413 matches
-
temps.” „Cel care, într-adevăr, aparține timpului său, adevăratul contemporan, este acela care nu coincide cu el insusi, nici nu aderă la pretențiile sale și se definește, în acest sens, ca inactual ; dar tocmai din acest motiv, tocmai prin acest ecart, prin acest ana- cronism, el este mai capabil decât ceilalți să perceapă și să înțeleagă timpul său.”(trad. mea, A.M.) Într-un fel sau altul, contemporaneitatea este o formă paradoxală de pre- zentificare, o formă a ieșirii din timp pentru
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
reçoit en plein visage le faisceau de ténèbres qui provient de son temps”. „Contemporan este cel care primește în plină figură fasciculul de întuneric al epocii sale.” (trad. mea, A.M.) În primul caz, opera lui Caragiale oferă mereu acest subtil ecart, ea pare în ciuda costumației belle époque mereu actuală, te scoate în afara timpului nu numai al lumii lui Caragiale, dar și al propriului tău timp. Însă ceea ce îl face pe Caragiale „contemporanul nostru” este mai ales a doua trăsătură, capacitatea de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
vreme de război.... O analiză atentă relevă faptul că naturalismul lui Caragiale este mai degrabă unul second hand, ca și balzacianismul lucid și butaforic al lui G. Căli- nescu. Autorul utilizează o rețetă bine asimilată, față de care își marchează prin ecart ironic și estetic distanța critică. Însă, ca și Călinescu, Caragiale aplică rețeta impe- cabil încât avem în aceste proze toate mărcile sensibilității naturaliste. Din nou, Caragiale nu construiește aici ceva de proporții, nici măcar o nuvelă, nicidecum un roman, ca să nu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Noutatea viziunii lui Caragiale derivă din faptul că naratorul nu mai este exclusiv purtătorul de cuvânt și legatarul moral al superiorității Centrului (Parisulă față cu o Periferie ăun oraș de provincie din România finiseculară) care cade automat sub semnul derizoriului. Ecartul tem- poral se suprapune peste cel spațial, însă nici aici distanța în timp nu este relevantă, ea a devenit substanțială prin proiectarea ei într-un loc geometric de expresie retorică. Vârsta adultă față cu copilăria, ambele sunt în măsură să
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
umane. Dacă pornim de la titlul prozei, putem decela o optică particulară care-și găsește ulterior un dispozitiv în măsură să o genereze dincolo de contrastele proprii comicului, cum ar fi cel dintre esență și aparență. Titlul scoate în evidență și un ecart pe care distanța inițială centru-margine o evocă, prin care orice gest de la margine încearcă să recu- pereze grandoarea gestului princeps pe care centrul îl oferă cu caracter exemplar. Însă nu este vorba numai de o imitație vană, ci de o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
realității. Optica fotografiei cu care este asociat acest realism este una înșelătoare. Zola insistă asupra faptului că naturalismul este o metodă și nu o retorică, o stilistică sau o tematică, Zola dorește să facă sociologie. Caragiale împrumută nu fără un ecart ironic naturalismului efectele, este un mod de a scrie după rețetă, așa cum G. Călinescu scrie romane balzaciene după rețetă. Ictusul ironic devoalează jocul dublu de scriitură în oglinda unui model prestigios, dar și a unei mefiențe față de epistema pozitivistă a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
un rudiment de om : e, cum am zice, fiara, care de-abia de curând a reușit să stea numai pe labele dinapoi și să-și ridice capul în sus, spre cer, cătră lumină !” Comentariul ironic al nara- torului stabilește un ecart semnificativ față de vehicularea vulgatei lombrosiene și putem identifica aici o atitudine ambiguă a naratorului față de verdictul științei moderne. Însă ceea ce subliniază prozatorul este capacitatea ima- ginii de a se difuza mai bine decât orice discurs. Ilustrația teoriei este mai puternică
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
niște lieux de mémoire în termenii vehiculați de Pierre Nora. Din nou, naratorul creează un efect de contrast care scoate în evidență mecanismul manipulativ al speculării unor eveni- mente din categoria secundarului. Contraponderea se rea- lizează prin înregistrarea unui dublu ecart, unul înscris pe axa paradigmatică a noțiunii de eroism în raport cu genul literar adecvat și altul pe cea sintagmatică referitor la contextul evenimențial. Ambele situații pun în scenă o inadecvare care generează un dezechilibru. Grandiosul vocației eroice solicită o bună încadrare
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nu odată la parodie și pastișă, clișeul vizând unități întregi de discurs, iar în nuvelele naturaliste mergând până la o asimilare a unui model literar în tiparul căruia prozatorul toarnă propria sa substanță epică sau poetică nu fără a păstra un ecart ironic vizibil la nivelul metatextului. În acest sens ne situăm într-o accepție mai largă pe care Laurent Jenny o conferă clișeului extins către structurile tematice și narative ale textului. În genere ironia este un bun revelator al prezenței clișeului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
inexistente ale unei mici fâșii de pământ pe apă, ci rodul unor grădini și livezi, plasate între poieni pline de culoare. „Imaginea, spune Daniel-Henri Pageaux în tratatul său de Literatură Generală și Comparată, este expresia , literară sau nu, a unui ecart semnificativ între două realități culturale.”<footnote Vezi, Daniel-Henri Pageaux, „Literatura generală și comparată”, tr. de L. Bodea, Ed. Polirom, Iași, 2000, p.82. footnote> La un prim contact cu toposul românesc, ecartul implicat de text, între realitatea ucraineană deja cunoscută
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Comparată, este expresia , literară sau nu, a unui ecart semnificativ între două realități culturale.”<footnote Vezi, Daniel-Henri Pageaux, „Literatura generală și comparată”, tr. de L. Bodea, Ed. Polirom, Iași, 2000, p.82. footnote> La un prim contact cu toposul românesc, ecartul implicat de text, între realitatea ucraineană deja cunoscută personajului, și cea românească pe cale de a fi descoperită, este uriaș. Nesiguranței și zbuciumului continuu din peisajul ucrainean, îi corespund aici, pacea și siguranța unei vieți trăite la adăpost. Ostrovul așadar este
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
organizației, regulile de comportament, normele și valorile. Aceste atribute ar putea induce ideea că etica afacerii și cultura organizațională sunt unul și același lucru. În realitate, nu numai că se deosebesc ca sferă de atribute, dar între ele există un ecart ca de la abstract la concret. În sensul că etica afacerii reprezintă un corp de principii morale care pot fi operaționalizate doar prin intermediul culturii organizaționale. Ea aduce atitudinile și valorile societății înlăuntrul câmpului de experiență al organizației și le include ca
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
fac, de altfel, numeroși ruși abia ajunși aici), chiar dacă asta ar însemna să cotizăm anual la Fondul Național Evreiesc, conștiința o impune? Poate că așa-zisa "criză a israelitului" e chiar aici, în nehotărârea între port și templu, în marele ecart dintre preaplinul de sănătate de pe coastă și prea marea nevroză de pe înălțimi. Între yuppies și reprezentanții specificului local, între cascheta de baseball și toca din coadă de vulpe. Nu de mult, un "păstrător al tradiției" mi se confesa la Ierusalim
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Hasdeu, RL, 1988, 38; Mircea Popa, Un destin literar - Iulia Hasdeu, ST, 1989, 2; Saviana Stănescu, Muguri de noiembrie, ALA, 1993, 189; Mircea Coloșenco, „Iubirile Iuliei Hasdeu” - o monografie de ținută științifică, LCF, 1996, 12; Maria Ofrim, Jurnalul Iuliei Hasdeu, „Ecart”, 2001, 142; Ioana Pârvulescu, O fată aproape obișnuită, RL, 2001, 27. I.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286712_a_288041]
-
a lui Rokkan și Lipset, nici în logica analizei unei perspective axate exclusiv pe dinamica întreținută cu vechiul regim. Altfel spus, nici analiza genetică a regimurilor comuniste a lui Kitschelt 34, nici logica unei recesiuni a clivajelor clasice și a ecarturilor față de acestea, ca la Lawson 35 nu permit abordarea într-o manieră pertinentă a morfologiei actuale a partidelor din România, cele două abordări aplicând linearitatea superficială și deterministă în abordarea fenomenului partidelor în Europa de Est. Pentru Daniel-Louis Seiler, mutațiile politice, economice
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
a mulțumit cu un discurs corect despre bani, muncă, despre abuzul asistențial și supraviețuire. Ceva mai realist, dar fără anvergura istorică visată în urmă cu ceva timp. O primă concluzie: schimbările se produc, dar lent și mult sub ritmul Occidentului Ecartul dintre populațiile din Est și comunitățile din Vest se lărgește periculos. În tot cazul, progresul este perceput vag la nivel personal, mai ales de către generația care se apropie azi de 40 de ani. O generație ajunsă la limita răbdării, care
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Adevărul literar și artistic”, „Observator cultural”, „Timpul”, precum și în cotidianul „Monitorul de Brașov”. Cele șase eseuri din Retori, simulacre, imposturi dezvăluie un autor format la ceea ce Paul Ricoeur numea „școala suspiciunii”. Și aceasta întrucât axul gândirii lui Ș. îl constituie ecartul dintre premisele explicite („raționale”) și presupozițiile latente ale proiectelor socio-culturale. Metoda eseistului va consta în identificarea articulațiilor ideologice subterane ce susțin diferitele tipuri de discurs din România comunistă și postcomunistă, urmată de confruntarea acestora cu ceea ce e oferit publicului. Primele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289712_a_291041]
-
cel mai bine reprezentat la organismele care întrețin relații directe și strânse cu mediul, ca microorganismele și plantele, adică exact cele care sunt reprezentate majoritar în foulingul biologic. Domeniul în care au loc astfel de schimbări este variabil, putând atinge ecarturi deosebit de largi, în funcție de natura chimică și concentrația agentului alelopatic. De exemplu, unul dintre aceștia, acidul cafeic, modifică, în domeniul de concentrație 1/1 000 000...1/1 000, rH-ul mediului de la 30,5 la, respectiv, 26 [115]. Desigur, uneori
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
natura chimică și concentrația agentului alelopatic. De exemplu, unul dintre aceștia, acidul cafeic, modifică, în domeniul de concentrație 1/1 000 000...1/1 000, rH-ul mediului de la 30,5 la, respectiv, 26 [115]. Desigur, uneori, mai ales la ecarturi mari față de condițiile normale, apa poate reprezenta un mediu în care metalul ori, în general, materialul de construcție devine instabil. în mod obișnuit, având în vedere specificitatea de specie a substanței alelopatice, implicit al caracterului ei redox, ca și diversitatea
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
a limitelor limbajului (în cel de-al doilea) atestă sincronizarea formulei cu poezia generației. În următoarea etapă, marcată de versurile din Gramatică târzie (1977) și Soarele și uitarea (1985), imaginarul se deschide, în bun spirit echinoxist, invaziei înșelătoare a livrescului: ecartul sau consonanța dintre limbaj și lume, răsfrângerea limbajului asupra lumii sau doar asupra lui însuși constituie teme favorite ale meditației lirice. Practicând o poezie a poeziei, autorul e, totuși, mai puțin atras de mecanismele de funcționare a textului, cât de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
internațională. Nu este vorba doar de delocalizări, ci de a obține superioritatea mondială într-un domeniu anume. Alteori, o întreprindere poate să se reorienteze, fiind constrînsă să-și schimbe activitatea pentru a deveni mai mobilă și / sau a obține un ecart tehnologic care să-i ofere un avantaj comparativ, pînă cînd o altă firmă lansează un produs mai modern etc. Această cursă este caracteristică globalizării. Producția depinde de progresul științific, care are propriul ritm. Nu este posibil să accelerezi fluxul de
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
unei situații istorice date” a epistolelor; alta în încadrarea scrisorilor în convenția literară a „culturii de imprecație”, nefamiliară cititorului român. Dintre critici, e de reținut reproșul lui Liviu Antonesei, care observă în construcția volumului o „lipsă de coerență”, dată de ecartul dintre limbajul etnopsihologiei, esențialist, folosit în scrisorile către Alexandru Paleologu, și critica adusă esențialismului în partea a doua a Politicelor. Talentul de a polariza până la umoral taberele este reșapat în eseul Omul recent (2001) - critică structurată modular, prin antamarea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
marjă de eroare. Oricum, chestiunea nu e una complicată și e de mirare să vedem cum „analiști politici” dezbat cu seriozitate rațiunile creșterilor sau descreșterilor de 1-2% ale cotei partidelor sau personalităților politice. Modificările procentelor de sondaj, chiar și la ecarturi mai mari, trebuie abordate cu multă prudență, căci, așa cum s-a văzut, nu trebuie uitate și celelalte tipuri de erori, ca să nu mai vorbim de faptul că, prin modalitatea de culegere (de pildă,formularea întrebării și/sau înregistrarea răspunsului), unele
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
Caiete critice” un serial intitulat O mie de poeți postdecembriști. Deși are formație de filosof și istoric, P. este cunoscut și pentru spiritul său de polemist, manifestat în revista „Literatorul”, sau în ipostaza de critic literar, ilustrată în suplimentul literar-artistic „Ecart” și în „Caiete critice”. În 1998 publică o carte despre generația ’30, Mircea Eliade și Nobelul interzis, unde vehiculează teoria că, deși Eliade era cea mai îndreptățită personalitate postbelică pentru a obține în anii ’80 prestigioasa distincție, în acel moment
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288885_a_290214]
-
stăpînească acest proces de o complexitate ieșită din comun, prezervînd un rol important Statului în fixarea și aplicarea de reguli și reglementări, combaterea corupției care afectează grav textura socială și în atenuarea inegalităților care practic au explodat în ultimul timp (ecartul dintre veniturile celei mai bogate provincii Shanghai și ale celei mai sărace, Guizhon, a ajuns de 10 la 1). Zhu are reputația unui om competent și onest, dar el era relativ izolat în partid, iar poziția sa a slăbit după
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]