KorAP: Find »[drukola/base=eferent & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...17 >

425 matches

Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280

nefrograma izotopică permite aprecierea atât a fluxului plasmatic, cât și a secreției tubulare și eliminării urinare. II.5.3. INERVAȚIA RINICHIULUI Inervația rinichilor este predominant simpatică. Influențele nervoase se exercită în cele mai multe cazuri în mod conjunct cu cele hormonale. Căile eferente simpatice renale pornesc de la nivelul simpaticului toraco-lombar (T11-L3) și avându-și originea în nucleul ventromedian al punții. Ele ajung la parenchimul renal după ce se articulează sinaptic în ganglionii prevertebrali (celiac, mezenteric superior și aortico-renal) cu neuronii postganglionari eliberatori de noradrenalină

Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
inclusiv teritoriul arteriolar juxtaglomerular eliberator de renină. Dintre structurile tubulare inervate de filetele simpatice postganglionare fac parte celulele epiteliale ale tubilor proximali, ramura ascendentă a ansei Henle și ductele colectoare (Jackson, 2004). Sub influența diverselor impulsuri centrale sau periferice, căile eferente simpatice își intensifică secreția bazală continuă de noradrenalină și neuropeptid Y, contribuind la dereglările în sens vasoconstrictor ale fluxului sanguin renal, filtrării glomerulare și transportului tubular de apă și electroliți. La rândul lor, căile aferente renale participă la realizarea reflexelor

Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
prin fibrele nervoase simpatice și indirect prin intermediul sistemului neurohormonal hipotalamo-hipofizar. Controlul nervos direct este asigurat de bogata inervație simpatică cu origine în segmentele medulare T12-L2. Pe calea micului splanhnic și a plexului periarterial, fibrele simpatice postganglionare se distribuie arteriolei aferente, eferente și aparatului juxtaglomerular, influențând hemodinamica renală. Stimularea spanhnicului provoacă vasoconstricția arteriolelor preglomerulare, iar secționarea lui mărește numărul glomerulilor activi. Adrenalina de asemenea scoate din circulație până la 95% din glomeruli, determinând oligurie prin vasoconstricția simpatico-adrenergică realizată. Efectele stimulării simpatice sunt diferite

Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
mărește numărul glomerulilor activi. Adrenalina de asemenea scoate din circulație până la 95% din glomeruli, determinând oligurie prin vasoconstricția simpatico-adrenergică realizată. Efectele stimulării simpatice sunt diferite în funcție de intensitatea stimulării. În cazul unor stimuli moderați (1-1,5 Hz) se produce constricția arteriolei eferente și creșterea diurezei, în timp ce excitațiile intense realizează vasoconstricția și a arteriolei aferente și diminuarea filtratului glomerular (Furchgott, 1967). Influențe vegetative simpatice asupra funcțiilor rinchiului produc și diversele reacții reflexe viscero-renale generatoare de efecte vasomotorii locale cu consecințe volemice și osmolare

Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
iar secționarea lui produce vasodilatație și creșterea diurezei. Creșterea volumului sanguin, de exemplu, stimulând baroreceptorii cardio-pulmonari, stimulează aferențele vagale spre nucleul tractusului solitar, centrii vasomotori și complexul hipotalamo-retrohipofizar secretor de hormon antidiuretic (ADH). Reducerea eliberării de ADH și a descărcărilor eferente simpatice însoțite de scăderea secreției de renină determină creșterea fluxului sanguin renal și ritmul filtrării glomerulare urmate de hipersecreția apei și NaCl, contribuind la restabilirea volemiei normale. Invers, reducerea volumului de sânge produsă de hemoragie, crește secreția de ADH și

Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
de scăderea secreției de renină determină creșterea fluxului sanguin renal și ritmul filtrării glomerulare urmate de hipersecreția apei și NaCl, contribuind la restabilirea volemiei normale. Invers, reducerea volumului de sânge produsă de hemoragie, crește secreția de ADH și activitatea simpatică eferentă și reduce excreția de apă și NaCl, prevenind accentuarea hipovolemiei. O serie de alte reflexe interoceptive (pulmonare, cardiace, gastrointestinale, genitale etc.) pot determina modificări ale funcțiilor renale. Influența scoarței cerebrale prefrontale și a formațiunilor subcorticale implicate în descărcările hormonale hipotalamo-hipofizare

Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
aparte revine reflexelor reno-renale care asigură activitatea balansată a celor doi rinichi, realizând reacții controlaterale ale filtrării glomerulare în cazul creșterii exagerate a ratei ipsilaterale. Informațiile baroreceptoare plecate de la rinichiul ipsilateral determină prin intermediul centrilor de integrare bulbară inhibarea descărcărilor simpatice eferente la rinichiul controlateral, realizând creșterea controlaterală a fluxului sanguin și a filtrării glomerulare de partea respectivă și restabilirea fluxului normal. Studiile histochimice moderne au identificat terminații nervoase la nivelul vaselor renale nu numai adrenergice, ci și colinergice, a căror densitate

Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
debitului urinar. Cei doi factori determinanți ai procesului de reabsorbție în capilarele peritubulare sunt reprezentați de presiunile hidrostatică și coloid-osmotică din capilarele respective. La rândul său, presiunea hidrostatică intracapilară este influențată de presiunea arterială și de rezistența arteriolelor aferentă și eferentă. Creșterile presiunii arteriale determină creșterea presiunii hidrostatice intracapilare și implicit reducerea ratei reabsorbției. Acest efect este contracarat de mecanismele de autoreglare care mențin la un nivel relativ constant atât fluxul sanguin renal, cât și valorile presiunii hidrostatice din interiorul vaselor

Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
În cazul tendinței la scădere a presiunii arteriale sistemice, reducerea filtrării glomerulare activează prin intermediul maculei densa secreția de renină de la nivelul aparatului juxtaglomerular renal, formatoare de angiotensină II. Sub influența efectelor vasoconstrictoare locale ale angiotensinei se realizează creșterea rezistenței arteriolare eferente și restabilirea presiunii hidrostatice glomerulare și reabsorbția proximală a apei și clorurii de sodiu. Mecanismul de feedback al autoreglării presiunii hidrostatice și filtrării glomerulare însoțit de creșterea reabsorbției tubulare proximale de apă și sodiu este schematic reprezentat în figura 122

Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
de apă și sodiu este schematic reprezentat în figura 122. Determinând retenția de sodiu, creșterea formării de angiotensină II contribuie la normalizarea presiunii sanguine și a volumului extracelular ca urmare a amplificării reabsorbției hidro-saline tubulare. În afara efectelor vasoconstrictoare a arteriolelor eferente, angiotensina II stimulează secreția de aldosteron și creșterea reabsorbției ionilor de sodiu la nivelul tubilor proximali, anselor Henle, tubilor distali și tubilor colectori prin mecanismul activării directe a pompei Na-K ATP-aza membranară a celulelor epiteliale tubulare. Spre deosebire de aldosteron care activează

Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
acțiuni la nivelul polului glomerular, cât și al celui tubular al nefronului. Efectele glomerulare se materializează prin creșterea filtrării glomerulare, atât prin creșterea coeficientului de ultrafiltrare la nivelul capilarelor glomerulare, cât și prin modificări adecvate ale rezistenței arteriolelor aferente și eferente. La nivelul polului tubular, ANF afectează transporturile transtubulare de apă și electroliți atât la nivel proximal, cât și în porțiunea medulară a canalului colector. În condiții bazale, reabsorbția de apă și sodiu este modificată de către ANF în mod indirect, prin

Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
MECANISMELE NEUROREFLEXE ALE MICȚIUNII S-a prezentat mai înainte că micțiunea se produce printr-un mecanism neuro-reflex. Impulsurile inițiate în însuși peretele vezical, datorită distensiei sale, sunt conduse prin fibrele senzitive (parasimpatice) la nivelul centrilor nervoși lombo-sacrați, de unde, pe căile eferente, este transmisă comanda la formațiunea efectoare, detrusorul vezical și aparatul sfincterian. Calea eferentă este reprezentată de fibre simpatico-parasimpatice. Fibrele simpatice își au originea în corpii neuronilor situați în coarnele laterale ale măduvei lombare. De la acest nivel emană fibrele preganglionare, care

Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
printr-un mecanism neuro-reflex. Impulsurile inițiate în însuși peretele vezical, datorită distensiei sale, sunt conduse prin fibrele senzitive (parasimpatice) la nivelul centrilor nervoși lombo-sacrați, de unde, pe căile eferente, este transmisă comanda la formațiunea efectoare, detrusorul vezical și aparatul sfincterian. Calea eferentă este reprezentată de fibre simpatico-parasimpatice. Fibrele simpatice își au originea în corpii neuronilor situați în coarnele laterale ale măduvei lombare. De la acest nivel emană fibrele preganglionare, care ajung la nivelul ganglionilor simpatici paravertebrali L1-L4. De aici pleacă fibrele postganglionare, realizând

Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
micțiune, manifestat prin micțiuni nocturne involuntare. II.5.11. CONTROLUL REFLEXULUI DE MICȚIUNE Micțiunea este un act reflex spinal sub control vegetativ parasimpatic și somatic, facilitat sau inhibat de numeroși centri nervoși supraspinali, a căror stimulare aferentă determină pe căi eferente impulsuri ce favorizează sau inhibă micțiunea prin influențarea pragului de excitabilitate a centrului reflex medular. Reflexul de micțiune este declanșat prin creșterea presiunii intravezicale (10-15 mmHg) până la atingerea pragului micțiunii (400-500 ml), deasupra căruia aceasta devine imperioasă. Vezica urinară fiind

Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
și acumularea urinii cu ajutorul unui sistem de continență reprezentat de simpaticul lombar pe de o parte și motoneuronii sfincterului uretral extern pe de alta. Aferențele senzitivo-senzoriale activate de creșterea lentă a presiunii intravezicale se transmit la măduva lombară stimulând căile eferente simpatice și determinând inhibarea detrusorului prin receptorii beta-adrenergici, însoțită de activarea sfincterului uretral intern în vederea temporizării micțiunii. Actul reflex al micțiunii are la bază circuitul polineuronal supraspinal produs de creșterea progresivă a presiunii intravezicale și stimularea fibrelor aferente mielinice de

Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
sacrat parasimpatic, întregit de circuitul nervos supramedular somatic realizat pe căi cortico-subcortico-spinale piramidale. Căile aferente vezicale proprioceptive urmează traseul nervului pelvic și pătrund în măduvă prin rădăcinile posterioare, făcând sinapsă în motoneuronii din cornul anterior al segmentului medular S2-S5. Fibrele eferente motorii părăsesc măduva sacrată prin rădăcinile anterioare și intră în nervii rușinoși interni (pudendal), distribuindu-se musculaturii sfincterului extern striat, determinând contracția acestuia și temporizarea micțiunii. După începerea micțiunii reflexul se autoîntreține printr-un mecanism de feedback pozitiv, care provoacă

Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
determinând contracția acestuia și temporizarea micțiunii. După începerea micțiunii reflexul se autoîntreține printr-un mecanism de feedback pozitiv, care provoacă contracții din ce în ce mai puternice ale musculaturii vezicale. Ca urmare a integrării impulsurilor aferente în diverși centri supraspinali se transmit pe căi eferente impulsuri care facilitează sau inhibă micțiunea prin influențarea pragului de excitabilitate a centrilor reflecși sacrați. ). La nivel bulbar există centri facilitatori și inhibitori ai micțiunii în formația reticulată bulbară laterală și dorso-mediană. Centrii pontini exercită o acțiune facilitatoare prin nucleul

Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
compusă din 3 straturi suprapuse reprezentate de epiteliul epidermic, matricea conjunctivă dermică și țesutul grăsos hipodermic. Acestea conțin o gamă variată de formațiuni receptoare ale nervilor senzitivo-senzoriali aferenți (discuri tactile Merkel, corpusculi Krause, Meissner, Rufini și Pacini) și căilor nervoase eferente aparținând simpaticului colinergic, ce asigură reacțiile vasculare, glandulare și imunologice de adaptare și apărare a organismului în fața diverselor solicitări exogene sau endogene. Ca organ cu structură complexă bogat vascularizat și inervat, pielea îndeplinește o serie de funcții specifice, începând cu

Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
și erecție peniană este realizat de nervii erectori parasimpatici, a căror stimulare provoacă, pe de o parte vasodilatație, iar pe de alta, activarea secreției de mucus de către glandele bulbouretrale, în vederea lubrefierii spermei și facilitării actului de ejaculare. Paralel excitării căilor eferente parasimpatice, se produce inhibarea nervilor simpatici ai corpilor cavernoși. Aceștia stimulează doar veziculele seminale secretoare de lichid seminal. Este unul din puținele cazuri în care parasimpaticul asigură un regim local de înaltă presiune prin mecanismul direct al vasodilatației excesive. Centrii

Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
umiditatea crescută limitează deperdiția de căldură prin evaporare, vântul rece o intensifică. Ca orice act reflex, reacțiile termogenetice sau termolitice compensatoare au la bază arcuri reflexe complexe, formate din termoreceptori periferici și centrali, căi nervoase aferente, centri termoreglatori și căi eferente somato-vegetativo-endocrine. În esență, este vorba de stimularea predominant directă sau reflexă a centrilor termogenetici din hipotalamusul posterior sau a centrilor termolitici din hipotalamusul anterior (fig. 156), urmată de reacții producătoare sau de pierdere a energiei calorice pe trei căi principale

Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
termic, ca modalități de intensificare a proceselor termogenetice. Frisonul termic este actul motor primar ce se produce involuntar ca urmare a excitării motoneuronilor medulari de către nucleul roșu din mezencefal, stimulat la rândul său, de centrii termogenetici din hipotalamusul posterior. Căile eferente coboară prin punte și formația reticulată bulbară la nervii musculaturii striate. Pe această cale, contracțiile musculare din frisonul termic realizează în scurt timp creșterea temperaturii corporale cu 3 - 4°C. Activitatea musculară voluntară este cea de-a doua manifestare somatică

Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
contracția și relaxarea fibrelor musculare iriene aflate permanent sub controlul inervației simpatico-parasimpatice. Dacă parasimpaticul produce iridoconstricție și mioză, simpaticul va realiza midriază prin contracția fibrelor radiare însoțită de inhibiția centrului pupilar parasimpatic (zona anterioară a nucleului Edinger-Westphal din mezencefal). Calea eferentă va avea traiectul nervului oculomotor comun și de aici la ganglionul ciliar. Fibrele postganglionare parasimpatice merg pe calea nervilor scurți ciliari pentru a forma plexuri de anastomoză pe fața externă a corpului ciliar de unde pleacă ramuri la sfincterul pupilar și

Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
au rol în acomodația proximală, iar fibrele radiale intervin în acomodația distală. Acomodația fiind act reflex, calea sa aferentă este reprezentată de nervul optic, bandeletele optice, regiunea pietectală și de aici prin bifurcare, la cei doi nuclei Edinger-Westphal mezencefalici. Calea eferentă a acomodației proximale este parasimpatică, ajunge prin nervul oculomotor comun (nervul III) la ganglionul ciliar și prin nervii ciliari scurți, la zona circulară a mușchiului ciliar. Atropina blochează acomodația proximală, iar ezerina o prelungește. Calea eferentă a acomodației distale este

Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
nuclei Edinger-Westphal mezencefalici. Calea eferentă a acomodației proximale este parasimpatică, ajunge prin nervul oculomotor comun (nervul III) la ganglionul ciliar și prin nervii ciliari scurți, la zona circulară a mușchiului ciliar. Atropina blochează acomodația proximală, iar ezerina o prelungește. Calea eferentă a acomodației distale este simpatică cu punct de plecare hipotalamic prin simpaticul cervical, plexul pericarotidian, ganglionul Gasser, ramul oftalmic al trigemenului și nervii ciliari lungi spre zona radială a mușchiului ciliar. Receptorul este de tip 2-adrenergic. iar mediatorul chimic noradrenalina

Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ (2011) [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225

ajunge în ganglionii limfatici. Embolusul tumoral se localizează inițial în corticala ganglionului care, ulterior, va fi invadat. Ganglionul invadat tumoral devine sursă pentru invazia altor ganglioni. Invazia se poate produce și prin inversare de flux când vasele limfatice aferente și eferente sunt blocate de tumoră. Bogăția, complexitatea și variabilitatea rețelei limfatice explică apariția adenopatiilor tumorale la distanță, uneori cu "sărirea" unor stații. În cazul tumorilor abdominale sau genitale, după invazia ganglionilor regionali, extensia se poate produce și prin canalul toracic în

Capitolul 17: TUMORILE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Ştefan Georgescu (2008) [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225]