4,870 matches
-
însăși convingătoare. Gîndirea muzicală, timpul muzicii și al poeziei, fiecare dintre aceste subiecte este tratat în capitole speciale, bibliografia cuprinzînd nume dintre cele mai diverse: Igor Stravinski, Ion Barbu sau Matila Ghyka. Concepte muzicale sau literare precum "timbru","tramă", "tempo", "elan" beneficiază de prezentări precise și imparțiale. Un lung șir de anexe continuă indirect demonstrația: sînt amintite diverse teorii și perspective asupra muzicalității textului poetic (Schopenhauer, structuraliștii G. Saint-Guirons și Nicolae Moutard, teoria Tohăneanu-Funeriu sau cea a lui Constantin Brăiloiu). Tonul
Duet secund antifonic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16859_a_18184]
-
împovărător al interpretărilor ermetic savante se va transforma în aurul unei cunoașteri luminoase, directe, solare (operație de natură să înlăture, pe de altă parte, și anumite clișee pripite despre un Ev Mediu tenebros și însângerat). Panofsky își nuanțează plin de elan discursul, dar o va face cu patima (bine controlată) și cu folosul cu care romancierul își complică la nesfârșit intriga: dificultățile nu te îndepărtează, ci te adâncesc în carte - și nu îți dau dureri de cap suplimentare, ci, dimpotrivă, elucidează
Cartea rotundă by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16860_a_18185]
-
istoriografică românească nu avea să se limiteze însă, ca unii dintre predecesori, la forarea nesfîrșită în jurul unui izvor, mărunțind și subțiind m al marii personalități (nu s-a vrut el și a fost recunoscut drept "apostol al neamului"?) și chiar elanurile naționale (eșuate adesea în efectiv naționalism) îl apropie pe Iorga de viziunea romantică. Marele cărturar care a fost Nicolae Iorga a biruit metodologia de lucru a romantismului în istoriografia românească și universală. A rămas însă structural un romantic, cu toate
N. Iorga, teoretician al istoriei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16895_a_18220]
-
și i-ar plăcea să scrie versuri. Precum la Minulescu și Topîrceanu (ambii valahi, deci produse ale mediului caragialesc), superficialitatea afișată, redundantă, nu e străină de emoție, sub masca grotescă lunecă lacrimi. Comportarea arlechinului nu exclude misterele sufletești. Erosul dezlănțuie elanuri și stimulează inventivități în contrastanta materie ingrată a prozei părelnic iremediabile: Cînd eram tînăr, voiam să scriu pentru tine/ o poezie de dragoste./ Cînd eram tînăr, cînd te văzusem în holul acela mare,/ uitîndu-te la televizor, într-o mulțime de
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
bine cu desenul general al spectacolului, cu retorica lui anti-retorică. Actorul a renunțat la procedeele, lipite parcă de piele, ale unei teatralități răsfățat-demonice, pentru exprimarea inteligentă a unei sensibilități îndurerate. Hamlet iubește și se teme de urmările iubirii, își cenzurează elanurile și interoghează neîncetat raționalitatea unei lumi indiferente, cînd nu este ostilă. Tot ce îl confirmă vine din ceea ce alții nu văd, nu știu sau nu sesizează. E singur, deși îi înțelege pe toți. Prețul apropierii este crima: cînd vrea să
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
serbările partinice ale patriei și volumul Povara celor zece porunci (poeme inevitabile), postfățuite de prof. Valeriu Filimon, nu e nici o legătură. Reciclarea e absolut remarcabilă. Mai ales din partea unui autodidact ce versifică acum cu frica lui Dumnezeu dar și cu elanul redundant, inerțial al poetului inevitabil. Intrând în deja răsuflatul cadru de imitatio Christi, autorul declamă incontinent, căzând în plasa verbului apter a simți. O inflație de cuvinte din repertoriul religios (cruce, Sf. Duh, Creatorul ș.a.m.d.) și poze neprelucrate
Un bilanț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16982_a_18307]
-
care situează actanții, determinînd adjuvanții și opozanții. Diferitele figuri ale gazdei (pitic, bătrîn, zînă, vrăjitoare, căpcăun, ca să le cităm doar pe cele mai frecvente) determină destinul eroului. Dacă ospitalitatea gazdei-zîne îngăduie eroului o reîmprospătare a puterilor, o nouă plecare, un elan pozitiv în parcursul inițiatic, căpcăunul este o figură nu mai puțin interesantă, trădînd ambivalența fundamentală a situației ospitaliere, marcată de tot felul de reguli de respectat și de transgresiuni, oscilînd între dorința de libertate și dorința de dependență. Ospitalitatea, în
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
departe, amintire a ceea ce n-am trăit. Cunosc dragostea înainte de a fi încercat-o, certitudinea de a iubi este întotdeauna o recunoaștere: asta e, așa am citit, i-am respirat savoarea fictivă, i-am pîndit indiciile, i-am așteptat atîta elanurile, da, asta e, în sfîrșit. "Te iubesc" există în mine înainte să-l rostesc, gustul primei dăți este conform cu avangustul pe care-l degajă iubirea de a iubi" (Noua dezordine amoroasă, Alain Finkielkraut și Pascal Bruckner). Dacă întîlnirea cu ființa
Iubiri suprapuse by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16990_a_18315]
-
lui Eminescu au fost de mulți contestate, din pricina editării lor de către necreditabilul Octav Minar. Acum, raportul este de 111 (sau, mă rog, 106) la 63 în favoarea lui Eminescu. Marele poet nu mai pare, așadar, cum s-a spus, lipsit de elan epistolar și erotic. Conținutul scrisorilor reprezintă o dovadă că el s-a angajat, sufletește, în iubirea pentru Veronica Micle, într-un mod absolut nebănuit înainte. Se cunosc reacțiile de pînă astăzi ale comentatorilor. Dacă-i ignorăm pe cei care și-
Eminescu inedit! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17014_a_18339]
-
vrăjitoresc de chemare a victimei pe flacăra: Tot răscolea vulvoarele/ Șoptind încet un nume". Și totuși, ea pare surprinsă de sosirea lui Mihnea; dacă nu pe al lui, ce alt nume rostise? Poate pe cel al fiului defunct, într-un elan care o umanizează - dar atunci, de ce răscolește vâlvătăile focului? Cine știe, magiciana se ocupă de vreun alt "caz" profesional când omul "curagios" se arătă din proprie inițiativă... Înaintea lui Bolintineanu, din cât se poate deduce, Iancu Văcărescu (1792-1862) narează, în
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
acuratețea comunicării acestui mesaj de forță interioară. O săptămână mai înainte, sub bagheta dirijorului Cristian Mandeal am audiat o versiune surprinzătoare a Simfoniei a VI-a, de Schubert, așa numita "mica simfone în do major"; nu astenie romantică animată de elanuri juvenile, făcea deliciile acestei muzici. Dimpotrivă, ea a fost gândită pe direcțiile simfonismului vienez, de la Haydn la Beethoven, beneficiind de o coerență a structurărilor ce amintește de marile construcții simfonice ale clasicismului. Observat pe această direcționare, Schubert poate fi înțeles
Între tradiție și originalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17043_a_18368]
-
se combine congruent până și cu poezia optzecistă.) Enunțurilor lapidare și solemne tânărul poet le opune explicații intenționat prozaice. Iraționalității îi opune logica. Dar aceasta nu înseamnă că renunță la poezie. Din negarea competentă a unui mod de a exprima elanul liric rezultă un fel de electricitate care exprimă tot un elan liric. Geo Dumitrescu are mai mult spirit critic decât talent și, în consecință, își folosește spiritul critic pentru a face poezie. Poet și propagandist Intrat în dizgrație la scurtă
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
solemne tânărul poet le opune explicații intenționat prozaice. Iraționalității îi opune logica. Dar aceasta nu înseamnă că renunță la poezie. Din negarea competentă a unui mod de a exprima elanul liric rezultă un fel de electricitate care exprimă tot un elan liric. Geo Dumitrescu are mai mult spirit critic decât talent și, în consecință, își folosește spiritul critic pentru a face poezie. Poet și propagandist Intrat în dizgrație la scurtă vreme după instaurarea regimului comunist și obligat de împrejurări să nu
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
sfiește să se distanțeze - după ce inițial îi admiră - de monștri sacri ai literaturii, ca Teilhard de Chardin sau Emil Cioran. Apologia spiritului românesc La fel trebuie înțeleasă elogierea de către N. Steinhardt a românilor, a României, a stilului de viață românesc. Elanul scriitorului-călugăr împinge românismul spre ipostaza lui ideală, îl obligă să fie așa cum ar putea fi, îl inventează plecând de la o esență revelată în momente faste. Frazele lui N. Steinhardt sunt imperative, nu enunțiative: " Fericiți cei ce s-au născut în
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
-și facă datoria lor biologică, iar specia s-o ia din nou de la capăt. Pentru urșii, vulpile care așteaptă pe malurile lacului Frazier, este o joacă să prindă peștii istoviți, hămesiți, și pe care îi iau în gheare cu ușurință. Elanul plin de abnegație al rugbiștilor noștri, bătându-se într-adevăr ca la război, să ajungă la linia de țintă adversă. Elanul biologic al somonilor... Somonii cu boturile scheletice pline de o mâzgă neputincioasă, agonizând după ce și-au depus lapții... icrele
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
lacului Frazier, este o joacă să prindă peștii istoviți, hămesiți, și pe care îi iau în gheare cu ușurință. Elanul plin de abnegație al rugbiștilor noștri, bătându-se într-adevăr ca la război, să ajungă la linia de țintă adversă. Elanul biologic al somonilor... Somonii cu boturile scheletice pline de o mâzgă neputincioasă, agonizând după ce și-au depus lapții... icrele... și care mor... cad la fund devenind hrană pentru viitoarele generații... Bărbatul-pește împuținat care se întoarce pe canalul îngust căutându-și
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
frumoasă fără soare, în parcul fără perspectivă, în care nimic nu se schimbă și număr ceasurile care mă mai despart de Tescani. Copiii însă nu par deloc să împărtășească această impresie a mea, dacă judec după strigătele de bucurie și elanul de sălbăticiuni tinere cu care îmi sar dintr-odată în brațe când, la cererea mătușei Maria Sturdza, le dau voie să mai rămână un timp la Miclăușeni, să se joace cu Matei și să se ospăteze cu pâinea de casă
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
odată în brațe când, la cererea mătușei Maria Sturdza, le dau voie să mai rămână un timp la Miclăușeni, să se joace cu Matei și să se ospăteze cu pâinea de casă, untul proaspăt, mierea și toate bunătățile Didinei, menajera. Elan, avânt de sălbăticiuni mici, scăpate în libertate, care surprind pe bătrâna doamnă și pe mine chiar, în liniștea înțepenită de la Miclăușeni. După-amiază, tur al proprietății, în grup - cu copiii și Spițui în față - la dispensarul gol în acel moment, la
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
ocrotesc/ mi-aș vrea o lume a bunătății/ a frumuseții lipsite de cuvinte" (Mi-aș vrea o lume). Contopirea dorită acum nu e cu materialitatea, ci, prin mijlocirea acesteia, cu spiritul universal, căci tendința deschiderii eului depășește entitățile empirice, devenind elan mistic: "să nu mai vezi nuanțele/ să intri în Marele Tot/ omogen/ să înoți într-una// spre largul oceanului/ spre locul unde/ și cerul este ocean" (Marele Tot). Misticismul înseamnă însă lepădarea de natură, despuierea de tot ce intră în
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
în paraliteratură) ca și în alte scrieri literare, parcă prin minune. Lungile serii de banalități, citatele excesive din cărți și publicații, unele reflecții neîndoielnic marcate de "gândirea medie" a anilor când au fost notate se amalgamează cu nu mai puținele elanuri de cugetare inspirată și sensibilă, cu visarea, cu luciditatea în fața realităților politice și sociale, exprimată curajos - căci au fost și perioade când a șușoti pentru sine prin sertare era un act de curaj. Iar singura, fragila, apărare în fața temerității cu
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
anvergurii, pentru că nimeni nu știe care este intervalul de timp pe care își lansează proiectele și, mai ales, care sînt limitele pe care cuvîntul "interimar" le-ar impune. De aceea, poate, un soi de tatonare, de suspiciune, de temperare a elanurilor a planat cumva și asupra intențiilor directorilor și asupra reacțiilor trupei de la Nottara. Sînt convinsă însă că prezența lui Mircea Diaconu la conducerea teatrului, o autoritate profesională dublată de calități manageriale dobîndite și dovedite, va limpezi apele tulburi și va
Garajul Domnului Barnier by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15970_a_17295]
-
a încălcat porunca, s-a supus legii nescrise a Hadesului și l-a înmormîntat pe fratele său." Sînt pagini în care conceptele de "vină", "culpabilitate", "păcat" (niciodată perfect suprapuse) sînt străbătute de un suflu vital puternic, luciditatea este dublată de elanul participativ, iar elogiul vieții, al existenței "trăite uman, între oameni, nemaculate de crima care îl contaminează și îl izolează pe făptaș în deșertul ei", cînd nu dezvăluie credința într-un ideal, trădează nostalgia după pierderea lui. Conștiința, suferința, vina compun
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
însușirile hotărîte, cum ar fi cea de bravură, în aceeași carte în care pledează parcă pentru români, Cantemir se grăbește, fără temei adesea, să-i și critice. E ceva inconsistent, e o lipsă de armonie în sufletul său înstrăinat. Inima, elanurile lirice ale gîndului îl îndreaptă spre înțelegerea țării sale așa cum este, spre justificarea stării ei de inferioritate; conștiința lui de european însă îl face rigid și neînduplecat cu păcate ale căror resorturi adînci nu le mai vede". Să reținem această
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
filosofic european, apropiind, ca filosof al culturii, apriorismul kantian, pe care l-a înavuțit cu o sumă de categorii deduse dintr-o matcă a stilului, de filosofia culturii, ilustrată de un Frobenius, de un Riegl, de un Spengler. Dar "primul elan valabil" al său a fost "recunoașterea caldă a culturii minore românești". "Eternitatea" dictează stilul creației autohtone, înscrise, prin modelare culturală, în istorie. Cultura minoră nu e, conform concepției blagiene, calitativ inferioară culturii majore, deoarece e purtătoare și ea a unei
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
mare, el o vedea determinată, pe sol românesc, de un a priori stilistic, ținut la îndemînă de satul nostru, socotit acesta drept un mirabil rezervor de creație specifică înaltă. Nu vom imita, nu vom repeta minorul, ci îi vom urma "elanul stilistic interior", atît majorul cît și minorul nefiind decît rodul unei matrice stilistice identice. Mai convingător, poate, decît oriunde, "România eternă" primește în scrisul lui Blaga o confirmare modernă. S-ar zice că dintr-o obscură nelămurire cu sine, oscilînd
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]