311 matches
-
adept al eficienței fragmentului... Cel puțin nu-ți cere să te opintești pentru o înlănțuire de idei. * Prin darea de nume omul a pus ordine în lume; ordinea lui. * Am în continuare suspiciunea că inegalitatea biologică ne poziționează diferit față de egalitarismul pe care perceptele morale încearcă să-l inducă. Povara purtată de fiecare este distinctă, în timp ce pedepsele inventate de societate o rezumă ca similară. Mergând pe această logică putem să vedem pușcăriile pline de oameni cărora biologicul le joacă feste în raport cu
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
rezultatul coexistenței celor două feluri diferite de a fi: masculin și feminin. Din această perspectivă existența a două sexe diferite, ce are drept corelativ două moduri diferite de a fi, constituie un transcendental al societății. * Feminismul constituie o variantă a egalitarismului comunist: el încearcă să forțeze asemănări în loc de a armoniza diferențele. * Comunismul este o consecință, aproape firească, a modernității, născându-se în urma unei extensii forțate (dar de înțeles) a principiului egalității tuturor în fața legii; semn că acest principiu esențial al statului
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
cooperării. Dar raportul de constrângere morală, generator al datoriei, nu ar putea conduce, singur, decât la eteronomie. În consecințele sale extreme, el duce la realism moral” (op. cit., p. 127). A doua etapă, cuprinsă aproximativ între 8 și 11 ani, este „egalitarismul progresiv”. Este mai mult o etapă intermediară, de interiorizare și de generalizare a regulilor și a consemnelor. specificul acestei etape l-a surprins cu finețe pe P. Bovet: copilul ascultă nu numai de ordinele adultului, ci și de regula în
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
conferi un mijloc de evaluare a influenței unei mișcări pe o dimensiune a normelor asupra altei mișcări pe o altă dimensiune. Așa cum s-a arătat mai devreme, cele trei dimensiuni sunt analitic distincte liberalismul este diferit de democrație și de egalitarism din punct de vedere conceptual dar există evidente legături empirice între poziții pe cele trei dimensiuni. Putem susține astfel că o mișcare înspre liberalism va fi urmată de o mișcare către democrație; într-adevăr, aceasta a fost evoluția țărilor din
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
vestul Europei în secolul al XIX-lea. Pe măsură ce un stat devine mai liberal, tot mai mulți cetățeni pot participa, deoarece își pot exprima într-o primă instanță cererile pentru o participare mai mare. Se presupune adesea și că schimbările spre egalitarism au efectul de a reduce, cel puțin într-o anumită măsură, oportunitățile de liberalism, întrucât libertatea și egalitatea sunt uneori privite ca antitetice. Schimbări rapide spre o mai mare egalitate (sau spre o mai mare inegalitate) conduc adesea la proteste
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
populației; trebuie să existe și un grad de dezvoltare de grup și de pluralism de grup. Regimurile populiste s-au născut în mod tipic ca reacție la tradiționalism. Prin urmare, ele tind să se afle între democrație și monocrație, între egalitarism și inegalitarism, între liberalism și autoritarism. Caracteristicile de mai sus justifică parțial așteptările care însoțesc la început aceste regimuri, atât în interiorul țării cât și în afară, dar justifică și relativa lor instabilitate. Un anumit grad de pluralism duce la diviziuni
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Totuși, în ciuda acestor avantaje relative, sistemele comuniste cu un singur partid nu au reușit să obțină transformările la care sperau; "omul nou" nu a apărut. Odată cu liberalizarea, schimbările în scopurile politice au rezultat în cele mai multe cazuri într-o îndepărtare de la egalitarismul socio-economic, singura excepție fiind Coreea de Nord, în timp ce China a oscilat în această perioadă, îndreptându-se în cele din urmă cu hotărâre spre tabăra "reformistă". Sistemele cu un singur partid care au adoptat scopuri radicale similare în Africa Subsahariană (de exemplu în
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
baza unei a treia caracteristici, eficiența. Ideologia este puternică deoarece fie contribuie la justificarea unei anumite poziții asupra centralizării sau descentralizării, fie forțează respingerea acesteia. Astfel se poate considera că liberalismul conduce la descentralizare, iar autoritarismul la centralizare. Tot astfel, egalitarismul duce și el la centralizare, deoarece descentralizarea înseamnă acceptarea diferențelor între o parte a țării și alta. Regimurile care își propun să înfăptuiască egalitatea sunt de obicei incomodate de descentralizare și de aceea, în general vorbind, stânga a centralizat mai
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
descentralizare, 239-256 și birocrații, 318 Declarația Europeană a Drepturilor, 232-233 De Fleur, M.L., 131, 132, 133, 135 De Gasperi, 159, 178 De Gaulle, 204, 214, 259, 298, 308, 326, 335, 387 Degenhardt, H.W., 147, 160 democrație, 41, 45 și egalitarism, 45 și liberalism, 41, 44, 48-50 și regimuri autoritare inegalitare, 53-54 și regimuri populiste, 52 și regimuri tradiționale inegalitare, 52 și state comuniste, 51-52 democrație directă, 378, 379, 383-384, 387 vezi și referendumuri Dennis, J., 135 Denver, M., 178, 188
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
W.N., 367, 375 Durkheim, E., 67 Duverger, M., 84, 88, 149, 152, 153, 155, 160, 199, 201, 206 E Easton, D., 24, 30, 33, 40, 76, 78, 88, 115 Ecole Polytechnique, 323 Ecuador, 282, 339 eficiență, 63-64, 66-67, 241 egalitarism, 53, 170, 241 Egipt, 148, 158, 167, 172, 341-342 Eisenhower, Dwight, 298, 305 Elazar, D.J., 244, 256 El Salvador, 169 Elveția, și conducerea politică, 302 și facționalismul, 97-98, 103 și federalismul, 243-244, 247-249, 254 și guvernarea, 283, 291 și legislativul, 263
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de culpabilitate transmis de la o generație la alta. Tot astfel, dezvăluirile privitoare la genocidul stalinist au făcut pe mulți tineri să chestioneze incomod pe cei mai în vârstă. Unde erau când noul imperiu, care trebuia să fie al libertății și egalitarismului, a fost presărat cu lagăre ale morții, transformându-se într-o imensă închisoare? Secolul nostru a avut tragica neșansă de a experimenta utopiile totalitare. În forme ce sfidează dreapta judecată. Excesul raționalist s-a întors contra rațiunii expunând vaste regiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
odată cu subversitatea și violența. Utopia conservatoare, cultivată la curte, coexistă cu alte utopii. Secolul XIX dezvăluie eforturi dramatice de acomodare a monarhiei la tendințele timpului. Pușkin, Herzen, mai târziu Tolstoi, au sesizat aici un straniu amestec de spirit despotic și egalitarism, din care s-a nutrit în bună măsură drama puterii în Rusia modernă. Epilogurile evocate de autor îl verifică la o jumătate de secol după după 1789, în plină agitație revoluționară; la un secol întreg, pe vremea când Engels vedea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pe elementul ludic; ludicul, sub impactul realităților de dincolo de zidurile școlii, reprezintă poarta de intrare a hedonismului în școală, la fel cum s-a întâmplat și cu familia (altădată un partener esențial al școlii în educarea elevilor); sub presiunea unui egalitarism imposibil egalitatea în cunoaștere s-a relativizat evaluarea, ceea ce a avut efecte majore în plan social (selecții în conformitate cu criterii inadecvate, intervenția unor elemente străine unui proces adecvat de selecție, de tipul discriminării pozitive etc); eroziunea autorității profesorului, cu două aspecte
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
schimbări majore: ignorarea autorității surselor valide, deci a criteriilor în baza cărora o informație este declarată cunoaștere; relația de autoritate tinde să se aplatizeze, să se transforme dintr-un raport vertical (știutor-neștiutor) într-un raport orizontal (chiar dacă a vorbi de egalitarism epistemic este un nonsens); deși Bochenski vorbește de necesitatea unor argumente care să justifice acceptarea unei autorități anume, multiplicarea centrelor de autoritate aduce în prim-plan nevoia acestora de a se impune prin seducție: Când autoritățile sunt multe, ele tind
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
și ei medita pe aceste subiecte). S-ar putea, o spun citind printre rânduri, ca Gray să se fi gândit și la alți „liberali academici”, chiar dacă nu le menționează numele și operele: Ronald Dworkin, amintit de mine mai sus, și egalitarismul său; Hillel Steiner și a sa teorie a drepturilor. 3. Este realistă „a doua față” a liberalismului ?tc "3. Este realistă „a doua față” a liberalismului ?" Răspunsul scurt: mă tem că nu. În orice caz, nu mi se pare mai
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
edificiu construit de Bloom în The Closing of the American Mind. Celelalte aspecte ale profilului studentului american prezentate critic de Bloom sunt: relațiile interumane (trivializate, golite de emoțiile nobile; așa, nici sexul nu mai este ce era!); avansul irezistibil al egalitarismului (altă mare temă tocquevilliană: „egalizarea condițiilor”, cheie a transformării democratice); tensiunile și conflictele rasiale, un element important în gândirea lui Bloom, cristalizat inițial sub impactul experienței sale de la Cornell, unde a avut prilejul de a-i vedea în (re)acțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
totalul de 841.795 de copii recenzați ca având vârsta potrivită pentru a urma cursurile școlare, doar 522.235 sunt înscriși, ceea ce înseamnă că un procent de 62 la sută din disponibilul populațional a fost angrenat în sistemul educațional. În pofida egalitarismului de sex anunțat în Legea instrucțiunii publice din 1864 ca principiu fundamental al învățământului, statisticile arată o diferență de gen evidentă în ceea ce privește accesul la educație. Din totalul elevilor înscriși, 65,6 sută sunt băieți, în timp ce doar 34,4 la sută
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Copiii, spune el, "sînt mințiți permanent", iar înșelătoriile sînt utilizate în mod pragmatic pentru a-i manipula pe adulți. După cum spune Michaels (1985:505), referitor la societățile fără alfabet: Au fost oferite totuși puține dovezi care să susțină existența unui egalitarism al cunoștințelor. De fapt, textele antropologice abundă în excepții: culte secrete, relații de evitare, restricția accesului la învățăturile rituale și ceremonii, în funcție de sex, vîrstă, rude ș.a.m.d. În menținerea acestor restricții, tăcerea și înșelăciunea sînt armele principale. Însă există
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
conservatorism, socialism. * Coordonatele ideologiilor "sintetice" conturate pe parcursul secolului al XX-lea (creștin-democrație, ideologiile totalitare, ideologiile contemporane) > Cuvinte cheie: liberalism, legea naturii, starea naturală, contractul social, imperativ categoric, piață liberă, stat minimal, sferă publică, sferă privată, libertate pozitivă, libertate negativă, individualism, egalitarism, universalism, meliorism, conservatorism, supoziții cognitive, nominalism, empirism, constructe mintale, inginerie socială, cunoaștere practică, cunoaștere tehnică, supoziții ontologice, supoziții morale, socialism, socialism utopic, socialism marxist, lupta de clasă, relații de clasă, dictatura proletariatului, comunism, creștin-democrație, autoritarism, totalitarism, autoritate, putere politică, ideologie
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
încadrați în aceeași Uniune de creație, avem același carnet vizat la zi și, teoretic, aceleași drepturi, toți scriitorii sunt sau devin inevitabil și obligator egali. Aceeași ierarhie oficială de valori ne recunoaște pe toți și ne consacră, fără excepție. De unde, egalitarismul populist, care definește scriitorul format sub regim totalitar. Diferențierea valorică, ierarhizarea, selecția reală devin inițiative intolerabile. Selecția perturbează grav întreaga ordine funcțională a sistemului. Scriitorul nostru nu poate concepe și disocia între calitatea de Membru al Uniunii Scriitorilor, să zicem
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
stat (guvern, clasa politică) a libertății individuale, proprietății private și principiilor justiției, indiferent dacă aceste încălcări au venit din dreapta spectrului politic (pentru apărarea privilegiilor bogaților și puternicilor zilei) sau din stânga acestuia (pentru încălcarea proprietății private și a libertății în numele unui egalitarism demagogic și păgubos). Astfel, într-o scrisoare către alegători, el mărturisea: "Am votat împreună cu Dreapta împotriva Stângii când trebuia rezistat derapajelor ideilor populare eronate. Am votat cu Stânga împotriva Dreptei atunci când cererile legitime ale clasei sărace și suferinde au fost
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
chestiune de timp. Identitatea grupurilor etnice ne-române era amenințată și de lipsa drepturilor colective prin care acestea ar fi putut obține șanse mai mari în raport cu populația majoritară de a avansa pe scara socială (Shafir: 1988b, 3). Genul acesta de egalitarism nu era însă agreat de Ceaușescu, chiar dacă cel ce devenise în 1974 președinte al RSR nu obosea să facă paradă de numeroasele avantaje pe care guvernul le acorda minorităților. Pentru el era suficient ca minoritățile să aibă "consilii" pentru a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
tr? un adversar al conservatorilor. Iorga �i ură pe liberali ? i nu credea �n lupta de clas?. El aducea argumentul c? lupta de clas? distruge unitatea na? ional? , resping�ndu? i deci at�ț pe sociali? ți c�ț ? i pe populi? ți. Respingerea egalitarismului lor ? i propriul lui antisemitism (la vremea aceea) l? au transformat pe Iorga �ntr? un adversar al sociali? tilor, care, credea el, nu ofereau nici o solu? ie ?? rănilor rom�ni. Pentru el, numai na? ionalismul oferea o solu? ie atotcuprinz
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
a activit]ților. Grupurile G/wi erau egalitariste; adic] existau atâtea poziții sociale importante câte persoane c]utau aceste poziții. Nu există o ierarhie a statutelor (cu exceptia autorit]ții limitate cultural pe care p]rinții o aveau asupra copiilor lor). Egalitarismul economic, încurajat de tendința egalizatoare a valoriz]rii schimburilor, era promovat și de teologia G/wi care susținea c] lumea și resursele ei, împreun] cu oamenii și toate celelalte creaturi, sunt proprietatea lui N!adima, creatorul. Lucrurile puteau intra în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
f]cute, de a fi corect sau de a respecta libertatea celorlalți. Confucius s-a opus vehement conducerii pe baza legii. Pe de o parte, a condamnat înclinația spre pedeaps] pentru inducerea egoismului. Pe de alt] parte, s-a opus egalitarismului promovat prin codurile de legi, care erodeaz] sistemul bazat pe roluri. Astfel, Confucius a propus înlocuirea legii cu educația social], îmbinând adaptarea denumirilor și îndeplinirea rolurilor cu un tao sociocultural de orientare tradițional], reg]sit la gânditorii clasici. Baza raporturilor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]