735 matches
-
încununată cu peste 30 de premii. Egal numai cu sine, singularul artist deține ca funcție forțe nu numai arta de a stăpâni spațiul ci și o abilitatea de dozare cromatică foarte laborioasă cu finalitate excepțională. El face proba unei mari efuziuni în pasiunea lui pentru imensitate.”(Ibrahima Keita - Director Muzeului de Artă Tulcea) „Reușește în tehnica europeană a culorilor de ulei pe pânză, să ajungă la concizia extrem orientală, la condensarea trăirii artistice într-un eșantion, ca un haiku ...... Evoluarea spațiului
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
departe materialul de viață pe care l-am transformat și îl voi mai transforma în material literar”. Prin definiție autobiografic e volumul Zile de lagăr (1945), jurnal al detenției din timpul războiului, literatură prin expresivitatea situațiilor și a portretizărilor, prin efuziunile lirice și, înainte de toate, prin stilul inconfundabil. Dar debutul prozastic care îl impune se produce odată cu tipărirea, în 1948, a romanului Desculț, apărut inițial, în bună parte, în „Contemporanul”. Reeditat în numeroase rânduri, tradus și difuzat peste hotare, va ieși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
început de secol XX, ea se întoarce la Kiev, unde participă la luptele studenților. Rănită, e salvată de un ofițer, căruia îi va refuza cererea în căsătorie și, fidelă promisiunii făcute, reia legătura cu tânărul bucureștean, pentru ca, după o scurtă efuziune, acesta să o abandoneze, plictisit de idealismul ei. Oprită brutal din calea ei, fata moare, după ce îi lasă un fiu, care va fi crescut de tată într-o ambianță banală, lipsită de frumusețe. În pofida prea lungilor discuții și expuneri de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290036_a_291365]
-
Richardson, Clarissa Harlowe (1747 1748).” 234 Romanul este de o modernitate uimitoare, aspect sesizat și de criticul Giuseppe Gigli: „Fiammetta cuprinde pagini atât de vii și atât de interesante încât te simți îndemnat să te întrebi dacă anumite sentimente, anumite efuziuni și tot cadrul afectiv sunt într-adevăr opera unui scriitor din secolul al XIV-lea, care le-a împrumutat unei femei din vremea sa, ori sunt mai degrabă artificii ale unui rafinat artist al vremii noastre, potrivite pentru una dintre
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
D. D. Patrașcanu, I. A. Bassarabescu, Ion Agârbiceanu. Mai mult decât aceștia, cu excepția ultimului, prozatorul din Calea sufletului își privește fără duioșie afișată mica lume de umili funcționari, militari cu grade inferioare, pensionari și alți bătrâni, narează în general fără efuziuni lirice, fără descripții ample de natură, fără nostalgia timpurilor defuncte, fără aureolarea „bătrânilor”, ca în povestirile lui Emil Gârleanu. El nu duce obiectivitatea până la impersonalitatea naratorului, asemenea lui I. L. Caragiale, insinuează chiar un palpit de simpatie față de unele personaje, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
comunistă. Se vorbea mult în aceste medii, începând chiar din primele zile după căderea vechiului regim, despre nevoia unei schimbări radicale a politicii României ce consta în ieșirea din sfera de influență a URSS și orientarea spre lumea occidentală. Dar, efuziunile specifice oricărei revoluții au trecut repede, făcându-și loc mesajele nuanțate ale celor ce prezervaseră puterea. S-a vorbit în continuare despre destinul european al României, dar direcțiile existente în cultura română din perioada comunistă (protocronismul cultivat de publicațiile Săptămâna
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
cărții. Constatarea i se aplică, evident, și lui Moose Malloy (despre care tot Marlowe afirmă că „nu era nici pe departe un adevărat ticălos”), dar și detectivului. În loc să accepte iubirea unei femei decente, care aproape îl divinizează (deși profund ironice, efuziunile lui Anne trădează pasiunea adevărată, fiind parte a unei strategii a seducției expuse vederii: „Ești atât de minunat, spuse ea. Atât de curajos, de hotărât și lucrezi pentru atât de puțini bani. Ești pocnit în cap, strâns de gât, lovit
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
plătească o datorie. El o afirmă ca și cum nu ar fi de plătit" scrie E. Vergotte 552. Nici o îndoială că pentru Kafka scrisul este conceput ca însuși acest sacrificiu, pentru el care scria: "Să scrii înseamnă să te deschizi până la nemăsură; efuziunea inimii și dăruirea de sine extreme, prin care o ființă crede deja că se pierde în raporturile ei cu celelalte ființe, și în fața cărora, în consecință, el va da înapoi atâta vreme cât își va păstra bunul simț fiindcă fiecare vrea să
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
extreme, prin care o ființă crede deja că se pierde în raporturile ei cu celelalte ființe, și în fața cărora, în consecință, el va da înapoi atâta vreme cât își va păstra bunul simț fiindcă fiecare vrea să trăiască atâta timp cât este viu, această efuziune și acest dar de sine sunt pentru literatură departe de a fi suficiente. Ceea ce trece din acest strat superficial în scris - când nu există cale de a face altfel și când sursele profunde sunt mute -, este nul și se va
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
subconștient) o lume interioară ca nostalgie ascunsă. Negurile teatrului absurd nu-l confiscă. III Glycera (în elină: cea dulce) și Reparata, siluete de canțonier jucăuș, intră ele în categoria idilicului? Bizarele figuri par niște fantasme; imaginarul deformant dilatează sau restricționează; efuziunile sunt gâtuite dintru început. Femeie cu trei sâni, Reparata, personaj liric focalizant (în Dulapul îndrăgostit), e obiect de "elogiu" dar și de "defăimare". În ipostază de "slugă blândă", contemplând-o, poetul (un senzual) roșeșete: Privește farfuriile cu borș, / Mi-e
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
aprind și se sting: / Precum răsuflarea bărbatului tânăr..." POETICITATEA VISULUI. Cu tripticul Tirania Visului, disponibilitățile poetei ating cote maxime. Motive de vis? Orice moment al realului care transcende în ficțiune e, de când lumea, sursă de aventură poetică. Pe mari întinderi efuziunile lirice eminesciene sfârșesc în vis; meditativul Rilke se simte "încoronat de vis..." Oniricul Leonid Dimov semnează o Carte de vise. În primul volum al tripticului frapează un procedeu fără precedent: poeta "povestește" în câte o eboșă-pre-text un vis în liniile
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
strămoșilor stând în prag, gata să-și ia zborul odată / cu noi". Întoarceri afective ca acestea, în modul lui Sadoveanu și Blaga, sunt mai degrabă halucinații line. Unei ființe iubite, poetul i se adresează transtemporal "în bătaia lunei" motiv de efuziuni, în fapt de tristeți existențiale: Înfățișarea ta, o insulă cosmică, mai multe. Tu o insulă... Îmi faci semn cu capul, îmi zâmbești: insesizabil zâmbet. Ești o vrăjitoare afurisită. Știi interesul pentru acest fel de insule a fost mereu prezent pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Lira de iarbă ori Săgeata înfiptă-n aer, uimit de Ploi inverse ori de Memoria copacilor, ori privind spre Profetul mut. Bineînțeles, a și publicat cărți pentru copii: Povești de când Păsărel era mic și Alte povești de când Păsărel era mic... Efuziunile, exteriorizările nu exclud spectrul dispariției; însă privind în sine elegiacul contrapune aprehensiunilor inerente un surplus de elan vital: O beznă flămândă mă caută, sire, și mările toate-s de ceață. Și-am să mor de prea multă iubire Și-am
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ideologice formulate cu insistență de către Claude Debussy în paginile frecventelor sale intervenții critice. Veritabilă frescă a epocii baroce, Hommage à Rameau își găsește cadrul ideal în forma clasică a unei sarabande lente, în care austeritatea se îmbină adesea cu o efuziune plină de sensibilitate, rezultând un tablou de o eleganță maiestuoasă. Corespondențele cu stilul baroc se disting cu evidență la nivelul tuturor parametrilor de limbaj: evoluția sinuoasă a liniilor melodice dezvoltând moduri pentatonice și spații modale ce oscilează pe o axă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de lin trezește în noi amintirea candidă și senină a adolescenței, iar furia apelor răscolite își găsește „mântuirea” în simplitatea inocentă a acestor pagini. Imaginea purității o recunoaștem în delicatețea suavă a liniilor melodice sinuoase ce te cufundă într-o efuziune a Sincerității. Gradul ridicat de stilizare ce îl implică natura arabescului, cu acel influx melodic perpetuu, conduce la un fenomen de estompare a pregnanței tematice, de omogenizare a discursului. Acest aspect va genera la rândul său o structură formală liberă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ale spiritelor apei, semn al reîntoarcerii definitive a Ondinei în lumea sa acvatică. Arpegiul bitonal ce juxtapune culori armonice îndepărtate (re major și fa# major) suprapuse unei pedale a sunetului re plasat în registrul grav, nu mai devine pretextul unei efuziuni pline de optimism, în pofida unui final în ton major (re major). El se cufundă în pianissimo-ul adâncurilor, mascând dispariția Ondinei sub o ultimă răsfrângere de val. IV.9. Hommage à S. Pickwick Esq. P.P.M.P.C. (Omagiu lui S. Pickwick Esq
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
artei. Fiecare operă, zic ei, este unică. Regat al particularului, arta exclude orice generalizare, nu admite decât monografia și judecata pentru fiecare caz în parte. Nimic nu se poate explica, totul trebuie interpretat. Sociologii și istoricii, la rândul lor, privesc efuziunile adesea verbioase ale inefabilului ca pe simptome al lucrului pe care ei îl denunță. Opera de artă, zic ei, este un artefact social, iar negarea estetizantă a acestei condiționări sociale este ea însăși un fapt social. În spatele acestui dispreț încrucișat
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
inflația divertismentului, pasiunea jocurilor și spectacolelor, cultul histrionilor și al gladiatorilor; fuziunea universurilor masculin și feminin, promovarea intersexului; dezvoltarea unei erudiții compilatoare în buclă, promovarea intertextului; personalizarea animalului domestic; adorarea până la prostie a copiilor; frenezia noului, a mișcării; erotismul omniprezent; efuziunile cosmologice. Aceste lucruri apar când "forța și onoarea de a fi om" (Malraux) încetează să vină de la sine. Epuizarea justificărilor oficiale sau ereditare ale existenței, deschiderea vechilor panteonuri spre cele patru zări ale unei spiritualități eclectice, sterila vanitate a vieții
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
timp și-n orice împrejurare este un element al ordinii și al moderației. A rămâne fideli lui Dumnezeu și bisericii, a nu se amesteca în agitațiile schimbătoare ale politicii, a sta deasupra intereselor pământești, și numai atenți și prompți la efuziunile neîncetate ale carității, mai ales în zilele de durere, aceasta înseamnă a aduce Patriei cea mai prețioasă slujire”. În interiorul acestui rol evanghelizator, sfințitor și misionar al preotului se află desigur și datoria de a anima creștinește realitățile pământești: această animare
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
bunătății dumnezeiești și ești cuprins de ea, ești îmbrățișat în realitate de subiectul dumnezeiesc, așa cum când învălui pe cineva în iubirea și bucuria mea, sunt eu însumi subiectul acestei atențiuni și îmbrățișări, ființa mea rămânând totuși, ca izvor al acestor efuziuni, dincolo de ele. O a doua idee de temelie a misticei sale este cristocentrismul. „Caracteristica izbitoare de la început a misticii ortodoxe, în comparație cu alte varietăți de mistică, este că ea e cristocentrică... Prin Hristos omul la Hristos Dumnezeu, iată metoda vieții creștine
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
schematic bogăția de idei și armonia superbă a concepției teologice a lui Nichifor Crainic. Mintea sa aplecată asupra acestui teren de cugetare a captat din paradisul dumnezeiesc, închis în ortodoxie, mari fascicule de raze pe care le-a răspândit cu efuziune pe orizontul nostru de înțelegere și de simțire, luminându-l sărbătorește și încălzindu-l. Nu știu cum, dar impresia care m-a covârșit de câte ori am pătruns în lumea zugrăvită de scrisul lui Nichifor Crainic, a fost că intru într-o lume scăldată
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de fum și arcă biblică pentru că se așteptau exact la asta și pentru că totul depindea, cel puțin în strategia lor, de disimularea elegantă a șocului primit. Chestie de profesionalism: dacă nu stăpânești arta manipulării aparențelor și te pufnește anapoda cine știe ce efuziune șleampătă, cu toaleta nefăcută, mai bine te retragi neîntârziat în culise cu o reverență... Erasmus de Rotterdam îi convinsese definitiv că spațiul public se protejează cu grijă de intruziunile celui privat, și invers; civilizația le părea a fi însăși despărțitura
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
vocile gâtuite de emoție: − Fato, mai punctuală ca moartea! Figură ce ești, vino să te-mbrățișez! − Ondine! Doamne, nu-mi vine să cred; ce mult mi-ai lipsit! Frisonul născut la contactul cu fracturile binecunoscutului fu sufocat abil într-o efuziune convențională; o comoție stridentă acoperi o alta, mai sobră pentru că mai încrezătoare-n alianța ei cu entropia. Cu opacitatea lor zveltă, trupurile invadară vindicativ limpezimea pârâcioasă dintre ele; rămaseră îmbrățișate exact atât timp cât le trebui pentru a-și regăsi stăpânirea de
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Asta-i bună! The whole world is a Disneyland...," răsună o proclamație bășcălios-metafizică, înainte de anunțul mai pragmatic: "...iar biletele de ieșire s-au terminat!" O lungiră așa o vreme, până când frustrarea provocată de întâlnirea cu podul-barieră se mai risipi și efuziunea revenirii la conversație îi cuprinse, călduroasă, pe de-a-întregul. Se descopereau ieșindu-și ospitalier unul altuia în întâmpinare cu spații rezonante de tonalități diferite, vibrând de nerăbdarea unei asamblări măiastre, de la sine, fără fierăstraie și dălți, în formă de arcă legănat-vorbitoare
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pe bună dreptate, trece drept o performanță rarisimă de conviețuire, în măsura în care cei dăruiți cu parteneri ofereau o formă limitată de participare și celor lipsiți. Greu de precizat natura fragilei limite: bun simț? respect? perfecțiune stilistică în transmiterea darului din dar? efuziune colectivă de recunoștință capabilă să înece aleatul individual al datului? principialitate de comunism carnal eclipsând diferențe de clasă capitaliste? zonă de ecuatorială acalmie metafizică în vastitatea intimidantă a luptei? Remarcabilă era în special absența desăvârșită a oricaror constrângeri, sau măcar
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]