620 matches
-
-se pe experiența acumulată din observarea funcționării partidelor social-democrate german și italian, Michels arată mai întâi că, în aplicarea principiilor democratice, există niște limite foarte clare, chiar și în cazul unor partide care s-au consacrat luptei pentru o societate egalitară. „Idealul practic al democrației”, scrie Michels, „constă în autoguvernarea maselor, conform deciziilor adunărilor populare”. Dar... ...argumentul cel mai formidabil contra suveranității maselor apare din imposibilitatea mecanică și tehnică a realizării sale. Chiar dacă nu vrei decât să întrunești la intervale regulate
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de reală democrație la nivelul statelor naționale. Dintr-un punct de vedere al sociologiei generale, el examinează cum poate fi explicată existența unor structuri oligarhice în partidele politice a căror ideologie și ale căror statuturi au o orientare democratică și egalitară. În sfârșit, într-o optică de practică politică, el se întreabă despre rolul pe care partidele social-democrate îl pot juca efectiv în edificarea unei societăți socialiste (Michels, 1971). Diversitatea preocupărilor lui Michels antrenează împletirea mai multor linii de argumentație, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
publice și ai organizațiilor sindicale, din ingineri, experții planificatori și tehnicieni de rang înalt (Burnham, 1947, pp. 126-127). Dar dacă regimul capitalist i se pare muribund, nimic nu permite, în opinia sa, presupunerea că îi va succede o societate socialistă egalitară. „Milioane de persoane preconizează astăzi în lume luarea în posesie de către stat a instrumentelor de producție”. Totuși, continuă el, rezultatul „nu va fi libertatea și absența claselor și nici măcar bunăstarea universală, ci o nouă formă de exploatare a societății de către
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
a societății de către o singură clasă” (ibidem). Pentru Rizzi, dincolo de „societatea birocratică” a cărei „necesitate istorică” nu putea decât să fie constatată, speranța unei societăți fără clase continua să se profileze la orizontul istoriei (Rizzi, 1939). Cu Burnham, utopia societății egalitare posttehnocratice dispare complet. Ne aflăm în fața unei teorii a convergenței înainte ca ea să fi fost formulată, dar fără optimismul tehnicist al anilor de după război: în regimurile pluraliste, ca și în statele totalitare, puterea de facto trece în mâinile unei
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
sunt procesele pe care le vom examina, rând pe rând, în cele ce urmează. Formarea și selecția elitelor Formarea și selecția elitelor sunt aspecte fundamentale ale regimurilor democratice. O regulă de funcționare a instituțiilor poate fi orientată într-un sens egalitar dacă asigură un acces egal la pozițiile de putere. Într-adevăr, puterea nu este niciodată împărțită în mod egal. Există întotdeauna o elită care dispune de mai multă putere decât altele. Astfel, în această privință, avem întotdeauna de-a face
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
din filosofia Luminilor și se apropie din nou de o concepție ciclică asupra istoriei care pune în evidență niște contraste ale vieții în societate. Pentru clasicii teoriei elitelor, nu există o finalitate a istoriei din care să apară o lume egalitară și o omenire eliberată de adversitățile trecutului. Aceleași cauze structurale produc aceleași efecte psihologice. Complexitatea socială legată de modernitate aduce cu sine o diferențiere a pozițiilor și a funcțiilor ce provoacă numeroase asimetrii de putere. Faptul însuși al organizării, din cauza
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
fie răsturnată, unele privilegii să dispară și unele categorii privilegiate să fie măturate de pe scena istoriei. Dar, mai devreme sau mai târziu, privilegiile reapar în forme noi, în profitul altor persoane, având alte justificări. În această perspectivă „dezamăgitoare”, o societate egalitară este o imposibilitate empirică, chiar dacă există unele societăți mai puțin inegalitare decât altele și unele dominații mai suportabile decât altele. Orice ansamblu social de o oarecare anvergură comportă niște persoane care conduc și altele care se supun mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
regim bazat pe competiția liberă a elitelor pentru sufragiile populației. Chiar și aceste elite pot fi numite democratice, atunci când nu presupun un acces prea dificil și rămân supuse unor mecanisme de control. Însă accesul la elită nu este niciodată complet egalitar, chiar dacă anumite obstacole pot fi suprimate: fenomenele de reproducere socială fac egalitatea șanselor în mare parte iluzorie. De altfel, existența procedurilor de delegare a puterii este în sine creatoare de inegalități. Acestea fac în așa fel încât posibilitățile reale de
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
actorilor. Modalitățile de acțiune colectivă impun de îndată o anumită logică ce se dovedește independentă de justificări de ordin ideologic sau doctrinal avansate de cei interesați. Așa se explică paradoxul „legii de bronz a oligarhiei”. Organizații menite unui proiect sociopolitic egalitar devin din ce în ce mai inegalitare în funcționarea lor internă, nu în virtutea unei pretinse „naturi umane” de care ar trebui să ne debarasăm, ci în virtutea unor imperative organizaționale și a unor efecte de structură imposibil de neutralizat: creștere, diferențiere și ierarhizare. Mesajul sociologiei
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
nu numai serviciul public. Față de un peisaj politic schimbător, administrația publică reprezintă continuitatea, permanența și stabilitatea, ceea ce îi sporește influența asupra societății. Principiul egalității și al neutralității Deoarece vizează satisfacerea unor interese generale, administrația publică trebuie să asigure un acces egalitar la serviciile oferite, pentru toți cetățenii, fapt ce decurge din egalitatea tuturor în fața legii. Administrația publică trebuie să funcționeze pentru a satisface interesul general și nu un interes particular, în sensul că ea furnizează servicii tuturor, fără a face distincție
Sistemul administrativ românesc – inspiraţie franceză şi adaptare autohtonă by Dragoş Valentin DINCĂ () [Corola-publishinghouse/Science/208_a_439]
-
imprime acesteia o puternică amprentă liberală 708. Tocmai această tentativă a liderului liberal, precum și unele declarații din cadrul legislativului precum cea a lui Aristide Pascal ce anunța în Adunarea Electivă la 16 iunie faptul că, fără îndoială, Constituția este liberală și egalitară astfel precum se cuvine unui popor liber și gelos în cel mai mare grad de libertățile sale publice..." și care echivala cu victoria liberalismului prin includerea principiilor sale în noua Constituție 709 produceau serioase motive de nemulțumire lui Lascăr Catargiu
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
nume dat membrilor Partidului Conservator Englez. 1 Attlee, Clement om politic britanic născut la Londra în 1883, lider al partidului laburist, prim-ministru între 1945-1951. 1 babouvism doctrina lui Gracchus Baboeuf și a discipolilor săi, aspirînd spre instaurarea unui comunism egalitar. 2 Categorie ce cuprinde: agricultori, pescari, profesiuni liberale, cadre de conducere și patroni. 3 trade-union (în țările anglo-saxone) sindicat muncitoresc. 4 Vatican II prima sesiune a consiliului ecumenic ținută la Roma în 1962. 5 René Rémond, Les droites en France
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
pe rezultatul investigației științifice. În esență, departe de a fi o contribuție anonimă (dedicată până la extincția individualității unui ideal neutru al adevărului), aceasta din urmă intră în jocul formulelor alternative care despart curente și școli de gândire și întrepătrund mesajul egalitar al concluziilor menite unei circulații universale a valorilor cu trăsături-unicat hărăzite să atragă în chip exclusivist adepți sau alte construcții teoretice. Fiecare teorie care a străbătut veacurile s-a născut inițial dintr-o confruntare interioară acaparatoare, din arderea internă a
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
răsfrântă în substanța individuală, a te angaja în act presupune intrarea în scenă a inteligenței conștiente de sine, iar factorul specific omenesc al praxisului este legat tocmai de liderul aptitudinal și de pachetul condițional al acestuia. Chiar în cea mai egalitară și neutră metodologie a actului, inteligența își face vizibilă influența și se identifică în realitate cu postura motorului universal generator de eficiență și de adecvare adaptativă, oferind soluții sau participând pas cu pas la derularea acestuia. Însumabile în atitudini generale
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
autentică asimilare mesajul acesteia. Aici se vădește folosul inutil de reconfirmat al interiorității în orizontul unei cuprinderi care pare a fi rezervată observației reci. Numai contemplația de factură teoretică are această caracteristică a detașării pe care o impune tipul rațional egalitar al inteligenței. În cazul receptării operei de artă, ceva din natura obiectului determină acea "pătrundere dincolo" a privirii (de care a vorbit atâta estetica teoretică), acea sondare care nu se oprește la suprafața formalizabilă a realității, pentru a căuta un
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
cel puțin 25 de ani, aceste caracteristici au fost bine reprezentate. Excepție au făcut comunitățile owenite (în jur de 19 pe la 1820) și cele fourieriste (în jur de 13, prin 1840), care au trăit puțin dar care erau mai puțin egalitare existând compensații în funcție de activitățile prestate sau de capitalul cu care se contribuia. Ele erau și mai puțin comunități, având o componență eterogenă. La noi a existat de asemenea o astfel de încercare (Teodor Diamant cu falansterul de la Scăieni), dar care
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
caută să obțină o productivitate cât mai mare, de exemplu. În ultimă instanță, doar printr-o socializare corespunzătoare pot oamenii ajunge să țină cont de aprobarea socială, pot ajunge să își însușească acele comandamente care să facă posibil un sistem egalitar, în ideea că vor renunța la a mai călători gratis. Considerăm totuși că exemplul celorlalți și sancțiunea inevitabilă sunt indispensabile pentru a face pe cineva să nu mai cedeze tentației de a lua cât mai mult cu cât mai puțin
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
mai cedeze tentației de a lua cât mai mult cu cât mai puțin. Aceasta este de fapt mai mult decât o tentație, pentru că există suficiente motive pentru a avansa ideea existenței unui instinct al maximizării profitului. c) Malthus versus Sisteme egalitare Este dificil de găsit o demonstrație a lipsei de viabilitate a sistemelor egalitare și a inevitabilității tendințelor de instituire a acestora, mai solidă decât cea a lui Thomas Robert Malthus. Fie că era vorba despre sistemele egalitare ale lui Wallace
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Aceasta este de fapt mai mult decât o tentație, pentru că există suficiente motive pentru a avansa ideea existenței unui instinct al maximizării profitului. c) Malthus versus Sisteme egalitare Este dificil de găsit o demonstrație a lipsei de viabilitate a sistemelor egalitare și a inevitabilității tendințelor de instituire a acestora, mai solidă decât cea a lui Thomas Robert Malthus. Fie că era vorba despre sistemele egalitare ale lui Wallace, Condorcet, Godwin sau Owen, Malthus le demonstrează inconsistența prin raportare în special, dar
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Malthus versus Sisteme egalitare Este dificil de găsit o demonstrație a lipsei de viabilitate a sistemelor egalitare și a inevitabilității tendințelor de instituire a acestora, mai solidă decât cea a lui Thomas Robert Malthus. Fie că era vorba despre sistemele egalitare ale lui Wallace, Condorcet, Godwin sau Owen, Malthus le demonstrează inconsistența prin raportare în special, dar nu exclusiv, la legea populației. O analiză solidă, lucidă, care înlătură ideea de sistem egalitar din inventarul instituirilor menite să aducă bunăstarea pentru toți
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Thomas Robert Malthus. Fie că era vorba despre sistemele egalitare ale lui Wallace, Condorcet, Godwin sau Owen, Malthus le demonstrează inconsistența prin raportare în special, dar nu exclusiv, la legea populației. O analiză solidă, lucidă, care înlătură ideea de sistem egalitar din inventarul instituirilor menite să aducă bunăstarea pentru toți, indiferent de modalitatea în care populația crește numeric. Și totuși, Malthus a înțeles că nicio demonstrație, oricât de riguroasă, a inconsistenței sistemelor egalitare nu va reuși să stăvilească tendința oamenilor de
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
analiză solidă, lucidă, care înlătură ideea de sistem egalitar din inventarul instituirilor menite să aducă bunăstarea pentru toți, indiferent de modalitatea în care populația crește numeric. Și totuși, Malthus a înțeles că nicio demonstrație, oricât de riguroasă, a inconsistenței sistemelor egalitare nu va reuși să stăvilească tendința oamenilor de a le institui. El dezvăluie un algoritm pe cât de simplu, pe atât de diabolic, ce nu va putea fi rupt vreodată. Tendința naturală este aceea de polarizare a membrilor oricărei societăți, în funcție de
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
nu. În societățile avansate, unii observatori superficiali pleacă de la imaginea abundenței într-o parte și a penuriei în altă parte, apărând astfel ideea unei repartiții egale a resurselor ca soluție a situației. Inevitabil, atunci când aceste idei iau forma unui sistem egalitar și se încearcă implementarea sa, rezultatele sunt dezastruoase, situația ivită după încercarea de impunere a acestuia fiind sensibil mai dificilă decât cea inițială. Sistemul este atunci îndepărtat, lucrurile sunt lăsate să revină la normal, ceea ce conduce, în timp, la polarizare
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
uitarea. Oamenii uită și astfel, când apare iarăși cineva care strigă fericit că a găsit soluția pentru îndepărtarea inegalităților, ciclul se reia cu aceleași consecințe nefaste. În aceste circumstanțe nu este de mirare că vor apărea mereu propuneri pentru sistemele egalitare. Peste timpuri, când subiectul va fi fost supus unei amănunțite discuții sau când o mare încercare de reformă va fi eșuat, această problemă ar putea fi lăsată în pace pentru o vreme și opiniile avocaților egalității să fie socotite printre
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
problemă ar putea fi lăsată în pace pentru o vreme și opiniile avocaților egalității să fie socotite printre acele erori care s-au dus pentru totdeauna. Dacă însă lumea va trebui să mai existe încă multe mii de ani, sistemele egalitare vor fi probabil printre acele erori, care, întocmai ca melodiile de flașnetă (...) revin mereu după anumite pauze. (Malthus, 1992: 243) Ce dovadă mai bună că Malthus avea dreptate decât exclamația atât de frecventă într-o anumită perioadă la noi după
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]