542 matches
-
ai salutat spre a intra în beznă.( La bufera).Evocarea acestui trecut moment,pentru poet,secunda supremă este edenică,la fel și invocarea divinității nu sunt altceva decât semnificațiile unei transsubstanțiere a presentimentului apariției iubitei,moment ce-l consideră poetul,edenic. Există o serie de lucruri montaliene care circumscriu tematicii profetice,acel difuz presentiment obscur care ne conduce spre edenul imaginarului poetic. Spre deosebire de Montale,la Fernando Pessoa edenul se află între abis și oglindă.Este acelaș peisaj care,în realitate poetul
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
atâtea elemente ale edenului poetului grec înțeles de poetul grec:Femeie cu trup de arc întins,încă te aștept/lângă vasul de-alabastru cu intrastate roze,/măcar că noaptea apropape a trecut.(Asfințit-a lunăă). Clipele așteptării,sunt momente ale timpului edenic:Mi te-nchipui simplu:într-un balcon/întoarsă spre o dalbă roză sau pe un vapor/îmvăpăiată de flăcările amurgului.( Fantezie),în timp ce la Salvatore Quasimodo universul edenic e dominat de sentimentul plenitudinii inimii sale,care păstrează tiparele imateriale ale lucrurilor
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
noaptea apropape a trecut.(Asfințit-a lunăă). Clipele așteptării,sunt momente ale timpului edenic:Mi te-nchipui simplu:într-un balcon/întoarsă spre o dalbă roză sau pe un vapor/îmvăpăiată de flăcările amurgului.( Fantezie),în timp ce la Salvatore Quasimodo universul edenic e dominat de sentimentul plenitudinii inimii sale,care păstrează tiparele imateriale ale lucrurilor edenice din preajmă:Nu-i nici un lucru care moare/ Fără ca-n mine să rămână viu.Imaginea omului nu este un lucru etern,cum nici Orașul din insula
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
Mi te-nchipui simplu:într-un balcon/întoarsă spre o dalbă roză sau pe un vapor/îmvăpăiată de flăcările amurgului.( Fantezie),în timp ce la Salvatore Quasimodo universul edenic e dominat de sentimentul plenitudinii inimii sale,care păstrează tiparele imateriale ale lucrurilor edenice din preajmă:Nu-i nici un lucru care moare/ Fără ca-n mine să rămână viu.Imaginea omului nu este un lucru etern,cum nici Orașul din insula/scufundată în inima mea,/nu este etern, fiindcă edenul pentru poet este o bucurie
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
arborii visați.Poetul suedez Artur Lundkvist descifrează edenul în triumful deplin al tuturor energiilor disponibilităților umane:In viața noastră a pătruns ceva nou//îi zărim prin mulțime sclipirea/și trebuie să-l căutăm ne-ncetat.Starea aceasta de euforie este momentul edenic al poeziei lui Lundkvistă: Există un fel de bucurie sălbatică/în tot ce e viu/ Există/ceva îmbătător și aparținând tuturora.( Există un fel de bucurie sălbatică ... ).In schimb la Miltos Sahtouris,edenul este perceput când urc în cerul poeziei
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
în cupele de alabastru ale amiezii,/din nou iluminând răsuflarea mării/și-nnebunind licuricii câmpiei,așa își creionează în Epilog edenul,poetul Vasos Voiadzoglu care a trăit o parte din viață,în insula Skiros,pe care o vede ca un spațiu edenic unde semnele bucuriei se văd,ca un dar al blestemului antic.Dacă la Vvoiadzoglu edenul era o insulă ce compensa mișcarea tuturor simțurilor a fondului emoțional,la Iohannes Becher timpul ca simbol al noului este perceput ca eden al simțurilor
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
creator e identificată în viața psihică:iar problema ce se pune este,aceea a exprimării ei.O stare interioară de bucurie,de beatitudine,localizată în timp,dar mai ales în spațiul care produce acea stare,determină cel mai adesea starea edenică,sau,pur și simplu,edenul ca expresie a poeticului. Trăind intens,poetul plonjează în sine,își creează imaginea unui mit și astfel triumfă asupra naturii sale.Analizând conceptul kierkegaardian de angoasă,regăsesc un mod de reafirmare a eului artistic ca
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
edenul ca expresie a poeticului. Trăind intens,poetul plonjează în sine,își creează imaginea unui mit și astfel triumfă asupra naturii sale.Analizând conceptul kierkegaardian de angoasă,regăsesc un mod de reafirmare a eului artistic ca loc al construcției mitului edenic, al cărui sens duce la perfecționarea lăuntrică.Forma sub care acesta este conceput devine expresia echilibrului regăsit.Edenul e reprezentat de psihologie sau,mai exact,de psihopatologie,în prelungirea imaginii sau viziunii poetului.Edenul este construit în poezia europeană a
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
a cărui împlinire în operă revine la o restabilire a unui nou echilibru prin,însăși,construcția acestui mit. Edenul este de aici încolo rezultatul unui efort voit și coerent,în recrearea naturii primitive și tinzând să organizeze într-un cosmos edenic beatitudinea interioară pe care o trasmite și cititorilor. Unii poeți europeni căzând în” capcana”propogandei comuniste au crezut,unii chiar sinceri,în viitorul luminos al socialismului și comunismului.Ei ,în poezia lor,vedeau acest luminos viitor ca un eden al
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
n.n., ED) e-un motiv suficient, ca să grațiezi omenirea” (148). Cele cinci proze evocă tot atâtea tablouri din viața și formația eului meritocrat: iubirea pasională, erosul (Iulia Feier), viața curentă, lucrurile indiferente (adiafora) ale unei existențe retrase într-un peisal edenic (Vila de sub colină...), profesia, felul său de a munci, de a-și câștiga pâinea zilnică (Parada veleitarilor), amărăciunea, discret sugerată, a unor amintiri dureroase (Andreea), primii ani de învățătură, într-o ambianță cvasi-potrivnică (Rîpele galbene). Puternic desenat, protagonistul e înconjurat
EUGEN DORCESCU, DESPRE MERITOCRAŢIE* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369253_a_370582]
-
urechii stângi pe care un orelist practicant budhist mi-a scos-o fără ezitare din rădăcină pentru mântuirea mea nirvanică anticipată a concis aproape fericit privindu-mă suferind atât de mult după șoaptele tale alerg eu oarecum nepăsător de perspectiva edenică după șoaptele tale singurele din lume care m-ar putea face cumva să cred că destinul meu are vreo însemnătate acolo sus chiar și așa într-o ureche cum am rămas ... Citește mai mult înjurături mi-au rămas (de la tata
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
o prezentare generală a operei și a temelor frecvente, dar și argumentul analizei operei lui Mircea Eliade; capitolele I-II cuprind o analiză a temelor mutației fantastice în timp și spațiu, abordând teme ca: deschiderea într-un spațiu transcendent, transfigurarea edenică a realului, răsturnarea cronologiei, oprirea timpului, ieșirea din timp și spațiu, accelerarea timpului biologic, problema timpului, stăpânirea ritualică a timpului, irealitatea lumii (viața ca vis), fuziunea oniricului cu realitatea și visul; al treilea capitol cuprinde simbolistica camerei Sambô; iar capitolul
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
însuși, nu se schimbă și nu se încheie“. Acest comportament față de Timp deosebește oamenii între ei, pe cel religios de cel nereligios, primul refuzând să trăiască doar în „prezentul istoric“. TEMELE MUTAȚIEI FANTASTICE 1. Mutația metafizică în spațiu a) transfigurarea edenică a realului, în: Șarpele (1937), este opera în care se realizează o trecerea fără fisură de la real la fantastic. În centrul romanului se află un grup exuberant de bucureșteni, dintr-un mediu burghez, reunit sub cerul liber, prilej pentru gazde
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
învăluită în această lumină care-i inoculează dorința de a pleca spre insulă. A doua zi de dimineață, prietenii, căutându-o pe Dorina, întâlnesc pe insulă o priveliște surprinzătoare, iar pe cei doi dormind adânc; ei recreează starea de fericire edenică în spațiul luxuriant al insulei. Dorina este un personaj ales, ea vrea să se detașeze de lumea cotidiană, să scape de lume, de zgomote, de telefoane; ea adesea are impresia că a mai trăit o data aceleași lucruri, că: „de pildă
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
care Nicolae și Elena Ceaușescu, ținîndu- se de mînă, coborau, ca Făt-Frumos și Ileana Cosînzeana, drumul potopit de flori de la eden pînă la iadul nostru. Fără să știu că din buricele stelare ale frumosului pictor chiar atunci ieșea în lume edenica pînză, stăteam gol-goluț sub un salcîm din dealul Socolei și analizam fraza lui Dali: "Din pricina unui pîrț foarte lung, dar foarte lung și, la drept vorbind, foarte melodios, pe care l-am slobozit la trezire, mi-am amintit de Michel
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
îmi pregătea covata emailată ce urma să mă redea, frăgezit, orașului. Altă pictură: o pereche el roșu, ea albă pe un rips cînepiu, aici, aici, lîngă intrarea la... aburi. În penumbra veacului, se văd încă treptele pe care, în goliciune edenică și cu cinzeaca alături, ne băteam cu măturițele, să zbîrnîie pielea, să tresalte creierul. Rămasele inscripții: Bărbați/ Femei. Discriminările celuilalt secol, pudicul, cumintele, încrezătorul (în suflet și... trup). Bariton celebru pe marile scene ale lumii, revenit, după ani, în București
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acum iar la putere! Cel puțin insomniacul pamfletar și-a găsit foarte recent, în chiar revista cu pricina, în persoana distinsei Annie Bentoiu, promptul diagnostic. Dar ce fac? N-am fugit tocmai de lumea aceasta a gîlcevilor și înverșunărilor? Ce edenică-i, în dimineața asta curată, pajiștea de pe Zamora! În restaurantul elegant și gol, cineva. Cine? Eee, nu se poate! zic. Ba se poate! zice solitarul. Și mă așez. (Biobliografie obligatorie. Compozitor cețos-eclectic și grafoman al improprietăților, din anturajul Săptămînii, omul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și o firavă aproximare de criterii. Pe de altă parte, ar trebui să lăsăm luciditatea să-și facă obligatoriul serviciu că să observăm ceea ce arta de-a lungul secolelor a cunoscut, indubitabil, ca normă autovalorizatoare. Chiar era totul atît de edenic în vremea lui Picasso, ar putea suna, de data asta, într-un cîrcotaș contraargument, raportarea la trecutul nu foarte îndepărtat? Pentru că, să fim convinși, pe lîngă cele cîteva figuri pregnante ale epocii, definind, de altfel, modernitatea, mișuna massa informă a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce sîntem cu adevărat. În ce-i privește însă pe vărgații noștri (sîngeroși sau nu), nu vă dați seama, cît n-ar da, scumpii de ei, să facă iarna într-un zdup de patru stele.... 17 februarie Doar în spații edenice à la Giorgione muzele dansează împreună... E un dans simbolic, acolo dansează simbolurile, reprezentările, semnele artelor. De altfel, o întinsă istorie a imaginilor urmărește întîlnirea artelor: pe cîmpii mîngîiate de alizeu, în zăvoaie, lîngă șuvița unui pîrîu. Dar și în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
același acoperămînt, sînt două persoane extrem de simandicoase, care, ca Voltaire cu bunul Dumnezeu, se salută, dar nu-și vorbesc. Limbile sînt diferite. Încolo, oamenii picturii și ai scrisului se întîlnesc într-un spațiu pe care și-l vor cît mai edenic, întîlnirile acestea fiind realmente profitabile. "Spectacolele de sunet și lumină" de pe stadioane, găunoase ele însele, traduceau, involuntar, găunoșenia naționalismului ceaușist. Se-ntîlneau, în scenarii asiatice, voievozi cu recitatori din Nichita Stănescu, cete de călușari opincați cu Samsoni și Dalile dezbrăcați, pionieri
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Iașului efigia-i de neconfundat: poeți, prozatori, critici literari și de artă, muzicieni, popor. Atît cît să încapă într-un atelier. După ce mi-am prezentat atelierul, oprindu-mă, inițiatic, la obiectele-simbol ce mi-au marcat/ marchează viața aici, în această edenică (și nu prea) încăpere, a vorbit fiecare pre limba sa. Neîncercînd, doamne ferește, să-l... explice pe celălalt. A fost un rendez-vous realmente profitabil. Din chiar acest motiv. La dans! 2 martie O însemnare din 1980. Am uitat de cîini
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
picturii, privilegiat apărute în drumurile repetate spre un București al totalității valorice, spre un Cumpătu al fericitei recluziuni! Revenirea la țanțoșa periferie, după stenicele întîlniri cu numele sonore ale centrului valoric, pare ceva mai suportabilă. Întîlnit într-o vară în edenica stațiune, Catul Bogdan mi s-a părut adus aici cu un inefabil teleferic dintr-un timp incredibil. Prin normalitatea lui naturală. Îi priveam mîinile de-acum ale unui blînd eremit și refăceam subit cele cîteva pînze deja notorii o notorietate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fascinant de ea, confirmîndu-i ipoteza că în trecut omenirea a alcătuit o unitate nu numai socială, dar și lingvistică. Nu avem nici o îndoială că pentru Blake rădăcinile acestei limbi primordiale (care putea fi foarte bine indo-europeană) erau considerate a fi edenice, îngerești. De aceea în multe denumiri se observă limpede urmele acestor rădăcini lingvistice "paradisiace". ¶ Apare prima carte din The Minstrel de James Beattie (a doua va apărea în 1774), una dintre cele mai timpurii opere ale curentului romantic, poem în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lucreze la The Marriage of Heaven and Hell / Căsătoria Cerului cu Iadul. Întrerupe parteneriatul cu James Parker. Începe o perioadă de relativă prosperitate pentru Blake în calitate de gravor comercial. Aveau să rămînă aici vreme de 10 ani. Vecinătatea pastorala imediată, aproape "edenica", a fost treptat integrată în mitologia lui Blake: Lambeth este o "vale încîntătoare", un loc plin de copaci și cîmpii întinse, în care însă există și mărcile cruzimii omenești precum orfelinatul. Pentru a ilustra dragostea lui Blake și Catherine față de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Apoi, în The Book of Urizen Blake descrie activitatea lui Urizen că Demiurg întunecat. Creatorul nu mai este aici bunul și dreptul Iehova din Geneză, ci "forță întunecată" a rațiunii și materialității limitative, Urizen, a cărui răzvrătire împotriva unității primordiale edenice duce la fragmentarea, dezbinarea acesteia și încătușarea ei parțială în lumea materială. Poemul urmărește crearea trupului uman material macrocosmic și, simultan, microcosmic; crearea lui Enitharmon (Spațiul fizic) și a lui Orc (Revoluția; energia din interiorul timpului, ca pulsare a materiei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]