58,646 matches
-
că-și va salva biografia pentru veacuri. Și că analele kaghebiste sînt singurele ce vor sta alături de Tacit.) Gîndul iarăși și iarăși pătrundea cu pași moi ca să-mi facă pe neașteptate mîinile de vată și inima gata să ierte. Doar durerea nu e în secole, în veacurile lungi, ci în eul meu scurt, hic et nunc. Ce folos că va fi cu un ins defăimat mai mult sau mai puțin, cînd ei în anale sînt zeci de mii? Omuleții nu vor
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
în întuneric. Uite-așa. Deja e lîngă mine. Ne-am așezat pe o suprafață netedă, furniruită. Putea să fie ușa de la un dulap mare, străvechi. (Ca o jumătate de masă de ping-pong.) E timpul. Am eliberat, am slobozit în sfîrșit durerea mea comprimată și mînia mea, dar în locul furiei (așteptate) s-a eliberat un sentiment nedefinit și, din păcate, veșted. Ca o slăbiciune. Ca un gol. (Drumul a fost prea lung.) Cu efort, îmi repetam: e timpul, deja e timpul, cuțitul
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
omenesc, zămislit ca să auzim și să înțelegem". Ea trebuie să rămînă neaprinsă pentru a ne reaminti că "duhul ne este îndărătnic, că rămîne orb la înțelepciune și că, din această pricină, Reîntoarcerea va fi nesfîrșit de anevoioasă și plină de durere". Personajul lui Toma Pavel face eforturi să își înțeleagă viața povestind-o. Viața lui, ca cele ale tuturor oamenilor, este o înșiruire de fapte accidentale, mai mult sau mai puțin glorioase (mai degrabă, mai puțin), de sentimente și de revelații
A povesti și a înțelege viața by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12619_a_13944]
-
de fină disociere și de culoare umorală, factori filtrați prin decizia formei de-a evita încrîncenarea, invectivele, trivialitatea. Ironia e o caligrafie a rezervei, un dans aerian al refuzului. Prin jocul său atracțios, ea își anesteziază obiectul, scutindu-l de durerea primară a vivisecției. Dar să continuăm firul evocării părintelui de către fiu: "în critică a practicat stilul direct, concentrat, alert, declinînd orice substrat artistic, dar, în realitate, obținînd efectul de mare agrement al deplinei comunicări, rod al demoniei creației. Ironia i-
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
ființa umană și obiecte se pierde: "oase albe, seifuri intacte, pahare de cristal" (Ceva dur și metalic) sau "între timp mă uit la prețuri/ la oameni/ nici o diferență" (Era sâmbătă). Iar dacă limita dispare, atunci omul poate fi dezmembrat fără durere "sunt dat afară scurt/ n-am nimic de luat cu mine/ așa că ies din propria mea piele cu mâinile/ în buzunar/ iar pe scări mă întâlnesc bineînțeles/ cu viitorul chiriaș" (Spune bună ziua rânjind) " iar părți din el cresc la întâmplare
Economie de cuvinte by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12696_a_14021]
-
240-241). O scrisoare venită din țară, prin intermediul unei prietene din Elveția, conținînd un proces verbal scris de mîna mamei sale după o inspecție școlară, o transpune într-o existență rămasă ca un vis îndepărtat, din alt timp și alt loc. Durerea este înfățișată decent, cu discreție, fapt ce o face cu atît mai impresionantă: "Mi se face un iremediabil dor de mama. Cîte ștersături n-a produs timpul în aducerea-aminte! Acum îmi dau seama, de pildă, că uitasem cum scria și
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
Cum vor să-mi tulbure izvorul/ Din care sufletul s-adapă./ Din valul lumii lor mă smulge/ Și cu povața ta-nțeleaptă,/ în veci spre cei rămași în urmă,/ Tu, Doamne, văzul meu îndreaptă" (Rugăciune). Tonul patetic trasează imaginile unei dureri ce-și pierde inserția istorică, vărsîndu-se în absolut, durere care, după cum spunea G. Călinescu, reprezentînd o "jale nemotivată de popor străvechi, îmbătrînit", "ajuns la bocetul ritual", se dispensează de speranță: "La noi sînt codri verzi de brad/ Și cîmpuri de
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]
-
s-adapă./ Din valul lumii lor mă smulge/ Și cu povața ta-nțeleaptă,/ în veci spre cei rămași în urmă,/ Tu, Doamne, văzul meu îndreaptă" (Rugăciune). Tonul patetic trasează imaginile unei dureri ce-și pierde inserția istorică, vărsîndu-se în absolut, durere care, după cum spunea G. Călinescu, reprezentînd o "jale nemotivată de popor străvechi, îmbătrînit", "ajuns la bocetul ritual", se dispensează de speranță: "La noi sînt codri verzi de brad/ Și cîmpuri de mătasă;/ La noi atîția fluturi sînt,/ Și-atîta jale-n
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]
-
Copil al suferinții,/ De jalea lui ne-au răposat/ Și moșii, și părinții.../ Din vremi uitate, de demult,/ Gemînd de grele patimi/ Deșertăciunea unui vis/ Noi o stropim cu lacrimi..." (Noi). Nimic n-ar putea tulbura absolutul negativ al acestei dureri arhaice care se autocontemplă, paradoxală împlinire a frustrării etnice printr-o consubstanțiere cosmică. Nu pare să existe vreo soluție a stării în cauză, în ordinea practică a lucrurilor. "Visul" gratuit, "copil al suferinței", e rodul de vîrf, de ordin spiritual
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]
-
conjuncturale, și respectul față de teatru, de mine, de profesiunea mea. De jurămîntul de la începutul drumului. PROLOG Mergeam pe Valea Oltului spre Sibiu și mă încărcam de energie, de emoție. Mi se derulau, deopotrivă, amintiri și momente de furie cumplită, de durere cînd lucrurile s-au îndepărtat de o calitate artistică ridicată. Îmi treceau prin față bîlbîielile, inocența începutului. Candoarea lui. Cei cîțiva care încercam, în frunte cu Chiriac, să arătăm orașului, în primul rînd, că aici se poate întîmpla ceva extraordinar
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
se detestau și se umileau și clocoteau de furie. Cu cîțiva ani în urmă, pe parcursul unui zbor de noapte la Cape Town, Yoel citise în "Newsweek" un articol despre legăturile telepatice genetice dintre gemenii identici. Unul dintre gemeni se convulsionează de durere cînd celălalt suferă o arsură puternică, chiar dacă se găsește în altă țară. Cam așa stăteau lucrurile între el și Ivria. Și în acest fel interpreta el cuvintele din Cartea Genezei: Și bărbatul și-a cunoscut femeia." Legătura dintre ei era
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
unei înțelepciuni pe care scriitoarea a avut șansa, după ce a cules-o, să o poată exprima: nu contează cine învinge, ci încercarea de a cîștiga, tu, împotriva jocului însuși: Fericirea este luptă de asediu, un joc de go. Voi omorî durerea sugrumînd-o." Desprinsă din sîngele curs în Beijingul comunist al lui 1989 sau din cel al Beijingului ocupat de japonezi din 1932, viața unor oameni, altminteri derizorie, devine tragică, frumoasă deci, în literatură: să-l pui pe Apollo în serviciul lui
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
smulg cu nepăsare sau cel puțin s-o învăluiesc cu veștmintele bucuriei mari ce râvnea să mă stăpânească" Zadarnic! O frică rea mă luase în brațe, mă strângea, mă strângea, mă strângea" O să mă înăbușe"" (Opere 3, p. 150). Descrierea durerii morale, a suspiciunii și a eșecului ca senzații fizice apăsătoare, distructive, constituie specialitatea tânărului prozator Liviu Rebreanu, care va excela însă, în acest registru, în alte pagini ale operei sale. Relele presimțiri ale lui Remus Lunceanu nu sunt doar invențiile
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12812_a_14137]
-
nuvelă, Calvarul este confesiunea testamentară disperată a unei disculpări, cu sentimentul răvășitor al inutilității. în universul tematic al războiului, extrem de larg dar și de amenințat de clișee, Calvarul lui Liviu Rebreanu aduce o nuanță proprie, din sfera suspiciunilor ucigătoare, a durerii morale și a eșecului provocat de cruzimea persecuției colective exercitate asupra insului vulnerabil.
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12812_a_14137]
-
Ștrul, dezertor și Pădurea spânzuraților. Pentru că "războiul e o tragedie uriașă, alcătuită dintr-o complexitate de tragedii mărunte", acest episod e un eșantion revelator din marea dramă universală: "în paginile acestea, găsite în fața unui mort, războiul nostru, prea bogat în dureri, e mai mult decât un laitmotiv sforăitor. Nu i se văd zvârcolirile muiate în bălți de sânge, nu i se aud fanfarele eroice, nici vaierele de doliu, dar i se simt pretutindeni palpitațiile vijelioase, atotcuprinzătoare. Trece peste om, îl calcă
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
dar și poeții, așa cum ceruse Platon în Republica lui. Culmea era că din primele zile în Marsilia suferințele fizice reapărură. Mai ales colita. Îndată ce băga ceva în gură, stomacul i se umfla și crampele o făceau să se încovoaie de durere. Hotărîtă să nu se lase învinsă, își continuă vizitele și reuniunile, alegînd să nu mai pună în gură decît supe insipide sau piureuri pentru bebeluși pe care stomacul ei bolnav le accepta. În cea de-a doua zi petrecută în
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
șerpuiește Iar sarea gândului e înghițită amar Întunecatele pene de puf ale dimineții Bănuiala culminând uneori cu plăcere Între pasărea paranoidă și cerul spuzit de stele Orice înălțime atinsă mă obosește Privesc cum mădularul îmi înflorește În cea mai deplină durere Cântec care vede (Femeile atât de departe) Femeile atât de departe cu toate că Îți place să le știi lângă tine Adormite în ritmul sărutului Toate în dezordinea camerei și în Dulceața trupului În melodiile spiritului. Se opun Nașterii singuratice
Zilele Vienei la București 12 mai - 21 iunie - Poeme de Robert Schindel by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/12863_a_14188]
-
se dovedesc valabile rupturile care produc răni în spiritul dezbinat, hărăzit celor mai teribile încercări: În fundul existenței zac ca-ntr-o groapă, / Pereți de lut mă strîng și mă strivesc; Mă roade patima pe-ncetul, ca o apă, / În pînzele durerii putrezesc." (Dezlegare). Născut la 27 noiembrie 1884, la Pîrscov, pe valea Buzăului, scriitorul cu cele mai uimitoare apariții editoriale postume se stinge în primăvara anului 1963. Rămîne în amintirea cunoscuților și a prietenilor cu figura lui de ascet hirsut, atins
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12278_a_13603]
-
bunătăți... Chiar și așa, nu vreau! Deci, frate Haralampy, pregătește urna, lipește vreun afiș din scoarță de copac și alungă haitele flămânde de prin jurul secției de votare din Cabană - Amin! 1) Cameriste, s.f., pl., femei în vârstă, cu sciatică și dureri reumatismale, având trupuri conspirative de gheișe și prostituate de lux transferate în interes de servicii printr-un act caritabil de la Hotelul "București"... 2) În astfel de cazuri, stabilirea părinților - mamă și tată - se va face prin tragere la sorți, sau
Întîia epistolă către Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12294_a_13619]
-
o perioadă a mea mai optimistă la suprafață. De fapt, zilnica sărbătoare a poeziei poate include ... și funeralii (titlul unei cărți a mele în englezește e Cheer leader for a funeral, în traducere aproximativă "Strigături vesele la înmormântare" ...). Bucuria și durerea sunt de nedespărțit, cu dominări alternante, în binecunoscuta dialectică a vieții. Am fost binecuvântată cu nevoia și abilitatea de a exprima prin cuvinte și sunete trecerea mea pe acest pământ. Mi s-au făcut multe daruri (Să ne facem daruri
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
nu pot avea nici o contribuție în ameliorarea ei, necum în aflarea soluțiilor privind gravele conflicte, fizice și morale, care o cutreieră. (Firește, marii scriitori și artiști pot influența, în timp, mentalități sau psihologii... În timp, și cu bătaie lungă...). Simt durere, indignare, frică și neputință când iau cunoștință de masacre, de devastatoare fanatisme religioase, de ipocrizia asociind puritanismul cu pornografia, de atacuri în masă, etnice sau rasiale, de anomalii mentale și sociale pe toate cinci continentele. Într-adevăr, nu pot asista
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
de divertisment. Dacă nu pricepeți la prima lectură, continuați vizionările dar cu calm și citind Trei într-o barcă, de Jerome K.Jerome - veți râde sigur, și singur. V.Popescu (București). Îmi scrieți că din cauza emisiunilor tv aveți tot timpul dureri de cap și că ați încercat tot felul de medicamente fără succes. Prietenul meu Haralampy vă recomandă vizionarea exclusiv a emisiunilor Ciao Darwin, Vacanța Mare și râsul gângurit-ridicol al prezentatoarei Stimeriu de la Etno Tv, fiindcă: ori vă trece durerea de
Prima navă bordel din România by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12342_a_13667]
-
timpul dureri de cap și că ați încercat tot felul de medicamente fără succes. Prietenul meu Haralampy vă recomandă vizionarea exclusiv a emisiunilor Ciao Darwin, Vacanța Mare și râsul gângurit-ridicol al prezentatoarei Stimeriu de la Etno Tv, fiindcă: ori vă trece durerea de cap, ori... A, uitasem: încercați și cu emisiunea Duminică de duminică, cu Florin Călinescu, în care veți recunoaște multe și vechi poante. Succes! 1) Populație de hominizi dintre Asia și Australia, cunoscută și sub numele de homo piticonsiens, strămoși
Prima navă bordel din România by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12342_a_13667]
-
Unchiul din Paris (1973) și, mai recent, Lătrând la lună (1997). Cea mai evidentă și mai convingătoare vocație de romancier are, după părerea mea, Vladimir Beșleagă, publicând după Zbor frânt (într-adevăr, cartea sa cea mai bună): romanul pentru adolescenți Durere (1979), romanul pe tema familiei Ignat și Ana (tot în 1979), un roman istoric în două părți - Sânge pe zăpadă (1985) și Cumplite vremi (1990). Personalitatea de cea mai mare anvergură a fost percepută multă vreme aceea a lui Ion
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
ferm în crezul lui: "știam că era interzis să-i scriu șmameiț, și nu numai că acceptasem interdicția, dar eram întru totul de acord, nu din frică, nu din supunere oarbă, ci din convingere, din necesitate înțeleasă, fără regret, fără durerea unui sacrificiu. Situația era simplă. A te chinui pe marginea ei ducea la o melodramă mediocră sau la duplicitate împotriva firii." Radu Cosașu nu țintește gloria curajului de a-și fi recunoscut atât de categoric greșelile și lașitățile, cu atât
Confesiunea unei minți tinere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12322_a_13647]