550 matches
-
a abătut asupra tuturor cetățenilor României. Răspunsul marii majorități a populației evreiești la comunizarea României a fost emigrarea masivă. Mișcarea de aliya a avut un pronunțat caracter popular și s-a exprimat cu o forță deosebită. Acest fenomen și reacția duplicitară a Puterii față de el constituie fondul problemei evreiești În perioada cercetată. Glosartc "Glosar" xe "Apostol"Apostol, Gheorghe (n. 1913) Unul dintre apropiații lui xe "Gheorghiu Dej"Gheorghiu-Dej. Lider al sindicatelor Între 1945 și 1952, 1954-1961 și 1967-1969. Prim-secretar al C.C.
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
cutremurul din 10 noiembrie și organizarea salvării victimelor, manifestația de la 1 decembrie de la Alba Iulia, etc. Dar numirea lui Nicolae Petra din Sibiu la Ministerul Economiei Naționale, alături de Mircea Cancicov, dar poliția legionară paralelă a lui Dumitru Groza, dar jocul duplicitar al lui Ilie Stângă, ca să numim numai câteva din zecile de probleme grave fără ieșire, rezolvate salutar prin Nicolae Petrașcu și echipa exemplară de conducere, care și-o făcuse din preotul V. Boldeanu, dr. Alex. Popovici, cel din casa căruia
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Dacă în cadrul construcției schematice interioare poezia se prezintă ca o relație între tropii cuprinși, definiți și exprimați de limbaj, la nivelul experienței estetice, poezia se află în relație cu spiritul unde tropii ontologici se concretizează în sentimente și emoții. Existența duplicitară a poeziei, ca un construct shematic lingvistic și ca stare spirituală, duce la o metafizică a obscurității existenței poemului în general. Identificarea tropilor constituenți poeziei ține de forma apariției și spațiul geografic al prezenței poeziei. Atunci când vobim de gazel, elegie
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
autentică nu poate fi decât ecologică, în sensul că privește ansamblul elementelor care structurează un habitat normal, un mediu de viață natural. Școala face parte dintr-un ecosistem. Din păcate, acest ecosistem a fost „poluat prin linii de comunicare suprapuse, duplicitare, zgomotoase” și prin „disfuncționalitatea generală a instituțiilor supraaglomerate și supraîncărcate cu sarcini inutile”37. Sunt rezultatele unei gândiri atomare, neecologice. Gândirea ecologică: ...îmbrățișează întregul, abordează ansamblul relațiilor și interacțiunilor educaționale: impactul educator-educat, dinspre elevi spre profesori și invers; impactul profesori-profesori
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
iezuiților și nici pe cea a doctorilor Sorbonei. În ceea ce privește poziția de neimplicare și chiar dezangajare și dezicere pe care Descartes a luat-o față de lupta pentru afirmarea noilor idei astronomice și fizice, se poate concluziona că a fost evident una duplicitară și contradictorie, prin care și-a servit exclusiv interesul personal. Istoricul modului în care și-a făcut publice ideile și teoriile o susține foarte clar: în 1637 apare “Discours de la Methode pour bien conduire sa raison et chercher la verite
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
scurtă a registrului ironic, instituit prin mesajul care ascunde un sens "ocrotit", fundamental altul, esențialmente contrar celui de suprafață. Ironia este un joc în spațiul limbajului și în, firește, interiorul modalității de semnificare, de naștere a semnului lingvistic. Prin excelență duplicitar, modul ironic născut în limbaj se manifestă ca intenționalitate dublă, atît în privința vorbirii, cît și în aceea, esențială, a receptării. Verbul ironistului este acaparator, învăluitor pentru victimă, dar în același timp sarcastic în urechea "cititorului" aflat pe calea adecvată a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Ibrăileanu, creația critică se leagă de o dominantă a sensibilității de cititor, antrenat în lumea ficțiunii cu o disponibilitate absolută, deschidere ce marchează, de altfel, natura interpretărilor. ("Nu sînt un cititor de romane", va replica modelului Nicolae Manolescu cu seninătate duplicitar, într-o sofistică transparentă chiar la începutul eseului său despre roman, Arca lui Noe). Atent, precum sînt doar cei captivați, la "divinul detaliu", cum îi zicea Vladimir Nabokov, G. Ibrăileanu este un "prizonier" ce-și iubește captivitatea, lăsîndu-se condus de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
notabilă în Imperiu, administrator chibzuit și cu dragoste de țară, atotiertător -, ce reclamă lauda, în ciuda cenzurii retorice introduse de autor („Care aceste toate [...] dă le voiu trece eu cu vederea, pietrile vor striga”), îi este opus un Brâncoveanu tiranic, jefuitor, duplicitar, orgolios, demolator, setos de putere și de parvenire, regizor perfid al unor aventuri politice europene. Într-un cuvânt - contramodelul indezirabil, produs al unei vindicte pasionate. Zugrăvind un astfel de Brâncoveanu, P. participă la o dezbatere și polemizează cu panegiriștii, încercând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
istoria Bisericii Răsăritene și luând parte la o dezbatere religioasă a Apusului, cea dintre janseniști și reformați. A fost chiar învinuit de cel ce conducea „combaterea” din partea reformaților, pastorul calvinist Jean Claude, că ar fi nutrit simpatii catolice, fiind un duplicitar („grec cu grecii și latin cu latinii”), un „grec falsificat”, aflat departe de dogma ortodoxă. Se urmărea, desigur, minimalizarea, aneantizarea chiar a mărturiei lui M., căci nimic din atitudinea sau demersurile lui de până atunci (și nici de după aceea) nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
trânji instantaneu și umblă ca milogul din Capernaum. Mântuitorul tineretului strânge toată pleava bacantelor în tribune sub faldurile tricolorului, mai vâră câte o strâmbă, ca să fie, să se găsească la o adică poet al tăgadei și apolog în același timp, duplicitar până-n măduva oaselor, vrea să le facă pe toate în văzul lumii. Pe unde scurte, pe unde lungi, pe unde vrei și pe unde nu vrei; el ne învață ce e Patria, ce-i cu România și cu limba strămoșilor
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Andreea din romanul Tandrețe, 1986), ziariști ca Valeriu Dobreanu din Dragoste și moarte (1994) (unde este de bănuit, până la un punct, un alter ego al autorului), inițiat nu doar în artele marțiale, ci și în amara școală politică a vieții duplicitare și pentru care onoarea, cavalerismul compun un cod existențial menit, inevitabil, ostracizării, nedreptăților, dar și triumfului prin nobilă resemnare. Febre, accidente, spitalizări, neînțelegeri și împăcări siropoase, alături de cenacluri literare la care liceeni (precum Roxana și Ileana din Căpitanul Rox, 1991
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289807_a_291136]
-
ale altor personaje, întrucât el reacționează prompt, la nivel discursiv, la orice cuvânt care îi este adresat. Chiar dacă nu rostește replica de răspuns, aceasta există întotdeauna, dezvăluind, de fiecare dată, noi fațete ale personajului. De exemplu, îl descoperim pe Rusanov duplicitar, atunci când contestă valabilitatea regulilor din spital, deși el însuși promovează necesitatea respectării regulilor pentru păstrarea ordinii. De fapt, el acceptă încălcarea regulilor atunci când acest lucru se face în folos propriu. Prin intermediul altor fragmente de discurs interior, cunoaștem suspiciunea lui Rusanov
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
să o facă să se conformeze cu totul ideii de seniorialitate, făcînd-o să fie violentă, individualistă, aplecată spre ma-terial; dar au primit, parțial, fără să-și dea seama, ideea contrară a slujirii morale, unitare, spirituale a Bisericii, de unde modul lor duplicitar și contradictoriu, amestecat cu acte de mare pietate și de beneficii pentru Biserică și cu acte pline de despotism și deosebit de dăunătoare Bisericii, după cum se supuneau una pe cealaltă cele două idei; tipul de acțiune depindea de care dintre idei
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
bătaie dublă sau triplă. Mi-ar fi plăcut să mă nasc în altă epocă, pe vremea lui Proust sau în saloane rococo - știu, sunt o incorigibilă romanțioasă bătrână. Deși sunt convinsă că, pe sub peruci, fracuri și crinoline, oamenii erau aceiași: duplicitari, ipocriți, viciați. Cred, după cum vedeți, în universalul și eternul uman. Și-apoi, dac-aș fi trăit atunci, n-aș mai trăi astăzi. Or, fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n era ta. E mai bine să fii decât
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
nesiguranța acestei dileme, trebuie să aleg! Dacă aleg afirmația: cred! - nu mai este loc de îndoială, mă aflu în jocul Lui, dispare sursa nefericirii - înseamnă că mi-am însușit abandonul. Dacă nu, pot în cel mai bun caz să fiu duplicitar, să beneficiez de darurile lumești complăcându-mă într-o filosofie... ateistă cu justificări de ignoranță, ceva de genul: eu nu L-am întâlnit pe Dumnezeu sau eu o să cred atunci când Dumnezeu îmi va revela o minune... Mă-ntorc la Jung
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Societății Carpații, mai ales), atitudinea și opiniile sale exprimate în paginile ziarului (Biroul de Informații vienez se dovedește foarte atent în privința aceasta), atenția îndreptându-se asupra modului în care ziaristul identifică și combate acțiunile antiromânești chiar ale unor politicieni autohtoni duplicitari, asupra acțiunilor de propagandă și contrapropagandă (mai ales în perioada de început a domniei lui Carol I). După analiza, atât de amplă și de punctuală, a articolelor semnate de Mihai Eminescu în presa vremii, de-a lungul întregii sale activități
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
am despre tine? -Te rog Alin, nu te mai scuza și o face pe nevinovatul! -Supărarea ta e deplasată! Devine dezgustătoare. Nu sunt omul care să accepte furia unei femei. - Nu-mi ține tu mie predici, când tu ești un duplicitar. - Știi ce este duplicitatea? - Un bărbat așa ca tine șarmant care se giugiulește și cu alte femei, în timp ce este angajat într-o altă relație. Să nu vii cu reproșuri la mine, tu care n-ai jucat deloc corect. - Dar nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Clasa 4. Același raport există între femeile mature și cele tinere. O femeie matură are indicele de receptivitate dublu față de acela al soțului, dar pe jumătate față de al fiicei. Consecința: poziție expusă pe ambele flancuri. Comodia vremii ne dezvăluie atitudinea duplicitară a unei mame în problema educației fetelor. Reproșurile bărbatului le primește plecând capul („Așa, frate, ai dreptate, dar te-ascultă cineva?“), însă cugetul adevărat și-l arată răspunzând complimentelor unui musafir: „Bunătatea dumitale... Cu toate astea gândesc / Că li-or
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
prevenirii unei eventuale agresiuni militare din partea Ungariei, mai ales că cercurile maghiare nu ascundeau intenția de a păstra o armată intactă de 1.500.000 de oameni pentru sfârșitul războiului. În ultima fază a conflagrației mondiale, se părea că politica duplicitară bazată pe exploatarea disensiunilor româno- maghiare eșuase, cu atât mai mult cu cât cercurile politice din București și Budapesta, întrevăzând înfrângerea germană, au accelerat contactele cu aliații, sperând să câștige avantaj în defavoarea celuilalt. Informat despre aceste evoluții, Hitler a încercat
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
să mențină România alături de Reich, într-un moment când armatele germane înregistrau eșecuri pe toate câmpurile de luptă, iar aliații făcuseră public caracterul „nul și neavenit” al deciziei din 30 august 1940. Mareșalul Antonescu a căzut din nou victimă politicii duplicitare promovate de Hitler. Ca și la sfârșitul lui 1940, el a crezut că a obținut de această dată, definitiv, câștig de cauză în disputa cu Ungaria. În realitate, nu se modificase aproape nimic în privința raporturilor româno-maghiare și a poziției Reichului
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
datele de până acum și să Încercăm o concluzie plauzibilă, chiar dacă nu certă din punct de vedere istoric. De obicei, reprezentarea noastră despre acest personaj pleacă de la amestecarea, indiscretă, a tuturor informațiilor evanghelice. Portretul convențional arată cam așa: un tip duplicitar (ori slab de Înger), unealtă a diavolului, infiltrat În rândul apostolilor, arghirofil, care pentru un pumnișor de bani Îl vinde pe Isus și care, culmea grozăviei, Își ia singur viața, spânzurându-se de creanga unui copac. În realitate, am văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
cu alte realități, vremurile acelea cu tot ce presupuneau ele repre zentau pentru mine normalitatea. Apoi, de anii ’70-’80 se leagă copilăria și adolescența mea. Cum să nu fiu, deci, melancolic ?“. Nu numai pionierii și manifes tațiile, dar și duplicitarul cenaclu „Flacăra“ al lui Păunescu, festivalul „Cîntarea României“, pînă și între ruperea luminii în fiecare seară au avut, spune Cezar, latura lor bizar-pozitivă, de care puștii profitau din plin. Iată cum, într-o nouă formă literară, emerge un nou ade
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
tragicomice. Dramaturgia lui B. prezintă niște indivizi buimăciți, ca și eroii lui I. L. Caragiale, de cuvinte. Numai că, în epoca totalitarismului, cuvintele sunt folosite mai ales pentru a ascunde gândurile, nu pentru a le comunica. Limbajul este, în consecință, fie duplicitar, fie „de lemn”, abstract, vid de sensuri. Eroii lui B. trec, cu toate acestea, prin tragedii existențiale adevărate, sunt nefericiți, au iluzii, fabrică utopii și, la nivelul lor de înțelegere, caută explicații metafizice care, bineînțeles, produc râsul. Pamfil, vicepreședinte de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
cu detașare. Un om: nu! Din cîte îmi spune Ani, care s-a întors în urmă cu o oră de la Iași, lucrurile nu merg cum ne-am așteptat. Deși a fost remarcată la cîteva seminarii, R. e nemulțumită de felul „duplicitar” al unor profesori în aprecierea răspunsurilor: laudă atît ceea ce-i bun, cît și ceea ce-i rău, provocînd confuzii, derutînd, numai pentru a fi „simpatici” la toată lumea. Crede că la fel vor proceda și la examene, dezavantajînd cu seninătate pe cei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
miliției în lupta cu infractorii. Politica tăcerii îi favorizează pe cei răi. *Dintre „caracterele” odioase conturate de Isus Sirah în cartea sa de înțelepciune, două sînt de o actualitate frapantă: șoptitorul, adică „bîrfitorul, intrigantul, turnătorul” și Cel îndoit la limbă, „duplicitarul”: „șoptitoriul și pre cel îndoit la limbă să să bleasteme, pentru că pre mulți, împăcați fiind, i-au pierdut. Limba a treia pre mulți au clătit și au despărțit pre ei den limbă în limbă și cetăți tari au surpat și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]