604 matches
-
angaja să înconjoare laturile dinspre est, sud și nord ale grădinii cu "„parmaclâcuri de lemn pe temelie de piatră, iar spre apus fiind dos va rămâne cu șanțu, care să vor începi a să faci de la viitorul 1836”". În 1836 Eforia Iași finanța, într-un final, o serie de amenajări peisagistice, solicitând din partea ispravnicului de Suceava punerea la dispoziție a 5.000 de puieți de brad și 5.000 de puieți de mesteacăn. Karl Otto Ludwig von Arnim, turist ajuns la
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
unei cabane pe culmea Caraimanului (cabană Brav, devenită Caraiman). Este vorba despre "Grupul alpin brav", ce avea să devină "Clubul Carpatin Român"(C.C.R.), în frunte cu inimosul și energicul sau fondator și președinte, Dumitru Gherassy. , pe locul fostei case a Eforiei Spitalelor Civile, ridicată în 1907 și distrusă puțin timp după primul război mondial, a fost ridicată de Grupul Alpin Brav, finanțările fiind suportate de O.N.T. (director pe atunci fiind Sergiu Dumitru) și de asociație. Acoperișul cabanei a fost luat
Cabana Caraiman () [Corola-website/Science/322748_a_324077]
-
incendiul fusese provocat cu bună știință căci focul pornise „din patru părți”. Rămași fără sală de spectacole (Teatrul de Varietăți fusese demolat din 1869), în urma intervenției primului ministru Ion C. Brătianu, actorii primesc un ajutor de 10.000 lei de la Eforia Spitalelor Civile. Până la construirea noii clădiri a teatrului pe locul fostei primării și a Mănăstirii Dancu, sediu inaugurat la 1 decembrie 1896, actorii au continuat să susțină spectacole pe micile scene ale sălilor Pastia, amenajată prin sârguința primarului Scarlat Pastia
Teatrul din Copou () [Corola-website/Science/331801_a_333130]
-
încă dinainte de 1850 funcționa o școală românească din care ieșiseră serii întregi de absolvenți. Dascălul Petru Mihail notă: „Anul 1847 martie întâiul: m-am tocmit la școală ca să învăț pe copii carte românească”. C. Petrescu, care în 1866 crease o eforie (un comitet școlar), a tipărit cu ajutorul mitropolitului de Silistra în 1874 un abecedar turco-român. La dotarea ei a participat începând cu 1877 guvernul României. La inițiativa conducerii școlii normale din Silistra a fost înființată „Societatea română pentru cultură și limba
Cadrilater () [Corola-website/Science/296623_a_297952]
-
devine sediul unui ospiciu pentru alienați mintal, care funcționează până în 1924. Poetul Mihai Eminescu a fost îngrijit din noiembrie 1886 la Mănăstirea Neamț, iar pe data de 3 februarie 1889 moare în ospiciul doctorului Suțu din București. În anul 1838 Eforia Spitalelor Civile înființează un ospiciu pentru bolnavi psihic la Schitul Malamuci de lângă satul Malamuc, județul Prahova, la ca. 40 km nord de București. Începând cu anul 1845, bolnavii au fost transferați la Mărcuța. Așezământul era numit și "Balamuci", de unde cuvântul
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
invitat de Ion Ghica spre a dirija lucrările pentru construirea de drumuri pe această insulă, unde Ghica era guvernator cu titlul de Bey (Prinț). În anul 1859, printr-un decret al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, este numit membru onorific al Eforiei spitalelor civile, condusă de doctorul Carol Davila, instituție care își avea sediul în București, pe strada Colței nr.38, pe locul unde se află astăzi Hotelul Intercontinental din București. În același an, la propunerea lui Dimitrie Bolintineanu, este numit de
Alexandru Zane () [Corola-website/Science/312706_a_314035]
-
implicat în evenimentele deosebit de importante ale vremii. Astfel, numele orașului este strâns legat de începuturile mișcării eteriste în Țările Române. Acțiunea de la Galați, așa cum este cunoscută de istorici, reprezintă un șir de evenimente petrecute în portul dunărean, de la înființarea primei Eforii din Principate în acest oraș, culminând, în februarie 1821, cu măcelărirea supușilor otomani din Galați. Acțiunea de la Galați trebuie considerată și plasată în rândul momentelor importante care au determinat evoluția mișcărilor anului 1821. Masacrul de la Galați, repetat curând în alte
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
românilor ardeleni de eliberare națională. "„Banii plecau de la București, fie prin Predeal, când îi ducea chiar secretarul general al ministerului, fie direct peste munți, prin agenți deghizați în ciobani, cu destinația Sibiu, Brașov sau Arad, cu precădere la Brașov, de unde eforia Bisericii Sfântu Nicolae îi împărțea mai departe.”" Această practică a lui Take Ionescu avea să fie „demascată” public de către noul șef al Partidului Național Liberal, Dimitrie A. Sturdza, într-un discurs din 25 septembrie 1894 ținut la sala Orfeu. Gestul
Activitatea politică a lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335151_a_336480]
-
asemănată acesteia". Între 1701-1704, când domn era Constantin Brâncoveanu, s-a făcut a doua renovare fiind egumen Ștefan. Constantin Brâncoveanu reface casa domnească și pivnița mănăstirii. În anul 1802, în urma unui cutremur, biserica se dărâmă. Este refăcută din temelii de Eforia Școalelor prin boierul paharnic "Costache Faca" între anii 1840-1843. În 1858 biserica este închisă din cauza degradării. Egumenul mănăstirii, arhimandritul Misail, scria ministrului Instrucțiunii: "Sosind timpul în care nu mai poate fi locuit într-o casă căreia îi lipsește uși, ferestre
Mănăstirea Glavacioc () [Corola-website/Science/306351_a_307680]
-
deja foarte șubredă și exista riscul prăbușirii totale în orice moment. Mai mult, era amplasat în fața Mănăstirii Colțea și împiedica lărgirea "uliței Colței" (actual bulevard I. C. Brătianu), care asigura axa nord-sud a Bucureștilor. Demolarea turnului s-a făcut la cererea Eforiei Spitalelor Civile, academicianul Gheorghe Sion arătând că importanța istorică și artistică a turnului era "nulă", cu aprobarea primarului Bucureștiului Emilian Pake-Protopopescu, în pofida unor ample proteste ale bucureștenilor. Simțind în această distrugere un adevărat atentat la păstrarea patrimoniului edilitar-istoric al orașului
Turnul Colței () [Corola-website/Science/321241_a_322570]
-
regesc, ea fiind formată din câte doi deputați de fiecare fostă companie, în vârstă de cel puțin 24 de ani, persoanele alese având și garanțiile morale corespunzătoare. Pentru administrarea locală a fiecărei școli susținute din "Fond", se prevedea alegerea unei eforii școlare subordonată direct "Comitetului administrativ al fondului școlastic"( CAFS ), prin care se repartiza sumele cuvenite acesteia. Într-un paragraf impus de către autoritățile politice superioare, "Statutele" precizau că școlile grănicerești ""vor sta sub supravegherea inspectorilor școlari regești comitatensi"". Adunarea reprezentanței generale
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
Vasile Petri, fostul elev de la Năsăud al lui Moise Panga, ca fiind principalul autor al "Normativului" deoarece în perioada 1871-1875 acesta a îndeplinit funcția de director suprem al școlilor grănicerești, concomitent cu cea de secretar al CAFS. Difuzat ulterior tuturor eforiilor școlare însoțit de explicații date atât de către Vasile Petri cât și de către David Urs, "Normativul" conținând 37 de articole, reglementa toate problemele școlilor grănicerești, începând cu caracterul lor, drepturile și obligațile elevilor precum și ale docenților, structura și durata învățământului, atributele
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
date atât de către Vasile Petri cât și de către David Urs, "Normativul" conținând 37 de articole, reglementa toate problemele școlilor grănicerești, începând cu caracterul lor, drepturile și obligațile elevilor precum și ale docenților, structura și durata învățământului, atributele Comitetului administrativ precum și ale eforiilor școlare etc. El a constituit o adevărată constituție a școlilor grănicerești rămânând în vigoare până în anul 1895 când școlile au fost transformate în școli comunale care, însă, erau susținute din același fond. Rezinstând tendințelor de maghiarizare începute în 1879 și
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
Facultatea de Medicină din Iași. Ion Enescu a urmat studiile liceale la Liceul Internat din Iași unde a obținut bacalaureatul în 1902. Urmează studiile medicale la Facultatea de Medicină din București, între anii 1904-1911 fiind extern și intern al spitalelor Eforiei București. După obținerea titlului de doctor în medicină, în anul 1912, pleacă la Berlin pentru a se specializa în patologie (1913-1915) lucrând cu profesorii și la Institutul de anatomie patologică și, după 1918, se dirijează spre studiul cardiologiei lucrând la
Ion Enescu (medic) () [Corola-website/Science/307171_a_308500]
-
1913-1915) lucrând cu profesorii și la Institutul de anatomie patologică și, după 1918, se dirijează spre studiul cardiologiei lucrând la Viena cu profesorul . După întoarcerea în România Ion Enescu a ocupat, între anii 1918-1920, postul de medic secundar al spitalelor Eforiei București. În acești ani se situează și debutul carierei universitare, întâi ca asistent (1919) și apoi ca șef de lucrări (1920) la Clinica I Medicală a Universității din București. Dupa 1920 a fost prosector al spitalului Colțea și, între anii
Ion Enescu (medic) () [Corola-website/Science/307171_a_308500]
-
dar totuși o mică parte a supraviețuit. Școala primară a urmat-o la Bacău iar liceul (Sfântul Sava) și facultatea (Medicină) la București. Devine doctor în medicină și chirurgie în anul 1905. Activitatea și-o desfășoară la Sanatoriul Olchovschi, Spitalul Eforiei și Spitalul Brâncovenesc, iar după anul 1912 ajunge la Spitalul din Călărași unde va rămâne până la pensionare (1939). La Spitalul din Călărași ocupă funcțiile de director onorific (1933 - 1937) și apoi de director (1937 - 1939). Medic apreciat pentru domeniul medical
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
pentru construcția unei cladiri pentru directorul liceului. Terenul a fost răscumpărat, la fel și clădirea care se află pe el. O parte din banii pentru construirea Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” Dorohoi(Catedrală) au fost obținuți din vânzarea caselor care aparțineau „eforiei” bisericii, cu obligația că Primăria să întrețină o Școală de cântăreți bisericești, corul Bisericuței și să contribuie la întreținerea ei. Cu acest prilej i-a fost pus hramul ”Nașterea Maicii Domnului”, pentru a nu coincide cu hramul Catedralei. La aceasta
Dorohoi () [Corola-website/Science/296983_a_298312]
-
Naționalul",tipărit la Tipografia Nationala a lui Iosif Romanov si în ale cărui pagini sunt promovate ideile unioniste ale vremii. În ianuarie 1859 Boerescu a fost ales deputat în Adunarea Electivă din Muntenia. După unire a fost numit director al Eforiei Școalelor, iar în continuare a îndeplinit numeroase funcții în guvernele post-unioniste: ministru al justiției (28 mai - 5 iulie 1860; 13 iulie 1860 - 14 aprilie 1861; 16 noiembrie 1868 - 21 ianuarie 1870), ministru al afacerilor străine (28 aprilie 1873 - 7 noiembrie
Vasile Boerescu () [Corola-website/Science/306196_a_307525]
-
Sfatului Țării din Chișinău (1918), care prevedeau acordarea votului universal ambelor sexe. În urma intervențiilor repetate ale A.E.C.P.F.R. au fost obținute doar drepturi parțiale: accesul femeilor în consiliile interimare, în Consiliul Superior al Muncii, în Camerele de agricultori, în Comitetul Eforiei Școalelor, în barouri de avocați; ca profesoare universitare, arhitecte, inginere, funcționare în serviciul căilor ferate, etc (Calypso C. Botez, Problema feminismului). Asociația s-a afiliat la Alianța internațională pentru sufragiul feminin, informând opinia publică românească despre realizările mișcării feministe din
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
confesionale, Ioan Moldovan își încheie activitatea în anul următor, 1872, părăsind localitatea chiar dacă ajutoarele bănești din partea „Fondului școlastic” nu au lipsit. De menționat, este că, David Urs de Margina „prezident în funcțiune” a ocrotit școala din Racovița și a cerut eforiei școlare locale, în toamna anului 1871, să se intereseze „dacă nu cumva în comună se află un individ apt, care pentru moșia școlii(uzufructul ei) să primească aci al doilea post de învățător”. Anul școlar 1872-1873 a avut prevazute două
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
școli comunale, puse în exclusivitate sub conducerea și controlul organelor școlare maghiare comitatense. Autoritățile maghiare în frunte cu ministrul Bánffy Dezső, reușesc în 15 septembrie 1895 să scoată școlile de sub jurisdicția CAFS și să le transforme în școli comunale, desființând eforiile școlare, locul lor fiind luat de așa zisele „scaune școlastice comunale”. Astfel, școala din Racovița a fost penultima școală grănicerească predată organelor comunale, drept dovadă stând „Protocolul” întocmit la data de 27 aprilie 1896. Prin acest act, școala a intrat
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
vadă iar viu printre noi, că vechiul conflict nu va mai exista între mine și el... Câteva zile a fost bine... Până ce socru-meu mi-a cerut să-i dau tot salariul. Eu tocmai terminasem facultatea și fusesem angajată de eforia spitalelor, să construim niște clădiri noi... Aveam datorii față de rude, care mă ajutaseră în timpul studenției și acum așteptau să-i ajut și eu pe ei, fiindcă le era și lor greu... Dimpotrivă, domnul avocat Nicolau câștiga bine, era șeful unui
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de firea "atentă și curioasă după întîmplări și lume de tot felul" a memorialistului, după cum el însuși și-o apreciază. Astfel apar adnotate primul automobil, "trosnind și fumegînd cînd încerca să urce, cu toată lumea după el ca după urs, coasta Eforiei de pe bulevard", primele demonstrații de cinematograf, "unde, printre reclame luminoase, se intercalau filme scurte reprezentînd intrarea senzațională a unui tren în gară sau aventurile unui soț fugărit de o nevastă iabrașă", primul gramofon ambulant, "purtat pe un căruț ca o
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
bl. D6, sc. A, ap. 3 țel. 124386 Partea a IV-a B 0971 SC ATOM SERV SRL Ploiești, str. Cumpătul nr. 6 bl. H11 ap. 32 et. 3 țel. 175720 1001 SC BIRO CONSULTING CONT SRL Valea Călugăreasca, str. Eforiei bl. 11 ap. 4 țel. 235338 fax: 235338 0403 SC CONSPROFIN SRL Ploiești, str. Cumpătului nr. 3, bl. H14, ap. 30 țel. 175876 fax: 111907 0544 SC CONTASIN SRL Câmpina, Str. Bucea nr. 2A, bl. 40B, ap. 18 țel. 337710
EUR-Lex () [Corola-website/Law/142865_a_144194]
-
din 5-11 august putem citi sub semnătura lui Marius Ghilezan un reportaj care încearcă să răspundă la întrebarea „Cine și ce mai citește pe litoralul românesc?". Situația descrisă este cea știută, dezastruoasă: „Cartea se vinde extrem de prost. Un întreprinzător din Eforie Sud a închis chioșcul după o lună. Vînduse 20 de titluri și acelea la prețuri reduse. În fața Cazinoului, o dugheană albă cu titluri atrăgătoare pentru un anumit public: Neagu Djuvara - Amintiri din pribegie, Gabriel Liiceanu - Scrisori către fiul meu, toate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6130_a_7455]