2,902 matches
-
îl privesc pe fiul său așa cum tații lor îl priveau pe el, străin sosit într-o dimineață, cu calul și carabina sa. Pe fundalul vetrei negre, luminată de flacără, se detașează silueta înaltă a femeii înfășurate într-un șal în dungi ocru și trandafirii. Anacleta Higueras îmi pregătește niște chiftele picante. — Mănâncă, fiule, că ai umblat șaisprezece ani ca să găsești drumul înapoi acasă, îmi spune, iar eu mă întreb dacă „fiu“ e apelativul folosit de o femeie de vârsta ei când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
bine unsă, o pagină smulsă parcă dintr-un roman în limba spaniolă, cu un nume de femeie: Amaranta. Când a încetat lumea să existe, acum câteva secunde sau acum multe secole? Am pierdut deja noțiunea timpului. Acolo, la capătul acelei dungi de neant pe care continuu s-o numesc Bulevardul, văd avansând o figură subțire, într-o haină de blană de culoare deschisă: e Franziska! Recunosc pasul zvelt, cizmele înalte, modul în care ține mâinile adunate în manșon, fularul lung, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de neant pe care continuu s-o numesc Bulevardul, văd avansând o figură subțire, într-o haină de blană de culoare deschisă: e Franziska! Recunosc pasul zvelt, cizmele înalte, modul în care ține mâinile adunate în manșon, fularul lung, în dungi, care flutură. Aerul înghețat și terenul pustiu asigură o bună vizibilitate, dar degeaba îmi agit brațele, făcând gesturi de chemare: nu mă poate recunoaște, suntem încă prea departe unul de altul. Avansez cu pași mari, cel puțin cred că avansez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
da timp să se scoale și să-și prepare ceaiul de rooibos de dimineață. Odată gata ceaiul, știa că-i place să stea afară cam o jumătate de oră, să privească păsările de pe fâșia ei de iarbă. Erau pupeze, cu dungile lor alb-negru, ciuguleau insecte ca niște micuțe jucării mecanice, și turturelele țanțoșe, antrenate în eternul lor joc de-a iubirea. Lui Mma Ramotswe îi plăceau păsările și, poate, dacă și-ar exprima dorința, i-ar putea construi un porumbar. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
larg. Universul... Lumea... intră-n subiect plin de gravitate. Degeaba te uiți la acest pahar și spui că există... Uitați-vă la el! Ridică paharul de sticlă grosolană, puțin crăpat, cu urme de degete pe el, unul are chiar o dungă de ruj movuliu, iar cei vreo zece admiratori încearcă să vadă cu ochii lor cum acesta nu există. Își țin răsuflarea. - Din ce e acest pahar? întreabă profesoral. Din ce? Pe urmă tușește în pumn. Scuipă pe podea. O liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cracii pantalonilor. Anatol o apucă de-o aripă, s-o susțină. Zboară și pantalonii chinezești și șosetele. Pun capul la cutie, ca un căprar din Afganistan terorizat de tirul de mortiere. Înc-o țigară. Tot cu sete. Poposește și puloverul în dungi, din mohair sută la sută sintetic, pe creștetul lu’ Ceaunu’. - Și, băi, și... și...și-ai cu mini... Modelul se dezvăluie în toată splendoarea și-și oferă cu generozitate bustul și coapsele pentru experiment. Tavi parcă înoată pe valurile Dunării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Ce bine că te-am găsit! aud în spatele meu o voce ușor răgușită. Mă desprind cu greu de la fereastră, parcă m-am lipit de dușumea în locul acela. - Da? - Ierea de așteptat să fii aci, Ștefan! - Negru... Fătuca poartă ciorapi în dungi la bocancii cu ținte, are codițe colorate și-o fustă scurtă, plisată, din care ies două bețe. Puloverul stă mai mulat decât trebuie pe pieptul scobit. Are vreo cinci cercei în fiecare ureche, o mică verigă în nas și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu te mai suport! țipă. Să te cari din casa mea... Nu vreau să te mai văd! Coincidență. *** În mail mă așteaptă un set de poze de la Mircea, din Arizona. Are vreo sută douăzeci de kile, șort havaian, tricou în dungi, fălci de buldog. E tuns periuță. Ochii i s-au micșorat parcă, seamănă cu două borte într-un bostan. Stă relaxat, adică sprijinit de-un palmier în ghiveci. Lângă el, o miniatură a tatălui, produsă în Americi, zâmbește larg, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
din brațe, mi-a rămas întipărită în carne forma corpului ei ghemuit. Se amuză mușcându-mi colțurile gurii, pipăindu-mi sprâncenele, apăsând ușor pleoapele, să simtă cum mi se zbat ochii și tremură genele, desenează liniile de pe frunte, cele două dungi ce coboară spre mustață și nările spre șănțulețul de deasupra buzelor, le deschide, așteptând parcă să-i mușc palma. Îi simt mirosul ușor sărat al mâinilor, îmi prinde bărbia și întârzie în adâncitura de sub mărul lui Adam, pe urmă urmărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
hotmail.com" labatrista@hotmail.com. Și HYPERLINK "http://www.cioburi.ro" www.cioburi.ro . O clădire rotundă, un ghișeu, un funcționar, un ghișeu, un funcționar, alții și alții, scări, formulare, săgeți, interzis, și-aci și-acolo, triunghiuri și cercuri roșii, dungi galbene, săgeți luminoase, agenți de pază, filtre și bare, cuști și garduri, aș vrea să întind gâtul ca un pui la haham, să-mi pună un cip sub piele, lângă aortă, să-l citească naibii prin satelit, țac-țac, ca prețurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
M-am specializat în peisaje și acuarele. Ultima expoziție se numește „Liliacul din inimă”... Poate o să fie luna viitoare și la Cupola. Dar cred că știi, ți-am trimis invitație... - Da... Arată ca un chiup înfășurat într-un ștergar cu dungi, cu mâini prea scurte. - Bună seara, ne salută un cioclu de la Politehnică. Plimbări, plimbări? Însoțitoarea mea chicotește drăgălaș. - Ștefane, ți-am citit aproape toate articolele, cum reușești să fii atât de calm, atât de rece? Sună a Schopenhauer și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
fi preferat să ți-l dăruiesc, dar n-am bani... E o compoziție la care țin... eram ca-n transă când l-am pictat... Scoate hârtia și-mi arată un carton pe care parcă și-a curățat cineva pensoanele. Câteva dungi, pete și rotocoale. Pata aceea lunguiață ar fi îngerul păzitor, îmi explică. Sigur, nu voiam eu maci în glastră, cu fluturi deasupra, dar nici asta. - N-am, Ilie, n-am bani nici eu... Nici de țigări. Vezi, tocmai traduceam ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
oameni pe scaune, șezând pe-o scenă joasă în fața unui public de platou. Asta-i la televizor ca un fel de spot publicitar, dar când camera se apropie de fiecare persoană pentru un prim-plan, pe pieptul persoanei apare o dungă mică. Pe fiecare dungă de pe fiecare prim-plan este scris un prenume urmat de trei sau patru cuvinte în chip de patronim, genul de patronim cine-sunt-ei-cu-adevărat pe care și-l dau indienii, dar în loc de Heather Fuge cu Bizonul, Trisha Vânează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pe-o scenă joasă în fața unui public de platou. Asta-i la televizor ca un fel de spot publicitar, dar când camera se apropie de fiecare persoană pentru un prim-plan, pe pieptul persoanei apare o dungă mică. Pe fiecare dungă de pe fiecare prim-plan este scris un prenume urmat de trei sau patru cuvinte în chip de patronim, genul de patronim cine-sunt-ei-cu-adevărat pe care și-l dau indienii, dar în loc de Heather Fuge cu Bizonul, Trisha Vânează la Lumina Lunii, numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de nimic și se uita în oglindă din profil, din față, din spate, apoi îl smulgea de pe el și lăsa pe pat bucățica lăbărțată și moartă de pânză cu imprimeu animalic, așa încât s-o găsesc eu. Asta se-ntâmpla cu dungile de zebră, dungile de tigru, petele de leopard, apoi ghepard, panteră, puma, ocelot, până nu mai avea timp. — Ăștia-s bikinii mei norocoși, îmi zicea. Fii sinceră. Și asta-mi tot spuneam eu că e dragoste. Fii sinceră? N-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
se uita în oglindă din profil, din față, din spate, apoi îl smulgea de pe el și lăsa pe pat bucățica lăbărțată și moartă de pânză cu imprimeu animalic, așa încât s-o găsesc eu. Asta se-ntâmpla cu dungile de zebră, dungile de tigru, petele de leopard, apoi ghepard, panteră, puma, ocelot, până nu mai avea timp. — Ăștia-s bikinii mei norocoși, îmi zicea. Fii sinceră. Și asta-mi tot spuneam eu că e dragoste. Fii sinceră? N-aș fi știut de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
simplu și nu știa dacă este totul. De adevărat era adevărat, însă nu ajungea. "Și cum ziceți, le-a scăpat, chiar le-a scăpat din mînă?!" Lică Făinaru s-a lăsat pe speteaza scaunului, fața lui spînatecă era brăzdată de dungi verticale, asemenea celor care sînt semnul unei boli de stomac. Poate chiar era bolnav și nu-i păsa. Nu-i mai păsa. De asta l-o fi trimis șefu' pe el și nu pe altcineva. Dacă-l găureau nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se întîmplase, chiar și nenorocirea asta i-o prezentase în felul său. Cu un aer distrat, poate numai toropit de căldură, Șerban Pangratty intrase în birou învîrtind pe deget ochelarii săi de automobilist cu sticle fumurii. În jurul ochilor avea o dungă circulară lăsată de cauciucul garniturii, pielea se înroșise de la strînsoare. Ori transpirase. "Bonjour, domnule Mihail, cum îți merge?" Sigur că nu îl interesa cum, îi merge, dar Pangratty știa să-și ascundă emoția, neliniștea în cele mai neașteptate chipuri. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ușoară - discutând despre Rusia, despre Dumnezeu, despre revoluție și moarte, despre femei, despre cai, despre artilerie.) Cărată În ranițe militare, citită și răscitită, acea carte mai păstra ceva din strălucirea de altădată a celebrei ediții. Pe paginile‑i Îngălbenite rămăseseră dungi ale unghiilor și amprentele degetelor fostului proprietar - poate singurele sale rămășițe pământești. X compară cele două cărți. Chiar la Începutul cărții anonime dădu de un pasaj care i se păru cunoscut: „Ce le țin În frâu pe aceste bestii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mai ajungi în vecii vecilor avocat. Acu’ mă așez pe fundul piscinei, și cerul unduiește albastru deschis prin cei doi metri jumate de apă de deasupra mea. Lumea e tăcută, în afara bătăilor inimii care-mi zvâcnesc în urechi. Slipul cu dungi galbene l-am înfășurat în jurul gâtului pentru siguranță, în caz că apare vreun prieten, vreun vecin, oricine să mă-ntrebe de ce n-am fost la antrenamentul de fotbal. Sucțiunea constantă a gurii de scurgere mă lovește ușor, în valuri, și-mi frec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ce-a mai rămas, chiar și așa prima mea dorință e să-mi trag cumva costumul de baie pe mine. Doamne ferește să-mi vadă ai mei puța. Cu o mână strângând tare șarpele în jurul găoazei, cu cealaltă agăț slipul cu dungi galbene și mi-l smulg din jurul gâtului. Totuși, e imposibil să intru în el. Dacă vrei să vezi cum e să-ți atingi intestinele, cumpără niște prezervative din piele de oaie. Ia unul și desfă-l. Umple-l cu unt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mari perle lăptoase de spermă risipită. Ori asta, ori ai mei or să mă găsească înfășurat într-un prosop însângerat, prăbușit la jumătatea distanței dintre piscină și telefonul din bucătărie, cu restul zdrențuit al intestinului ieșind prin cracul slipului cu dungi galbene. Lucruri de care nici francezii nu pomenesc. Fratele mai mare de la marină ne-a mai învățat o expresie folositoare. Rusească. Cum zicem noi „Am nevoie de asta ca de-o gaură-n cap”, rușii zic „am nevoie de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
tale roase și la unghiile tale crăpate și rupte, și spune: Hai să vezi care e noua industrie în plin avânt... Ascensorul oprește la etajul cincizeci, întreaga mansardă închiriată de Lenny, în care două mormane de mușchi în costume cu dungi păzesc o ușă. Caraliilor ăstora le plătești partea lui Lenny, jumate din tot ce câștigi. Unul îți spune numele într-un microfon prins la rever, și ușile sunt deblocate cu un bâzâit puternic. Înăuntru sunteți doar tu, Angelique și Lenny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
jegos. Lângă pereții de sticlă prin care se vede tot orașul zace o saltea. Pe ecranul unui computer defilează fără încetare prețurile acțiunilor de la bursă. Lenny se apropie de voi două cu halatul desfăcut, poartă pe dedesubt boxeri boțiți cu dungi și șosete albe care i s-au îngălbenit pe tălpi. Lenny întinde mâinile către fața lui Angelique și spune: — Îngerul meu, preferata mea. Îi prinde fața în palme și spune: Ce mai faci? Pe tocurile ei înalte, Angelique e cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu premii din partea autorităților civice. Un monument închinat copilăriei lui. Dar nu e nimic din toate astea. Câți bani o fi având sunt în bancă, înmulțindu-se din dobânzi. În casă sunt doar covoare maronii și pereți vopsiți, perdele cu dungi la toate ferestrele. O baie cu faianță roz. Îi torn niște vin roșu și-l las să vorbească. Îl rog să se oprească, de parcă aș vrea să-i notez fiecare cuvânt. Și are dreptate. Viața lui e mai plicticoasă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]