3,447 matches
-
Cristian Teodorescu M-au mirat pînă la stupefacție elogiile cu care s-a ales dl Isărescu pentru că și-a desemnat consilieri din rîndul specialiștilor. Nu era normal să procedeze astfel? Și nu e normal ca un prim ministru să se blindeze cu specialiști pentru a se descurca în actul
Elogiile, ceasul și busola premierului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17402_a_18727]
-
-ului. E un punct de vedere interesant și poate explicînd multe. Dar poate că guvernatorul BNR a înțeles ce se întîmplă, pe măsură ce lucrurile s-au întîmplat. Bine ar fi să le fi înțeles. Și să nu-și piardă busola din pricina elogiilor îndoielnice. Ideal ar fi însă ca toți cei care își suflecă mîinile să guverneze România să priceapă, măcar de aici încolo, că nu poți face asta fără să ai la îndemînă oameni care să-ți spună cu exactitate cît e
Elogiile, ceasul și busola premierului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17402_a_18727]
-
un fel de joc între ficțiune și realitate. O carte despre iubirea de câine la Dante e o problemă de ficțiune. Dar dragostea în general e o ficțiune. Ultima carte, Graziendinst (În serviciul grațiilor), apărută în martie 1999, este un elogiu adus frumuseții, o viziune estetică a acestei lumi. M.P.M.: Ești un scriitor foarte productiv, la mai puțin de doi ani scoți o nouă carte. I.C.: Sunt pasionat de artă și-mi place ceea ce fac. În Diavolul pe pilaștri dau importanță
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
după altul. În ședințele deschise ale Institutului, în plin proletcultism, își lua libertăți și o distanta superior-ironică vis-à-vis de directivele oficiale. Bunăoară, după ce cu chiu cu vai se îngăduise reabilitarea lui Macedonski, profesorul forță procesul reconsiderărilor obligatorii și făcea vehement elogiul lui Ion Barbu, spre stupefacția lui M. Novicov, martor gîngav la dezbatere. Acesta din urmă, director adjunct și, practic, politrucul instititiei, pus în coasta lui Călinescu să-i tempereze impulsurile de a ieși din front, izbutea să-l convingă asupra
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
corporal, în cel monofizit el este complet sublimat. Privită în această perspectivă, sculptură lui Yenghibarian este una radical acorporală ca masa, minimalistă ca semn plastic și monofizita că resort spiritual. Fără a fi abstracte, formele sale sînt un fel de elogiu al vidului, de grafică în eter, și ele conturează în absolut realități neîndoielnice dintr-o lume a esențelor, a propozițiilor încremenite în hieroglifa. Roată, sabia, peștele, silueta umană și orice altă formă care poate fi descifrata în aceste sculpturi sînt
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
penumbra odăii/ fără seducătoare arcuri/ și bolti răstignite// țigară mea arde/ la nesfîrșit// suflet lîngă suflet/ noi amîndouă/ respirații amestecate/ cel din urmă cuvînt rostit/ o undă de aer/ invizibilă ochiului/ un fel de a truca viața/ în minusculă flacăra" (Elogiu unei țigări aprinse). Creația lirica nu e însă decît, cel mult, aparent o postură pasivă, un lac inert reflectînd imaginile pe care i le dăruie clipă, fie și clipă lăuntrica. Ea e conștiința de sine imanenta, căutîndu-si expresia în dramatismul
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
toamna anului 1932 S. Mândrescu îl lașase succesor la catedră de germană a Universității din București. Evocarea acestei activități de germanist a distinsului intelectual ocupă cel mai mare spațiu în cartea lui vasile G. Popa, Convorbiri cu Virgil Tempeanu sau Elogiul spiritualității Germaniei (Editură Grâi și Suflet-Cultura Națională, 1998, 212 p.). Preocupările în acest domeniu ale lui V.T. se vor adânci în cele șase semestre (1935-1938), cât s-a aflat la Universitatea din Capitală Bavariei, prin audierea cursurilor de gotica, prin
Amintirile lui Virgil Tempeanu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/18006_a_19331]
-
nu poate fi o persoană"; "de se mărită, nu poți să-i zici pe nume, madame Elise or madame Mărie, fără a comite o enormitate, ci cată să-i zici madame Sganarelle, daca pe onorabilul sau consoarte îl cheamă astfel". Elogiile lui Heliade se îndreaptă către femeia neamenințata de modele străine, cea care "simte că i se ofere omagele cele mai respectuoase cînd este onorată cu numele său propriu din botez: cocoana Săftico, cocoana Catinco, cocoana Marito..., jupîneasa Călino" (articol din
Doamna... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18067_a_19392]
-
personajul de tip Papahagi, îngrozitor de puțin reprezentat în viața de toate zilele din țara noastră. În lumea literară de la noi, prieteniile se schimbă des și, foarte adesea, urît. Și asta, cred, din cauza că ele sînt condiționate de un comerț cu elogii de moment. Mă lăuzi, sîntem prieteni, nu - am încheiat prietenia. Papahagi, am înțeles din Apostrof, și-a construit și prieteniile cu aceeași putere de acțiune cu care știa să ducă la capat proiecte imposibile, la prima vedere. În această carte
Papahagi în viată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18079_a_19404]
-
e motivul pentru care, atunci cand citesc ce se scrie despre mine, am impresia că respectivul autor nu m-a citit sau mă confundă cu altcineva, că se înșeală de obiect, care ar trebui totuși să fie neînsemnata mea persoană literară. Elogiile, atunci, mă consternează mai mult decat cea mai severă critică." De la Viorel la Nini În timp ce liderii de sindicat din Valea Jiului vorbesc de păstrarea lui Miron Cozma în funcția pe care a avut-o, iar avocații acestuia se străduiesc să-i
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18078_a_19403]
-
-si loc de somn; masă de dezertori la marginile Imperiului, golani spoiți cu un pic de latinitate. Așa trecut, așa prezent. Și așa viitor." Mă gândeam, ascultând textul, ca vecinii noștri francofoni (și Centrele culturale franceze) o să mai citeze și elogiile pe care Cioran le-a adus lui Hitler sau lui Zelea Codreanu, sau cel puțin paginile sale antisemite. Nu, totul se oprea aici: era opinia care trăgea cortina asupra unei emisiuni despre români. Dacă un înțelept precum celebrul nostru compatriot
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
biografic, al lui Casamayor. Interpretînd stilul și natura observațiilor autorului, prefațatorul creionează acest portret: probabil un cărturar din domeniul umanioarelor, care pare să fi făcut parte din straturile superioare ale societății. Am lăsat deoparte celelalte trăsături, pentru că ele sînt simple elogii, la care eu una nu subscriu. După frecvența cu care folosește, lemnos și obositor, adjectivul "multiplu", formulez și eu o ipoteză îndrăzneață: prefațatorul este, probabil, sociolog. Iertare sociologilor pentru această remarcă... N-am priceput deloc ce-nseamnă, în particular, a
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
care vorbeam. Adrien Pasquali, istoric literar, traducător și prozator helvet al generației de mijloc (s-a născut în 1958, în Valais), părea să dețină cîteva din atuurile majore ale cîștigătorului, într-un spațiu cultural (cel romand) nu o dată parcimonios în elogii și dificil în a-și accepta (dar și în a-și construi) particularitatea: "literatură de expresie franceză", pentru care tăcerea, adică tocmai "ceea-ce-e-de-nespus" în limbă, este consacrată ca topos de mai bine de un secol. Pîinea de tăcere - prin aluziile
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
O piatră în torentul lumii, Geneva, 1996), C.F. Ramuz, Adam et Eve - Etude genetique et interpretation (C.F. Ramuz, Adam și Eva - Studiu genetic și interpretare, Paris, 1993-1997) etc., dar și ale celor de proză: Eloge du migrant. E pericoloso sporgersi (Elogiul migrantului. E pericoloso sporgersi, Lausanne, 1984), Les Portes d'Italie (Porțile Italiei, Lausanne, 1986), Portrait de l'artiste... (Portretul artistului..., vol. I, Lausanne, 1988, vol. II, Geneva, 1989), Le Veilleur de Paris (De veghe în Paris; n. I.B.: deși un
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
reușit să atragă atenția, întrucât nu reprezenta o noutate. De când s-a desființat cenzura, aproape la fiecare aniversare a nașterii sau morții lui Eminescu pot fi auzite voci care incriminează falsificarea imaginii marelui poet prin repetarea la nesfârșit a unor elogii convenționale (printre mulți alții, și semnatarul acestei cronici a publicat la începutul lui 1995, în România literară, un articol pe această temă, intitulat Spălarea cu furtunul a statuii lui Eminescu). Au existat însă în Dilema și luări de atitudine care
CONTESTAREA LUI EMINESCU ÎN STIL HIP-HOP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17407_a_18732]
-
lor amoroasă, există o pagină an care Balzac - tot timpul pe fază, demascând prefăcătoriile prințesei prin fel de fel de observații lucide autoriale ce retează, pentru cititor, avântul cuceritor al mincinoasei - o pune pe imprevizibilă să eroina să aducă un elogiu feminității și rolului pe care al are femeia adevărată an societate - femeie privită că o forță a naturii. Citam: "- Am auzit adesea - vorbește prințesa - niște specii jalnice de femei regretând că șanț femei și vrând să fie bărbați; totdeauna le-
Prefăcătoriile printesei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17435_a_18760]
-
ale unui prozator: Dacă ne este permis să riscăm o opinie personală - scrie an toiul comediei jucată de prințesa - să mărturisim că ar fi un deliciu pentru noi să fim ănselati astfel timp ăndelungat." Mărturisire aducând de fapt și un elogiu potrivirii - an spiritul unui autor de geniu - ăntre ănselătoria reală, practicată cu mult duh și minciuna, ficțiunea scriitoriceasca. Depravarea ansa nu este totul... Prințesa ănvărte lumea după cum vrea ea. Din atâția amanți ansa,... diplomați, militari, bancheri, nobili fără vreun hâr
Prefăcătoriile printesei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17435_a_18760]
-
mereu an șah pe Cioran, dl Livius Ciocârlie nu izbutește niciodată a ajunge la sah-mat. Jocul d-sale e strălucitor, subtil și...instructiv, necesar vieții postume, celei de-a două vieți, "definitive", a ilustrului filosof-scriitor, meritând, ăn pofida unor contrarietăți, elogiile noastre. Livius Ciocârlie, Caietele lui Cioran, Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1999, 272 pag., preț nemenționat.
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
socialist, poetul a luat condeiul �nu o spadă�. El este îndreptat nu împotriva �dușmanilor amari�, ci a Oblomovilor, a celor rămași în coadă, a purtătorilor tuturor rămășițelor mentalității burgheze. (...) Din mulțimea caracterizărilor morale, cuprinse în rondeluri, se ridică un fierbinte elogiu închinat eticii socialiste, din partea aceluia care cândva a rătăcit dramatic prin nesfârșite spații glaciale: Să nu te uiți cu ochi de gheață/ La om, la munca lui, la tot.../ Nu-i preșul tău și nu-i un ciot,/ Nici nu
CIMITIRUL VESEL AL LITERATURII ROMÂNE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17442_a_18767]
-
nu există media[...] Eroismul la femei e atat de cotidian și de natural, ăncăt nici nu mai este recunoscut ca atare". Nici când vine vorba despre dragoste an vreme de amurg, Alexandru Paleologu nu ezită să vorbească din experiența, făcând elogiul obișnuinței, care nu uzează ci adâncește iubirea: "obișnuință e cel mai formidabil afrodisiac. Ea funcționează și târziu de tot, cănd nimica nu se mai poate face[...] De obicei, femeia bătrână este o ființă, care chintesențiază tot ce este feminin. Adică
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17475_a_18800]
-
se referă la un alt gigant, contemporan lui, desi neacoperiți anca, amândoi, de gloria universală ce-i aștepta. El pune an gură vorbitorului acest nume, ăn focul vorbirii: "Unul din oamenii cei mai profunzi și mai spirituali ai acestei epoci (elogiu suprem! n.n.), Stendhal, (s.n.) a caracterizat foarte bine expresia englezeasca povestind că era un lord an Marea Britanie, care, singur, nu ăndrăznea să stea picior peste picior la el acasă, ănaintea focului din căminul sau, de teamă să nu fie improper
Ce se face si ce nu se face by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17489_a_18814]
-
această de la începutul cărții exprimă, evident, o banalitate, o idee comună și nici măcar nu e îmbrăcată într-o stilistica mai rafinată, dar ea, așa cum vor mai fi multe în carte a comentate deseori de autoare a vrea să aducă un elogiu simplității, sentimentului celui mai obișnuit, considerat de obicei atît de firesc, încît nici nu se mai vorbește despre el. Amintirile despre Ea (de fapt e impropriu să le numim amintiri pentru că legătura dintre mama și fiică este foarte specială: prezenta
Amintiri din vechiul Bucuresti by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17555_a_18880]
-
cu mult mai înainte. Mi-am exprimat mirarea față de admirația lui pentru comediograful burghez; m-am mirat și mai mult cînd poetul Laudelor mi-a dat foarte clar de înțeles că nu credea în nici una din vorbele frumoase așternute drept elogiu adus autorului operei Ca frunzele. Dar, drept scuză, adăugase că Giacosa fusese pentru el un prieten drag, un gentilom desăvîrșit, iar el voia să-i facă o bucurie văduvei, căreia intenționa să-i dăruiască prețiosul manuscris. Mi-a dezvăluit că
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
subordonare, iar reproșurile din „Scînteia” sînt destul de vagi (revista „nu luptă cu fermitate împotriva apolitismului și a rămășițelor mic-burgheze”). Revista are un aspect destul de liniar, ies în evidență accentele antiestetice, Maiorescu este ținta favorită, canonul, așa cum reiese din premii și elogii, este dominat de scriitori partinici, cele mai curajoase intervenții sînt, de fapt, cele care apelează la evazionism sau apolitism, în limbajul epocii (Tudor Vianu este realmente excentric scriind despre „munca lui Perpessicius” la o aniversare Eminescu, unde ceilalți colegi de
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
îndepărta pe profesor, care era fiu părintele sintezei amoniacului și au ajutat ulterior să ajung în SUA.de muncitor, a lovit în mine care altor produse cu azot. Supracoperta ND: Ceea ce rămâne de constituiam un „Călcâi al lui Achile”. prezenta elogiile și semnăturile explicat este cum de s-a putut ca Ca urmare mi s-a instalat un post de unor savanți iluștrii ca sir Christoper dintr-un fost deținut politic ce ascultare în ultra modestul spațiu K. Ingold, Anders Nielsen
Viaţa neobişnuită a unui om de ştiinţă român refugiat în Statele Unite. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Claude Mătasa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_73]