606 matches
-
zgomotos într-o seară Pe-un pământ supraaglomerat Ce-a icnit, a gemut, a oftat Declarând unor oameni de bine: "E solstițiul prea greu pentru mine, Aș vrea ziua și noaptea egale Să le văd în amurg la taclale, Permanent echinocțiu să fie, Doar așa e în democrație." Dar cu toții vedem, din păcate, Ca dreptate și egalitate Le găsești într-un an - două zile. ...Iar în rest ai nevoie de pile. Citește mai mult Anul ăsta, solstițiul de varăA căzut zgomotos
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]
-
solstițiul de varăA căzut zgomotos într-o searăPe-un pământ supraaglomeratCe-a icnit, a gemut, a oftatDeclarând unor oameni de bine:"E solstițiul prea greu pentru mine,Aș vrea ziua și noaptea egaleSă le văd în amurg la taclale,Permanent echinocțiu să fie,Doar așa e în democrație." Dar cu toții vedem, din păcate,Ca dreptate și egalitateLe găsești într-un an - două zile.... Iar în rest ai nevoie de pile.... X. (ȘI CE) DACĂ... PARODIE DUPĂ POEMUL “DACĂ” DE RUDYARD KIPLING
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]
-
fecunditate femeile căsătorite, înmulțesc animalele și păsările, împart rod holdelor, umplu de leac și miros florile, tămăduiesc bolile și suferințele oamenilor. Sărbătoarea Sânzienelor mai este denumită în popor și "Amuțitul cucului". Această pasăre cântă doar trei luni pe an, de la echinocțiu de primăvară (în jurul datei de 21 martie) până la solstițiul de vară (21 - 22 iunie) sau chiar de Sânziene, pe 24 iunie. Se spune în popor că, dacă cucul încetează să cânte înainte de Sânziene, înseamnă că vara va fi secetoasă. De
CINE SUNT SÂNZIENELE? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374246_a_375575]
-
aici întîmplător, n-aveți niște cai?", sau: "cu tîmpla în trandafiri mă uit cum îmi curge vîntul din vene", sau: Zona de vid a prăpastiei lucește ca o săritură". Și, în sfîrșit: Femeia intră în tîmpla bărbatului cu dirijabile de echinocțiu răgușit". Din cînd în cînd, cucii din ficțiunile lui Cristian Irinescu se dedau unor destrăbălate turniruri de haiku-uri, halucinîndu-ne frumos. Dacă acestor neobișnuite haruri (din zona Jarry, Beckett, Urmuz, Ionescu) le mai adaug și fenomenalele trimiteri, în dese paranteze
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un cântec de lebădă) (Blaga, 2010 : 115) Choses petites, choses grandes, choses sauvages tuez mon cœur ! (Du ciel parvint un chant de cygne) (Miclău, 1978 : 279) Fapturi, care-ați fost, unde va țineți? Nu le calcă sora luminile dedițeii vineți. (Echinocțiu) (Blaga, 2010 : 140) Êtres, qui avez été, vous êtes dans quels lieux ? Sœur ne marche pas sur leurs lumières anémones bleuâtres. (Équinoxe) (Miclău, 1978 : 325) Sub porți ființele somnului intra câini roșii și griji. Pe uliți subțire și-naltă ploaia
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
răstigniri " " crucifiements " (Către cititori/Aux lecteurs) (Miclău, 1978 : 251) ; " nos croix " (Aux lecteurs) (Loubière, 2003 : 15) ; " jocuri și răstigniri " " des jeux et des crucifixions " (Semne/Signes) (Miclău, 1978 : 305) ; " iscodim învierile în fața porților " " nous épiions leș résurrections devant leș portes " (Echinocțiu/Équinoxe) (Miclău, 1978 : 325) ; " setea de mântuire " " la soif du salut " (Sufletul satului/L'âme du village) (Miclău, 1978 : 281) ; " la soif de rédemption " (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 149) ; " la soif de rédemption " (L'âme du village) (Stolojan, 1992 : 43) ; " minunea " " le
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Blaga joue parfois sur des épithètes transposables à l'aide de la méthode littérale : " frunza-ți jucăușa " " țes feuilles folâtres " (Gorunul/Le chêne) (Miclău, 1978 : 135) ; " veacuri fierbinți " " des siècles ardents " (Somn/Sommeil) (Miclău, 1978 : 317) ; " șovăiri solare " " des hésitations solaires " (Echinocțiu/Équinoxe) (Miclău, 1978 : 325) ; " urmele mele coapte " " mes traces mûres " (Tăgăduiri/Dénégations) (Miclău, 1978 : 359) ; " mâini tomnatice " " des mains automnales " (Înfrigurare/Frisson) (Miclău, 1978 : 203) ; " zvon legendar " " un bruit légendaire " (Amintire/Souvenir) (Miclău, 1978 : 291) ; " murmure légendaire " (Souvenir) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
88, În marea trecere (Dans le grand passage), p. 94, Un om s-apleacă peste margine (Un homme se penche au bord de la falaise), p. 98, Heraclit lângă lac (Héraclite au bord du lac), p. 102, Biografie (Biographie), p. 116, Echinocțiu (Équinoxe), p. 120, În munți (Dans leș montagnes), p. 122, Noapte ecstatică (Nuit extatique), p. 126, Biblică (Biblique), p. 130, Rune (Runes), p. 140, La curțile dorului (Au seuil du mystère), p. 148, Epitaf (Épitaphe), p. 170, Götterdämmerung (Götterdämmerung), p.
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Fig. 3. Cele „Douăsprezece Ramuri Telurice” și orele, lunile și organele interne asociate acestora Alte perioade de energie maximă sunt solstițiile de vară și de iarnă, care sunt cea mai lungă și, respectiv, cea mai scurtă zi a anului, și echinocțiile de primăvară și de toamnă, când ecuatorul Pământului se apropie cel mai mult de Soare în orbita sa eliptică prin sistemul solar, ziua și noaptea având exact aceeași durată. Aceste momente sunt excelente pentru recoltarea energiei din sistemul solar cu ajutorul
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
Vitoria Lipan, doritoare de a ritualiza moartea nefirească a soțului și a fiilor săi, uciși pe front, prin aducerea osemintelor acestora în țară. Începând cu Ziua uitării (1972), dar cu cele mai bune rezultate în Dimineața (1977) și în După echinocțiul de primăvară (1981), Ș. cultivă romanul rural, încadrabil seriei de scrieri despre obsedantul deceniu. Un fapt interesant: acum se evidențiază cu mai multă forță tiparul narativ și tipologia. Tema privilegiată devine drama familiei tarate, macerate de un rău obscur. Personajele
STEFANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
din Dimineața, își oblojește ființa fracturată prin rememorarea poveștii bunicului și a tatălui său, artiști din lumea satului, inși învinși sau aflați în răspăr cu meandrele istoriei (unul ucis, altul închis din motive politice). Dacă prin Cristian Omu din După echinocțiul de primăvară se reia același profil tipologic, meritul acestui roman îl constituie încercarea de a prezenta crepusculul lumii țărănești. Recviemul atinge momentul culminant atunci când, silit să își schimbe matca, personajul principal refuză să își părăsească satul, iar gestul său de
STEFANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
Dincolo, București, 1970; Paralele, Iași, 1970; Ziua uitării, București, 1972; Așteptarea aproapelui, Iași, 1974; Speranța care ne rămâne, I-II, București, 1974-1977; Miezul și coaja, Iași, 1975; Dimineața, București, 1977; Când vine umbra, Iași, 1979; Sărutul pământului, București, 1980; După echinocțiul de primăvară, Iași, 1981; Ruptura, Iași, 1983; Drumuri de fum, Iași, 1985; Și mâine, și poimâine..., Iași, 1988; Spovedania valetului, Iași, 2002. Repere bibliografice: Damian, Intrarea, 120-123; Teodor Tihan, „Paralele”, ST, 1971, 5; Sorianu, Contrapunct, 180-183; Andriescu, Disocieri, 260-270; Mihai
STEFANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
1975, 12; Ardeleanu, Opinii, 82-86; Ungheanu, Arhipelag, 192-207; Popa, Dicț. lit. (1977), 547-548; Dana Dumitriu, Convergența unor destine, RL, 1979, 27; Val Condurache, „Sărutul pământului”, CL, 1980, 6; Ioan Holban, Biografiile lui Corneliu Ștefanache, CRC, 1980, 3; Valentin Tașcu, „După echinocțiul de primăvară”, ST, 1981, 8; Dobrescu, Foiletoane, II, 116-122; Mircea Iorgulescu, Nimic despre trecut, RL, 1984, 12; Vlad Sorianu, Romane sociale. Corneliu Ștefanache - „Ruptura”, ATN, 1984, 10; Val Condurache, Un prozator „profesionist”, SLAST, 1986, 9; Mircea Iorgulescu, Romanul orchestră, RL
STEFANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
Zidarul de poeme, prin apele destinului/ Trece cu fruntea umbrită de minuni” (Destinul meșterului de poeme). În câteva poeme transpar vagi note argheziene: „În sânge, oricând e freamătul vremii,/ În mine e rugă de seară, tăinuitele denii” (Neîmplinire). Versurile din Echinocțiu liric (1969), volum publicat la un interval de douăzeci și cinci de ani față de cel de-al treilea (Moine, 1944), pun în lumină o maturizare a expresiei poetice, într-o transcriere sugestivă a tablourilor de atmosferă: „Frunze galbene cad, bruma cade/ Peste
MORUŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]
-
-mă/ păsări/ și ochii/ aruncați-i în mare// Lăsați-mi doar cerul/pe umeri/ să-l port// Încet,/ Încet/ navele mele/ ajung/ în marele port” (Nautică). SCRIERI: Vâslind pe apele destinului, Bistrița, 1942; Rugăciunile dorului, Bistrița, 1943; Moine, București, 1944; Echinocțiu liric, București, 1969. Repere bibliografice: Ion Șiugariu, „Rugăciunile dorului”, RFR, 1943, 6; Dumitru Micu, „Echinocțiu liric”, RL, 1969, 27; Simion Ștefan, „Echinocțiu liric”, TR, 1969, 38; Tudor Vâlceanu, „Echinocțiu liric”, O, 1970, 2; Ion Oarcăsu, Iosif Moruțan. In memoriam, TR
MORUŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]
-
-l port// Încet,/ Încet/ navele mele/ ajung/ în marele port” (Nautică). SCRIERI: Vâslind pe apele destinului, Bistrița, 1942; Rugăciunile dorului, Bistrița, 1943; Moine, București, 1944; Echinocțiu liric, București, 1969. Repere bibliografice: Ion Șiugariu, „Rugăciunile dorului”, RFR, 1943, 6; Dumitru Micu, „Echinocțiu liric”, RL, 1969, 27; Simion Ștefan, „Echinocțiu liric”, TR, 1969, 38; Tudor Vâlceanu, „Echinocțiu liric”, O, 1970, 2; Ion Oarcăsu, Iosif Moruțan. In memoriam, TR, 1974, 19; Francisc Păcurariu, Românii și ungurii de-a lungul veacurilor, București, 1988, 485, 487
MORUŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]
-
în marele port” (Nautică). SCRIERI: Vâslind pe apele destinului, Bistrița, 1942; Rugăciunile dorului, Bistrița, 1943; Moine, București, 1944; Echinocțiu liric, București, 1969. Repere bibliografice: Ion Șiugariu, „Rugăciunile dorului”, RFR, 1943, 6; Dumitru Micu, „Echinocțiu liric”, RL, 1969, 27; Simion Ștefan, „Echinocțiu liric”, TR, 1969, 38; Tudor Vâlceanu, „Echinocțiu liric”, O, 1970, 2; Ion Oarcăsu, Iosif Moruțan. In memoriam, TR, 1974, 19; Francisc Păcurariu, Românii și ungurii de-a lungul veacurilor, București, 1988, 485, 487, 490; Tanco, Dicț. lit. Bistrița, 234-235; Teodor
MORUŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]
-
apele destinului, Bistrița, 1942; Rugăciunile dorului, Bistrița, 1943; Moine, București, 1944; Echinocțiu liric, București, 1969. Repere bibliografice: Ion Șiugariu, „Rugăciunile dorului”, RFR, 1943, 6; Dumitru Micu, „Echinocțiu liric”, RL, 1969, 27; Simion Ștefan, „Echinocțiu liric”, TR, 1969, 38; Tudor Vâlceanu, „Echinocțiu liric”, O, 1970, 2; Ion Oarcăsu, Iosif Moruțan. In memoriam, TR, 1974, 19; Francisc Păcurariu, Românii și ungurii de-a lungul veacurilor, București, 1988, 485, 487, 490; Tanco, Dicț. lit. Bistrița, 234-235; Teodor Tanco, Virtus Romana Rediviva, VII, Cluj-Napoca, 1993
MORUŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]
-
Jocul soarelui, București, 1963; Rapsodie în Oaș, București, 1963; Ploile au venit târziu, București, 1965; Orașul lui Pintea, București, 1966; Ceramică regăsită, București, 1967; Mânzul, București, 1967; Maramureș, București, 1967; Balans de zodii, București, 1969; Pinacoteca unei lire, București, 1971; Echinocțiu, București, 1972; Poarta de pe Mara, București, 1972; Arcul de miazănoapte, București, 1973; Neodihna de a fi om, București, 1973; Rapsodie în jad, București, 1974; Aeroportul alb, București, 1975; Ceremonie în albastru, București, 1975; Ține minte zăpada, București, 1976; Secundă în
NEGULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288416_a_289745]
-
de aceea ora de iarnă era mai scurtă, iar cea de vară, mai lungă; pe 25 decembrie ora avea 44 de minute și 30 de secunde, în timp ce pe 25 iunie cuprindea 75 de minute și 30 de secunde; numai la echinocții orele romane coincideau cu ale noastre Orbis Terrarum - hartă-mozaic a întregului pământ cunoscut la vremea aceea parcuri - vezi grădini parmularii - la jocurile de gladiatori, partizanii „tracilor“ passus (5 pedes) - 1,48 m pateră - farfurie Paullus Fabius Maximus - consul în anul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nu, de fapt, mai întâi, vă rog să vă imaginați. Luni, 20 martie 1995. O zi frumoasă de primăvară. Vântul e rece și oamenii care merg pe stradă poartă încă paltoane. Ieri fusese duminică, mâine avea să fie sărbătoare națională - Echinocțiul de Primăvară și toată lumea liberă. Te gândeai: „Aș fi vrut să am liber și azi.“ Dar, din păcate, aveai treabă și nu puteai să te învoiești. Te trezești la aceeași oră ca de obicei. Te speli pe față. Iei micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cu ochiul la știri. Atunci am observat ceva ciudat. Era mare vâlvă. În prim plan apărea stația Tsukiji. De-abia mă întorsesem cu o zi în urmă dintr-o excursie de zece zile în America de Sud. A doua zi era sărbătoarea Echinocțiului de Primăvară, deci nu era nici o grabă să mă duc la serviciu, dar pentru că fusesem plecat ceva timp, m-am gândit să merg să-mi mai rezolv o parte din treburi. În biroul de la serviciu era întuneric. „Ce ciudat!“ Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
propriu, toți vor să locuiască central..., însă mie nu-mi prea place partea din centrul orașului. Sunt de la țară (râde). Aici mă simt în largul meu. Pe data de 20 martie, deoarece primăvara reprezintă apogeul vânzărilor, eram destul de ocupat. După Echinocțiul de Primăvară, ușor-ușor intrăm în plin sezon de primăvară. În fiecare săptămână, luni diminață, avem ședință. Se strâng șefii din toate departamentele. Este o ședință în care ne consultăm reciproc și începe mereu la 08.45, adică cu patruzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu prea merge bine. Știi de X, nu? Urmărește să-ți ia clienții!» Ceva de genul ăsta. La jumătatea anului, ori mutam locul magazinului, ori îl închideam. Nu iertăm nimic. Și noi trebuie să luptăm din răsputeri. Următoarea zi era Echinocțiul de Primăvară, dar aveam de lucru. Urma să aibă loc redeschiderea unui magazin dintr-un complex din Ginza și trebuia să mă duc. Nu prea aveam vacanță. La prima vedere, lumea asta pare atrăgătoare, dar adevărul este altul. E extenuant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o sursă de mizerie“. În ziua cu atacul - 20 martie, am plecat de acasă mai târziu ca de obicei. Am pierdut un autobuz, deci cam zece minute mai târziu. Ziua aceea a picat între două zile libere - duminică și Ziua Echinocțiului - și m-am gândit că o să fie mai liber. Mereu plec de acasă pe la 07.03, însă atunci am plecat la 07.13. Din cauza acestui fapt am fost prins în atacul cu sarin. De la Ueno la Kodemmachō nu am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]