421 matches
-
elocvent, și în discursul pe care, prefăcut în harpie (făptură fabuloasă semănând a vultur și prezidând pedepselor, furtunilor și morții), îl ține naufragiaților care îl izgoniseră pe ducele de Milan. El este, în concizia și necruțarea lui, un model de elocință moralizatoare și punitivă care se cuvine amintit în întregime: „Sunteți trei păcătoși pe cari Destinul, / Ce cârmuiește-acest tărâm de jos / Și ce-i pe el, nesățioasei mări / I-a poruncit să-i lepede aici, / Pe-o insulă pustie; între oameni
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
bulversat, dându-și seama că descoperise un alt sens al vieții decât cel împărtășit cu colegii de liceu și facultate, alte adevăruri pe care de multe ori i le schițau tatăl său și profesorul de religie. Dar aceștia nu aveau elocința necesară, nu îi explicau prea multe, nu reușeau să-l convingă să schimbe ceva la el. Ce putea obține? Îi veni în minte o nouă întrebare. După care și răspunsul: Puterea regenerării permanente. Eeeee... zâmbind ușor, lucru observat de Ion
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
actori/ spectatori specifice. Filosofii, Platon și Aristotel, au vorbit cei dintâi despre teatru. În Antichitate, ei fac referire la toate ariile științei (matematică, fizică, gramatică, retorică etc.) și la toate fenomenele societății, politică, instituții (religioase, juridice). Teatrul, în calitate de loc al elocinței și ca fapt social, se înscrie în prima linie a preocupărilor lor. De aceea își plasează ei analizele când la nivelul textului, când la nivelul receptării. Chiar dacă ulterior continuă să se interogheze cu privire la acest subiect, își pierd poziția în fața autorilor
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Les Belles Lettres, 1977). Această asimilare a statutului de comediant cu cel de orator, încă foarte vie în epoca clasică 6, va dura în Europa până în secolul al XIX-lea. Marmontel, în Elemente de literatură (Eléments de littérature), în articolul "Elocință poetică" ("Eloquence poétique"), va scrie: "Poezia nu este decât elocință în întreaga ei forță și cu toate farmecele ei (...). Dacă sunt acuzat de a confunda aici genurile, să mi se spună prin ce diferă elocința lui Burrhus care îi vorbește
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu cel de orator, încă foarte vie în epoca clasică 6, va dura în Europa până în secolul al XIX-lea. Marmontel, în Elemente de literatură (Eléments de littérature), în articolul "Elocință poetică" ("Eloquence poétique"), va scrie: "Poezia nu este decât elocință în întreaga ei forță și cu toate farmecele ei (...). Dacă sunt acuzat de a confunda aici genurile, să mi se spună prin ce diferă elocința lui Burrhus care îi vorbește lui Nero, în tragedia lui Racine, și cea a lui
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Eléments de littérature), în articolul "Elocință poetică" ("Eloquence poétique"), va scrie: "Poezia nu este decât elocință în întreaga ei forță și cu toate farmecele ei (...). Dacă sunt acuzat de a confunda aici genurile, să mi se spună prin ce diferă elocința lui Burrhus care îi vorbește lui Nero, în tragedia lui Racine, și cea a lui Cicero care îi vorbește lui Cezar, în perorația în apărarea lui Ligarius (...). Elocința poetului nu este decât neasemuita elocință a oratorului, aplicată unor subiecte interesante
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de a confunda aici genurile, să mi se spună prin ce diferă elocința lui Burrhus care îi vorbește lui Nero, în tragedia lui Racine, și cea a lui Cicero care îi vorbește lui Cezar, în perorația în apărarea lui Ligarius (...). Elocința poetului nu este decât neasemuita elocință a oratorului, aplicată unor subiecte interesante, fecunde, sublime; și diversele genuri de elocință pe care retorii le-au evidențiat, deliberativul, demonstrativul, judiciarul, sunt de resortul artei poetice, ca și arta oratorică; dar poeții au
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mi se spună prin ce diferă elocința lui Burrhus care îi vorbește lui Nero, în tragedia lui Racine, și cea a lui Cicero care îi vorbește lui Cezar, în perorația în apărarea lui Ligarius (...). Elocința poetului nu este decât neasemuita elocință a oratorului, aplicată unor subiecte interesante, fecunde, sublime; și diversele genuri de elocință pe care retorii le-au evidențiat, deliberativul, demonstrativul, judiciarul, sunt de resortul artei poetice, ca și arta oratorică; dar poeții au grijă să aleagă pentru discuție mari
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Nero, în tragedia lui Racine, și cea a lui Cicero care îi vorbește lui Cezar, în perorația în apărarea lui Ligarius (...). Elocința poetului nu este decât neasemuita elocință a oratorului, aplicată unor subiecte interesante, fecunde, sublime; și diversele genuri de elocință pe care retorii le-au evidențiat, deliberativul, demonstrativul, judiciarul, sunt de resortul artei poetice, ca și arta oratorică; dar poeții au grijă să aleagă pentru discuție mari cauze, pentru a dezbate mari interese. Augustus trebuie să abdice sau să-și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
trăsături care ar risca să îndepărteze prea mult personajul de spectator. Eroul tragic trebuie să fie "potrivit cu firea", adică conform, în plan etic, tipurilor tradiționale. "Astfel, spune Aristotel, nu este potrivit ca o femeie să fie virilă și plină de elocință". El trebuie să fie "asemănător", adică asemănător nouă, nici prea bun, nici prea rău, pentru ca să se opereze fenomenul de identificare. În sfârșit, el trebuie să fie "statornic", adică dotat cu o coerență internă. Un personaj al cărui comportament s-ar
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
raportul fidel al ochilor și percepute fără intermediar de către spectator. Există uneori acte, bune ca să se petreacă în spatele scenei și care nu vor fi deloc reprezentate acolo; există lucruri ce vor fi îndepărtate din fața ochilor pentru ca apoi să încredințăm povestirea elocinței unui martor. Nu trebuie ca Medeea să-și ucidă copiii în fața publicului, ca abominabilul Atreu să frigă în fața tuturor carne de om, să-l vedem pe Procneu transformându-se în pasăre sau pe Cadmus în șarpe. Tot ceea ce mi se
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pentru individualism, care însoțește lenta ascensiune socială a burgheziei, focalizează, asupra singularității omului, atenția centrată până atunci asupra universalității lui. De aceea actorul, perceput ca o ființă excepțional de singulară, este deodată obiectul unei vii curiozități. Anterior, în tratatele de elocință care se prezintă ca niște culegeri în care sunt repertoriate un număr oarecare de tehnici oratorice eficace asupra publicului, arta sa nu poate fi deosebită de cea a oratorului. Iată că de acum înainte ea începe să exercite o adevărată
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
inutili, și în grija companiei lor"." 2.4.2. Puterea emoțională a gestului Eminamente precursor, Diderot este primul teoretician care susține că gestul poate declanșa asupra spectatorului o reacție emoțională mai puternică decât cuvântul. "Există gesturi sublime, pe care nicio elocință orală nu le va reda vreodată", declară el în Scrisoare despre surzi și muți în folosința celor care aud și care vorbesc (Lettre sur les sourds et muets à l'usage de ceux qui entendent et qui parlent), în 1751
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
anemic, care tocmai voia să Închidă ușa. Jeschonnek Îi zise: — Helmut! Un ibric cu cea mai bună cafea tare pe care o poți face, te rog. Două cești, fără Întârziere. Vorbi repede și precis, bătând darabana ca un profesor de elocință care bate măsura. Mă conduse la birou și la rubin, despre care mi-am Închipuit că era pus acolo ca să mă impresioneze pe mine, Întocmai cum numerele din Der Stürmer erau acolo ca să impresioneze clientela de origine evreiască. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
deschidea ochii ca și cum s-ar fi trezit și, spre marea lui satisfacție, îl vedea pe paznicul lui, implacabil, plictisit, așteptând. Într-o zi, bibliotecarul grec îi puse în mână opera lui Apollodoros din Pergamum, care îl învățase pe Augustus arta elocinței. — Vezi tu, filosofia, matematica, medicina, muzica vorbesc numai în grecește. Era adevărat, în întregul imperiu se răspândea fenomenul cultural al diglosiei și peste tot se trecea cu ușurință de la latină la greacă. — Însă dacă vrei să spui un lucru însemnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aici Încolo, doctorul Hugh Își dedica energiile Îngrijirii și poate vindecării scriitorului suferind, care, “Înălțându-se din nou timp de o clipă, pe aripile convalescenței și Încă bântuit de ideea fericită a unei salvări organizate, mai găsi un izvor de elocință pentru a susține cauza unei superbe «maniere târzii», citadela Însăși, după cum avea să se vădească a fi, a reputației sale, fortăreața În care avea să Își adune Întreaga comoară.“ Era un vis recurent al lui Henry Însuși, menit să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o creație În mare parte originală. Era personajul negativ, respingător din punct de vedere fizic cu șuvițele lui lungi, cenușii și slinoase, ochii cu pleoape grele, caninii Îngălbeniți și vocea ca de cocoș răgușit, dar avea mai multă vitalitate și elocință decât personajele pozitive, iar virtuozitatea sa ca pianist era mult mai credibilă decât presupusul dar pentru pictură al lui Little Billee. Realitatea era că Du Maurier manifesta o atitudine ambivalentă asemănătoare față de evrei și În viața reală, exprimând nemulțumirea tipic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu excepția lui Guy, strălucitor În uniforma de gală: bărbații gravi, femeile străduindu-se să Își stăvilească lacrimile, iar cei doi nepoți care fuseseră considerați destul de mari pentru a participa, impresionați. Era un prilej Încărcat de emoție. Ainger vorbi plin de elocință despre vechiul său prieten și tovarăș de plimbări, iar la orgă se intonară câteva dintre bucățile preferate ale lui Du Maurier: Der Nusbaum, de Schumann, Serenada și Adieu, de Schubert - sau cel puțin așa scria În program. Henry nu recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Leandro Alem și Tucumán. Ah, preadevotata și nestatornica Madame Hsin! În timp ce cu ochiul drept plânge moartea amicului, cu stângul trebuie să râdă, ca să-i scoată din minți pe marinari. Dar, vai mie, să nu vă sparg timpanul. A nădăjdui ca elocința și coerența să vă grăiască prin gura mea e ca și cum ați spera ca omida să strănute vorbele măsurat, ca dromaderul, sau cu fantezia unei colivii cu greieri, Încropită din carton și Împestrițată cu duzina culorilor naturale. Eu nu sunt preaminunatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
domnia voastră veți prefera un compte rendu Întocmit de mine, numai nervi, mușchi și oase, puhavelor metafore ale clientului meu. Domnul Shu T’ung și-a recăpătat glasul și a continuat molcom: Copiosul coleg al domniei voastre glăsuiește cu tot atâta elocință ca și oratorul care se fudulește cu dublul său șir de dinți din aur. Reînnod șirul Îndrăcit al istorisirii, ca să vă fac cunoscută o uriașă platitudine: așijderea soarelui, care vede tot și se ascunde În spatele propriei sale străluciri, Tai An
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
am pus cot la cot nainte dă unu și-am rămas lipiți până-n cinci. Tăcerea Împunătoare, care făcea pregnant mestecatu lu ăia cinci, ne-a făcut pe toți să tacem. Odată umplat burdihanu, Monsenioru s-a pus pă perorat. Cu elocința care o trasmite amvonu, i-a propus lu Locarno alba mână a lu Cufărașu, care, bașca averea-i propie, Îndăstul dă babană, primea ș-un munte dă salar În Avenida Alvear. Verigile o să le cumpere Cufărașu, iar el o să celebre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să-i dicteze; a cruțat țării sale durerea și rușinea de-a vedea ordinea restabilită de baionetele rusești în folosul câtorva ambițioși. ........................................................................................................................... Bucurîndu-se de aclamările cari izbucneau în calea sa și ascultând mulțămirile meritate pe cari i le exprima bărbăteasca elocință a d-lui C. A. Rosetti, principele Carol a putut compara situațiunea actuală cu aceea în care era acum trei ani. Atunci, prizonier al camarilei conservatoare, trăia în cea mai mare izolare. La fiecare moment se vorbea de demisia sa
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nr. de luni-marți 16-17 brumărel nu-l oprește pe "Romînul" de a face în numărul său de miercuri 18 brumărel declarații de iubire partidului conservator si - ceea ce mai lipsea - lecții de politeță "Timpului". Într-adevăr noi, cari nu sîntem admiratorii elocinței bărbătești a d-lui C. A. Rosetti, găsisem că glumele făcute de "Romînul" asupra partidului conservator sânt de rău gust și le dădusem epitetele cari le meritau, de vreme ce nu meritau un răspuns serios. Guvernul, adică întreg partidul liberal azi la
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de organizare a unui text ca mijloc de influență, iar retorica poetică investighează mijloacele stilistice de influență. De asemenea, se mai poate vorbi despre retorică aplicată la diferite domenii ale cunoașterii umane: filosofie, politică, educație, religie, ecologie, justiție. Pentru arta elocinței, însă, discursul rămâne un eveniment comunicativ unic, al cărui impact poate fi analizat prin intermediul tehnicilor și mecanismelor argumentative, ideatice, textualiste sau stilistice. O altă știință preocupată de fenomenul discursivității, având totodată și unele rădăcini retorice, este pragmatica. Aceasta are sensul
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
admite și i-ar scuza dorința omenească de a-și ușura măcar cu ceva conștiința ș.a.m.d., ș.a.m.d., adică tot ce se spune în astfel de cazuri pe marginea acestei teme. Afanasi Ivanovici vorbi mult și cu elocință, strecurând în treacăt, chipurile, încă o precizare foarte curioasă, și anume că aceste șaptezeci și cinci de mii le-a adus acum în discuție pentru prima oară și că de ele nu a știut nici măcar Ivan Feodorovici, aflat aici de față; într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]