797 matches
-
români, atât de afectați de asprimea ceaușismului românesc, dar și de tradiția privind calitatea morală mediocră a intelighenției locale, mai predispusă la colaboraționism decât cea din alte țări martor: „Disidenții au luptat pentru libertate, adevăr și moralitate. Au luptat împotriva duplicității, minciunii și cinismului. Au susținut ceea ce György Konrád a numit antipolitica. Nu au fost niște visători incorigibili” (p.193), mai ales atunci când au știut să îmbine la modul ideal realismul politic cu pasiunea morală. Vladimir Tismăneanu citează aici cazul Modelului
DESPRE 1989. NAUFRAGIUL UTOPIEI DE VLADIMIR TISMANEANU SAU PUTEREA CELOR FARA PUTERE de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345027_a_346356]
-
de bază în activitatea oamenilor de cultură dedicați condeiului. Adevărul este cel mai mare privilegiu și cea mai mare comoară pe care o poate poseda cineva. Dar nu e ușor să spui adevărul într-o lume în care se "poartă" duplicitatea. De aceea s-ar putea să-l coste pe jurnalist sau pe scriitor. "Adevărul este un patron atât de regal, încât ar trebui să-l îmbrățișăm fără să ținem seama de consecințe. Mai degrabă să spunem : Acesta este adevărul. Dumnezeu
DIFERENŢA DINTRE JURNALIST ŞI SCRIITOR de MARINA GLODICI în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345318_a_346647]
-
în convingerea că, oricum nu mai poți repara ce a fost stricat, așa că mai bine dăm totul la lichidat. (p.69.) Furtul că protest, politica de stat și strategie de supraviețuire? Doamne ajuta! De ce va mira tupeul, obrăznicia, insoltența, impertinența, duplicitata și perfidia pe care le probează fiecare dintre aleșii noștrii? Mai ales tineri. Ceilalți, cei mai în vârstă, fiind bandiții care îi manipulează. (p.167) După un film bun, spectatorii simt instinctiv nevoia de a-și poveștii pasajele favorite sau
BREVIARUL LUI TALPEŞ de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 817 din 27 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345415_a_346744]
-
cu care avusese bune relații în război. După ce Hitler și Stalin atacă Polonia, Anglia începe războiul numai cu Germania, URSS-ului nici nu i s-a pus problema unei declarați de război. Cărțile de istorie trec cu vederea și azi duplicitatea. 1978 a fost anul în care SUA oferă României șansa integrării în economia liberă cu ajutorul a 170 miliarde $. Dicatura de dezvoltare era un fel de cantonament, de ascetism planificat în care printr-o acumulare primitivă de capital, economia se antrena
BREVIARUL LUI TALPEŞ de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 817 din 27 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345415_a_346744]
-
în materie spirituală" și articolul 12 care recunoaște Bisericii personalitatea juridică ofensează pe susținătorii respectării tradiției. Problema concordatului provoacă o ruptură, relevînd discordanțe între susținătorii unei Românii liberale și partizanii unei Românii ortodoxe. Această dualitate este percepută din exterior ca duplicitate; sentiment care se afirmă încă din 1919 și care se va menține. În documentele statului major francez din epocă se poate citi: "La prima vedere, încă de cînd intri în contact cu ei, pare că românii, într-o anumită măsură
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
nevoia acestui jurnal, scrie el pe 18 octombrie 1952, care să fie un document retrospectiv și oglinda critică a tot ce se petrece în statul nostru socialist; de multe ori m-am simțit rău și de multe ori am surprins duplicitatea și conformismul cu care mă adaptez azi, chiar și eu, în fața puternicilor zilei. Dar eu nu sînt un caz izolat. Toată această maimuțăreală de adunări, de lectură a presei, multele întîlniri pretins amicale pe care le am cu tot felul
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
atinge de reazimul de din afară, în partizanii unei influențe sau a celeilalte, încît, precum nu se putea stabili esclusiv nici o linie domnească, tot astfel nu s-au putut stabili în mod esclusiv nici o influență străină. Nu doar că această duplicitate, aceste exerciții de echilibristică ar fi de atribuit unei deosebite înțelepciuni politice. Înțelepciunea consista numai în a se folosi de împrejurări date precum erau. Cele două mari puteri vecine de pe atunci, Polonia și Ungaria, voiau una întinderea de la Baltică până la
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
o cale hotărâtă și corectă, pentru ca să se știe și înafară ceea ce voim. Echivocitatea atitudinei noastre nu este spre avantajul țărei; căci atunci putem fi taxați de o națiune ce urmărește scopuri ascunse, de un popor perturbator al liniștei vecinilor săi. Duplicitatea este un sistem periculos chiar pentru cele mai puternice naționalități; și fructele ce uneori ea ni procură sânt mai mult aparente și în toate cazurile efemere. Umanismul (recte umanitarismul) este un ideal filozofic respectabil pe care-l poate urmări o
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de mizerie și goliciune atât a oștirii noastre cât și a oamenilor purtați sub suliți căzăcești până dincolo de Balcani, ar înțelege înfiorătoarea gravitate a acestor cestiuni și înfioratoarea usurință cu care se trece peste aceste abisuri de corupțiune și de duplicitate. Noi înțelegem prea bine ca un guvern să fie slab în afară când nu reprezintă sute de mii de baionete și miliarde de producțiune industrială, dar această amăgire sistematică a poporului, această glorificare a unor sarcini impuse, a unor ușurințe
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
reprezintă sute de mii de baionete și miliarde de producțiune industrială, dar această amăgire sistematică a poporului, această glorificare a unor sarcini impuse, a unor ușurințe criminale, a unor scabroase cestiuni, ca a unor idealuri naționale, iată ceea ce dovedește o duplicitate și de inimă și de minte care n-are seamăn în lume. Aceste calități numai românești nu sânt De facto se află între noi, dar avem o sumă de cuvinte etnologice pentru a tăgădui romînitatea lor. După opiniunea noastră, ceea ce
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
are apucăturile omului slab; [î]i lipsește acel iz de slăbiciune care precumpănește în fenomenele vieței noastre publice sub forma linsă a bizantinismului și a espedientelor. Toate figurile acele fățarnice și rele, viclene fără inteligență, toate acele câte ascund o duplicitate în espresie, ceva hibrid, nu încap în cadrul {EminescuOpXI 78} noțiunii "romîn". Poate deci că acei oameni n-au avut timp să se asimileze, poate apoi ca să fie din rase prea vechi, prea osificate, prea staționare, pentru ca prin încrucișare să poți
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
acesta se luptă ca să rămână în luntre; e lucru înțeles și legitim și de o parte și de alta; în tot cazul însă mijloacele întrebuințate și de unul și de altul caracterizează destul de trist pe acești doi oameni de stat: duplicitate din partea lui Brătianu, o nervozitate copilărească și o neauzita lipsă de demnitate din partea d-lui Cogălniceanu. Când îl vede pe acesta acățîndu-se cu atâta desperare de un portofoliu pe care toți vor să i-l smulgă și apărîndu-se când cu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
oaspete pe pământ românesc, ea nu va uita România, precum România nu uită a-și pune toată credința și speranța în Comisiunea Dunării, în reprezentanții Europei. Cât despre atitudinea guvernului, d. Ventura a arătat-o dictată de același spirit de duplicitate care a predominat în alte cestiuni externe, cum în cea a Basarabiei bunăoară. Și atunci " Romînul" striga contra Rusiei, iar Basarabia se ducea, precum de mai nainte se hotărâse între guvernul nostru și cel din Petersburg. Această părere o au
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de un timp primordial, ontologic, care se articulează cu ființa (Svetlana Paleologu-Matta Eminescu și abisul ontologic, 1988), la Borges este un timp labirintic, circular. "Timpul ciclic" va fi una din temele favorite ale ilustrului argentinian, spre ea îl conduce însăși "duplicitatea" discursului, care produce acel "interstițiu pe unde se scurge subiectul", de care vorbea R. Barthes (Romanul scriiturii, Ed. Univers, 1987, p. 173). Este, de fapt, un "interstițiu" tunel de salvare, o posibilitate de a fi inclus în Tot, în Marea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
replică la Bătaia cu flori la Șosea, pînza lui Luchian, pe care oportunistul pictor o cunoștea, desigur, atît de bine! Evident, au urmat, mai tîrziu, onorurile: maestru emerit al artei, artist emerit, tam-tam, tam-tam. Iată însă și momentul de maximă duplicitate: cam în același timp cu zugrăvirea tancului ocupant, pictorul se retrăgea cu uneltele sale bune în satul Bîrnova, lîngă Iași, la conacul familiei Inculeț, cea care pusese umărul la aducerea Basarabiei lîngă trupul țării. Se retrăgea și, în liniștea mirosind
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la nivelul maselor intra în practica celui mai odios partid inventat vreodată. Costumarea specială a fost practicată cu și mai histrionică regie de urmașul lui Ghiță Dej, un Ceaușescu mai complicat și mai complexat decît înaintemergătorul lui, avînd în vedere duplicitatea proletar om de lume, preferată de personajul de joasă extracție. Urmașul lor, în linie directă, actualul prezident de republică, constrîns de cu totul alte conjuncturi, recurge la aceleași soluții duplicitare, dar care, prin surplus de șiretenie, depășesc de departe primitivismul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fi servit, comod, de arsenalul est-totalitar, punîndu-și la punct, dur și zîmbitor, adversarii politici. N-o mai poate face acum, dintr-o mie de motive, mai întîi din pricina modificării radicale a conjuncturii politice general europene, apoi, pe lîngă celelalte, din duplicitatea dictată de interesele regimului pe care-l girează și, nu în ultimul rînd, personale, ca produse finite ale cîtorva generații de servanți ai Moscovei. Dacă țara ar reveni, cum ar fi în firea lucrurilor, la destinul ei monarhic, fracturat de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
denumire, nu?) Ce poate ieși de-aici? Un bazar. E necesară o regîndire a saloanelor. Decît așa, mai bine lipsă. Zic eu toate astea... dar ce caut, atunci, cu o lucrare (fie ea și nouă) pe panoul blamatului Salon? Of, duplicitatea noastră funciară! E o fotografie celebră, cu steagurile tricolore fluturînd, la Alba Iulia, în 1918, pe cîmpul devenit legendar. La adunarea de mai multe ori fericită de-acum, fluturau și cîteva drapele cu înfrigurata gaură din mijlocul galbenului. Cum se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și reaua credință a emanaților, exploda din cînd în cînd în rîs gîlgîitor. Era rîsul celui care, cunoscînd atît de bine cum se poate ajunge rapid la bunăstare, distingea foarte clar albul de negru. Cum bulinele din șocantul său papion. Duplicitatea bolșevică, atît de bine încarnată într-un Miron Cozma (ale cărui haite de șoc reperaseră, evident, și casa lui Rațiu). Cu pufoaică demonstrativ murdărită cînd își conducea comandourile groazei. În "ținută obligatorie" cînd teroriza nocturn barul. Ținută prin care bolșevicul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
garderoba stalinistă: tunica, încheiată maoist-militărește pînă sub gușă, șapca trasă bine pe urechi (nu fără perfida umilință a omului de rînd adică, fără fandoseli). Da, dar poza cu sceptrul regal mergea, ea, cu tunica mitocănească? Pardon! Costum la patru ace! Duplicitatea parvenitului. A dispărut tunica arsenalului bolșevic? Mai e una: a lui Castro, ultimul fidel al bolșevismului primar, uitat nu numai de Washington, dar chiar și de Kremlin, în insula aia a lui, fost eden al minunilor lumii, azi supraviețuind în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-le printr-un vot negativ sînt ombilical legate de Răsărit. Un ochi perspicace poate discerne lesne virtuala aderare a structurilor de stînga la o previziblă axă Moscova-Minsk-Kiev-București-Belgrad. Catastrofală pentru noua democrație românească de după prăbușirea dictaturii. Și în acest caz, jocul duplicităților este, vai, tot în inimitabilul stil pămîntean. Structuri economice subterane, manageriate de oameni relativ tineri, pentru care capitalismul e o soluție (singura) viabilă, de perspectivă, alimentează, inexplicabil, tocmai partidele care, ideologic, le contrazic proiectele. E de sperat ca într-un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vieții de fiecare zi, să producă, o dată, pentru galerii cu vad pestriț, altă dată, pentru proiectul său inalienabil, cel care l-a și impus. (Sigur, la judecata de apoi a artelor, nimeni dintre jurați nu va fi clement cu această duplicitate.) Schizofrenia generală însă, cea care marchează acum ansamblul artei autohtone, este, evident, mult mai dureroasă, mai dramatică în stratagemele ei de moment. Managerii de artă veniți din Occident aleg din ateliere doar lucruri care să șocheze, să bruscheze orizontul de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
românești, scribul Pelin), nu are încotro și, deși timpul emisiunii se consumase, îl lasă pe... distinsul invitat să-i aducă dictatorului osanaua finală. Ca odorată dregere a busuiocului, după ce timp de o oră (de istorie) se erijase cu șiretenia și duplicitatea nomenclaturistului dîmbovițean în, vezi doamne, sfetnic de taină partinică al căpcăunului; oricum încăpățînat și discreționar. Evident, nu i se poate pretinde manieratului Adrian Cioroianu, în riscanta sa calitate de moderator, să fie ireverențios cu invitații, deși unii dintre aceștia, ca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de partid în fața numeroaselor probleme identificate și raportate, precum și impunitatea de care se bucurau activiștii de partid vinovați de aceste stări de lucruri i-au împins pe cei mai mulți dintre ofițerii de securitate spre ceea ce istoricul Cristian Troncotă a definit drept duplicitate: „Duplicitatea a fost spiritul predominant în care și-au desfășurat activitatea majoritatea ofițerilor acestei instituții, cel puțin în ultimii ani ai regimului comunist. Duplicitatea se regăsea nu numai în activitatea profesională, ci în tot ceea ce se gândea și se realiza
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
partid în fața numeroaselor probleme identificate și raportate, precum și impunitatea de care se bucurau activiștii de partid vinovați de aceste stări de lucruri i-au împins pe cei mai mulți dintre ofițerii de securitate spre ceea ce istoricul Cristian Troncotă a definit drept duplicitate: „Duplicitatea a fost spiritul predominant în care și-au desfășurat activitatea majoritatea ofițerilor acestei instituții, cel puțin în ultimii ani ai regimului comunist. Duplicitatea se regăsea nu numai în activitatea profesională, ci în tot ceea ce se gândea și se realiza în
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]