1,310 matches
-
toți porii, exasperată, obsedată, lamentabilă, cârpă umană stoarsă de așteptări zadarnice, profund nefericită” (328). Încă o dată, dominanta portretului scriitoricesc e aceea a slăbiciunii. În locul frumuseții, Lovinescu se va ocupa de creionarea unor corpuri fragile, plăpânde, nedezvoltate, adesea mutilate, puse în efigie prin „micime”. În cazul lui Bebs Delavrancea vorbește de „fărâma vie a fetei”, de chipul de „păpușă de porțelan” cu „cârlionți sălbatici” ori, altădată, de „toată mica ei făptură” și „zulufii păpușii”; Sorana Gurian e „copilul plăpând” „miniaturala ei ființă
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
al porumbelului, al florii de măr, al acoperișului, al cobzei etc. Ca orice natură credincioasă, Paștina are aderență la fundament, adică aplecare spre latura ominoasă a existenței, convingerea că pretutindeni există un temei spiritual împrumutîndu-i optica unui cercetător care vede efigia duhului peste tot: în crucile unui cimitir, în silueta unui salcîm, în crusta pîinii, în conturul scaunului, într-o cană cu trei garoafe. E în Paștina o natură rustică, iubind asperitățile concrete și simple, cu înclinație htonică spre făpturi de
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
știu mai mult decât dat mi-e/ să știu: treptele- s moi când le urc și au față alunecoasă de vid când le cobor pe pieptul inexistent și mai departe-n/ privire” (p. 120). Totul e calculat aici, până și efigia volumului, afectând jocul rafinat dintre fragment și întreg (căci, culmea, partea pare elementul de stabilitate, pe când restul, totul, e mobil și dispersat). Dar calculul nu înseamnă răceală. Dimpotrivă, Sorin Mărculescu problematizează incandescent: „și rămâne problema adevărului în poezie și a
Originalitatea vintage by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3414_a_4739]
-
Agârbiceanu și Pavel Dan, la care s-ar putea adăuga și un înaintaș al său din aceeași zonă geografică, Alexandru Ciura, cu povestirile sale din viața băieșilor din Munții Apuseni. Talentul său literar se manifestă și în paginile memorialistice din Efigii (1987), cu remarcabile portrete ale unor scriitori și folcloriști pe care i-a prețuit statornic: Nicolae Iorga, D. Caracostea, Constantin Brăiloiu, Ion Chinezu, Lucian Blaga, Petru Caraman, Ion Mușlea, Ion Breazu, Anton Golopenția și Ilarion Cocișiu. În recenziile sale a
O monografie necesară by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3107_a_4432]
-
penumbră ale istoriei literare, de a risipi cețurile ce acoperă anumite zone, idei și destine scriitoricești, fie că este vorba de tabuuri etnopsihologice ori sexuale, fie de resentimente religioase, jocuri strategice la două capete, puseuri xenofobe, rasiale sau paricide (în efigie)”. Tehnica la care recurge adesea istoricul literar e aceea a corelațiilor, a asocierilor, a recontextualizărilor și situărilor „față în față” a unor scriitori (Eliade și Mihail Sebastian, de pildă). Toate acestea ne conduc la imaginea unei literaturi cu un relief
Cornel Ungureanu – 70 Seducția istoriei literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3348_a_4673]
-
exuberanță mediteraneană, care le și armonizează și le conferă unitate stilistică. Nu vom reîntâlni niciodată, în scrisorile lui Călinescu, asemenea combinație, tonus și fluid armonizator și unificator; nici măcar în cele către Vera: care au gravitatea perspectivei matrimoniale și poartă, deja, efigia călinesciană, anume a rolului rezervat femeii în viața bărbatului excepțional. Grupajul acesta deține, apoi, și ceva dintr-o antecameră a marilor etape și proiecte de creație, când, înainte de a fi absorbit, integral, de iureșul materializării lor, spiritul își îngăduie o
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
face un scurt inventar al gogomăniilor care au apărut de-a lungul anilor în presa anglo-saxonă, dar ne semnalează și o recentă enormitate din presa noastră, pe care n-o știam: „Zilele trecute un ziar central l-a omorât în efigie pe Ilie Șerbănescu, economist, gazetar și fost ministru în Guvernul Ciorbea, punându-i poza la necrologul unui operator TV din Constanța cu același nume. „Ce să spui când pățești așa ceva? Dacă ai umor, nimic nu e mai potrivit decât această
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3026_a_4351]
-
e insul care adună, ca într-un eșantion statistic, principalele defectele ale nației. Figurile pe care le vedem la televizor - de la moderatori, fotbaliști, politicieni, comentatori sau vedete - sunt persoane reprezentative în accepția strictă: ei sunt expresia mediocrității de masă ca efigie împărtășită de cei mulți, o efigie în care omul de rînd se regăsește ca într-o figură reprezentativă. În schimb, omul exponențial e cel care, rupîndu-se de plebe, se ia în mîini și-și cizelează calitățile în numele unui ideal. Reversul
Exponențial, nu reprezentativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2983_a_4308]
-
un eșantion statistic, principalele defectele ale nației. Figurile pe care le vedem la televizor - de la moderatori, fotbaliști, politicieni, comentatori sau vedete - sunt persoane reprezentative în accepția strictă: ei sunt expresia mediocrității de masă ca efigie împărtășită de cei mulți, o efigie în care omul de rînd se regăsește ca într-o figură reprezentativă. În schimb, omul exponențial e cel care, rupîndu-se de plebe, se ia în mîini și-și cizelează calitățile în numele unui ideal. Reversul e că omul de rînd nu
Exponențial, nu reprezentativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2983_a_4308]
-
îndeamnă - fraților! dar ei sunt orbi, doar prin deșertul sufletului au tot umblat cu mâinile întinse, viclenia atoatevăzătorilor arde ca seceta în august: să lapidăm șamanii mincinoși, strigă unul mai curajos de la nivelul trotuarului murdar, de când dreptatea a căzut din efigie, pumnul concret se împarte egal tuturor, pe meninge cheaguri de sânge, doar roșu în fața ochilor - să tăiem vițelul ispășitor sau țapul de aur, ori invers, fiul rătăcitor repatriat prin decret sau vaca europa căreia i-a cam secat laptele. important
Poezii by Dan Dănilă () [Corola-journal/Imaginative/3072_a_4397]
-
Ion Simuț , ca personaje reprezentative, relevă suficiente similitudini pentru a le pune în relație. Comunică între ele, peste voința autorilor. Sunt, în egală măsură, efigii ale personalității scriitorilor care le-au creat. Susțin o pregnantă filosofie de viață, o concepție asupra societății și a familiei, o atitudine socială, intelectuală și morală - cu intersectări subtile și diferențe semnificative. Sonoritatea numelor e la fel de ciudată, aproape exotică, în
Moromete și Ioanide by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10683_a_12008]
-
timp, dobîndind o autoritate maximă și indiscutabilă: codul cultural și eposul spiritual. Discursul pictorului pornește, așadar, de la epica vetero- și neotestamentară, continuă cu existența exemplară, la limita umanului cu divinul, și sfîrșește cu realitatea culturală propriu-zisă, dar deja fixată în efigia mitului. Într-un anume fel, el reface întregul traseu, mai degrabă al conștiinței decît al umanității, de la Geneză și pînă la substituția sacrului prin estetic, însă înlocuiește discursul și fabulația obișnuită cu secvența definitorie care activează memoria și face din
Vladimir Zamfirescu, între natură și cultură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10748_a_12073]
-
Bărbat cu broască țestoasă etc., deși ies din categoria divinului și din aceea a fondatorilor, se înscriu în aceeași galerie de chipuri unice, de existențe ireductibile, pentru care potrivită nu este descrierea psihosomatică, ci fixarea, lipsită de orice ezitare, în efigie. Și aici, ca și în cazul figurilor biblice, pictorul recurge la același tip de codificare și la aceleași formule de cercetare stilistică. Îmbinînd hieratica bizantină și postbizantină, prelucrată, la rîndul ei, în funcție de o permanentă nevoie de mișcare a imaginii, cu
Vladimir Zamfirescu, între natură și cultură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10748_a_12073]
-
există o urmă de îndoială, ci atacă numai valorile definitiv consacrate. El lovește numai numele aflate în vîrful ierarhiei, iar nu pe cele cufundate în umbra de jos a palierelor inferioare. Preferă celebritățile, notorietățile incontestabile, pe scurt tot ce înseamnă efigie încrustată în panteonul culturii germane. Literați, filozofi, muzicieni sau pictori, nimeni nu scapă de elanul iconoclast al austriacului: Stifter, Brueckner, Mahler, Heidegger, Beethoven, Furtwaengler, Klimt, Schiele sau Kokoschka sînt cîteva din victimele elanului demolator al lui Bernhard. O excepție este
Tehnica repetiției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10930_a_12255]
-
o măsură semnificativă, numele care se regăsesc aici au devenit acum istorie; Ion Bitzan, Ion Gheorghiu, Ion Dumitriu, Ion Pacea, Ion Popescu Negreni, Ion Vlasiu ne-au părăsit, unul cîte unul, dar chipurile lor, conturate oarecum abstract, ca într-o efigie, și-au păstrat acel tip de actualitate care, măcar pentru o clipă, adoarme spaima de efemer și excită vocația atemporalității. Deși prezența umană a artiștilor de mai sus a fost, poate doar pentru moment, suspendată, contemporaneitatea lor artistică este una
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
pozitiv pe care l-a constituit cultul sobru al virtuții, ci disprețul față de conveniențe împins pînă la amoralism. Oricît l-am admira ca scriitor - și-l admirăm nespus, ca pe o paradigmă sui generis -, nu-i putem atribui lui Caragiale efigia unui mare caracter (moștenirea Momuloaiei, comportarea față de Mateiu ș.a.). Și oare este complet eronată impresia, nu o dată consemnată de critică, a consubstanțierii, pînă la un punct, a scriitorului cu personajele sale? Autorul Nopții furtunoase aparține seriei de meridionali ai literelor
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
tot mai tăcut/ timpul și locul/ știute către nemaiștiut” (Spre înserare). Toate acestea nu pot decît să mixeze aderența emoțională cu durerea unei separări ireversibile. Mediul rustic nu mai poate fi restaurat în datele sale inițiale, ci doar instaurat în efigie, grație viziunii autorului precum o actualitate dolorică în care „mușcăm (...) dintr-o pîine tîrzie/ neagră uscată și plînsă”. Deși aparent s-ar putea vorbi de atitudinea denumită peiorativ (de către Radu Stanca) „pășunism”, avem a face cu un limbaj adus la
Într-o nouă variantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4146_a_5471]
-
nimicit, ca nu cumva să-i mai treacă vreodată prin minte să contribuie la asanarea morală a societății românești. Acestei uri preventive i se adaugă în clipa de față o formă mai subtilă a dorinței de a-l ucide în efigie - așa cum fac destui din abjecții săi denigratori. E al treilea val de invective, calomnii grosolane și amenințări. El nu e fără legătură cu ideile - cu adevărat revoluționare - susținute de Vladimir Tismăneanu în cartea menționată mai sus, The Devil in History
Al treilea val by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3852_a_5177]
-
i-au luat în timp lanțurile de aramă care înconjurau soclul, apoi micile ornamente și felul în care este răsucit pe soclu. Nimeni nu se îngrijește de bietele noastre monumente, iar atitudinea omului mărunt este de a boicota personalitățile în efigie. La reședință, pe alee, trei milițieni supraveghează intrarea, supravegheați la rândul lor de un om de zăpadă care întruchipează un milițian: cască, epoleți din ramuri de brad. Ambasadorul mormăie ceva în germană, Hăulică răspunde interminabil, dar elegant (în românește însă
Dana Dumitriu în posteritate - Jurnal inedit din ianuarie 1985 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Memoirs/9210_a_10535]
-
diferite de operă. Unii, obscuri, devin mai interesanți; alții, faimoși, devin și mai interesanți prin atenția acerbă pe care-o acordă literaturii bas étage a vremii lor. Cu o lentilă exigentă și cu una calină, Ștefan Cazimir citește, așadar, în efigia lui Caragiale, partea de kitsch. În operă, scriitorul o repudiază de cele mai multe ori (atunci când e conștient de pericolul de a deveni „unul din acei autori cari se respectă și sunt foarte respectați”, ca în Două loturi); în viață i se
Caragiale față cu actualitatea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4205_a_5530]
-
alt puseu al orgoliului și subiectivității, strecurat, cu prea multă maliție, într-un text - o biografie - ce ar fi trebuit să fie «obiectiv», nepartizan? Dacă am ceda tentației psihanalizei, am spune că ne aflăm în fața unei tentative de ucidere în efigie a tatălui castrator. A tatălui (în sens arhetipal) spiritual. Al cărui loc încearcă să îl ia în inima fiului legitim al acestuia, Nicolae Costin, pe care îl numește mare logofăt, mâna dreaptă a domnului! Totul, în numele memoriei tatălui biologic, Constantin
O sinteză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4032_a_5357]
-
sensibilă a ideii divine, cu deosebirea că adevăratul subiect cunoscător nu e nici filosoful și nici omul de știință, ci geniul artistic. Schopenhauer nu e un apologet al logosului. Unde apare cuvîntul intuiția umană are de suferit, căci cuvîntul e efigie plastică ducînd la înlănțuire silogistică, deci la un șir de demonstrații în care ne învîrtim în cerc. Toate genurile literare, de la forma lirică la cea dramatică, sunt forme precare de sesizare a ideii divine. Cauza stă în incompatibilitatea dintre sensul
Velle non discitur (II) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3945_a_5270]
-
a separa populația bolnavă de cea sănătoasă au fost amenajate spitale (...) folosindu-se pentru aceasta și Casa de vânătoare”. Cu ocazia săpăturilor făcute pentru fundația clădirii, pe lângă oseminte omenești și fragmente de arme s-au găsit bani de argint cu efigia Sfintei Maria, din 1503, monede din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, care purtau emblema „Herzog von Brandemburg”, o mare cantitate de monede de argint din timpul împăratului Leopold (1658-1703), precum și bani de bronz din vremea împărătesei Maria
Agenda2005-14-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283565_a_284894]
-
stau grămadă deasupra casei durezi regretînd așteptarea de pe vremea cînd așteptai viața cu momentul prielnic (kairos pentru vagabonzii care se imaginează călătorind doar fiindcă locuiesc în vagoane abandonate pe linia moartă) sigur că ești înspăimîntat și gata să asiști în efigie la propria-ți dispariție dar în același timp chicotind fiindcă tocmai scoți din mînecă șiretenia uitării bine plasate
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/10840_a_12165]
-
cântar al spiritului, prea puțini se dovedesc oameni adevărați. Expresii ale umanismului autentic de ieri și de azi. Cu acest sentiment am deshis paginile noului volum, dintre cele multe ale autoarei, și m-am bucurat că se deschide cu o efigie bine conturată de colegul și prietenul nostru Radu Cârneci, generos, ca totdeauna de-a lungul vieții, în stimularea și orientarea artistică a oamenilor talentați. Avea și de data asta motive s-o facă, fără șovăire: „Poetă și prozatoare de succes
CU ÎN-CE-TI-NI-TO-RUL DE RODICA ELENA LUPU, EDITURA ANAMAROL, BUCUREŞTI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373693_a_375022]