451 matches
-
elenistică acest nume a ajuns să se refere la o persoană care îmbrățișa modul de viață și valorile grecești. În timpul lui Isus din Nazaret termenul și-a schimbat înțelesul, și orice persoană care nu era de rit iudaic era numită "elen". Către sfârșitul antichității, grecii își spuneau "romaioi", adică romani (după Edictul lui Caracalla din 212, practic toți grecii erau cetățeni romani). După convertirea la creștinism a Imperiului Roman de Răsărit, "elen" a ajuns să fie sinonim cu "păgân", recăpătându-și
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
persoană care nu era de rit iudaic era numită "elen". Către sfârșitul antichității, grecii își spuneau "romaioi", adică romani (după Edictul lui Caracalla din 212, practic toți grecii erau cetățeni romani). După convertirea la creștinism a Imperiului Roman de Răsărit, "elen" a ajuns să fie sinonim cu "păgân", recăpătându-și sensul inițial național la începutul celui de-al doilea mileniu. Europenii occidentali folosesc numele de "greci", iar perșii și turcii folosesc numele "Yunan", adică ionieni. O formă unică și interesantă e
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
latinescul argentum. "Danaani" este numele primului trib care a dominat Peloponezul și regiunea din apropiere de Argos. "Ahei" este numele acelui trib care, împreună cu eolienii, a dominat pentru prima dată teritoriile grecești, având centrul la Micene. În perioada Războiului Troian, elenii erau un trib relativ mic dar puternic din Phtia, Tesalia, cu centrul în așezările din Alos, Alope, Trehine, și Argosul pelasgic. Mai multe etimologii au fost propuse pentru cuvântul "elen", însă niciuna nu a fost pe deplin acceptată. Printre acestea
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
teritoriile grecești, având centrul la Micene. În perioada Războiului Troian, elenii erau un trib relativ mic dar puternic din Phtia, Tesalia, cu centrul în așezările din Alos, Alope, Trehine, și Argosul pelasgic. Mai multe etimologii au fost propuse pentru cuvântul "elen", însă niciuna nu a fost pe deplin acceptată. Printre acestea se numără "sal" (a se ruga), "ell" (muntos) și "sel" (ilumina). Un studiu mai recent leagă numele de un oraș numit "Hellas" în apropiere de râul Spercheus, care și-a
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
Epir. Ptolemeu a denumit Epirul "primul Hellas", iar Aristotel vorbește despre o catastrofă care a avut urmările cele mai grave "în anticul Hellas, între Dodona și râul Achelous [...], țară ocupată de seli și graeci, cunoscuți mai târziu sub numele de eleni". Posibilitatea ca elenii să fi fost un trib din Epir care mai târziu au migrat către sud spre Phtya în Tesalia rămâne probabilă. "Eleni" în sensul său mai larg apare pentru prima dată în scris într-o inscripție a lui
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
denumit Epirul "primul Hellas", iar Aristotel vorbește despre o catastrofă care a avut urmările cele mai grave "în anticul Hellas, între Dodona și râul Achelous [...], țară ocupată de seli și graeci, cunoscuți mai târziu sub numele de eleni". Posibilitatea ca elenii să fi fost un trib din Epir care mai târziu au migrat către sud spre Phtya în Tesalia rămâne probabilă. "Eleni" în sensul său mai larg apare pentru prima dată în scris într-o inscripție a lui Echembrotus, dedicată lui
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
Dodona și râul Achelous [...], țară ocupată de seli și graeci, cunoscuți mai târziu sub numele de eleni". Posibilitatea ca elenii să fi fost un trib din Epir care mai târziu au migrat către sud spre Phtya în Tesalia rămâne probabilă. "Eleni" în sensul său mai larg apare pentru prima dată în scris într-o inscripție a lui Echembrotus, dedicată lui Heracles pentru victoria sa în Jocurile amfictonice, și se referă la cea de-a XLVIII-a Olimpiadă (584 î.Hr.). Cuvântul se
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
se pare că a apărut în secolul al VIII-lea î.Hr. odată cu Jocurile Olimpice, și a intrat permanent în uz până în secolul al V-lea î.Hr. După războaiele greco-persane, la Delphi o inscripție a fost dedicată victoriei și generalului Pausanias, conducătorul elenilor. Conștiința unității pan-elene a fost promovată de festivaluri religioase, cele mai importante, Misterele eleusine, în care inițiații trebuiau să vorbească greaca, și aproape la fel de important, prin participarea la cele patru Jocurile pan-elene—inclusiv Jocurile Olimpice—în care participanții erau
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
lui Deucalion și al Pyrrhei, a avut trei fii cu nimfa Orseis, Aeolus, Dorus, și Xuthus, fiecare fiind fondatorul unui trib primar al Hellasului, eolienii, dorienii, ahenii și ionieni. În perioada Războiului Troian, epiroții, molossii și macedonenii nu erau considerați eleni, această denumire fiind rezervată unui mic trib din Tesalia, din care făcea parte și Ahile. După ce numele a fost extins tuturor popoarelor de la sud de Muntele Olimp, i-a exclus în continuare pe acei de origine comună din nord. Un
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
tuturor popoarelor de la sud de Muntele Olimp, i-a exclus în continuare pe acei de origine comună din nord. Un motiv pentru aceasta ar fi fost refuzul lor de a participa în războaiele greco-persane, considerate o problemă vitală pentru toți elenii; înainte de războaie, reprezentanți ai acestor triburi fuseseră acceptați la Jocurile Olimpice și au concurat alături de alți eleni. Tucidide îi numește pe acarnani, aetolieni, epiroți și macedoneni barbari, însă o face în sens strict lingvistic. Când oratorul atenian Demostene i-a numit
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
comună din nord. Un motiv pentru aceasta ar fi fost refuzul lor de a participa în războaiele greco-persane, considerate o problemă vitală pentru toți elenii; înainte de războaie, reprezentanți ai acestor triburi fuseseră acceptați la Jocurile Olimpice și au concurat alături de alți eleni. Tucidide îi numește pe acarnani, aetolieni, epiroți și macedoneni barbari, însă o face în sens strict lingvistic. Când oratorul atenian Demostene i-a numit pe macedoneni mai răi decât barbarii în cea de-a treia "filipică" îndreptată împotriva lui Filip
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
o conotație negativă, și a fost de asemenea extinsă asupra întregului stil de viață al străinilor, ajungând în final să însemne "analfabet" sau "necivilizat" în general. Astfel "un om analfabet este de asemenea un barbar". În conformitate cu Dionysius din Halicarnas, un elen se deosebea de un barbar în patru moduri: limbaj rafinat, educație, religie și domnia legii. Educația greacă a ajuns să fie identificată cu aristocrația. Paul din Tarsus a considerat obligația sa să predice Evanghelia tuturor oamenilor, "eleni și barbari, înțelepți
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
din Halicarnas, un elen se deosebea de un barbar în patru moduri: limbaj rafinat, educație, religie și domnia legii. Educația greacă a ajuns să fie identificată cu aristocrația. Paul din Tarsus a considerat obligația sa să predice Evanghelia tuturor oamenilor, "eleni și barbari, înțelepți și proști". Discriminarea între eleni și barbari a continuat până în secolul al IV-lea î.Hr. Euripide considera că elenii ar trebui să îi conducă pe barbari, deoarece primii erau meniți pentru libertate, iar ultimii pentru sclavie. Aristotel
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
barbar în patru moduri: limbaj rafinat, educație, religie și domnia legii. Educația greacă a ajuns să fie identificată cu aristocrația. Paul din Tarsus a considerat obligația sa să predice Evanghelia tuturor oamenilor, "eleni și barbari, înțelepți și proști". Discriminarea între eleni și barbari a continuat până în secolul al IV-lea î.Hr. Euripide considera că elenii ar trebui să îi conducă pe barbari, deoarece primii erau meniți pentru libertate, iar ultimii pentru sclavie. Aristotel a ajuns la concluzia că "natura unui barbar
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
ajuns să fie identificată cu aristocrația. Paul din Tarsus a considerat obligația sa să predice Evanghelia tuturor oamenilor, "eleni și barbari, înțelepți și proști". Discriminarea între eleni și barbari a continuat până în secolul al IV-lea î.Hr. Euripide considera că elenii ar trebui să îi conducă pe barbari, deoarece primii erau meniți pentru libertate, iar ultimii pentru sclavie. Aristotel a ajuns la concluzia că "natura unui barbar și aceea a unui sclav este una și aceeași". Diferențele etnice s-au diminuat
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
este una și aceeași". Diferențele etnice s-au diminuat sub influența stoicilor, care separau natura de convenție, și considerau că toți oamenii erau egali în fața zeilor, și astfel prin natura lor nu pot fi inegali unul față de celălalt. În timp, "elen" a devenit, după Isocrate, o trăsătură a intelectului și nu a naționalității. Cuceririle lui Alexandru cel Mare au consolidat influența greacă în Orient, prin extinderea culturii grecești în Asia și prin transformarea permanentă a educației și societății din acea regiune
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
discursul său "Panegyricus": "Până acum, Atena a lăsat restul omenirii în urmă în gânduri și exprimare, așa încât elevii săi au ajuns profesorii lumii, iar ea a făcut numele de Hellas distinctiv nu de naționalitate, ci de intelect, iar titlul de elen o emblemă a educației, nu a originii comune." Civilizația elenistică reprezintă evoluția civilizației grecești clasice, de această dată deschisă întregii lumi. Analog, "elen" a evoluat de la un nume național reprezentând etnia greacă la un termen cultural, reprezentând pe oricine își
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
iar ea a făcut numele de Hellas distinctiv nu de naționalitate, ci de intelect, iar titlul de elen o emblemă a educației, nu a originii comune." Civilizația elenistică reprezintă evoluția civilizației grecești clasice, de această dată deschisă întregii lumi. Analog, "elen" a evoluat de la un nume național reprezentând etnia greacă la un termen cultural, reprezentând pe oricine își ducea viața în conformitate cu standardele grecești. Cuvântul românesc „grec” provine din latinescul "Graecus", care la rândul său provine din grecescul "Γραικός" (Graikos), numele unui
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
standardele grecești. Cuvântul românesc „grec” provine din latinescul "Graecus", care la rândul său provine din grecescul "Γραικός" (Graikos), numele unui trib din Beoția care a migrat în Italia în secolul al VIII-lea î.Hr., și acesta este cuvântul după care elenii au fost cunoscută în lumea occidentală. Homer, trecând în revistă forțele beoțiene în Catalogul navelor din "Iliada", a oferit prima referință cunoscută a unui oraș beoțian numit Graea, iar Pausanias menționează că Graea era numele vechiului oraș Tanagra. Cumae, un
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
asemenea fondat în antichitate de către graeani. Aristotel, cea mai veche sursă care menționează acest cuvânt, vorbește despre o catastrofă naturală în Epirul central, un ținut ai căror locuitori erau numiți de obicei "γραικοί" (Graecoi) și au fost mai târziu numiți eleni (Έλληνες). În mitologie, Graecus este un văr al lui Latinus, iar cuvântul pare înrudit cu "γηραιός" (geraius, bătrânii), titlul dat preoților din Dodona. Mai erau numiți și "Σελλοί" (Selloi)—demonstrând astfel legătura dintre cele două nume principale ale grecilor. Teoria
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
Dodona. Mai erau numiți și "Σελλοί" (Selloi)—demonstrând astfel legătura dintre cele două nume principale ale grecilor. Teoria principală asupra colonizării Italiei afirmă că o parte din locuitorii Epirului au traversat Dodona migrând către Phthia, devenind cunoscuți sub numele de "eleni", tribul condus de Ahile la Troia. Populația rămasă în Epir s-a unit cu alte triburi care au sosit mai târziu, fără să își piardă numele. De acolo au mers către vest în Italia, înainte ca primul val de coloniști
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
Danaos et dona ferentes", cunoscută ca „teama de grecii care aduc cadouri”. Cicero a dat lovitura de grație creând denumirea de "Graeculi". O denumire complet diferită a apărut în schimb în Orient. Popoarele antice din această regiune se refereau la eleni sub numele de "Yunan", provenind din persanul "Yauna", el însuși un împrumut din grecescul "Ιωνία" (Ionia), coasta de vest a Asiei mici. După cucerirea triburilor ionice de către perși spre sfârșitul secolului al VI-lea î.Hr., numele acestora a fost extins
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
de "Yunan", provenind din persanul "Yauna", el însuși un împrumut din grecescul "Ιωνία" (Ionia), coasta de vest a Asiei mici. După cucerirea triburilor ionice de către perși spre sfârșitul secolului al VI-lea î.Hr., numele acestora a fost extins, înglobând toți elenii. Toate popoarele aflate în sfera de influență persană au adoptat această denumire, de aici provenind și numele sanskrit "Yavana" întâlnit în vechile surse sanskrite, apărând pentru prima oară în gramatica lui Pănini, și apoi referindu-se, împreună cu "Yona", "Yonaka" în
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
grecilor, făceau o distincție între ei și străini, însă, spre deosebire de greci, pe criterii religioase și nu culturale. Dominarea romană a grecilor a sporit prestigiul instituțiilor religioase rămase intacte. Primii creștini au adoptat o diferențiere religioasă a omenirii, iar sensul cuvântului "elen" ca atribut cultural a rămas marginalizat de elementul său religios, care în cele din urmă a înlocuit complet vechiul înțeles. Până la urmă, creștinii au ajuns să se refere la toți păgânii ca "eleni". Sfântul Pavel în "Faptele apostolilor" sale a
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
diferențiere religioasă a omenirii, iar sensul cuvântului "elen" ca atribut cultural a rămas marginalizat de elementul său religios, care în cele din urmă a înlocuit complet vechiul înțeles. Până la urmă, creștinii au ajuns să se refere la toți păgânii ca "eleni". Sfântul Pavel în "Faptele apostolilor" sale a folosit "elen", aproape întotdeauna în asociere cu "evreu", poate cu scopul de a denumi ambele comunități religioase. "Elen" este folosit pentru prima oară în sens religios în Noul Testament. În "Evanghelia după Marcu" 7
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]