738 matches
-
pasta narațiunii. Perceperea realității cunoaște forme diverse, de la transcrierea directă, nemijlocită a faptului brut până la inserarea, pe alocuri, a unor elemente de fantastic popular. În toate cazurile perspectiva rămâne exterioară evenimentelor, C. știind să-și dozeze atât ironia, cât și efuziunea lirică. De fapt, succesul îl datorează și caracterului echilibrat al prozei sale, care nu permite nici unui vector să se transforme în dominantă. Atunci când își pune eroii în situațiile cele mai stânjenitoare, C. nu dovedește o intoleranță compactă; trece mai departe
CANCICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286060_a_287389]
-
trebuie să se pregătească, cu brațul înarmat și cuget treaz, urmașii vitejilor de altădată. Conceput în manieră retorică, poemul are o arhitectură caracterizată prin simetrie, recurgând mereu la antiteză și repetiție. Pasajele de exaltare eroică și viziunile profetice alternează cu efuziunea lirică și cu tânguirea biblică, elegiacă. Mai ales sub raportul muzicalității, tulburătorul poem e un moment însemnat în proza poetică românească. Ediții: N. Bălcescu, Cântarea României, Paris, 1850; ed. în Istoria românilor sub Mihai-Vodă Viteazul, publ. A. I. Odobescu, București, 1878
CANTAREA ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
dramele lui Shakespeare; fabula lui G. Sion este opusă definiției acestei specii dată de Lessing și realizărilor lui La Fontaine; ceva mai îngăduitor a fost cu Ronetti-Roman, al cărui poem Radu îi ocazionează sfaturi literare pline de bun-simț. Adversar al efuziunilor stilistice, C. a folosit atât ironia, cât și sarcasmul, mânuite cu o artă care a făcut din el un polemist de temut. A tradus din Shakespeare piesele Macbeth și Othello, ajutându-se, uneori, și de tălmăcirea germană a soților Dorotheea
CARP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286121_a_287450]
-
cumpărase de-un franc colaci. Acuma-i molfăia în gingii, purtând ca o teică falca înainte și înapoi și, la fiecare dus, vârful nasului i se umfla ca o bilă. Cunoscuți ce nu se văzuseră de mult se întâlneau fără efuziuni, cu chipuri neclintite : - Ce mai faci ? - Bine. - Sănătos, voinic ? - Mulțămesc. Da cumătra ? - P’in târg și ea. Lângă căruțele cu var, un moșneag nalt și subțire, cu plete tăiate la ceafă, albe, curat îmbrăcat, privea în jur cu o seninătate
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
scoală iute în picioare să-l îmbrățișeze pe nepotul lui Tiberius. — E o onoare pentru noi, Claudius... — Doa... doar am fost invitat, nu? se strâmbă acesta ușor batjocoritor. Revederea cu mama sa e ceva mai rece. Amândoi se feresc de efuziuni în public. Vipsania observă panicată că nu mai sunt destule scaune pentru nou-veniți. Imediat, cei doi Calpurnii Pisones se ridică respectuoși și-și oferă locurile. Trec pe banca din spate, eliberată urgent de ocupanții ei. Plancina se duce și ea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sora lui mai mare aceeași piele de o albeață neobișnuită pentru rasa lor, luminată de ochi negri, strălucitori ca focul. Numai trăsăturile îi sunt mai rigide, în ciuda frunții bombate, iar nasul, un pic coroiat, cu nări dilatate. Îl îmbrățișează cu efuziune. — Locul are potențial turistic, aidoma Piramidelor din Egipt, insistă afaceristul. Multiplică plecăciunile și la adresa lui Herodes: — Cu un capital minim, am putea scoate un profit înzecit, ce zic eu, însutit chiar... Iulius Agrippa îl trage iute de mânecă într-o parte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Seianus, umblă vorbe prin lume, vorbe de pizmă care mă amenință... Și ce treabă ai tu cu ele, dacă sunt nefondate? Pornește înspre atrium, cu pași mari. Aelius Seianus aleargă tropăind să-l ajungă din urmă. — Mulțumesc, Nero, spune cu efuziune în glas. Mi-ai luat o piatră de pe inimă. Și câte alte secrete se ascund sub pietrele din inima ta? ar dori să-l întrebe Tiberius, dar își mușcă buzele precaut. — Poate, cu timpul, continuă Seianus, voi putea trece asu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
În același timp, ochii i s-au umplut de lacrimi usturătoare pe care și le-a șters de pe obrajii moi cu eșarfa. Recunosc că mă copleșise mila de sine. De când murisem, Îmi luase ceva timp să mă obișnuiesc cu această efuziune constantă de emoții. Întrucât Întreaga mea viață suferisem de lipsa acestei dimensiuni emotive, acum, prin ceilalți, lărgimea, volumul și densitatea emoțiilor creșteau Încontinuu. Oare dezvoltasem mai multe dintre cele șase puteri supranaturale cu care Sakyamuni a fost Înzestrat Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Ioana, cu caracterul ei, m-ar putea înșela, îmi dam seama de ridicolul și zădărnicia investigațiilor, dar totuși continuam. Domnul Theodoriu (ne spunem "domnule", căci relațiile noastre, deși amicale, păstrează o distanță, ceea ce nu se potrivește cu nevoia mea de efuziune) trebuia să mă puie în curent cu Freud și cu încercările lui de a descifra mecanismul omenesc, dar fatal nu putea să-mi dea decât generalități la cazul povestit de mine sau, mai bine zis, transfigurat de mine. Reîntîlniriea mea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ea. Și poate că păstrez pentru domnul Theodoriu un reproș ascuns și o bănuială, indiferent de prietenia care s-a menținut intactă până la urmă, că părerea lui n-a fost decât egoism, instinctul de a se pune la adăpost de efuziunile altuia, ca să nu-și turbure liniștea sufletească. Ioana adusese cu dânsa o mulțime de idei complicate, cu care nu eram deprins și pe care nu puteam să le neg dintr-o dată, pentru că ea pusese toata viața în ele. Se mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
puțin aer proaspăt în grădină, din pricina unei dureri insuportabile ce îi cuprinsese capul. în realitate, motivul principal al acelei dezertări trebuia căutat în incapacitatea Flaviei de a susține mai departe, pe termen lung, propriul rol, cel de martor neputincios al efuziunilor pe care Cilonus și Hippolita și le împărtășeau, practic, sub ochii săi. Preocupată de prelungirea absenței sale și intuindu-i cauzele, domina, neliniștită din pricina ei, ar fi vrut să meargă să o caute, și chiar era pe punctul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
posedă mai mult acest caracter și deci cu atât e mai enigmatică, ori cu atâta e toate acestea, cu cât e mai femeie. 4. Este drept că femeia, prin natura ei mai afectivă, ar trebui să fie condamnată numai la efuziuni de sentiment (în voia cărora se lasă în adevăr unele scriitoare); dar nu-i mai puțin adevărat că în femeie există și o seculară rezervă înnăscută - ca o adaptare la viața erotică - rezervă care se generalizează în toată viața ei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sufletul altuia îl cunoaștem prin analogie cu al nostru.) Firește că rar cineva e numai una sau alta. Și dacă există analiști, care nu-s moraliști, ca Dostoievski, nu există moraliști care să nu fie analiști. 28. Supremația faptului asupra efuziunilor lirice este unul dinsemnele vremii de azi. 29. Dacă Ștefan cel Mare și Mircea sunt veacul de mijloc alistoriei naționale, dacii sunt antichitatea legendară, "Egipetul" acestei istorii. 30. Senzația de clasă nu-i o stare de suflet absolută. Rezultădintr-un raport
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
alte lumi posibile, mai bune decât asta în care trăim. Că delirul bate logica, iar fantasma ne motivează mult mai mult decât un raționament. Trag linie și socotesc: chiar nu merită să scriu despre mine, efemerul, decât texte efemere. Fără efuziuni, fără hamletizări, că aia e masturbare intelectuală, genul de text care-l face să juiseze pe cel care-l scrie (plus câțiva voyeuriști), dar nu rodește. Așa văd eu toată povestea asta: „Atențiuneee! Atențiuneee! Sfârșit de mileniu în Europa, uuultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ochii deschiși? Vocea seacă a lui Khâli o transformă pe maică-mea într-o fetiță. Îi sări de gât fratelui ei mai mare, acoperindu-i fruntea, umerii, brațele și mâinile cu sărutări calde și furișe. Înduioșat, dar oarecum încurcat de efuziunile astea care deranjau întrucâtva demna lui ținută, rămase în picioare, țeapăn în lunga-i jubba de mătase cu mâneci fluturânde, purtând eșarfa, taylassan, elegant înfășurată în jurul umerilor, și abia schițând umbra unui zâmbet ocrotitor care-i mărturisea bucuria. Însă această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
deoarece la Constantinopol Selim cel Crud a murit de doi ani, iar cel care i-a luat locul este Soliman. Înr-un anume sens, Abbad spunea adevărul. Eram de acum liber în sentimentele mele, în entuziasmul meu, liber să mă alătur efuziunilor spontane ale Maddalenei. Câtă fericire, câtă seninătate să poți trasa în mijlocul evenimentelor lumii o linie de cumpănă între motivele de bucurie și cele de mâhnire! Fericirea asta, totuși, știam că-mi era interzisă, prin însăși firea mea. — Dar te cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Tudor Arghezi și că ar fi întreținut corespondențe cu ei. Pe alocuri criticii au identificat prezența unui alter-ego, care pare să secondeze în permanență instanța narativă. Ei au remarcat, de asemenea, o oarecare „profunzime ingrată”, nestereotipă, malformată pe alocuri de efuziunile unui optimism inocent care îmbrățișează cu optimism toate nuanțele vieții. Data 1, ...în primă instanță, nu reușesc să înțeleg nimic din purtarea lor pretențioasă, nu pentru că mi-ar lipsi evidențele: poezii, melodii, tablouri, poze, trend-uri mai mult sau mai
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
optimist. Gălăgia renăscu în bar la fel de brusc pe cum dispăruse și, odată cu asta, fiecare pereche de ochi se îndepărtă de nou-veniți. Era o schimbare înspăimântătoare. Cei doi puteau la fel de bine nici să nu mai existe, pentru că ocupanții cârciumii explodară în efuziuni verbale. Vânătorul îl privea pe Cale-Bătută Peckenpaw cu un interes disperat. — Povestește-mi despre tehnicile tale de vânătoare, spuse el, un pic cam prea serios. Peckenpaw se lansă într-un discurs volubil despre instalarea capcanelor, urmărire, împușcare și supraviețuirea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
din calea cunoscuților din bloc, vecini indiferenți, sau de a-i evita pe cei cu care nu ai ce vorbi. Nici măcar banalul schimb de vorbe goale. Nu-mi place constatarea. Las cartea și mă prefac că-l observ. Mimarea surprizei, efuziunea unei strângeri de mână, cât pe ce și o îmbrățișare, cu scuza „Nu v-am observat“. Zâmbetul lui „studios, tot studios“. Apoi informațiile se pritocesc. Pensie mică, secretar științific la o universitate particulară (atestată), consilier la un institut cu multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu ne mai vorbim. Cu indiferență, doar ne privim, facem un gest grăbit de recunoaștere și ne vedem de-ale noastre. Am aflat, la scurt timp după terminarea facultății, că fusese încadrat la Servicii. Ne-am întâlnit într-un troleibuz. Efuziunii mele de a-l revedea i-a răspuns printr-un gest nervos, repezit, de potolire. Mi-a făcut semn să cobor la prima, la Universitate. Am mers în jos, până la Cișmigiu. „Vezi“, mi-a spus, „dacă ne mai întâlnim, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de înserare, Pr. s-a așezat chiar la masa mea. Stătea cu spatele la cei patru sau cinci de la masa vecină. A comandat o votcă și încă una pentru mine, mimând încântarea că mă revede după atâta timp. N-aveam chef de efuziunile lui. I-am spus să mă lase în pace. „Nu stau mult“, mi-a șoptit. „Sunt doar în trecere. Aveam o întâlnire cu niște cunoscuți, dar văd că n-au venit.“ A arătat cu capul spre cei de la masa vecină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu ea. Din ce trăia. Dar dacă aveam răbdare putea să-mi povestească la nesfârșit despre Camil al ei. Era de-ajuns să-i spun că tocmai am recitit cutare pagini dintr-o carte a lui, că se pornea pe efuziuni. Nu puteam s-o ascult prea mult. Nu mă interesa istoria literară și mă plictiseau, pe atunci, astfel de povești. Mai ales că nu credeam că pot fi adevărate. Abia mai târziu, citind presă din anii interbelici, am început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dincolo. Timp de doi ani n-am mai putut să pictez. Dar pe urmă, cu un fel de frenezie, lucram zi și noapte, fără răgaz, inspirată de har. Poate că el mă dirija. — Spiritul lui te-a ajutat. Era o efuziune continuă, nu mai era gândire, totul îmi venea din inimă, pe muzică, știi. Am făcut o expoziție cu treizeci și trei de tablouri inspirate din muzică. — Cum adică? — Am pictat Boleroul lui Ravel, Nocturnele lui Debussy, Tablouri dintr-o expoziție de Musorgski
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
dincolo. Timp de doi ani n-am mai putut să pictez. Dar pe urmă, cu un fel de frenezie, lucram zi și noapte, fără răgaz, inspirată de har. Poate că el mă dirija. — Spiritul lui te-a ajutat. Era o efuziune continuă, nu mai era gândire, totul îmi venea din inimă, pe muzică, știi. Am făcut o expoziție cu treizeci și trei de tablouri inspirate din muzică. — Cum adică? — Am pictat Boleroul lui Ravel, Nocturnele lui Debussy, Tablouri dintr-o expoziție de Musorgski
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
cel care a interpretat-o pe Vulpea Albă. Actorii vin din culise având încă machiajul pe față. Chipurile lor arată de parcă ar fi fost înmuiate în sos de soia. Marea Împărăteasă îl ignoră pe regele Maimuță și îi vorbește cu efuziune Vulpii Albe: Îmi place la nebunie vocea ta! Scoate o pungă cu bani și i-o pune în mână: Mă face să simt beția fericirii! Îi ține mâna și nu vrea să-i dea drumul: O adevărată pasăre măiastră! Pasărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]