11,261 matches
-
în locul meu, ar fi idealul, nu! Uite, vă las pe dumneavoastră să mă apărați, dacă puteți. Foarte bine, comentați Revenirea în Europa, dar am observat un lucru în legătură cu această carte, în care figurează șefi de partide, miniștri, deputați, cutare... Nici un ecou. Toate ecourile sunt de ordin eseistico-ideologico-literar și marginal. Clasa politică în România văd că nu prea se preocupă de astfel de cărți. Nu prea, nu prea, nu prea... M.I.: Cum vă explicați asta? A.M. : Prin nivelul ei. Nivelul ei. Mă
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
ar fi idealul, nu! Uite, vă las pe dumneavoastră să mă apărați, dacă puteți. Foarte bine, comentați Revenirea în Europa, dar am observat un lucru în legătură cu această carte, în care figurează șefi de partide, miniștri, deputați, cutare... Nici un ecou. Toate ecourile sunt de ordin eseistico-ideologico-literar și marginal. Clasa politică în România văd că nu prea se preocupă de astfel de cărți. Nu prea, nu prea, nu prea... M.I.: Cum vă explicați asta? A.M. : Prin nivelul ei. Nivelul ei. Mă întrebați de ce
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
merge până acolo unde Kidman nu vorbește engleză normal, ci cu accent Ku! Nu mai vorbesc de condescendența arătată Africii și de clișeele aferente. Replicile sunt inepte, iar modul de filmare nu are absolut nimic original: trebuie să mă fac ecoul unui critic britanic care observa că Pollack introduce în film cea mai des utilizată imagine cu putință: cea cu New Yorkul și cu acoperișurile lui filmate de sus. Să revenim la filme ceva mai răsărite, pentru că ultimul a fost suficient
Cursa de pe circuitul cinema by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11524_a_12849]
-
fii un intelectual, cauți să știi cît mai multe despre fiecare credință dintr-o pornire mai degrabă documentară și testezi vreuna par plaisir. Cînd, însă, ai chef să-ți mai pui întrebări, anii noștri nu ți le refuză. Doar că ecoul lor este puțin altul într-un spațiu fără boltă, în care ne dăm de-a dura pe o dreaptă pînă alunecăm în vreo fantă. E, altfel spus, o lume funcțională, în care și religiile trebuie să știe o socoteală. Ele
De sec, de frupt, de poftă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11517_a_12842]
-
Constantin Țoiu Reiau o tabletă ușor modificată, scrisă fără nici un ecou într-un cotidian oarecare, cu un an și ceva în urmă, ea părându-mi-se acum vrednică de a face parte din succesiunea de articole apărută în România literară. Să-mi fie cu iertare... Fusese cum ai fi dat orzul
Româna vulgata by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11541_a_12866]
-
aceea cu care chemi pe cineva la vorbitor, dură, metalică, încercînd să nu dea de bănuit: Cine este Letiția Branea? ...A telefonat cineva să se ducă de urgență acasă..." Reluată, după mai bine de o sută de pagini, e, aflăm, ecoul celei dintîi, auzit mai clar, după somnul dinainte. Un somn scurt, cu multe vise, în care imaginile se înfig de-a dreptul în ochi, destrămate, peticite. Așa sînt și fotografiile de familie, diplomele, studiile niciodată publicate ale unchiului Ion, care
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
și întinselor șantiere investigate" (p. 705). Cele mai multe din pozițiile bibliografice beneficiază de scurte adnotări, oferind indicii de conținut și amănunte semnificative (idei, atitudini, referințe la persoane, reproduceri în alte publicații). Volumul al doilea cuprinde, pe lângă corespondență, reperele critice despre scriitor, ecouri de la debut până în 1989, grupate astfel: lucrări cu caracter general (bibliografii, cataloage, enciclopedii, dicționare, istorii literare, studii monografice); referințe despre activitatea literară și publicistică (separat despre poezie, proză, teatru, publicistică, rebus, interviuri, limbă, versificație și stil); despre traduceri (ale lui
Harta unui continent literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11584_a_12909]
-
lume pentru a descoperi că se afla de la bun început în centrul ei și își recunoaște Ithaka tocmai atunci cînd se află cel mai departe de ea. Punctul final al aventurilor sale dezvăluie astfel cu concretețea unui toponim - al cărui ecou de altfel Apolodor îl aude mai întîi chiar în Labrador - sensul pînă atunci difuz și riscul întotdeauna cert al întregului itinerariu. O anume influență a modelului homeric poate fi simțită și aici, de vreme ce nici Ithaka propriu-zisă nu se lasă recunoscută
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
încercare de a scoate din joc niște competitori nu tocmai ușor de învins. Că am dreptate, o dovedește evoluția evenimentelor în zilele imediat următoare: aproape toate semnele de întrebare ridicate de Cristian Tudor Popescu și Ion Cristoiu și-au găsit ecou în articolele și intervențiile indignaților de mai ieri. Ca să nu spun că în faimoasa conferință de presă din 1 iunie (ziua copilului, nu?) întrebările bine țintite ale jurnaliștilor tineri au însemnat o capitulare indirectă în fața tipului de intuiții care l-
Rușinea, dizgrația by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11620_a_12945]
-
aleasă factură, în biblioteca sa, foarte solidă, având acces elevii liceului, "Congregația Mariană" era, alături de Societatea literară "Virtus romana rediviva", un for de cultură și reculegere. Am ținut în cadrul ei o conferință despre Buna Vestire, care n-a rămas fără ecou în evoluția mea. Pe lângă spiritul civic, se înfiripa aici un spirit religios - în speță, creștin - aș spune, azi, oportun, tot mai necesar unei lumi în derivă. - Dintr-o lucrare bibliografică editată de Biblioteca "Gh. Asachi" din Iași, aflăm că în
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
par să-și fi luat gloria cu ele în mormânt". Cărțile lui, cândva traduse în principalele limbi europene, au încetat de mult să mai fie reeditate, circulând doar ca rarități bibliografice (România face excepție, cu patru volume apărute, fără vreun ecou aparent, între 1993 și 1997); nu există biografii cu adevărat științifice, iar numele său este abia menționat în enciclopedii și dicționare. Și totuși... Despre Hermann Keyserling (1880-1946) au circulat dintotdeauna o sumă de legende greu controlabile, evidențiind formatul de excepție
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
am avut acces și la Arhiva diplomatică a Ministerului de Externe german, aflată atunci, nu mai știu dacă și acum, la Bonn. Era la scurtă vreme după publicarea studiului meu imagologic "Noi" germanii "noștri" care a cuprins răstimpul de la primele ecouri despre germani în spațiul lingvistic românesc până la intrarea țării în primul război mondial și pe care intenționam să-l continui cu o privire cuprinzătoare asupra perioadei interbelice. încât, printre altele, am purces și la o cercetare, pe cât am putut mai
În arhive diplomatice germane Nichifor Crainic by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11678_a_13003]
-
literatura română în panorama culturală lusitană din care este, practic, absentă - în ciuda afinităților profunde și cu totul particulare existente între țările noastre. Vă puneți totuși, mai concret, problema receptării? Cine îl va citi pe Eminescu, acum, în Portugalia? Poate avea ecou real, la ora actuala, o asemenea antologie? Deși , la noi, publicul cultivat rămîne cantonat într-o rețea de referințe mai degrabă limitată la limbile de mare circulație, sîntem convinși că există cititori realmente pregătiți să-l descopere pe Eminescu și
Cu Isabel Molina despre Eminescu by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11685_a_13010]
-
meniul de cantină studențească, foarte...cosmopolit, "fulgi de ovăz danezi, mazăre furajeră din rezervele armatei, liptauer, un fel de praf de brînză trimis de americani, și un alt praf, de ciocolată, foarte gustos, trimis de Crucea roșie suedeză") și "filozofii", ecouri ale ultimelor dispute libere dintre non-marxism și marxism, cu tot cortegiul exaltărilor de tinerețe. Mai tîrziu, lămuriri în treacăt despre micile urme ale marilor schimbări: "Privind cu încordare firma luminată de becul puternic, după cei trei ani de închisoare, făcuse
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
se impune e cum se descurcă Potter, confruntată cu atâtea obstacole. Ei, bine pentru început distribuie câteva "replici" de-ale vocii naratoare personajelor. Apoi, încadrează filmul între două secvențe care au vocea explicativă suprapusă peste imagine, "voice-over". Prima e un ecou parțial al vorbelor emise de narator în roman, a doua n-are prea mult de-a face cu romanul. Cea de-a treia modificare privește protagonistul: cuvintele sale, inițial mediate de biograf, sunt pronunțate de Orlando în timp ce se uită frontal
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]
-
de legi, să înființeze școli, numit pe rând "savant", "om de știință", "jusrist", "literat", "filosof"; apoi autorul proiectului de Imperiu elin (în locul celui turcesc), Rigas Velestinlis, un fel de Bălcescu al Greciei, creator al unei adevărate "Marseilleze" neogrecești, compusă - ca ecou al Revoluției franceze - într-o casă de pe ulița Schitu Măgureanu din București, al unor piese de teatru și al unor traduceri din iluminiștii apuseni și, nu în ultimul rând, al primelor hărți ale țărilor Române (la 1796), după încercările anterioare
Între turciți și iezuiți by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/11755_a_13080]
-
vinovate în sine, dar ele pot fi vinovate prin cauzele care le provoacă 184, respectiv când sunt rezultatul unor dorințe neîmplinite avute chiar în acea zi. Astfel, Sfântul Vasile cel Mare subliniază faptul că multe închipuiri avute în timpul somnului sunt ecouri ale gândirii din timpul zilei 185, și, de aceea chiar și visurile trebuie să-ți dea prilej de gândire cu privire la credință 186, pentru că ele sunt câteodată experiențe și imagini din trecut 187, fiind un indiciu al patimilor ascunse în suflet
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
înfruntau personal sau (cînd era vorba de clerici, femei sau mari feudali) prin reprezentanți. În Moldova și }ara Românească "duelul judiciar" nu a prea fost practicat și nu este atestat în ius valachicum. Totuși, în documente folclorice au supraviețuit unele ecouri ale "duelului judiciar", dar nu cu arme, ci prin "luptă/trîntă voinicească". Cînd în basme sau balade eroii au de ales să se înfrunte "în săbii", "în puști" sau "în luptă", opțiunea este întotdeauna aceeași: "Ba în luptă, că-i
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
trei vârste diferite ale genului. Al doilea tip îl reprezintă jurnalul "istoric", bilanț deopotrivă al "omului care am fost", dar și al "omului supt vremi". Cum specia constituie o minuțioasă cronografie ce transformă eul într-o cutie de rezonanță a ecourilor vremii, impactul său e direct proporțional cu (in)stabilitatea epocii: toate jurnalele noastre "de sertar" apărute după 1989 se încadrează aici. În fine, jurnalul de călătorie alcătuiește cel de-al treilea tip; pretextul său e o "escursiune" care pune în
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
muzicii savante - fără inimă, de vreme ce creația sonoră cultă s-a instalat pletoric ori la nivelul creierului (al intelectului) ori sub centură, la nivelul senzațiilor atavice, gregare. în Evul Mediu muzica era consecința unor trăiri spirituale intense, la înălțimea creierului, ca ecou de vrajă al dependenței de divinitate. Cîntul gregorian constituia măsura readucerii în auzul interior a efuziunilor acelor zile apuse cînd natura înconjurătoare își dezvăluia facerile nopților, facerile zilelor, și cînd lumea trăia cu pasiune taina veșniciei, crezînd nețărmurit în viața
Coborîrea aurei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11773_a_13098]
-
imaginarul eminescian și, reciproc, cum modelează reprezentările sociale gata constituite ale acestei opoziții creația poetului reprezintă (...) principala cale către o regândire a operei eminesciene." Evitând sociologismul vulgar, Caius Dobrescu demontează mai întâi imaginea meteorică a geniului sustras contingențelor istorice, arătând ecourile spiritului vienez în opera lui Eminescu, precum și convergențele acestuia cu principalele orientări literar-filosofice din epocă (romantismul Biedermeier, naturalismul, estetismul, darwinismul, vitalismul nietzschean ș.a.). Nu numai că opera eminesciană nu iese prejudiciată dintr-o asemenea confruntare, dar ea relevă un sincronism
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
pompos al limbajului papagalicit după magiștri la fel de obtuzi ca și ei nu se află nimic. Dar chiar nimic - celuloză sută la sută. Se aud și se citesc ei între ei, publică în reviste cu tiraj confidențial, găsind scuza lipsei de ecou în blocada instituită, nu-i așa, de "boierii minții". Îmi aduc aminte că atunci când am auzit prima oară expresia, am găsit-o de-a dreptul simpatică. Îmi închipuiam că se referă la axa culturală românească pornită o dată cu marii maeștri ai
Oierii minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11805_a_13130]
-
al literaturii române. Sigur, Mecanica lacrimilor fusese, omenește vorbind, doar o glumă, iar din punct de vedere literar, una cred că bunicică.... Soarta, norocul, hazardul, cum vreți, face ca această auto-recenzie, un fleac, la urma urmei, să fi avut un ecou puternic taman în Teleorman, teritoriul lui Moromete... Același noroc intervine la țanc, și de astădată, determinând așa-zisa recenzie să devină de fapt obiectivă, fără voia mea. Cititorul știe prea bine că }oiu nu a fost niciodată un paranoic, un
O promisiune ținută by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11817_a_13142]
-
de șapte ani a fost dus de mătușa lui la Opera din Timișoara, unde l-a văzut dansând pe unul dintre cei mai reprezentativi artiști ai școlii germane de dans expresionist, Harald Kreutzberg. Dar în mediul bănățean, școala germană avea ecouri multiple, întrucât copilul Gelu Barbu începe să studieze dansul cu Delia Bârlea și Edith Potoceanu, formate alături de Mary Vigman, întemeietoarea însăși a școlii de dans expresionist. Venit apoi la București, Gelu Barbu merge în studioul Floriei Capsali, de tradiție clasică
Din istoria dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11822_a_13147]
-
învierea, părinții, șerpii ca simbol al ispitei - toate învăluite în "ceața zilei", în "văi muzicale" și în chemarea zărilor, ceea ce dovedește că fondul predominant e simbolist. Fiorul cosmic, cultul tainei, "luminile învinse", freamătul stelar, nostalgia miturilor, sentimentul crepuscular par vagi ecouri din poezia lui Blaga. George Meniuc luptă dramatic cu o tendință melancolică, străduindu-se să țină partea vieții, a energiei și a tradiției, în poeme ca Vlagă, Copilăria-mi verde, Muzeu, Hălăduire, Fântânile trecutului, Oseminte, Unire etc. Răzvrătit împotriva depresiei
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]