527 matches
-
la normalitate. Vedeam în ei personalități care întrupau ideea de cultură înaltă și de spirit critic reintrat în drepturi. Existau, desigur, Călinescu, Vianu, Ralea - și de ei ne simțeam apropiați, dar aceștia doi, Streinu și Cioculescu, semnificau cu mai multă elocvență, ni se părea, ideea de regăsire, de refacere a nor ma lității, pentru că fuseseră până nu demult interziși, iar acum rein trau în scenă. Erau oameni ai altor timpuri, prin formație și prin tot felul lor de a-fi, ai
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
tenacitate ani de zile. Un corector voluntar, în serviciul lui Dumnezeu (cu «D» mare). Când însă și-a extins activitatea, începând să «lucreze» și pe la bibliotecile publice, l-au prins, a pățit-o...” * Vizionând filmele lui Dovjenko, luăm cunoștință de elocvența filmului mut. Iată un soldat german din timpul primului război mondial, care, sub efectul gazelor ilariante, intră hohotind de râs în moarte, moare stricându-se literalmente de râs; la câțiva pași de el, un alt soldat, mort, își expune, strident
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
atunci aspectele pe care le prezintă criticul de artă îți luminează mintea, tu însuți apoi descoperi tainele și frumusețea celor expuse. Dar cu toate cunoștințele lui, desprinse din nu știu ce tratat sau istorie a artei, criticul nu poate face abstracție de elocvență, de acel relief expresiv cu o anume strălucire în exprimare pentru a trezi interesul asistenței. Iașul de azi s-a bucurat și se bucură încă de asemenea critici, gândindu-ne acum la doar câțiva dintre ei: Dan Hăulică, Nicolae Țațomir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Popov“ fost „Marconi“ ... Am înțeles atunci, mai bine decât din cărțile de istorie, ce înseamnă o „perioadă de tranziție“. Mai târziu, firește, viața și lecturile mi-au furnizat și alte exemple. Dar nici unul n-a putut concura, în prospețime și elocvență, cu neuitatul „Popov fost Marconi“. Epoca 1830-1860 a fost, la noi, o epocă de tranziție. În răstimpul câtorva decenii, țările române străbat o perioadă de mari transformări sub raport social-politic, al culturii și al moravurilor. Adâncimea prefacerilor survenite într-un
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
de o largă atenție. „Aici se vede foarte lămurit - remarcă G. Ibrăileanu - lupta contra formei fără fond“! Datoria lui Maiorescu față de precursori își descoperă astfel primul reper, căruia deceniile 4-6 îi vor adăuga mereu altele, de o sporită amploare și elocvență. Mihail Anagnosti (contemporan de studii pariziene cu Ion Ghica și N. Kretzulescu, care îl vor menționa în amintirile lor) publică în 1836, în Revue des deux mondes, lucrarea intitulată La Valachie et la Moldavie. „Les brillants dehors de la société européenne
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
maestrul Eftimiu”, pe care l-a însoțit de mai multe ori la șezătorile literare din regiunea și județul Bacău, pentru a organiza vitrine și expoziții cu cărțile sale. Chiar după ce intrase în faza ireversibilă de decrepitudine fizică, acesta își păstrase elocvența, avea replici strălucitoare și era, nu o dată, mordant față de unii dintre contemporanii săi celebri. Întrebat, de pildă, ce părere are despre Mihai Beniuc, ar fi răspuns sec că e „mic la stat, mic la poezie”, caracterizare reușită ca butadă, dar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
iar fidelitatea contelui de Mirabeau dovedește generozitatea par tidei pe care o apără. Dacă a vorbit de câteva ori în favoarea autorității regale, n-a făcut-o decât pentru a dovedi că jargonul său ar fi avut căutare oriunde, și că elocvența lui câștiga sută la sută când era îndreptată împotriva conștiinței sale. Națiunea i-a lăsat deci plăcerea să combată din când în când împotriva ei, iar starea mize rabilă a regelui a liniștit-o întotdeauna; contele de Mirabeau, în ciuda acestor
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
dintre colaboratori și-ar relua ce-i al lui; avea însă meritul de a da mai multă strălucire la ceea ce trecea prin mâna lui, de a produce din loc în loc dâre luminoase, expresii originale, apostrofe pline de foc și de elocvență. Îi trebuie cuiva o formă anume de talent pentru a scoate din întuneric talente obscure, pentru a-i aplica fiecăruia dintre acești executanți specia de încurajare de care avea nevoie, pentru a-i însufleți cu zelul de care clocotea el
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
silă de vidul și de incoerența ideilor sale; când avea însă un material de bază, știa să-l despovăreze de prisosuri, să facă apropierile necesare, să dea mai multă forță și viață, și să-i imprime întregului mișcarea interioară a elocvenței. Este ceea ce el numea a pune sare într-o scriere; sarea putea fi o expresie neașteptată, o imagine, o vorbă de duh, o epigramă, o ironie, o aluzie, ceva tranșant și viu pe care îl socotea absolut necesar pentru a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
până și în mijlocul unui noian de injurii. Îmi amintesc că l-am auzit rostind un raport asupra orașului Marsilia: fiecare cuvânt îi era întrerupt dinspre dreapta de injurii; se auzea numit, cu mare zarvă, calomniator, mincinos, asasin, scelerat, cu întreaga elocvență populară a Halelor. S-a oprit o clipă și, adresându-i-se celui mai furibund, cu o voce mieroasă: „Aștept, domnilor, ca aceste cuvinte de răsfăț să se sfârșească“, a continuat liniștit, ca și când i s-ar fi făcut primirea cea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
om. Vorbește puțin, ceea ce îi înlesnește să-și calculeze cuvintele; cum nu se instruiește decât conversând, nu-i place o discuție în care, în materie de instrucție solidă, ar trăda ceea ce îi lipsește: și nu-și compensează această lipsă prin elocvență: este nevoie de un anume elan al sufle tului pentru a fi elocvent, iar el este un om atât de stăpân pe sine, încât n-ar fi în stare de spontaneitate nici dacă ar vrea. Nu are ușurință în exprimare
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
perfor- manța atinsă de către fiecare dintre competitori, perfor- manță având aceeași unitate de măsură, sticla goală. Suntem informați că Stan Popescu conduce detașat după primul tur, ceea ce îi conferă în registrul fiestei un rol de lider care marchează nu prin elocvență, ci prin competența etilică. Jocul cu care debutează revoluția, include un paradox, lipsa de măsură a dionisiei este efectul unui calcul, al măsurii pe care o presupune competiția, kilo- metrul alcătuit din unitățile pe care le reprezintă fiecare sticlă. Cu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
partidul liberal. Nu a fost niciodată un om de bibliotecă, un pasionat de lectură cum era Duca inteligența lui sprintenă, ușurința ideației, îi acopereau cu prisosință lacunele culturii lui. De formație literară romantică, admira proza frumos cadențată, ținuta teatrală, emfatică, elocvența pompoasă. A făcut războiul din 1916, fiind comandant al unei companii de infanterie din regimentul 18 Gorj. În 1919, Gheorghe Tătărăscu a fost ales deputat de Gorj. Prima lui manifestare la tribuna Camerei a fost un succes; discursul de o
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
care nu-mi dam seama unde a găsit-o, claritatea expunerii, care contrasta așa de mult cu cursurile celor mai mulți profesori ce ascultasem în Germania, materia cea interesantă a prelegerilor, cunoștințele variate și bogate ale oratorului, într-un cuvânt strălucita lui elocvență îmi făcură efectul cel mai adânc”... Când pronunțăm numele lui Pogor, primul lucru care ne vine în gând este Junimea. El este „veselul volterian” numit de Maiorescu. Vorbind despre Pogor, Ana Conta Kernbach susține că „Singura lui patimă a fost
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
mari doamne și femei cu duh. Sonnino, protestant, de ascendență engleză levantină cu adaos israelit, avea aparența unui om de bibliotecă, colțuros, miop cu lornion, foarte puțin dotat pentru arta oratorică ceea ce constituia un serios handicap într-o țară unde elocvența, bogată și nesfîrșită, este foarte apreciată de public era un om conștiincios și avea un caracter care făcea ca negocierile să nu fie întotdeauna ușoare, uneori cu vederi cam strîmte, dar totdeauna duse cu loialitate. Voi mai vorbi despre acesta
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
fi ajuns ambasador de rang înalt dacă nu ar fi fost țapul ispășitor al incidentelor cu vapoarele Manouba și Carthage, și trebuia să discut adesea cu Paléologue 154 pentru a încerca să atenuez efectul pe care îl producea asupra lui elocvența înflăcărată a contelui Apponyi 155. Olimpul diplomatic coborît la Paris se ascundea în nori divini, în afară de Lloyd George, pe care-l vedeai pretutindeni, scuturîndu-și părul alb în accese alternative de rîs zgomotos și mînie ostentativă. După ce fusese "sufletul" luptei comune
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pună pe fața emaciată, André Tardieu, despre care nimeni nu credea că își va supraviețui, ani mulți, doborît și el de o boală neiertătoare, devenea unul dintre marii actori ai scenei de la Geneva și nu numai pentru a vorbi cu elocvență, ci și pentru o activitate energică și folositoare. În salonul de la Hotel des Bergues, unde locuia exact sub mine, îmi arătase un munte de dosare aduse de la Paris, referitoare la "nerespectarea de către Germania a Tratatului de la Versailles", pe care era
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
că așa erau ei și-n afara scenei). Există un moment emoționant când Aristița, o fostă divă a teatrului (jucată empatic de Ioana Bulcă), ia în stăpânire cadrul și-și recită lunga tiradă în ploaie ; scena are acea grandilocvență și elocvență comic înduioșătoare pe care le asociem melodramelor mute. Dacă Restul e tăcere ar fi reușit să păstreze acest ton (comic cu grație, patetic cu eleganță) pe tot parcursul filmului, am fi avut poate o capodoperă ; așa, nu este decât un
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
se ițește, sub același cearcăn al reverberărilor, plăsmuirea extravagantă. Dând brânci banalului și scoțându-l din cadru, fantasmagoricul nu este doar un capriciu ațâțător, ci, în climatul difuz al incertitudinii, provoacă inexplicabile înfiorări. Hălăduielile în lucoarea incertă a asfințitului - o elocvență mută are, în descrieri, magia ca și impresionistă a luminii - tind să fie ori să apară ca o inițiere în necunoscut. De veghe, luciditatea propune în aceeași, continuă, pendulare soluția „deriziunii”. Melancolia, efect al reveriei, se împrăștie printr-un, nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
ori dintre colegi are atât un efect imediat - erodarea relațiilor (și a productivității bazate pe aceste relații) -, cât și unul pe termen lung - scăderea moralului, a spiritului de echipă și a loialității. Pur și simplu - așa cum argumentează Art Bell cu elocvență - „nu poți să îmi vorbești așa” fără consecințe de un fel sau altul. În anumite situații, victima abuzului verbal contraatacă, provocând un scandal care focalizează atenția și energia biroului ore sau chiar zile întregi. (Cicatricile unor izbucniri verbale mai spectaculoase
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
teologie Obstacolul studiilor clasice a fost în sfârșit depășit. Acum începeau materiile cele mai potrivite aspirațiilor sale. Dar și acum, acești patru ani de studii teologice (teologie dogmatică, teologie morală, Sfânta Scriptură, limba ebraică, istoria bisericească, dreptul canonic, liturgia sacră, elocvența sacră, cântul gregorian) au devenit un martiriu pentru clericul nostru. Mai cu seamă dogmatica a fost osul cel mai dur de ronțăit. Profesorul don Zenati, era un preot tânăr, de o inteligență fervidă și stăpân pe materia sa. Nimeni nu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
numai prin antologiile încropite din când în când de la Unirea Principatelor încoace. Rolul istoricului literar e considerat simplu, modest: el sistematizează cunoștințele, evită generalitățile și simplificările, prevenind astfel schimbarea realității istorice, nu intervine niciodată „prin declarații lirice sau cascade de elocvență, atât de puțin convingătoare pentru cetitorul impasibil”. Ca și studiile de lingvistică, contribuțiile lui Ș. la istoria literaturii române vechi denotă rigurozitate metodologică, respect - uneori chiar excesiv de critic - față de ceea ce s-a făcut înainte, prudență în raport cu tendința de a înfățișa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289662_a_290991]
-
printr-o anumită delicatețe, provenită dintr-o curiozitate umană pe care tehnologia n-o poate suplini. Dar calitatea care face din Ratatouille un film atît de bun (după mine, cel mai bun film de animație în ani de zile) e elocvența cu care celebrează talentul. Cu mult talent, îi arată spectatorului de azi ce lucru emoționant e talentul faptul că poate să apară în locurile cele mai neașteptate, faptul că există și îi amintește că e dator să-și cultive gustul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
a calomnia, minți și mistifica; 4)Arta de a intriga și, în sfârșit, 5)Arta de a teroriza. Cine stăpânește aceste cinci elemente ale propagandei oportuniste este un desăvârșit artist, este omul politic perfect: În sfârșit, când insinuarea nu reușește, elocvența nu seduce, corupția nu dă rezultat, calomnia nu face impresie și intriga e neputincioasă, atunci oportuniștii apelează la un mijloc extrem, de disperare: terorizarea, adică întrebuințarea forței brutale în luptele politice, de la împiedicarea prin forță a unei întruniri publice până la
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
atinge apogeul în proza de inspirație folclorică Făt-Frumos din lacrimă 188. Ceea ce-a realizat poetul în acest text cu înmiit substrat fantastic este greu de "tradus". Acel ceva inexprimabil (echivalent dorului) se poate reda numai direct, singur citatul conservând elocvența rafinamentului structural al geniului: Ajuns lângă grădina împăratului, el o puse-n luntre, ducând-o ca-ntr-un leagăn peste lac, smulse iarbă, fân cu miros și flori din grădină și-i clădi un pat, în care-o așeză ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]