484 matches
-
demersului său, cât timp omenirea e animată de aceleași deșertăciuni, după cum spune, invocându l pe Catullus: Nimic nou Catullus / aceleași stindarde himere deznădejdi utopii / în același fel orizontul ne minte. Se identifică aici, între altele, motivul zădărniciei, coroborat cu al efemerității condiției umane, al regretului, al speranței, al morții și, firește, al destinului, ilustrate și prin apelul la intertextualitate: Aseară, într-o cafenea din Copou / prin fumul de țigară ce-n nouri / Moartea îmi vorbea în sanscrită / despre grijile ei. Ostenit
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mai sus, Pierzi și nu știi ce pierzi, Te odihnești, Cine a sosit, Afară e încă zi etc. Născuți din glonț (Glonț rămas în carnea vântului, / în sângele norului, / din tine ne naștem cu toții / aspru părinte - sunt vizibile toposurile zădărniciei, efemerității, vântul, norul), existenții îl au pe poet purtător de cuvânt și, de aceea, prin glasul lui, revendică inalienabilul, paradoxal imposibil de stăpânit, spre exemplu mări lăsate moștenire / numai nouă. Bine plasată într-un asemenea context, al alergării după himera unui
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pentru a lua în stăpânire sufletul celui ce se pregătea să se înfățișeze la judecata cea de pe urmă. îngerul era înconjurat de o aureolă luminoasă, din care muribundul înțelegea nimicnicia vieții de pe pământ. Una dominată de vanitate, egoism și mizerie. Efemeritatea gloriei terestre. În acele ultime clipe, Biscornet se căina și se umilea, regretându-și păcatul săvârșit într-o clipă de slăbiciune omenească. Diavolul, simțindu-se învins, zăngănea în zadar lanțurile încinse. Prin intermediul Sfintei Fecioare, îngerul fericirii ieșise biruitor. Dar, în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
te cheamă/ spre începutul lumii, spre necuprinsul ceas”. Poetul Emilian Marcu se detașează de foarte mulți poeți care cochetează cu milenara și veșnica temă a trecerii, cu tragicul destin al omului sortit de la apariție Morții, printr-o tratare limpede a efemerității, din care se degajă totuși o mare frumusețe. Existența întrupată în iubită, farmecul ei, ce dă vieții sensul de a o trăi, se împletește cu îndepărtările cosmice, cu a nu fi sau cu a fi cu totul altceva, așa cum se
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93025]
-
realitate și mit ― ceea ce amintește de proza lui Joyce sau de poezia lui la T. S. Eliot ―, adică prin travaliul de aducere În modernitate a unui Întreg păienjeniș de rambleuri mitologice, ecluze arhetipale, ample volute simbolistice cu ajutorul cărora, renunțând la efemeritățile coruptibile, Își reconstituie universul interior ca pe o pupilă cauzală sau ca pe un cer recluzionat cu care se acordează poetic-existențial, imaginându-se pe sine. Aceasta este, poate, și-o provocare, chiar și peste timp, a specialiștilor, atâți cât vor
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
o fixație, într-o psihoză posesivă și de la acest stadiu de sănătate precară, până la nebunie calificată (internată) nu mai e decât un pas. Pe mine m-a iritat tatăl ei, țăranul român, care în pragul morții își reneagă comportamentul, realizând efemeritatea moralei în raport cu marele sfârșit (nesfârșit!) Și dacă o carte te irită înseamnă că e bună. Ei, mi-am mai spălat obrazul? Vezi cum o întorc ca la Brăila? Mare lucru e și argumentul cu două capete. Al tău pentru totdeauna
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
Căci ce înseamnă a scrie, decât să-ți întinzi partea ta de trup spirituală pe hârtie. * Ce-i o picătură de rozal în marele ocean al vieții? * Tocmai efemeritatea ar trebui să dea omului mai multă prestanță, mai multă personalitate, să-i amplifice sentimentul de unicitate și să-l facă insensibil la mizeria vieții. * Poate tocmai această măreție a unicității dă condamnaților la moarte, în fața plutonului de execuție, o
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93037]
-
răstoarnă această metaforă. „În pomul vieții sunt un măr copt/Legat de ram/ Printr-o codiță/Subțirică atârnând.”... „Voi cădea curând/Scuturat de vânt...” Dar de ce va cădea” Pentru că: „În interiorul meu/Se lucrează mereu/Să-mi slăbească/Prinderea de ram.” Efemeritatea omului este surprinsă și în „Roata lumii”: „După ce n-am să mai merg/Urmele mele se șterg/ Le-așteaptă vremea și vântul/ După ce-mi va cânta cucul. Interesantă viziunea stării de moarte în care poetul trage peste dânsul plapoma
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93053]
-
noi cărți. Ea este încărcată cu prea multă trudă, cu prea îndelungată urcare pe panta desăvârșirii pentru a mai putea fi evocate. Tăcem în fața unei opere scoase din tăcere! Timpului i-a mai fost smulsă o împlinire. Omul trecător prin efemeritate vieții i-a biruit tăișul coasei ce ne scurtează zilele, cu un lucru ce nu mai are moarte - cu o carte despre viață. Când ieșim de sub imperiul vrăjii acestei clipe solemne, Ion N. Oprea se scutură de sentimentul înălțător ce
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
un asemenea specimen mai poate fi numit „om”. La 4 mai mă delectez cu volumul de versuri „Clipe de infinit” primit de la dl. Vasile Fetescu, Iași, volum în care autorul manifestă și induce o stare de pesimism, filozofând pe tema efemerității omului în raport cu veșnicia, cu eternitatea. Prietenește și la obiect mi-am spus părerea și de această dată, așa cum fac de obicei, ori de câte ori primesc asemenea daruri de suflet - fapt ce nu scade valoarea volumului în discuție, ci dimpotrivă. Duminică, 8 mai
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
motiv, atunci cînd am văzut ce frumos e afară, m-am gîndit că ar trebui să ne întîlnim într-un asemenea peisaj... * Cum devii prezent dacă ești absent? Sentimentele sînt însă adeseori independente de realitatea imediată și sînt libere, deasupra efemerității și relativității... uneori iluzorii, alteori profunde, esențiale și eterne. Așa e și cu absența mea și a ei, unul din viața celuilalt, ea și eu sîntem în același timp foarte prezenți și influențați de sufletul, trăirile, convingerile, impresiile și percepțiile
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ceea ce pare real este aparent, nesemnificativ și trecător, tot ceea ce este suflet ar trebui să fie intensitate și iubire valori care depășesc granițele noțiunilor și există pur și simplu, dincolo de labirintul distanțelor, mai presus de aparențe nesemnificative, mai presus de efemeritate, esențialul fiind energia care are însușirea de a însufleți și a transforma... Poți ajunge la esența a tot ceea ce este prin inversarea aparențelor și percepția avansată a relativității tuturor lucrurilor... pentru a găsi esențialul, adică mai mult... adică faptul de
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ei există numai orgoliu, rezervă, răceală, distanță, cinism, lașitate, comoditate... atunci nu merită să o consider importantă și nu are rost să mai încerc să găsesc ceva la această persoană. Iubirea ei e doar o impresie, o aparență și o efemeritate... Adică nu e. Atunci, de ce s-o cheme Angela?... Îmi e mult mai ușor să nu îmi bat capul cu persoane care se tem să simtă și să înțeleagă, să fie și să aleagă... De ce ar părea copiii și adolescenții
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
incomprehensibil. Ca un predestin pentru orașul viitoarei solidarități internaționale, anticipînd rostul antantist între popoare al Genevei, dadaismul sudează aici conștiințele moderne împotriva obștescului. Este neliniștea pascaliană care se încearcă în forme sociale”. Criticul „polemizează” implicit cu cei care puteau invoca efemeritatea mișcării: „Durata scurtă nu este semnul inexistenței. S-ar putea dovedi că nici cultul lui Jupiter, prin abolire, n-a durat mai mult. Școală literară? Organizare estetică, ce nu s-a fondat numai pe o singură formulă filozofică, în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sub o formă sensibilă, poate fi obiect de studiu”. Istoria celor cinci reviste avute în vedere este urmărită cu acribie documentară. O observație valabilă: „Colaboratorii celor cinci reviste sînt — cu mici excepții — cam aceiași”, ca și cele despre impopularitatea și efemeritatea lor; Contimporanul a supraviețuit mai mult „pentru că în anumite epoci a avut și o coloratură politico-socială” sau pentru că a avut „mai multe rezerve materiale și intelectuale”. Cînd trece însă la evaluări, autorul se exprimă nefericit. Prima parte a „Manifestului activist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
când, a unei flori se adaugă paradoxului - de mare finețe: trompeta dăruind liniște. Nimic spus, nimic de prisos, atât: înflorită-n zori/ trompeta-îngerului/ câtă liniște. Scoicile goale legănate de valuri - ultimul tangou Un poem plin de tristețe și totuși duios! Efemeritate vieții (scoicile goale) se-ngemănează cu speranța păstrării clipei (ultimul tangou). O muzică ciudată se aude din cele șapte cuvinte, dinspre valurile cu sunetele lor ritmice de leagăn orizontal și dinspre blândețea tangoului, leagăn vertical. Haikuul este poezia substantivelor, a
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
al iernii. Și totuși dragostea e mereu văratecă, pentru că atunci înfloresc trandafirii. Cât încă există iubire și cât încă există obraji înroșiți de timiditate, nu suntem pierduți. Mireasmă de tei - țestoasa scoate capul din carapace Haiku plin de strălucire. Îngemănează efemeritatea florilor de tei , a miremelor, cu stăpâna vremii, țestoasa ce ține pe carapacea ei pământul. În opt cuvinte , din care 5 substantive, este adus un elogiu existenței florale, a existenței frumuseții, a suavității aromelor, a fragilitățiii ființei, ascunsă sub carapacea
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
că există o memorie vizuală, dar aceasta are două caracteristici care i-au determinat pe cercetători să nu accepte calificarea ei drept „fotografică”, ci mai curând memorie iconică (sau memorie senzorială vizuală). Prima caracteristică a acestui tip de memorie este efemeritatea ei; calcule mai precise arată că această memorie senzorială vizuală durează în jur de un sfert de secundă. Pe de altă parte, caracteristicile vederii noastre (foveea, vezi infra, percepția vizuală) fac astfel încât ceea ce este văzut cu o bună acuitate să
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
îndemnuri la luptă), și în același timp găsim o seamă de creatori alături de nevoile și durerile omenești care n‐ au lipsit din nici o societate. Deși vremurile erau colorate de multiple concepții politice, autorul le ocolește cu înțelepciune, cunoscându‐le bine efemeritatea, punctând doar ici și colo lozinci le înscrise chiar în manșeta cu titlul publicației. Cincizeci de ani numele unor importanți purtători de opinii dintre cele două războaie mondiale au fost înmormântate și cimentate de vigilența cenzurii. După 23 august ʹ44
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
postmoderne, cu versiuni foarte radicale la Hayden White, de exemplu (vezi lucrarea sa, Metahistory. The Historical Imagination in Nineteenth-Century Europe, The John Hopkins University Press, Baltimore & Londra, 1975). 295 Părintele "duratei lungi", Fernand Braudel, a fost foarte categoric în denunțarea efemerității evenimentelor; ne sufocă, provoacă zgomot, dar nu își pot dovedi importanța decât prin consecințele lor în timp: "nu ne povestesc o întreagă istorie, o anunță, o sugerează", sunt "imagini instantanee, imperfecte, prea rapid schițate, prost asamblate unele cu altele". Totuși
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
capitalul temporal. Adică puterea pe care o au asupra timpului. Pentru că averea oferă putere și asupra a ceea ce omului obișnuit îi scapă. Ea permite, fie și numai prin transmiterea ei mai departe, fondarea unei dinastii, această formă de contestare a efemerității. Un mare burghez nu moare niciodată cu adevărat. O stradă îi primește numele, își scrie Memoriile, fiul său duce mai departe afacerea care îi poartă numele. Acest nume rămâne. Nu este niciodată cu adevărat numele unui individ, ci cel al
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
singurul critic care admite să fie judecat după eficiența analizelor sale. Cronica are o latură morală, care în critică se observă mai greu, dar pe care ea o scoate în evidență"214. Manolescu amplasează cronica literară într-un spațiu al efemerității, dezaprobării, destinului, orizontului de așteptare, anonimatului. Cronicile, alcătuind în esență o critică de întâmpinare, presupun a intui, a prognostica, a preconiza, a prescrie. Menirea lor este de a forma certitudini, de a ieși în întimpinarea unui autor și a unei
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
idei poetice relevante pentru tema și viziunea despre lume din textul poetic studiat Toate aceste perechi contrastive determină structurarea viziunii artistice pe două planuri ale imaginarului poetic. Prima strofă concretizează condiția existențială a lumii comune, pusă sub semnul devenirii, al efemerității și al derizoriului. Imaginea vieții văzute ca mare trecere spre neființă este reliefată semantic (trecătoare, se trec) și stilistic. Comparația dezvoltată cu care se încheie prima strofă apelează la imagini dinamice și la motivul acvatic pentru a sugera zbuciumul van
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
amorul meu de plumb (cuvântul amor este preferat altor sinonime ca iubire sau dragoste) propune o viziune concretă, antropomorfă asupra iubirii, amintind de reprezentările mitologice antice (Eros, Cupidon, Amor). Moartea acestui amor cu aripile de plumb vorbește nu numai despre efemeritatea iubirii, ci și despre moartea mitului dragostei, despre pierderea credinței în absolutul iubirii. Conștiința acestei pierderi sporește sentimentul amarei singurătăți. Solitudinea socială și erotică devine astfel însingurare metafizică resimțită ca îngheț al ființei, ca frig lăuntric, ca eșec existențial: Stam
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
poetică pe două planuri. Planul terestru uman și cel cosmicuniversal tind să se apropie sau să se delimiteze, figurând un model închis, sferic al operei. Primul plan este focalizat asupra celor doi muri tori, Cătălin și Cătălina. Destinul lor supus efemerității, devenirii și morții este reprezentat prin imaginea cercului strâmt ce le limitează iubirea și existența. Lumea de jos, în care sunt iremediabil captivi, este asociată unor imagini semnificative, sugerând spațiul închis, boltit, al teluricului, al întunericului (Din umbra falnicelor bolți
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]