886 matches
-
în parte, la comparativismul erudit al predecesorilor și s-au îndreptat, contrar așteptărilor, spre simplificarea și limpezirea textului și aparatului critic al manuscrisului. Meritele lor își află expresie îndeosebi în acuratețea frazei și, adesea, împotriva dificultăților de înțelegere a originalului elin, de aflare a unor echivalențe în limba română sau de acceptare a unor termeni neologici, în proprietatea transpunerii. Ilustrând eforturile filologice succesive ale mai multor cărturari umaniști români din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, în Biblia de la
BIBLIA DE LA BUCURESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
parte din scrierile sale este strânsă în volumele Visuri trecute (1903), Icoane (1906), Amintiri (1911), Foiletoane (1912), Scrisoare în cealaltă lume (1914), În război (1915), Frații (1916), Prietenii (1917), Primăvara (1917). În aceeași perioadă, C. mai tipărește studiul Educația vechilor elini (1906), manualul Poetică și Legendar poetic (1911, în colaborare cu Ioan Rațiu) și traducerea romanului Floarea Betuliei de Lázár Stefan (1913). În 1918, prelua conducerea ziarului „Unirea” și participa la Adunarea de la Alba Iulia, pe care o va prezenta într-
CIURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286285_a_287614]
-
aprofundare a psihologiei personajelor vădesc nuvelele Primăvara și Dăscălița, care lasă totuși impresia unor creații neîncheiate. Prin memorialistica sa, C. face notă aparte printre prozatorii ardeleni. SCRIERI: Eminescu și Coșbuc. Note comparative, Blaj, 1903; Visuri trecute, Blaj, 1903; Educația vechilor elini, Blaj, 1906; Icoane, Budapesta, 1906; Poetică și Legendar poetic (în colaborare cu Ioan Rațiu), Blaj, 1911; Amintiri, pref. O.C.T. [Octavian C. Tăslăoanu], Orăștie, 1911; Foiletoane. 1907-1910, Beiuș, 1912; Scrisoare în cealaltă lume, București, 1914; În război, Blaj, 1915; Frații
CIURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286285_a_287614]
-
persanii, Purtați în gură dreptul, binele, {EminescuOpVIII 54} Noi, noi îl facem acest bun și drept. Nu vorbe mari, nu cântece adânce Cari să espuie ce coprins conține Dreptul și legea, obiceiul, bunul. Romanul nu știe să esprime Ca un elin... dar pune-l să decidă Și va decide drept, fără să știe De ce. Voi cătați adevărul, noi puterea, Cătați să-nvingeți lumea... am învins-o. Tot ce doriți voi noi am și făcut... Noi n-am dorit nimic, ci am
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Și cum văzură dânșii pe cal [că-i] acel semn În zid au spart intrare calului cel de lemn Lipsiți de orice grijă se puse pe ospețe Crezîndu-se acuma scăpați de [.......... ] Și când, la miezul nopții, dormeau ca niște morți Elinii se coboară, colindă pe la porți, Omoară toți străjerii, lumini aprind [pe creste], Iar ceia din corăbii știind că semn le este... 3 [ÎI ZIC: MĂ LESE-N PACE] 2260 [ANA] îi zic: mă lese-n pace, Nu voi să mă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cât și a adevăratului spectator față cu un punct de privire care numai de-aceea nu e capabil d-a fi amăgit pentru [că] aduce cu sine simț prozaic și îndreptat numai asupra adevărului natural. Comp. Bode, Istoria artei poetice eline, III, p. 50. {EminescuOpXIV 237} legile lumei spiritelor. Acesta nu află contrazicerea acolo unde materialul deja ne amintește aparința frumoasă și ține departe cerința unei amăgiri sensuale. Arborele depins, floarea, espresiunea (plină de simț) însuflețită a omului într-o situațiune
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
arată abia în dezvoltarea caracterului. Astfel tonul fundamental al[lui] Sappho, Phadrei și Ifigeniei va putea să fie în esență unul și-același, fără privire la dispozițiunile sufletești cu totul varii din cîtetrei caracterele. Cîteștrei sânt chipuri ideale din lumea elină, din care să ni se arate deplina frumusețe a tonului, toată mărimea celei mai nobile eufonii de care e capabilă vocea umană; ca o copie a acelei vieți ideale căreia aparțin aceste chipuri. Dar, înăuntrul acestui ton fundamental comun, totuși
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vreo activitate faptică pentru ea; așa încît viața și faptele sale individuale sânt de valoare națională și de preț general. Socrate nu numai prin viața și învățătiirile sale, ci și prin felul morții sale este o podoabă a spiritului național elin și, dacă Iunius Brutus, deși cămătar ca om privat, totuși prin faptă și apreciere generală a fost cel mai bun cetățean al Romei, atunci nu vom atribui aceasta lui, ci simțului etic încă nedezvoltat al națiunii sale pentru virtute privată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
regăsesc și la zeița traco-frigiană Bendis (Bentis la lituanieni, Bindus la iliri) și la zeul traco-get Derzelates (Darzales la traci) (14, p. 135). Teonimul Bendis s-ar traduce, în acest caz, prin (Zeița) care leagă (110, p. 48). Autorii antici elini au identificat-o pe zeița tracă Bendis fie cu Hecate, fie cu Artemis, iar cei romani, cu zeița Diana. Hesychios din Alexandria scria în Lexiconul său următoarele : „Bendis : Artemis la traci, la atenieni sărbătorirea zeiței Bendis” ; și, mai departe : „Marea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
avea nu numai o solidă cultură greco-latină, dar cunoștea și sanscrita. Iar fizicianul Max von Laue spune în autobiografia sa: „Mă îndoiesc că m-aș fi consacrat științei pure dacă nu ar fi fost contactul cu cultura și cu limba elină. Pentru a atrage tineretul studios spre știință, inclusiv spre cercetarea naturii, într-o proporție mai largă decât în ultimele decenii, propun: trimiteți-vă copiii la liceul clasic și lăsați-i să studieze acolo temeinic limbile antice.” Rachetele, computerele și ce
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
la o hagiografie, textele fiind în ansamblu „un fel de scholii, de comentarii cvasiepicizate sau cvasipoematice în jurul câte unei «scripturi» adeseori la fel de inventată ca și meditațiile prozatorului mascat în mitograf” (Ion Vartic). Punând în scenă un „panteon eclectic, de la cel elin la cel oriental”, contextualizat în „epoci amestecate, de la un Ev Mediu tenebros la epoci vag protoistorice” (Adrian Oțoiu), prozatorul acționează un mecanism în care trapele livrescului se deschid continuu către surse obscure sau concrete, colate, trunchiate, inventate. Imersiunea în lumea
MANIUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287985_a_289314]
-
Victor Macri, Șt. Micu, Decius Mus, Roman Mușat, Dr. Emil Natan, Nergal, Noiac, Tom Popăiuș, Const. Popescu, Porte du Trait des Anges, Marin V. Preuțescu, Th. Săndulescu, Elisa Serea, Spătarul Milescu, Un student. Nuvelele lui I.-C., inspirate din Antichitatea elină (Din umbră... Moravuri antice, 1901) sau din viața lui Iisus Hristos (Pentru Cruce, 1903, Triumful Crucei, 1904) sunt un amestec de informație istorică brută (dar suspectă sub aspectul autenticității) și de literaturizare neîndemânatică. Pretențioasa încercare dramatică Legionarii Crucei (1904), „tragedie
IONESCU-CAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287588_a_288917]
-
1928). Tălmăcind două dintre cărțile lui Leon Donici (Noul seminar și Floare amară) și scriind despre el, I. a încercat să îl reintegreze în cultura română. Susținută a fost și preocuparea pentru traducerea și cunoașterea unor autori bulgari - Ivan Vazov, Elin Pelin, N. Rainov, Ch. Hristov ș.a. Mai sporadice au fost transpunerile din și referințele la literatura ucraineană (un volum din G. Gașenko, tălmăciri din Taras Șevcenko), cehă (Jan Neruda, Vladislaw Vancura) sau polonă. Multe dintre traducerile apărute în periodice sunt
IVANOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287652_a_288981]
-
Iași, 1843. cunoscută și lupta lui Eliade împotriva grecismelor, prezente chiar în textele sale, abundente în asemenea termeni. Vasile Pogor îi recomanda acestuia, la 1838, eliminarea grecismelor acolo unde era posibil, dar el însuși nu putea renunța la unii termeni elini 26. Dificultatea de a renunța la neologismele grecești poate avea drept cauză bilingvismul ce transpiră din scrierile multor cărturari români ai primei jumătăți de veac XIX. Unii dintre aceștia scriu mai ușor elinește decât românește, dovadă că erau chiar obișnuiți
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
acest rol; prin toate demersurile cărturărești și publicistice, ei militează pentru îmbogățirea tiparului autohton, pentru purificarea limbii române de neologisme (altele decât cele romanice). Buni cunoscători de limbă greacă, preiau din cursurile ținute de profesorii lor greci și din textele eline doar acele elemente care se potriveau specificului național și care puteau impulsiona cultura română. Unii, cum este cazul lui Naum Râmniceanu, sunt chiar vehemenți la adresa elenismului în general și a fanariotismului în special 37, dar continuă a scrie în greacă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
specificului național și care puteau impulsiona cultura română. Unii, cum este cazul lui Naum Râmniceanu, sunt chiar vehemenți la adresa elenismului în general și a fanariotismului în special 37, dar continuă a scrie în greacă și a preda limba și literatura elină, pe care le consideră drept un imens izvor de inspirație și un model demn de urmat în acei ani. Pe de altă parte, ceea ce se traducea nu era rezultatul unui program, ci, cel mai adesea, pentru anii imediați următori lui
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
din 1840 este iarăși unic acționar. • Tipografiile Colegiului Național, Rădulescu, Romanov etc. Cf. Cornelia PapacosteaDanielopolu, Comunitățile grecești, p. 34. • Redacția ziarului „O Qeatˇj“ se plângea de lipsa mijloacelor tipografice și slaba calificare a zeițarilor români, „cari ignoră cu totul limba elină“ („O Qeatˇj“, nr. 38 din 22.05.1861, p. 142), fapt care a dus la încropirea unei tipografii proprii, la care se tipăreau, alături de ziar, cărți grecești, franțuzești, românești (Cornelia Papacostea-Danielopolu, op. cit., p. 35). În 1873, mai toate foile grecești
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și de Gh. Săulescu în 1827 și 1828. La Craiova, metoda este folosită în 1826 de Grigore Ploeșteanu, iar Aaron Florian o aplică la școala de la Golești în aceeași perioadă. • În 1861, Neofit Scriban publica o metodă pentru studiul limbii eline mai mult pentru uzul studenților Seminarului Teologic de la Socola și ai Facultății de Teologie din Iași (Metoda pentru studiul limbii elenice, Iași, 1861, vol. 1-2). Vezi Cornelia Papacostea-Danielopolu, Le cours de grec dans les écoles roumaines après 1821 (1821-1866), în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
143; I. Rădulescu-Pogoneanu, C. Litzica, CL, 1921, 6-7; Marin Popescu-Spineni, Contribuțiuni la istoria învățământului superior, București, 1928, 44-45, 122; [C. Litzica], „Almanahul literar”, 1971, 204; Traian Nicola, Liceul „Gh. Roșca Codreanu”, Bârlad, 1971, 214-216; Maria Marinescu-Himu, Adelina Piatkovski, Istoria literaturii eline, București, 1972, 488; Bucur, Istoriografia, 242-243; Titu Maiorescu și prima generație de maiorescieni, îngr. și pref. Z. Ornea, București, 1978, 115; Balacciu-Chiriacescu, Dicționar, 162-163.
LITZICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287837_a_289166]
-
Pop de Băsești. 60 de ani din luptele naționale ale românilor transilvăneni, Oradea, 1935; Eugeniu Carada, Oradea, 1936; La Presse périodique en Roumanie, Oradea, 1936; Aurel Mureșianu, Cluj, 1938; Iosif Vulcan, Oradea, 1942; Mitropolitul Ioan Vancea, Oradea, 1942; Istoria literaturii eline, București, f. a. Antologii: Poeți în rugăciune, Oradea, 1943. Traduceri: Dimitrie Cantemir, Despre Coran, introd. trad., Cernăuți, 1927. Repere bibliografice: Ioan Georgescu, „Albina”, 1923, 45; N. Iorga, Calendare. Rolul lui I. Georgescu în editarea calendarelor Asociațiunii, GT, 1920, 6; Ion Pillat
GEORGESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287219_a_288548]
-
engleze. Captivantele biografii lirice trimit spre operă sugestii revelatoare, epilogul critic și istorico-literar evidențiind locul lor în ansamblul romanului englez. Sofocle și condiția umană (1974) conturează acele permanențe care conferă modernitate celui mai interesant analist al omului dintre marii tragici elini, real precursor al psihanalizei. Renașterea. Umanismul și destinul artelor (1975), ediție întregită a unei versiuni mai vechi (1971), conține cea mai împlinită imagine, elaborată la noi, a fenomenului renascentist urmărit în întreg perimetrul european. Cunoașterea literaturilor de mare circulație - engleză
DUMITRESCU-BUSULENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286912_a_288241]
-
prin analogie numele personajelor principale (Erotocrit, „cel chinuit de Eros”, devine Filerot, „cel ce iubește pe Eros”, iar Aretusa, „cea cu virtute”, Antusa, „cea ca o floare înflorită”), dar eroii își păstrează statutul social. Acțiunea este mutată în vremea vechilor elini, la curtea regelui Periandros, tatăl Antusei, iar sfetnicul acestuia, Agaton, este tatăl lui Filerot. După moartea tatălui său, Filerot este invitat la curte, unde se distinge prin curaj în timpul unor întreceri organizate de rege. Tânărul se îndrăgostește de Antusa, care
FILEROT SI ANTUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286990_a_288319]
-
orașul de reședință ca ierodiacon la Mitropolie. Aici se va fi simțit întâi atras și înrâurit de personalitatea mitropolitului Varlaam, ale cărui inițiative culturale le va prelua, făcându-le să triumfe mai târziu deplin. Cunoștințele sale, în domeniul limbilor clasice (elină, latină) sau al unor limbi și culturi moderne (polonă, ucraineană, rusă, neogreacă), ar justifica ipoteza unor eventuale studii continuate în Polonia, cum se crede, la Lvov, în școala Frăției Ortodoxe. După un răstimp petrecut ca ieromonah la Probota (Pobrata), unde
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
prefețelor. În prefața pe aprilie, înalță un imn pentru primăvară și aduce laude luminătorului Chesarie. În Mineiul pe mai, elogiază domnia lui Alexandru Ipsilanti, favorabilă dezvoltării învățămîntului și tipăriturilor. Menționează obiceiurile populare de Sf. Gheorghe, dar dezavuează „acele basme ale elinilor”, rămășițe păgâne păstrate de tradiție. Are conștiința latinității limbii române, dar este mai nesigur în ideea romanității originilor. Prefețele sunt importante prin ideile iluministe ce le conțin - căci F., spirit tradiționalist, era totuși beneficiarul Enciclopediei franceze - și prin calitățile lor
FILARET DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286989_a_288318]
-
creatorului. Ideea sacrificiului maxim, abia schițată în variantele sârbești și bulgărești, capătă contur definitiv în versiunea românească, tipul moldo-muntean. Aici acțiunea este dominată de drama creatorului, încheiată printr-un dublu sacrificiu. Locul de obârșie al baladei pare să fie spațiul elin. Pledează pentru aceasta forma incipientă a cântecului neogrecesc, în care se păstrează trăsături rudimentare ce îl apropie de baza etnografică, și numele Manole, Caplea, Ana, caracteristice onomasticii grecești. Un rol important în răspândirea baladei la popoarele balcanice l-au avut
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]