629 matches
-
de realizare a comuniunii intratrinitare a Dumnezeirii. Trupul lui Hristos nu face decât să reflecte, mai cu seamă în Liturghie, acest mod divin de existență. Din acest punct de vedere, suntem obligați să vedem în Euharistie centrul cardiac al organismului eclezial. Concluziitc "Concluzii" Angajarea gândirii teologice contemporane - de la școala greacă reprezentată de Christos Yannaras, Ioan Zizioulas sau alți teologi mai tineri, cum ar fi Nikolaos Ludovikos, până la școala franceză reprezentată de Jean-Luc Marion sau Michel Henry - în direcția unui discurs apofatic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a provocărilor lansate de filozofia continentală a secolului XX. În era nihilismului fără întoarcere, abandonarea limbajului substanțialist și obiectivant al teologiei metafizice în beneficiul unei interpretări personaliste a divino-umanului reprezintă pentru gândirea creștină o obligație acută. Aproprierea contextului liturgic și eclezial al teologiei reprezintă unica șansă de a evita tentațiile idolatriei intelectuale sau afective în gândirea și trăirea Revelației. Această regăsire a apofatismului personalist nu poate fi completă fără o înțelegere a exigențelor practice - și în primul rând liturgice - ale cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sub umbrela unei reviste de atitudine creștină au eșuat. Există prea puține direcții limpezi în dezbaterea publică - partituri pe care inteligența creștină să le interpreteze într-o genuină căutare a adevărului. Rare sunt ocaziile în care universitari cu asumată afiliere eclezială dezbat cu aplomb doctrine economice, idei politice, teme filozofice, ipoteze istoriografice, curente artistice. Lipsesc: instituția seminariilor socratice, pledoaria sistematică pentru o elită reprezentativă, proiectele federatoare capabile să întărească conversația dintre rațiune și credință. Întâlnești puține colocvii cu semnificative contribuții teologice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
inexplicabil și refuzul judecății 260 Însemnătatea neînțelegerii 261 Abundența mirării 263 Celălalt sau tărâmul făgăduinței 264 Epilog 266 Capitolul IV Întâlniri monastice Evagrie Ponticul și conflictele interpretării 269 Un avva enciclopedic 269 Exegeza monastică 273 Filologia fără mănuși 275 Situl eclezial al interpretării 279 Limitele pozitivismului 281 Îngerul Silezian 284 Vasul răbdării și chipul blândețelor 290 Taina firescului 293 Amintiri și cumpene 294 Teofil duhovnicul 297 Mesagerul bucuriei 298 Regăsirea paradisului. Note de lectură la arhimandritul Emilianos 300 Ereditatea misticii bizantine
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
principiului ipostatic 327 „Vechi și noi” în teologia Starețului Sofronie 332 Teologia persoanei și roadele compasiunii 334 Epilog 335 Capitolul V Stații teologice Lecționarul biblic 339 Ediția jubiliară a Bibliei 339 Unitatea cruciformă a Scripturii 341 Reabilitarea lecționarului 345 Situl eclezial al interpretării 348 Scriptura își dă Cuvântul 351 Zaheu, vameș și prieten 356 Icoana Crucii și vestea Învierii 360 Metafizică și teologie: lectura lui Christos Yannaras 363 Cadrul filozofic 363 O critică 364 Sursele idolatriei conceptuale 367 Convergențe teologice 370
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
majoritar al comunității ioaneice s-a dizolvat, după schismă, În curente secundare: gnosticism și montanism. Curentul minoritar s-a lăsat asimilat de „orthodoxie”. Acum, se știe că Evanghelia lui Ioan a ridicat mari probleme Înainte de a fi acceptată În canonul eclezial. Sectele gnostice o foloseau cu aviditate, primul ei comentariu datorându-se, de altminteri, gnosticului Herakleon. Brown susține că pre-evanghelia inițială aparține fazei În care comunitatea ioaneică forma un tot unitar și solidar, În vreme ce faza finală, Evanghelia lui Ioan, ajunsă până la
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
din păcate, cu perceperea și „exploatarea” apocrifelor În România, consider necesare definirea câtorva termeni și o clarificare de ordin metodologic. Întâi de toate trebuie spus că denumirea de „apocrife” (apocrypha: „ascunse”, „tăinuite”, prin urmare „dubioase”) Își are originea În mediile ecleziale, ortodoxe, nu În mediile care au dat naștere scrierilor respective. „Problema apocrifelor” este strict legată de „problema canonului” creștin și ea apare În a doua jumătate a secolului al II-lea, mai ales În Adversus haereses, importantul tratat al lui
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
că pentru un neopitagorician, de pildă, „cărțile sfinte” erau De vita pythagorica sau Viața lui Apollonios din Tyana, pentru un neoplatonician, Viața lui Platon sau Viața lui Plotin și așa mai departe. Evangheliile sunt reflecții ale Revelației, ca și Tradiția eclezială; ele nu conțin Revelația În sine, aceasta neputând fi conținută decât de Persoana lui Isus, Dumnezeu-Om. Relativizarea percepției noastre asupra Noului Testament, adică Înțelegerea faptului că textele dintr-Însul nu au căzut din cer și că ele conțin mesajul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
partum. Maria joacă un rol cheie În scenariul evanghelic, fapt pentru care creștinii din primele generații i-au acordat o atenție aparte, Încercând să-i completeze biografia de la naștere până la moarte. Cultul ei izbucnește cu fervoare, Întreținut și de autoritățile ecleziale, În timpul controversei nestoriene. În secolul al V-lea, Mariei i se atribuie titlul de theotokos, „născătoare de Dumnezeu”, pe lângă cele, deja consacrate, de anthropotokos, „născătoare de om” și de christotokos, „născătoare de Cristos”. În cultul creștin, Maria beneficiază de patru
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
la fel de puțin justificată. Până ieri diavol, acum, frate de cruce al lui Isus! O cauză ar fi aceea a presiunii ideologice postmoderniste. Iuda, ca și Femeia, ca și Homosexualul, ca și Păgânul, e considerat ca fiind o victimă a conspirației ecleziale multiseculare. Victimizarea este primul pas spre reabilitare, iar reabilitarea - primul pas spre canonizare. Dacă ideologia aceasta ne va convinge că Iuda a fost realmente o victimă a mașinăriei creștine vreme de aproape două mii de ani, atunci e de la sine Înțeles
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Alcoholics Anonimous, 1976, p. XV). Doi ani mai târziu au apărut încă două centre în New York, respectiv în Cleveland. În Europa, programul AA a fost extins prima dată în Marea Britanie, în 1947. Programul AA are un caracter spiritual, în ciuda independenței ecleziale (Tilson, 1952, p. 66). Scopul principal al programului AA este abstinența completă (Gelder, Gath, Mayou, 1994, p. 422). De asemenea, singura condiție pentru participare este dorința reabilitării care, afirmă liderii asociaței, este suficientă pentru trecerea cu succes prin cei 12
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
din blocuri de piatră. Decorațiile exterioare ale acestui palat sunt reduse la minimum, spre deosebire de casa cu sală gotică unde se constată mai mult rafinament în alcătuirea sa. Gheorghe Duca a gândit Mănăstirea Cetățuia ca pe un complex cu funcții multiple: eclezială, culturală, militară și reședință voievodală temporară. De aceea a ales acest loc ridicând în jurul mănăstirii ziduri puternice de apărare, capabile să reziste unui atac armat. În anul 1670 mănăstirea a fost închinată Patriarhiei de Ierusalim sub a cărei administrație a
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
dintre cele mai frumoase mănăstiri pe care le are țara noastră La Cetățuia se desfășoară în prezent o intensă viață călugărească, mănăstirea are un personal de 15 monahi cu media de vârstă de 40 de ani. Părinții au atât preocupări ecleziale, cât și culturale. Îngrijesc cu drag chinovia unde au depus în fața altarului jurământul: împlinirii voii lui Dumnezeu și ascultării de cuvioșii părinți; al sărăciei materiale și îmbogățirii spirituale; și al castității trupului prin logodna cu divinitatea. Mii de pelerini din
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
ale datului mundan, contra aspectului pur "pozitiv" al unui social rațional și contractual. Religiozitatea contemporană, sincretismul filosofic, relativismul teoretic ce se înscrie, desigur, într-o astfel de perspectivă. Carl Schmitt, pentru a sublinia aspectul complex al modului de a fi eclezial, atrage atenția că aceasta se fondează pe o "pneumatologie"90. Pe scurt, ceea ce asigură soliditatea și poate rezistența Bisericii este aspectul ei invizibil, imaterial, am putea spune "vaporos". Legătura (liantul) unui ansamblu simplu poate fi o morală normativă. Aceea constituind
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
din primele secole, cu scopul iertării păcatelor, chiar dacă în forme diferite. Scrierile păstrate din acea vreme ne ajută să înțelegem acest lucru mai bine. 2.1.1 Scrieri importante despre penitența creștină Primul document în care se afirmă conștiința comunității ecleziale de a fi chemată să participe la sfințenia lui Dumnezeu este Didahia. Mărturisirea păcatului, ca act penitențial, exista deja în acea perioadă, chiar cu o perspectivă dialogică. Referitor la aceasta, se afirmă că este necesar ca păcatele să fie mărturisite
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
folosite de confesori, conținând cataloage de păcate, cu prescrieri de tarife ce trebuiau impuse în mod corespunzător penitenților. Acest nou sistem penitențial a revoluționat în mod substanțial atât modul de a concepe păcatul, cât și relația dintre păcătos și comunitatea eclezială. Din acest moment, se pare că toți pot să primească reconcilierea fără nici o restricție de stare sau de viață, pentru că prin această nouă practică, păcătosul era încurajat să se spovedească fie episcopului, fie preotului, mărturisindu-i în mod detaliat fiecare
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
formulele penitenței, astfel încât „să exprime cât mai clar natura și efectul sacramentului”. Acest sacrament este considerat tot mai necesar, fiind o formă concretă de luptă împotriva păcatului. Conciliul afirma că, dacă păcatul este ceea ce îl separă pe creștin de comuniunea eclezială, atunci reintegrarea în sânul acesteia se face prin însușirea „spiritului lui Cristos”, sau a harului, care i se acordă celui în cauză prin celebrarea sacramentului reconcilierii. Biserica, prin caritatea, prin exemplul și prin rugăciunea sa, colaborează la convertirea și la
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
însușirea „spiritului lui Cristos”, sau a harului, care i se acordă celui în cauză prin celebrarea sacramentului reconcilierii. Biserica, prin caritatea, prin exemplul și prin rugăciunea sa, colaborează la convertirea și la creșterea spirituală a creștinului penitent. Subliniindu-se dimensiunea eclezială a păcatului, se accentuează același aspect și în cadrul reconcilierii și al convertirii chiar a unui singur creștin. Același Conciliu subliniază și aspectul kerygmatic al sacramentului, când afirmă că Biserica anunță vestea mântuirii și celor care încă nu cred, pentru ca toți
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
un raport eficient între confesor și penitent, în cadrul acestei celebrări, care să respecte relația personală și comunitară pe care creștinul o construiește cu Dumnezeu. În ajutorul acestei intenții, vine și cercetarea teologică actuală care afirmă dimensiuni evidente ale sacramentului reconcilierii: eclezială, liturgică, juridică, morală, istorică, etc., toate condensându-se în afirmarea rolului salvific și eclezial al celebrării sacramentale. Prin aceasta se vrea să se păstreze neatinsă această comoară a Bisericii în fața diferitelor provocări și crize pe care Trupul Mistic al lui
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
personală și comunitară pe care creștinul o construiește cu Dumnezeu. În ajutorul acestei intenții, vine și cercetarea teologică actuală care afirmă dimensiuni evidente ale sacramentului reconcilierii: eclezială, liturgică, juridică, morală, istorică, etc., toate condensându-se în afirmarea rolului salvific și eclezial al celebrării sacramentale. Prin aceasta se vrea să se păstreze neatinsă această comoară a Bisericii în fața diferitelor provocări și crize pe care Trupul Mistic al lui Cristos le trăiește astăzi. 3. Reflecție teologică contemporană asupra sacramentului reconcilierii 3.1 Noi
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
era necesară conform exigențelor elaborate de Conciliul Vatican II. Prin faptul că stabilește mai multe forme de celebrare a sacramentului reconcilierii, acest document demonstrează că sacramentul nu este o chestiune privată, individuală, ci că se inserează într-un context comunitar, eclezial, escatologic și trinitar. Cele trei forme propuse vor să se raporteze la om în totalitatea sa, individuală și relațională, astfel: a) Prima formă, cea de mărturisire și dezlegare individuală, având rădăcinile în nevoia profund umană de a manifesta renunțarea la
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
celebrării reconcilierii, deja stabilite la Conciliul din Trento: căința, mărturisirea, pocăința și dezlegarea. Alături de aceste sublinieri pastorale inițiale, atenția actuală a Bisericii asupra sacramentului reconcilierii vrea să accentueze mai mult aprofundarea trăsăturilor sale interne, prin recunoașterea dimensiunilor acestuia: pascală, trinitară, eclezială, liturgică și personală. Ele sunt rodul reflecțiilor istorice și contemporane, inspirând posibilitatea prin care credinciosul se poate bucura mai mult de roadele celebrării reconcilierii sacramentale. 3.1.1 Dimensiunea pascală Această dimensiune se construiește pe premisa că fiecare sacrament este
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
unește pe penitent cu Tatăl și cu Fiul. Prin această imagine, este înțeleasă prezența în mod deplin a acțiunii Sfintei Treimi, fiecare din cele Trei Persoane fiind reprezentată în acest sacrament prin acțiunea proprie în istorie. 3.1.3 Dimensiunea eclezială Dimensiunea eclezială a sacramentului reconcilierii a existat încă din primele veacuri ale creștinismului, exprimând convingerea că penitentul, păcătuind împotriva lui Cristos, păcătuiește și împotriva Trupului Mistic al acestuia, care este Biserica. De la început, Biserica și-a înțeles rolul său, pentru că
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
penitent cu Tatăl și cu Fiul. Prin această imagine, este înțeleasă prezența în mod deplin a acțiunii Sfintei Treimi, fiecare din cele Trei Persoane fiind reprezentată în acest sacrament prin acțiunea proprie în istorie. 3.1.3 Dimensiunea eclezială Dimensiunea eclezială a sacramentului reconcilierii a existat încă din primele veacuri ale creștinismului, exprimând convingerea că penitentul, păcătuind împotriva lui Cristos, păcătuiește și împotriva Trupului Mistic al acestuia, care este Biserica. De la început, Biserica și-a înțeles rolul său, pentru că, prin toți
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
comună, chiar în cadrul acestui sacrament, luând parte la convertirea și la împăcarea penitentului cu Dumnezeu, prin caritate, prin exemplu și prin rugăciune. Există opinii care afirmă că azi, „dintre toate riturile sacramentale, cel care a pierdut în mod frapant caracterul eclezial (...) este ritul penitenței și al reconcilierii”. Tocmai de aceea se dorește o recuperare și o reafirmare a acestui aspect eclezial al reconcilierii, pentru că împăcarea cu Dumnezeu înseamnă în același timp și împăcarea cu Biserica. Sf. Bonaventura spunea că „mărturisirea a
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]