăsară în urmă râul de dune, pătrundând într-o nemărginită întindere pietroasă, își făcură apariția la orizont negrele siluete dințate ale unui mic lanț muntos, așa încât Nené Dupré se îndreptă spre sud-est și, după câteva minute, arătă un punt întunecat ce ieșea în relief la vreo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
de nisipul roșiatic sau invers. Își dădu seama imediat că acum i-ar fi absolut imposibil să înainteze în linie dreaptă și că ar fi obligat să facă mereu alte ocoluri în căutarea celor mai bune trecători între stânci și dune, riscând în orice moment să greșească drumul și văzându-și limitată speranța de a se salva doar cu ajutorul micii busole. „Mereu spre nord-est“... spusese călăul său, dar Maurizio Belli știa din experiență că în imensitatea Saharei, „nord-est“ putea fi un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
abate spre miazăzi, și făcu tot posibilul ca acea stilizată umbră să înainteze oblic, așa încât, chiar dacă erau inevitabil uniți, destinele lor să fie, totuși, diferite. Un șarpe cam de un metru lungime îi tăie calea și se pierdu îndată între dune. Se întrebă cum de putea trăi în asemenea loc și cu ce dracu’ se hrănea. Pământul era un loc foarte ciudat. Și acela era cel mai ciudat loc de pe pământ. Se întunecă și se opri să aștepte nerăbdător ca luna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
o mică ridicătură, de unde se putea cuprinde cu privirea întinderea roșiatică de nisip, își sprijini arma cu lunetă telescopică de un colț de stâncă, își fixă ținta cu grijă și apoi arătă spre sud-est. — Ce vezi tu pe povârnișul acelei dune? întrebă. Celălalt nu răspunse imediat, deoarece se vedea că nu e obișnuit să se uite printr-o lunetă, așa încât clipi de câteva ori, dar după un moment își înălță privirea și spuse nu foarte sigur pe el: — Pare un butoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
cred și eu... - îi dădu dreptate fratele său. Un butoi prins de o parașută. — Apă? Beduinul încuviință în timp ce adăuga: — Probabil conține o bună parte din rezerva lor de apă. — Și ce caută acolo? — Se vede că l-au aruncat pe dune ca să nu se spargă lovindu-se de stânci și că deocamdată l-au lăsat unde a căzut, pentru că încă nu au nevoie de el. — Chiar dacă n-au încă nevoie de el, nimeni nu e așa de prost încât să lase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
ea, pentru că știu că nici un animal n-ar reuși vreodată să deschidă un butoi din ăsta de metal, și că noi nici măcar nu ne putem apropia. S-or fi gândit, poate, că ăsta e locul cel mai sigur: în mijlocul unei dune și la vedere. — O tentație destul de mare. — Sau poate o capcană. Dacă ne-ar trece prin minte ideea stupidă de a încerca să ne apropiem, profitând de întuneric, ne-ar zbura capetele, căci pot să ne vadă noaptea. — Din fericire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
abia după câteva minute; și trecură alte câteva minute până se puseră de acord dacă era sau nu un fugar îngrozit care încearcă să scape de asediu. Doar când observară cum călărețul își schimbă dintr-o dată direcția îndreptându-se spre dunele dinspre sud-est pricepură care-i era adevărata intenție. — Apa! urlă disperat Julio Mendoza. Ticălosul ăsta vrea să pună mâna pe apă! Imediat începură o goană nebună, încercând să-i taie calea, dar Gacel Sayah se îndepărtase destul de mult ca să poată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
disperarea celor care, îngroziți, își dădeau seama că le era imposibil să-l oprească; și când, în sfârșit, nobilul animal se împiedică pentru prima dată, ajuns la capătul puterilor, nu mai erau decât vreo șapte sute de metri până unde începeau dunele. Atunci Gacel Sayah sări de pe cămilă, se rostogoli în nisip, se răsuci ca o pisică și, la rândul său, o luă la goană, străbătând cam două sute și ceva de metri cu arma în mână, pentru ca apoi să se întindă cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
mișcă-te... Începea vânătoarea. Soarele îngădui ca ultima-i rază să se prelingă peste întinderea de nisip, ca apoi să-și ia rămas-bun de la vârfurile de piatră neagră și, aproape în aceeași clipă, se lăsă să cadă în spatele unei mici dune cu sfârșeala moleșitoare a celui ce și-a încheiat o lungă zi de trudă în care, timp de douăsprezece ceasuri, a izbit o nicovală cu un ciocan de fier înroșit. Pentru o clipă, peisajul se coloră într-un roșu palid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
dar silueta fantomatică se ascunsese în spatele unei stânci, încât ai fi putut gândi că, de fapt, nu voise decât să fie văzut pentru câteva clipe doar, ca să atragă atenția dușmanilor săi. Și așa și era, fiindcă după câteva secunde mica dună ce se afla la trei metri în spatele ultimului mercenar păru că prinde viață. Suleiman Sayah ieși din nisipul unde stătuse îngropat în tot acest timp și, proptindu-și genunchiul în spatele numărului unsprezece, luat prin surprindere, îl apucă de gât și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
strigau într-un impuls din cele mai stupide și inutile. Soarele începu să se înalțe la orizont. Vântul șovăia. Vântul a fost și va fi întotdeauna, până la sfârșitul veacurilor, regele de incontestabil al deșertului, cel care dă naștere râurilor de dune, cel care îngroapă cele mai mari orașe și cele mai fertile oaze sau cel care, pe neașteptate, descoperă vechi ruine pe care a avut plăcerea să le ascundă timp de generații. Și regii care știu că nu pot fi detronați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
știut întotdeauna să mă descurc... — Și dacă li se năzărește să se întoarcă? — Mercenarilor...? Îmi închipui că n-or fi așa nebuni... Mergi în pace și Allah să te călăuzească! — Allah să te apere! Când fratele său dispăru după o dună îndepărtată, Gacel Sayah se așeză pe o piatră și contemplă apusul soarelui, în timp ce cugeta la tot ce se întâmplase și cum trebuia să privească viitorul familiei sale de acum înainte. Îi era greu încă să se obișnuiască cu ideea că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
ca să-și prelungească agonia. Privi în jurul său. Oriunde se întorcea orizontul era identic: o linie subțire și imprecisă de culoare maro care, undeva foarte departe, se întâlnea cu un cer de un albastru strident. Nici un munte oricât de mic, nici o dună aurie care să-i servească drept punct de reper; nici măcar un mizerabil tufiș prăfuit, care să fie dovada că se află pe Pământ și nu pe Lună. Nici o altă întindere nu putea fi mai netedă și nici un alt peisaj mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
cald și uscat, ce suflă dinspre Sahara spre Africa Occidentală (în arabă, în original). Veșmânt tipic arăbesc, un fel de burnuz, ce acoperă corpul de la umeri până la picioare (în arabă, în original). În deșerturile de nisip, vastă întindere acoperită de dune (în arabă, în original) (n.t.). PAGE FILENAME \p D:\Carti operare\Ochii tuaregului\Ochii tuaregului.doc PAGE 86

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

umplu continuu fără să mă pot goli. Mă dilat ca un balon, plutesc deasupra parcului, caut frunzele. Frunzele nu-s. Doar grămăjoare de praf tremurătoare, suspendate deasupra unui deșert cenușiu. Cu cît mă umflu și mă Înalț peisajul se micșorează. Dune mărunte, vălurite pretutindeni, pe bănci, În jgheaburi, În gurile pubelelor, pe capota cărucioarelor de copii, pe căpăcelele sticlelor de lapte, dune care foșnesc amețind toate formele, aneantizînd culorile Într-o singură lumină albă, spectrală. Mă clatin Într-un craniu, sînt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
grămăjoare de praf tremurătoare, suspendate deasupra unui deșert cenușiu. Cu cît mă umflu și mă Înalț peisajul se micșorează. Dune mărunte, vălurite pretutindeni, pe bănci, În jgheaburi, În gurile pubelelor, pe capota cărucioarelor de copii, pe căpăcelele sticlelor de lapte, dune care foșnesc amețind toate formele, aneantizînd culorile Într-o singură lumină albă, spectrală. Mă clatin Într-un craniu, sînt creierul lui uscat, scîrțîitor. Produc idei de praf care se scurg lent undeva În adînc, pe fundul unei clepsidre ce nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Înlăuntrul lor besmetici, lovindu-se de gratiile coastelor, sîngerînd acolo și urlînd Înfundat, fiecare călău e victima altui călău și aceeași mască mortuară pe toate chipurile de parcă ne-am afla În plin carnaval, un carnaval straniu ca un pustiu cu dune egale, uniforme, așteptînd simunul Într-o Încremenire aparentă și dedesubt doar oase albe, desprinse din legăturile unui mecanism care fusese programat să se miște, să acționeze, să străpungă planceta neîncăpătoare și să țîșnească afară În libertatea verde, În oaza mirifică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Îți va trozni țeasta și va plescăi cu creierul tău Între fălci. Creierul tău, această mică delicatesă, acest mizilic În care se reconstituiau toate jocurile de scrabble ale unui Dumnezeu-copil, sunetele care mișcau caruselul eternității, creierul tău unde somnul muta dunele Într-o mișcare circulară dezvelind caravane adormite și carcase vechi și palmieri și mici prinți rătăciți din stele mai reale și mai durabile decît un oraș În care lumina se stinge brusc și reapariția ei nu depinde nici de viteză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370

distrus și zgâriat, un animat celebru cu Daffy Duck, surprinzându-mă, întrucât nu mă așteptam. - A, scuză-mă, e un animat cu Daffy la început, am zis încurcat, cred că se termină imediat. Și într-adevăr filmul dispăru. Un deșert. Dune. Multe dune. Vânt puternic, apoi slab, rafale, furtună de nisip. Apoi din nou vânt slab. Un cadru mai strâns. Fire de nisip, în bătaia vântului, mutate de colo-colo, când la stânga, când la dreapta. Fire de nisip. Acest cadru dură foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]