427 matches
-
în Franța”. Donație către Academia Română La 4 februarie 1931, în „Însemnări politice”, Grigore Gafencu nota: „Ieri, ședință de doliu, la Cameră, pentru Ber-thelot. Vorbesc toți șefii - Cicio, Mironescu, Duca, Goga, Iorga, Lupu, George Brătianu, I. Th. Florescu! O revărsare de elocință pompoasă - de dureroase banalități. Românul are simț critic. Nu are însă măsură. Singurul original - nici banal, nici pompos - uimitor ca întotdeauna Iorga. Începe prin a bate câmpii, ca de obicei. Atacă pe cei care la Iași nu au vrut lupta
Agenda2005-44-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284372_a_285701]
-
peisaj identic, cu inși așezați direct pe podea, imediat în fața vorbitorului, înghesuiți în pragul ușii, chiar dacă sala gazdă era o uriașă ballroom dintr-un mare hotel. Greenblatt e un orator fascinant, deși charisma lui e neobișnuită pentru un vorbitor iar elocința lui pare nelalocul ei în contextul comunicării orale: o voce blîndă, aproape slabă, figura calmă dar de o expresivitate atît de accentuată încît pe chip i se citesc limpede fiecare contur al gîndurilor. Greenblatt vorbește gîndind. Te simți privilegiat să
Noul istorism by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16418_a_17743]
-
scrie. Mai important este însă talentul de a o resuscita, de a o face credibilă din punct de vedere al autenticității comportamentului, limbajului, felului de a reacționa. Țăranii lui Ioan Neșu nu au nimic idilic, nimic pitoresc în sensul unei elocințe sau înțelepciuni folclorice. Țăranii din Zi de toamnă cu cal, sunt trăitori în zona gri dintre sat și oraș, subiecți ai unei drame parcă demult uitate, ai izgonirii lor din condiția de sarea pământului. Ei evoluează aproape mecanic într-un
Povestiri din zona gri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16428_a_17753]
-
idealiștilor cunoaște în foarte scurt timp după succesul revoluției apetitul devorator al acesteia, este închis și executat. O altă dimensiune stilistică tinde spre expresionismul inserturilor de animație din Pink Floyd The Wall, filmul din 1982 al lui Alan Parker cu elocința unui "Schrei" mai ales în descrierea ororilor războiului. Marjane spune totul negru pe alb, stilul desenatoarei este sobru, aproape schematic, anticalofil, uneori contondent, ca și cum ar dori ca imaginea să nu abată atenția de la mesajul ei. Negrul și albul convin mai
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]
-
cu asalt televiziunile și se proclamă drept marii autori ai nației. Teoria ar fi hazlie dacă n-ar fi prostească din cale-afară. Ea s-a născut, după mărturisirea autorului, într-o șuetă la cafea cu Luminița Marcu; aceasta, fascinată de elocința mai maturului Virgil, l-ar fi îndemnat, precum Vidra pe Răzvan: ,Dar de ce nu scrieți despre toate acestea?" Cum ardeleanul tot ardelean rămâne, punând o distanță respectabilă între vorbă și faptă, Virgil s-a ales și cu eticheta de ,laș
"Oierii" lovesc din nou by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10818_a_12143]
-
fiind, statutul lui de "star": devenise un mit. E adevărat că în Italia secolului 19 opera se consuma cu apetitul cu care, astăzi, un public extins frecventează cinematograful sau... fotbalul. Cine nu mă crede poate consulta un martor, încântător în elocință sensibilă și ironică: Stendhal. Proiecte mondiale, extraordinare, au fost puse în lucru și realizate pe măsura popularității cu care maestrul Giuseppe continuă a fi și un star modern. De la New York la Tokio și firește în toată Europa, Centenarul agită staff
Centenar Giuseppe Verdi: Lumina de peste timp by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16413_a_17738]
-
fie: "zevzecule/ desenezi femei fermoare/ deschizîndu-se pînă la capăt sub nările tale umflate/ înțepate de viespi de muște/ sorbindu-ți/ măduva din șira spinării/ amintirile// zevzecule/ la capătul viziunilor tale e seară/ în urechile clăpăuge rîmează mistreții șaradelor/ frînturi din elocința veche a zeilor/ putrezesc în mulajele norilor// ca într-un pîntec enorm golit de organe/ în capul tău se aprind filamentele/ substituind ceea ce nu poate să existe..." (Cap sec)-. Adică însăși antipoezia pură.
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
împlinesc, la 20 iulie, cinci sferturi de veac. Vizita la Geneva Keyserling era de o vervă orbitoare, povestea inspirat, în șuvoiul de lavă al erupțiilor sale se rostogoleau giuvaeruri aruncate de o forță irezistibilă. O adâncă amărăciune se ascundea în elocința tot mai precipitată, aproape febrilă a marelui balt, care se risipea pe sine fără a socoti. Dispoziția îi alterna între izbucniri de mânie și o scufundare în sine presimțind o catastrofă. Ca urmare a interdicției impuse de Goebbels, nu mai
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
ea. Pe lângă că servește atâtea discipline ale spiritului, retorica are o lungă carieră în politică. Politica, în înțeles clasic de apărare a concordiei și ordinii în polis, e de neconceput fără forța persuasivă a cuvântului adresat celuilalt. Comunismul însă, percepând elocința ca fiind periculoasă, cum și este în raport cu puterea totalitară, a expulzat-o dintre disciplinele de studiu și a înlocuit-o cu limbajul de lemn, gol și totuși paradoxal terorizant. Disoluția retoricii clasice s-a produs încet și sigur. Consecințele, la
Retorică și politică by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10093_a_11418]
-
astăzi sunt pe cât de lucide tot pe atât de încurajatoare, dacă ele ar contribui la responsabilizarea politicianului față de colectivitatea căreia îi este dator să o reprezinte cu demnitate. Este prea evidentă nevoia ca politicianul român să se instruiască în arta elocinței, spre a-și câștiga cinstit, adică meritat, locul și privilegiile. însă, nimic fără cărți de retorică, așa cum sunt cele prezentate și care ar trebui reeditate și iar reeditate, cum fac francezii. Să introducem retorica în școli și universități pentru ca tinerii
Retorică și politică by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10093_a_11418]
-
Bustan, Albatros, 1978; Trei poeți persani: Omar Khayyam, Saadi, Hafez, Ed. Științifică și enciclopedică, 1982) și pot depune mărturie că nu numai în aceste cărți, dar și în nesfîrșitele noastre turniruri ca susținători ai perfecțiunii poeziei persane, respectiv, arabe vechi, elocința, lirismul și toate celelalte înzestrări ale îndrăgostitului erau indiscutabil de partea sa. Mioara Cremene știe că Otto Starck, azi, "trăiește în enormă sărăcie și izolare, într-o suburbie a Tel-Aviv-ului" și i-a citit recent o traducere "într-o revistă
Scrisori persane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16390_a_17715]
-
ochii gazetarului, este vorba nu de un handicap, ci de un avantaj, tentant în măsura în care îi îngăduie să echivaleze pe narrare cu probare (infirmând pe același Quintilian). Neortodox de două ori, căci narează ca să dovedească și ignorează granițele dintre istorie și elocință, Eminescu aclimatizează în publicistică ficțiunea documentară sau, dacă vrem, imaginarul istoriografic cu atribute probante. Jurnalistului îi reușește un tur de forță: o răsturnare de funcții, grație căreia adevărul însuși este silit să se dovedească verosimil." (p. 150) Întorsătura e, încă
Convergență și divergențe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6432_a_7757]
-
actori foarte puțini cunoscuți, urmărind o anume expresie corporală, o anume definiție a trăsăturilor metișilor și un factor imponderabil care răzbate din peliculă pînă la noi. Fellini lucra la rîndul său cu amatori și îmi place în filmul lui Gibson elocința alegerii unui chip, a unei expresii, așa cum face mai degrabă un fotograf sau un pictor. Filmul de Acțiune/aventură/dramă - ca de obicei, categoriile nu spun nimic -, este brizat de aceste chipuri, aceste expresii care reflectă stări tranziente, neprecizate, neliniștea
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
Mi se pare că aceste două amintiri despre Cortázar, care m-au emoționat atât de mult, îl și defineau cel mai bine. Erau cele două extreme ale personalității sale. În particular, ca în trenul de Praga, reușea să seducă prin elocința sa, prin erudiția vioaie, memoria milimetrică, umorul periculos, prin tot ceea ce a făcut din el un mare intelectual, în sensul bun de odinioară. În public, în pofida reticenței de a nu se transforma într-un spectacol, își fascina auditoriul cu o
Gabriel García Márquez - N-am venit să țin un discurs () [Corola-journal/Journalistic/5528_a_6853]
-
un frumos sau un adevăr al artei de frumosul și adevărul științelor. Poate că distincția dintre creație și invenție nu e decît un mit al vremurilor recente, la urma urmelor. Dar o carte precum aceasta, scrisă cum e cu fascinanta elocință a lui Steiner, realiniază cele două culturi, cum au fost numite, pe poziții ireconciliabile. George Steiner, Grammars of Creation, Faber, 2001, 288 pag.
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
Cum numai preoții aveau voie să vorbească pe pământul sfințit al cimitirului, cel mai mare actor al Vienei, Heinrich Anschütz (un prieten al lui Schubert), s-a oprit la intrare pentru a ține discursul scris de Grillparzer. Cuvântarea plină de elocință deplânge dispariția unui mare om care încheie o epocă măreață: „Ultimul maestru al cântecelor melodioase, vocea unei armonii emoționante, moștenitorul care a dus pe înalte culmi faima nepieritoare a lui Händel și Bach, Haydn și Mozart, nu mai este de
Christopher H. Gibbs Viața lui Schubert () [Corola-journal/Journalistic/5292_a_6617]
-
și o tensiune. Mai mă uit o dată și văz acumulat deasupra cefii un fel de melc de aur, un ornament greu și mat, un păr cum n-am putut nici să-mi închipui". Ies împreună, el se întrece emoționat în elocință erotică, și fata, emoționată și ea, acceptă să se urce într-o trăsură, care va rula, ca într-un drum fără capăt, vreo trei ore. Beția erotică se contopește în beția poetică, pe mai tot parcursul acestei scrisori, dar mai
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
un spirit critic neșovăitor. Venea la Operă, în sală, ca spectator inițiat, cu aceeași pasiune cu care își trăise acolo înzestrarea "a fi" mereu alt erou în fabulele lirice unde baritonul este - cel mai adesea - încărcat de tensiuni dramatice și elocința tragică. Marele talent al lui Ohanesian a fost harul actorului înnăscut înfiltrat personalității vocale. Când împlinea 70 de ani, o aniversare tonică a fost aceea, am scris despre el mai multe rânduri cu gândul de a i le dărui. Acum
La despărțirea de un mare artist by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/9170_a_10495]
-
tandem cu violoncelistul Vincent Courtois. Cei doi s-au implicat întrun dialog intensiv, o combinațiune galică de spirit cartezian și nesecată ingeniozitate muzicală - impregnate, pour la bonne bouche, de subtil humor. De-a lungul anilor, Louis Sclavis și-a perfecționat elocința pe clarinet-bas, ajungând la controlul deplin, de la microsonuri până la urletul disperării. Modulațiilor emise torențial de Sclavis le replicau contramelodiile violoncelului, curajos mânuit de către Courtois. În genere, întregul recital a reușit să eludeze - prin parafrază sau persiflaj - poncifele etichetărilor prestabilite. Spre
Vechiul Castel Bran ca nou tărâm jazzistic by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3196_a_4521]
-
aceasta, âpre> prea aspră piatră, multă și îndelungată ascuțitură să fie trebuit am socotit". În absența cuvintelor stil, stilistică, literatură, Cantemir folosea termenele "ritoricesc", "ritorică". Trebuie să precizăm că în epocă prin "retorică", opusă "poeticii", se înțelegea nu numai arta elocinței persuasive, ci și arta de a scrie (frumos) în proză. într-un loc din Istoria ieroglifică, unde un personaj, Hameleonul, citează versuri ale unui autor clasic grec, Cantemir comentează: "Hameleonul meșterșugul ritoricăi în poetică (muta)" (Istoria ieroglifică, ediția P. P.
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
românesc al lui Aron Pumnul, dar și la enunțarea atribuirilor, cu citarea numelor lui Antonie Sion, B. P. Hasdeu, Iorga, Bianu, Ovid Densusianu, Sextil Pușcariu, Dan Mănucă, și cu citarea aprecierilor, printre care aceea a lui Mihai Emiescu „model de elocință românească”. Adriana Mitu oferă textul „primului pamflet de proză din literatura română”, cum definește Cuvântul unui țăran către boiari, semnalând problemele cu cenzura, menționate de Kogălniceanu, când intenționase a-l publica în „Arhiva românească”. La fel și în Epistola către
Vitalitatea textelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13401_a_14726]
-
atunci cînd ascultăm un ritm ce captează silabele scurte și lungi ale cuvintelor limbii noastre natale. Asta nu înseamnă, evident, că nu trebuie să ne păzim de exaltările facile ale muzicii verbale. Ritmul din cuvinte se poate pune în slujba elocinței pur și simplu. Minciuna poate folosi acest ritm. În același timp însă, e vorba de un apel care ne atinge în profunzime, adresîndu-se emoțiilor noastre și busculîndu-ne lenevoasele convingeri. Prin această reînflăcărare a cuvîntului reîncepem să existăm, pe această cale
„Ce bine că Turnul Babel s-a prăbușit!“ () [Corola-journal/Journalistic/2925_a_4250]
-
o comunitate studențească strălucită, care n-are decât un suflet și o istorie, în ciuda caracterului reofil, efemer al ansamblului, caracter redevabil principiului rotației dictat de însăși vremelnicia calității de student. Game înseamnă ordine și chibzuință, tenacitate și imaginație, disponibilitate și elocință, reușind să zgândărească orgoliul și iscusința unora dintre cei mai importanți compozitori români și străini. Dar Game mai înseamnă și o școală a începutului de drum către un orizont luminos, un impuls către exercițiul sonor de înaltă clasă, ce îl
Game by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14092_a_15417]
-
robustă a timpului...". Dramatismul versurilor lui Dinu Flămând este sporit de maxima lor concentrare. Cel puțin poemele din secțiunea o neglijență a atenției sunt ca o băutură dublu rafinată. Poetul își condensează ideile în vorbe cât mai puține, sucește gâtul elocinței și lovește direct în inima ideii. În felul acesta multe dintre poeme dobândesc semnificații aproape apoftegmatice, se transformă într-un soi de cugetări lirice. Poezia lui Dinu Flămând este una eminamente cerebrală. Autorul își domină cu autoritate limbajul poetic știe
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
citesc textele, nu să le ascult, mă trezeam mereu cu gândul aiurea, incapabil să mă concentrez de o manieră convenabilă, pentru a-mi face vreo părere cât de cât coerentă asupra literaturii practicate de autorii respectivi. Intervențiile celor din sală, elocința unora, sarcasmul altora sau analizele foarte aplicate ale celor mai experimentați nu făceau decât să îmi sporească inhibiția. Este lesne de înțeles că nicio secundă nu mi-a trecut prin minte să solicit cuvântul. Îi invidiam sincer pe împătimiții cenaclurilor
Și ei au fost debutanți by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7851_a_9176]