511 matches
-
demonstrată încă din secolul al XIX-lea. Dar aplicabilitatea conceptului nu trebuie măsurată cu rigla, ea rămâne o metaforă: a căutării absolutului. Eminescu a suferit de teama de relativitate, a căutat mereu leacul și, în felul lui, l-a aflat. Emancipat de sub ascultarea cu privirea-n jos a oricărui model, filosofic sau cosmologic, platonician ori kantian, poetul a întâlnit elementele semnificative din cele două într-un al treilea model, obținut prin acuitate și creație, pe fondul vizionarismului căruia îi spunem modernitate
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a societății. Între yes-men și omul revoltat Riguros vorbind, conformismul și devianța au fost cele două fețe ala unui Ianus bifrons, ecuație în absența căreia ar fi greu să gîndim evoluția intelectualului ca atare. Chiar mitul Rațiunii care, după Morin, emancipează intelectualul, nu poate fi înțeles decît într-un atare joc istoric, ca și celălalt mare mit produs de epoca luminilor, mitul Naturii. Marile evenimente istorice au sedimentat în matrița intelectualului, prin sita conformism devianță, note mai totdeauna definitorii. În secolul
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
nobilă resemnare și chiar cu seninătate fatalitatea "legilor" universale și obiective, transcendente. În schimb, răzvrătiții romantici, la care accentul cade întotdeauna pe individual și subiectiv (nu însă în sens strict personal, cum vom vedea și la Dilthey), caută să se emancipeze construind legi proprii, prin raportarea la un principiu unificator, ideal, cu amplitudine cosmică. Putem reformula și astfel: în vreme ce clasicul rămâne sub "legi" (divine, naturale, ale rațiunii ori ale cetății), romanticul, animat de o incontestabilă vocație demiurgică 44, își elaborează singur
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
însă cel puțin discutabile. Autorul susține că științele spiritului "își pierd legătura cu acțiunea" și că ele păstrează un caracter pur "contemplativ", întrucât, pe de o parte, "<<se înstrăinează>> metodologic de domeniul lor obiectual", iar pe de altă parte, "se emancipează de valori" în virtutea unui postulat pozitivist. De aici, Riedel trage concluzia eronată că ele apar ca "indiferente față de stările de lucruri cercetate" și "nu mai sunt întreprinse ca mijloc al înțelegerii hermeneutic-practice", ci "devin scop"209. Considerăm că asemenea aprecieri
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
fapt, trebuie totuși să constatăm că repetatele încercări de categorisire a științelor din perioada așa-zisei Methodenstreit ("cearta metodelor") care cuprinsese Germania către sfârșitul secolului al XIX-lea, trădează o acută nevoie de sistematizare a științelor particulare, după ce acestea se emancipaseră de sub tutela principiilor ordonatoare ale filozofiei. Totodată, subliniem faptul că prin eforturile lui în această direcție, Dilthey se dovedește încă o dată receptiv la Zeitgeist-ul său, oferind prin tipologia propusă o rezolvare pe măsura amplorii acestui fenomen de redefinire a științelor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
deja existent, trasarea coordonatelor majore de dezvoltare a teritoriului recent eliberat așa cum rezultă ele din istoria (Geschichte) domeniului în cauză -, apoi descoperirea (subliniem descoperirea, și nu elaborarea) unor uniformități sau regularități care să justifice dreptul la autodeterminare al științelor astfel emancipate; în fine, definirea unor "condiții minimale de consistență și acord cu faptele experienței" și a unor "exigențe de excelență"124 ce trebuie respectate pentru a căpăta cetățenia în noul teritoriu suveran. Asemenea măsuri au fost luate chiar de Dilthey în privința
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
omnipotențe a Statului care-i anulează omului orice personalitate, care absoarbe și anulează toate drepturile cetățenilor"2, și care, în elogiul funebru adus lui O'Connell, făcea referire la constituție: "Important este ca constituția să exprime un adevăr și să emancipeze cu adevăr comunitatea, familia, individul". Definiția lui Pius al XII-lea părea s-o continue pe aceea a lui Marc Sangnier. O regăsim la Sturzo, la Paul Archambault, care făcea din demnitatea persoanei piatra de temelie a societății democratice, mai
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și în bucurie. Acest proces duce la disoluția forțelor egoului și la indiferență în fața adversității materiale și fizice. Legătura privilegiată dintre Dumnezeu și poporul lui se făurește astfel într-o suferință comună 8. Acestea fiind spuse, discursul ultraortodox nu se emancipează deloc de justificarea nenorocirii care se abate asupra evreilor pentru păcate pe care le-au săvârșit împotriva poruncilor. Hitler este noul Nabucodonosor trimis de Dumnezeu ca să-și pedepsească poporul. Iar Ioel Teitelboim, supraviețuitor al genocidului, conducătorul dinastiei hasidice din Satu Mare
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și de la savant la caraghios, de la meditație la mediere, de la exegeză la epigramă, consecințele sînt bune. Odiseea rațională a răspîndirii desacralizatoare aducea în propriile rînduri "înfrîngerea erudiției", care este adevărata victorie a Luminilor. În timp, activitatea intelectuală s-ar fi emancipat fără să se degradeze trecînd de la mînăstire și de la latină la atelierele tipografice umaniste în care Scriptura se traduce în limba vulgară, apoi la academiile secolului al XVII-lea, în care se vorbește despre adevăr în schimburi epistolare ori cu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
fost favorizate de miniaturizarea crescîndă a aparatelor sale de comunicare este partea miraculoasă a simplificării. Factor decepționant, dar și de eliberare individuală. Electronul este providența individualismului modern. Tehnica facilitează transmisia din aproape în aproape și permite fiecărui individ să se emancipeze, să scape de obsesii, de zgomot și de constrîngerile mediului în care trăiește. Familial, regional, conjugal, național. Dar să faci astfel încît comunicarea să fie cît mai ușoară, cît mai intimă presupune, mergînd spre origine, existența unor echipamente tehnologice din ce în ce mai
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
o viață lipsită de griji, la adăpostul moral al unei pâini mai mult decât convenabile care nu le-ar lipsi niciodată de pe masă, sau chiar înveselită de resursele unor funcții care, conferindu-le o largă libertate, aproape că i-ar emancipa de prescrierile Regulii? Oare acesta este idealul? Oare aceștia nu cunosc surprizele vieții creștine din zilele noastre? Nu au auzit vorbindu-se despre persecuțiile anticreștine [interbelice] din Rusia, Mexic, Spania, Germania? Nu a ajuns la ei vestea despre nemaiauzitele masacre
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
regulile comunității, își urmează cu orice preț propria voință. Opiniile ei, în privința asta, sunt cu totul personale și absolut independente față de îndatoririle stricte de preoteasă a lui Zalmoxis. O apără pe Medeea fiindcă o admiră necondiționat pentru forța deciziilor ei, emancipate de orice complexe. Orice eroină a mea din Heroides este justificată acum de Aia, ca și cum ar fi fost ea cea care mi-ar fi dictat acele scrisori patetice; le citesc și acum înfiorat de o spaimă agonică. E singurul lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de greu să înțeleagă acest lucru, deoarece ea este la fel de îndrăgostită ca la început; ceea ce recunoaște, învinsă inevitabil de același sentiment al dragostei, oricât de umilitor ar fi acest lucru pentru orgoliul ei nemăsurat. Ea este prima femeie ce se emancipează total de o tradiție înjositoare injustă. Acestea sunt reflecțiile Aiei care plânge continuu, cuprinsă de o durere mocnită, în timp ce citește mai departe scrisoarea, reținând fragmentele ce i se par mai autentice: O, tată insultat, bucură-te! Bucurați-vă și voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
000 de lei pe zi. La desființare, inventarul dresat cu acest prilej de organele În drept a arătat, Între altele, că Ion Căcat poseda 28 de costume din stofă englezească, făcute toate la Neuwirth. DUPĂ O VREME, UNELE FEMEI SE EMANCIPAU DE TUTELA bordelului, mai ales la o anumită vârstă, vârsta care nu mai suportă con curența celor tinere; și, după o anume experiență profesională În care au avut prilejul să cunoască multele slăbiciuni sau ciudățenii ale bărbaților, și după o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai „selectă“, cu conture mai distincte - din cauza sporitei mele capacități de percepție - decât ceea ce cunoscusem „în trecut“. Pe perimetrul curții, m-am împrietenit îndată cu patru dintre copiii ce locuiau aici. Consulul avea două odrasle simpatice prin aerul foarte dezghețat (emancipat), care învățaseră românește (servind de interpreți părinților, când urcam sus la ei), o fată și un băiat: Loulou și Guy. Mai emancipată era Loulou, ceva mai mare decât noi, băieții, căci începuse deja școala în Franța, la călugărițe, și nu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
evoluția. Aceste trei fenomene, care neteziseră și uniformizaseră profund spațiul geografic, constituie subiectele principale ale reflecțiilor mele. Cum anume decolectivizările și reprivatizările vor distruge astenia spațială generală? Își vor regăsi marile orașe provinciale puterea lor de polarizare și se vor emancipa, în calitatea lor de reședințe administrative, de sub tutela capitalelor naționale? Cum se vor redefini raporturile sat-oraș? Cum își vor negocia structurile statului restructurarea teritorială în contextul regăsirii valorilor democrației și al renașterii principiului autonomiei locale? Cu excepția situațiilor spațiale limită, îndepărtate
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
nomenklaturii), cu cartiere pe cale de gentrificare și cu altele evoluând spre mahalale insalubre, mai ales dacă este implicată și segregarea etnică, ca în cartierele de romi. Al patrulea succes: stabilirea unei anumite democratizări a vieții publice și apariția mijloacelor media emancipate de sub tutela politicului, care funcționează adesea ca mijloace de lobbying. Chiar dacă nu funcționează totul foarte clar și foarte eficient, la urma urmei forma creează conținutul. Doar anchetele de teren permit sesizarea limitelor democratizării sau ale practicilor pervertite. Al cincilea succes
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
mai mult decât notabil și e păcat că a lipsit ambiția sau ocazia de a face cunoscut în Franța textul respectiv (Noua structură și opera lui Marcel Proust, în Teze și antiteze - inițial o conferință). Ulterior, Camil Petrescu s-a emancipat de tutela husserliană, încât în Doctrina Substanței vedem că, din cei doi gânditori contemporani la care se referă totuși cu precădere, Bergson și Husserl, distanțându-se mult de amândoi, ̀ i recunoaște totuși celui dintâi o intuire mai adecvată a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
zavragiu (1861). Localizările - după Victorien Sardou, Philippe Dumanoir și Fernand Lafargue, Louis- François Clairville și Ernest Gillet - sunt făcute cu o anume abilitate, ceea ce nu l-a scutit pe P. de acuzația, excesivă, de plagiat, emisă de I. L. Caragiale. Mai emancipată față de original ar fi „comedia locală” Haimanalele, după Alfred-Néoclés Hennequin și Alfred-Charlesmagne Delacour. A tradus mult, și din Molière (Amorul doctor) sau din Victor Hugo (Ruy Blas, versiune în proză), preferințele lui îndreptându-se, totuși, spre autori de melodrame cum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288705_a_290034]
-
de răspândire a scăzut: n-a putut să fie limba Europei cultivate decât într-o vreme în care, extrem de sără cită, își atinsese punctul maxim de transparență și de debilitate. Un idiom nu se apropie de universalitate decât atunci când se emancipează de originile sale, le lasă în urmă și le reneagă; odată ajuns aici, dacă vrea să se îm prospăteze, să evite irealitatea sau scleroza, trebuie să renun țe la exigențele ei, să-și sfărâme tiparele și mo delele, trebuie să
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
intrigă ca și acest personaj aiurit ne situează mai degrabă în spațiul commediei dell’arte. Cetățeanul turmentat sea- mănă cu acei zani care populează universul burlesc al acestui tip de teatru popular. Radu Stanca și Ion Negoițescu vor încerca să emancipeze comediile lui Caragiale tocmai de aceste filiații impure care-l apropie de teatrul popular, de jocul cu măști, de burle. Cetățeanul turmentat expresie a unui „hazard obiectiv” cum ar fi numit suprarealiștii acest aiuritor concurs de împrejurări și micul petec
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
act de magie politică ca o expresie a teoriei maioresciene a formelor fără fond. „Formele fără fond se nasc pe acest sol al mimetis- mului steril, alimentat de credința raționalistă în puterea magică ăs. n.Ă a frazelor de a emancipa națiuni și de a stimula progresul.” Supremația formei asupra fondului angajează astfel o stilistică a excesului ca invocatio, con- jugat unui mimetism magic ca similia similibus evocantur. La rândul său, Antonio Patraș reevaluează cu o maximă acribie dezbaterile din jurul teoriei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mai prost finanțate. În afara câtorva voci izolate antisexism, dar nu și anticomunism (Ecaterina Oproiu, Stana Buzatu), nu a existat urmă de feminism. Au existat însă voci pregnant anticomuniste, cea de excelență fiind a Doinei Cornea. În timpul în care noi ne emancipam prin muncă, Vestul intra în a doua etapă a feminismului: cel al diferențelor. Odată drepturile recunoscute s-a constatat că femeile au șanse semnificativ mai mici în autoafirmare și că establishment-ul își produce anticorpi prin care femeile rămîn sub
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
politic, începuturile feminismului modern sunt marcate de două lucrări influente în lumea britanică, dar ideile lor au avut o circulație mai largă. În 1694, Mary Astellxe "„Astell,Mary" publica A Serious Proposal to Ladies, o lucrare cu idei avangardiste, foarte emancipate pentru acea vreme. Întrebarea pe care ea și-o pune este: „Dacă toți oamenii se nasc liberi, cum se face că toate femeile se nasc sclave?” 1. Dar lucrarea socotită de referință și prin coerența ei cu discuțiile iluminist-raționaliste despre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
preluarea tehnologică a reproducerii. În 1970, Shulamit Firestonexe "„Firestone,Shulamith" publică Dialectic of Sex. Biologia, susținea ea, este inamica principală a femeilor, în sensul facultăților reproductive care sunt mereu politizate, încât intră sub controlul altora 10. O femeie se va emancipa cu adevărat doar când își va putea controla tehnologic biologia. Scopul final al feminismului nu este doar eliminarea privilegiilor bărbătești, ci chiar diferența între sexe. Doar așa tirania familiei biologice va putea avea un sfârșit. Cu alte cuvinte, atunci când fecundarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]